Fig.

• Perioada I (1990-1993) – perioada slumflaţiei, caracterizată prin inflaţie înaltă (peste 100%
anual) şi reducere substanţială a PIB-ului real (de circa 40.0 la sută), şomaj sporit (de peste 10.0
la sută). Perioada dată este marcată de procesul de deschidere a economiei moldoveneşti odată cu
semnarea Decretului preşedintelui RM nr. 256 din 27 decembrie 1991 cu privire la liberalizarea
preţurilor şi tarifelor şi protecţia pieţei interne, ceea ce a condus pur şi simplu la un „boom” al
preţurilor, vechiul sistem de preţuri creînd mari distorsiuni în economie. Astfel în fosta Uniune
Sovietică inflaţia nu exista pentru că nu trebuia să existe, totul era pus pe seama deficitului,
preţurile fiind pur şi simplu îngheţate. Aceasta împreună cu întîrzierea reformei monetare şi
emisiunea monedei naţionale la 29 noiembrie 1993 (în 1992 autorităţile fiind mai mult preocupate
de emisiunea cupoanelor, în timp ce ţara pierdea, conform unor estimări circa 1mlrd de USD anual
de pe seama inflaţiei) au condus la rate enorrme ale inflaţiei şi anume de 1669,6% în 1992 şi
2705,7% în 1993. Cu toate că unii economişti afirmă că economia perioadei date era caracterizată
de hiperinflaţie, aceasta este totuşi o exagerare, fiindcă urmărind evoluţia lunară a preţurilor în
anul 1992 (Figura2) vom constată că nu s-a înregistrat o inflaţie lunară mai mare de 50% pe
parcursul mai multor luni, ceea ce de fapt presupune fenomenul hiperinflaţiei.
 Creşterea lunară a preţurilor în 1992
70.0
60.0
50.0
40.0
30.0 55.7 59
20.0 37.9 39.3 43.5
33.6
27.0 26.2 23.2 22.7
10.0 14.7 10.6
0.0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Fig.2
• Perioada II (1994-1999) – perioada stagflaţiei concretizată prin inflaţie galopantă însoţită de
recesiune economică. Reducerea nivelului inflaţiei de la 23,7% în 1995 pînă la 11,2 % în 1997 a
constituit, totuşi, o tendinţă pozitivă în direcţia stabilizării leului moldovenesc.