STUDIUL INDIVIDUAL NR 3

Clasificarea persoanelor juridice

Persoanele juridice sunt extrem de numeroase şi variate, diferenţiindu-se prin activitatea
desfăşurată, varietatea scopurilor şi intereselor a căror realizare şi satisfacere a generat crearea
unui nou subiect de drept.
Persoanele juridice pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii. În continuare vom prezenta
clasificările care prezintă, importanţă practică.
a) Prima şi cea mai importantă clasificare este aceea care distinge persoanele juridice. În funcţie
de domeniul dreptului de care aparţin putem clasifica persoanele juridice de drept public şi de drept
privat. Sunt persoane juridice de drept public acelea care desfăşoară activităţi în domenii de interes
public, îndeplinind, în principiu, activităţile care cad în sarcina statului şi a autorităţilor publice locale.
În dreptul civil, de cele mai multe ori, însă, statul nu participă la raporturi juridice în nume propriu, ci
prin intermediul diferitelor sale organe sau instituţii. El poate avea această calitate în raporturile
juridice care privesc dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul său privat sau public.
Cea de a doua categorie este cea a persoanelor juridice de drept privat. Prin intermediul lor se
urmăreşte desfăşurarea de activităţi pentru satisfacerea unor interese personale sau colective. Din
această categorie fac parte societăţile comerciale, societăţile agricole, asociaţiile (profesionale,
culturale, sportive, religioase etc.), fundaţiile precum şi cooperativele (de producţie, de credit, de
consum, agricole, forestiere etc.). Importanţa acestei clasificări constă în regimul juridic aplicabil.
Constituirea, funcţionarea şi condiţiile participării la viaţa juridică sunt stabilite (pentru persoanele de
drept public) prin norme aparţinînd ramurilor de drept public: constituţional, administrativ, fiscal etc.,
iar pentru persoanele de drept privat prin norme de drept privat, în special de drept civil şi comercial.
b) După scopul lor. Persoanele juridice se pot împărţi în persoane care urmăresc un scop
patrimonial (societăţi comerciale, regii autonome, cooperaţii etc.)
Persoane cu scop nepatrimonial (organele statului, partide, sindicate, fundaţii, asociaţii etc.). Trebuie
precizat însă că, în principiu, şi persoanele cu scop nepatrimonial pot organiza unele activităţi anexă
aducătoare de profit, care să fie utilizat în atingerea scopului lor nepatrimonial. Distincţia între
persoanele juridice cu scop patrimonial şi cele fără scop patrimonial rezidă în faptul că în cazul
primelor prin activitatea desfăşurată se urmăreşte obţinerea de profituri directe pentru asociaţi (sau
asociat), pe cînd în cazul celorlalte eventuale cîştiguri obţinute rămîn afectate activităţii
nepatrimoniale desfăşurate şi scopului nepatrimonial urmărit de persoana juridică.
În literatura juridică sunt analizate diverse clasificări ale persoanelor juridice. Unele se referă la toate
persoanele juridice, altele numai la unele categorii. Codul civil conţine cîteva criterii de clasificare,
inclusiv în funcţie de domeniul dreptului de care aparţin, de scopul persoanelor juridice, de drepturile
pe care le au fondatorii (membrii, asociaţii) faţă de persoana juridică constituită, de naţionalitatea
persoanei juridice.
Potrivit art.57 din Codul civil, persoanele juridice sunt de drept public şi de drept privat care, în
raporturile civile, sunt situate pe poziţii de egalitate. La baza acestei clasificări se pune raţionamentul
legiuitorului de a arăta expres subiectele considerate persoane juridice de drept public, iar privitor la
cele de drept privat indicînd numai categoriile lor.
Dacă promovează, protejează şi realizează un scop general, al întregii colectivităţi (al tuturor
cetăţenilor din ţară sau al locuitorilor unei localităţi), persoana juridică aparţine domeniului public, iar
dacă promovează un interes particular, al fondatorilor (asociaţilor, membrilor sau al unei categorii de
persoane determinate sau determinabile), persoana juridică aparţine domeniului privat.
Persoana juridică de drept public. Potrivit art.58 din Codul civil, sunt persoane juridice de drept
public: statul; unităţile administrativ-teritoriale; organele de stat împuternicite prin lege să exercite o
parte din funcţiile Guvernului; organele de stat împuternicite prin actele autorităţilor publice centrale,
să exercite o parte din funcţiile Guvernului dacă această posibilitate este prevăzută expres de lege.
Statul este o persoană juridică de drept public, participă la raporturile reglementate de legislaţia
civilă pe principiul egalităţii. Altfel spus, statului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile cu privire la
constituirea, reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea persoanelor juridice. Atribuţiile statului ca
persoană juridică sunt exercitate de organele sale în limitele competenţei lor. Organele statului,
potrivit Constituţiei, sunt numite autorităţi publice. Capacitatea civilă a statului se manifestă în
exterior prin Guvern şi organele centrale de specialitate ale statului. Organe centrale de specialitate
ale statului sunt ministerele, care conduc domeniile încredinţate şi care sunt responsabile de
activitatea acestora.
În raporturi de proprietate, statul este proprietarul bunurilor sale. Dreptul de proprietate este exercitat
în numele statului de către Guvern (Legea nr.64/1990 cu privire la Guvern, art.12), care, la rîndul
său, poate delega acest drept unui sau mai multor organe centrale de specialitate. De asemenea,
Legea nr.981/2000 privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor prevede că în numele
Republicii Moldova, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de a dispune de terenurile proprietate
publică a statului se atribuie Guvernului.
Bunurile statului ţin de domeniul public sau de domeniul privat. Cele care ţin de domeniul public sunt
determinate expres de lege, precum şi bunurile care, prin natura lor, sunt de uz sau de interes
public. În special bunurile ce ţin de domeniul public sunt menţionate în Constituţie la art. 127 alin.(4),
în Codul civil la art. 296 alin.(3), în Legea nr.981/2000 privind terenurile proprietate publică şi
delimitarea lor la art. 5.
Bunurile statului ce ţin de domeniul privat sunt toate celelalte bunuri care nu sunt trecute în modul
stabilit de lege în domeniul public. Statul poate do¬bîndi dreptul de proprietate asupra bunurilor din
domeniul privat prin acte juridice cu persoanele fizice şi persoanele juridice (vînzare – cumpărare,
dona¬ţie, schimb, moştenire).
Statul nu poate folosi proprietatea sa în detrimentul drepturilor, libertă¬ţilor şi demnităţii omului
(Constituţia, art. 9), avînd obligaţia de a respecta dreptul de proprietate al altor titulari.
În raporturi obligaţionale, în cazul în care statul, prin intermediul orga¬nului competent, semnează
acte juridice cu persoane private, el trebuie să-şi onoreze obligaţiile asumate. În caz de neexecutare
sau de executare necores¬punzătoare a obligaţiilor, statul răspunde pentru prejudiciul cauzat
celeilalte părţi. Statul poate da în arendă, folosinţă şi concesiune bunurile sale, inclusiv bunurile
proprietate publică, dobîndind drepturile şi obligaţiile părţii con¬tractante pe bază de egalitate
juridică cu persoanele private.
În raporturi succesorale, statul are vocaţie succesorală. Patrimoniul succe¬soral trece în
proprietatea statului pe baza dreptului de moştenire asupra unui patrimoniu vacant dacă nu există
nici succesori testamentari, nici legali sau dacă nici unul dintre succesori nu a acceptat succesiunea,
sau dacă toţi succe¬sorii sunt privaţi de dreptul la succesiune (Codul civil, art.1515).
Unităţile administrativ-teritoriale. Potrivit art.58 din Codul civil, art. 3 alin.(2) din Legea nr. 764/2001
privind organizarea administrativ – teritorială a Republicii Moldova, art.4 din Legea nr.123/2003
privind administrarea publică locală, unităţile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept
public. În Republica Moldova, unităţile administrativ-teritoriale sunt sub formă de: a) sate; b) oraşe;
c) raioane; d) UTA Găgăuzia. În totalitatea lor, unităţile administrativ-teritoriale formează unitatea
teritorială a ţării.
Satul este o unitate administrativ-teritorială care cuprinde populaţia rura¬lă, unită prin teritoriu,
condiţii geografice, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe sate,
în funcţie de condiţiile economi¬ce, social-culturale, geografice şi demografice, se pot uni într-o
singură unitate administrativ – teritorială, numită comună.
Oraşul este o unitate administrativ – teritorială mai dezvoltată decît satul din punct de vedere
economic şi social – cultural care cuprinde populaţia urbană. Oraşele Chişinău, Bălţi, Bender,
Comrat şi Tiraspol sunt considerate mu¬nicipii. Municipiul este o localitate de tip urban cu un rol
deosebit în viaţa economică, social-culturală, ştiinţifică, politică şi administrativă a ţării.
Raionul este o unitate administrativ-teritorială alcătuită din sate (co¬mune) şi oraşe, unite prin
teritoriu, relaţii economice şi social – culturale.
Unităţile administrativ – teritoriale sunt persoane juridice deosebite, deoa¬rece acestora, ca şi
statului, nu le sunt aplicabile normele ce reglementează statutul juridic al persoanelor juridice
private. Faptul rezultă din dispoziţiile art.58 alin.(4) din Codul civil, care stabileşte că articolele ce se
referă la persoa-nele juridice din Codul civil nu sunt aplicabile persoanelor juridice de drept public.
Prin urmare, nici unităţilor administrativ-teritoriale nu li se aplică dispoziţiile cu privire la constituirea
persoanelor juridice, la reorganizarea, dizolvarea şi lichidarea lor.
Capacitatea juridică a unităţii administrativ-teritoriale o exercită autorită¬ţile administraţiei publice
locale, adică consiliile şi primarii, în conformitate cu competenţa stabilită prin lege.
Unităţile administrativ-teritoriale au în proprietate bunuri ce ţin de domeniul public sau de domeniul
privat. Bunurile lor fac parte din domeniul privat dacă, prin lege sau în modul stabilit de ea, nu sunt
transferate în domeniul pu¬blic de interes local. Transferarea bunurilor din domeniul privat în
domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale se face prin hotărîrea consiliului local. Dreptul de
proprietate asupra bunurilor acestei unităţi îl exercită auto¬rităţile administraţiei publice locale.
Dreptul de dispoziţie prin înstrăinarea bunurilor din domeniul privat al unităţii administrativ –
teritoriale sau renun-ţarea la ele se face prin hotărîre a consiliului local. În raporturile juridice civile,
unitatea administrativ-teritorială se află pe poziţie de egalitate cu persoanele fizice şi juridice.
Organele de stat împuternicite prin lege să exercite o parte din funcţiile Gu¬vernului ca persoane
juridice de drept public. Prin legi speciale, au fost funda¬te persoane juridice care îndeplinesc
anumite funcţii publice, contribuie la exercitarea puterii executive în stat, dar nu sunt structuri ale
Guvernului şi nu se subordonează lui. Astfel de persoane juridice sunt:
 Banca Naţională a Moldovei, al cărei mod de constituire şi funcţiona¬re este reglementat prin
Legea nr.548/1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Legea stabileşte, la art. l, că Banca
Naţională este persoană juridică publică autonomă şi este responsabilă faţă de Parlament. Ea
stabileşte, supra¬veghează şi promovează politica monetară şi valutară în Republica Moldova.
 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care a fost constituită în te¬meiul Legii nr.192/1998
privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, este persoană juridică şi autoritate a administraţiei
publice, efectuează reglementa¬rea, supravegherea şi controlul pieţei valorilor mobiliare şi al
activităţii participanţilor la ea, fiind învestită cu putere de decizie, de interdicţie, de intervenţie, de
control şi de sancţionare disciplinară şi administrativă. Autoritatea Comi¬siei Naţionale se extinde pe
întreg teritoriul Republicii Moldova.
 Curtea de Conturi, care a fost constituită prin Legea nr.312/1994 privind Curtea de Conturi, este
organul suprem de control financiar în stat, persoană juridică şi exercită controlul asupra modului de
formare, de administrare şi de folosire a resurselor financiare publice, precum şi asupra modului de
gestiune a patrimoniului public.
Organele de stat – persoane juridice de drept public împuternicite prin acte¬le autorităţilor publice
centrale să exercite o parte din funcţiile Guvernului dacă această posibilitate este prevăzută expres
de lege. Organele care exercită o parte din atribuţiile Guvernului sunt ministerele, departamentele şi
alte organe fun¬date de acestea. Potrivit art.58 alin.(2) din Codul civil, aceste organe au statut de
persoană juridică numai dacă este stabilit în mod expres de lege. În Legea cu privire la Guvern nu
este stabilit expres că ministerele şi departamentele se formează ca persoane juridice şi nici nu se
prevede că Guvernul poate crea per¬soane juridice. Ministerelor şi departamentelor li se atribuie
statutul de per-soană juridică prin Regulamentele aprobate de Guvern şi, în această situaţie, ele
trebuie privite ca organe ale unei persoane juridice, adică ale statului, şi nu ca subiecte de sine
stătătoare. Ministerele şi departamentele nu au scop propriu, ele contribuind la realizarea scopului
de către stat. În lipsa unui patrimoniu distinct, nu poartă nici răspundere proprie. Exercitînd atribuţiile
statului într-un anumit domeniu, angajează statul în anumite raporturi.
Persoanele juridice de drept privat. Sunt de drept privat persoanele juridice, constituite de către
persoane private, care urmăresc un scop particu¬lar al fondatorilor (membrilor, asociaţilor) sau al
altor persoane determinate sau determinabile prin actul de constituire.
Sunt de drept privat persoanele juridice cu scop lucrativ şi persoanele ju¬ridice fără scop lucrativ.
Această divizare, în doctrina juridică şi în legislaţia altor state, este cunoscută şi ca o divizare în
societăţi comerciale şi societăţi necomerciale. Principala deosebire dintre aceste două categorii
constă în sco¬pul urmărit de fondatorii (asociaţii) acestor persoane juridice. La constituirea societăţii
comerciale, fondatorii urmăresc obţinerea şi împărţirea de beneficii, iar la constituirea societăţilor
necomerciale asociaţii urmăresc satisfacerea ne¬cesităţilor lor spirituale, culturale, sociale şi chiar a
necesităţilor unor persoane străine de societate. În societatea comercială, fondatorii şi asociaţii au
drepturi patrimoniale transmisibile faţă de ea, pe cînd în cele necomerciale asociaţii, de regulă, nu
au drepturi patrimoniale transmisibile.
Persoanele cu scop lucrativ sunt: societatea comercială, cooperati¬va, întreprinderea de stat şi
întreprinderea municipală.
Societatea comercială poate fi definită ca persoană juridică fundată pe baza actului de constituire
prin care asociaţii convin să pună în comun anumite bunuri pentru exercitarea activităţii de
întreprinzător în scopul obţinerii şi împărţirii de beneficii. În legislaţia Republicii Moldova sunt
reglementate 4 forme de societăţi comerciale, cunoscute dreptului continental: societatea în nume
colectiv, societatea în comandită, societatea cu răspundere limitată şi societatea pe acţiuni. În alte
legi¬slaţii sunt reglementate şi alte forme de societăţi comerciale, cum ar fi: societatea în comandită
pe acţiuni, societatea cu răspundere suplimentară.
 Societatea în nume colectiv este o persoană juridică, fundată prin voinţa a două sau mai multe
persoane, exprimată în actul de constituire, în care acestea convin să pună în comun anumite bunuri
pentru a desfăşura activitatea de în¬treprinzător, a realiza şi a împărţi beneficii şi în care asociaţii
răspund pentru obligaţiile ei nelimitat şi solidar. Administrarea şi reprezentarea societăţii se face de
către asociaţi, iar deciziile ce ţin de modificarea actului constitutiv şi de conducerea societăţii se
adoptă prin vot unanim.
 Societatea în comandită este o persoană juridică, formată prin voinţa a două sau mai multe
persoane, exprimată în actul de constituire, în care aces¬tea convin să pună în comun anumite
bunuri pentru a desfăşura activitatea de întreprinzător, a realiza şi a împărţi beneficii şi în care unii
asociaţi (comanditaţii) răspund nelimitat şi solidar, iar alţii (comanditarii) nu răspund pentru obligaţiile
ei, ci suportă riscul activităţii acesteia în limitele părţii sociale deţinute. Administrarea şi
reprezentarea societăţii se face de către aso¬ciaţii comanditaţi, iar deciziile privind modificarea
actului de constituire şi desfăşurare a activităţilor neindicate în act se adoptă prin vot unanim.
 Societatea cu răspundere limitată este o persoană juridică, formată prin voinţa uneia sau mai
multor persoane, exprimată în actul de constituire, în care acestea convin să pună în comun anumite
bunuri pentru a desfăşura ac¬tivitatea de întreprinzător, a realiza şi a împărţi beneficii şi în care
asociaţii nu răspund pentru obligaţiile ei, ci suportă riscul activităţii acesteia în limitele părţii sociale
deţinute.
 Societatea pe acţiuni este o persoană juridică, fundată prin voinţa uneia sau mai multor
persoane, exprimată în actul de constituire, în care acestea convin să pună în comun anumite bunuri
pentru a desfăşura activitatea de în¬treprinzător, a realiza şi a împărţi beneficii şi în care acţionarii
nu răspund pentru obligaţiile ei, ci suportă riscul activităţii acesteia în limitele valorii ac¬ţiunilor
deţinute. Potrivit Legii nr. 1134/1997, societatea pe acţiuni este de tip închis şi de tip deschis.
Principala deosebire dintre aceste două forme constă în modul de înstrăinare prin vînzare a
acţiunilor. Practica judiciară confirmă că societatea pe acţiuni de tip închis presupune o protecţie mai
înaltă a acţiunilor, acţionarii avînd dreptul preferenţial de a cumpăra acţiunile ce se înstrăinează. La
examinarea unei cauze concrete, instanţa a considerat că acţionarul persoa¬nă fizică, transmiţînd
prin donaţie acţiunile societăţii de tip închis unei per¬soane juridice, a camuflat un contract de
vînzare – cumpărare şi, în consecinţă, a impus societăţii un nou acţionar, erodînd prin acest transfer
esenţa societăţii pe acţiuni de tip închis. Codul civil a intenţionat să excludă din circuitul civil
societăţile pe acţiuni de tip închis, care, după cum se menţionează în lite¬ratură, reprezintă o
imagine deformată a acestei societăţi.
 Cooperativa. Cooperativa sau societatea cooperatistă este o persoană juri¬dică, formată prin
voinţa a cinci sau mai multe persoane, exprimată în actul de constituire, în care acestea convin să
pună în comun anumite bunuri pentru a desfăşura anumite activităţi şi care contribuie la obţinerea
unor beneficii sau la realizarea unor economii de către membri ei. Aceştia nu răspund pentru
obligaţiile cooperativei, ci suportă riscul activităţii ei în limitele valorii cotei din patrimoniu deţinute.
Cooperativa este privită ca o persoană juridică ce îmbină calităţi ale so-cietăţii comerciale şi calităţi
ale societăţii necomerciale. Cooperativa se poate constitui în una dintre următoarele forme: de
producţie, de întreprinzător şi de consum. Deosebirea ce mai importantă dintre societatea
comercială şi cooperativă constă în faptul că scopul societăţii comerciale este desfăşurarea activităţii
de întreprinzător pe baza bunurilor aduse ca aport, obţinerea de beneficiu şi împărţirea lui între
asociaţi cu titlu de dividend, iar al cooperativei este desfăşurarea activităţii pe baza cooperării
activităţii personale a membrilor cooperativei sau desfăşurarea activităţii cooperativei care să
contribuie la ob¬ţinerea de profit sau la realizarea de economii de către membrii ei. În legislaţia
Republicii Moldova, unele forme de cooperative (cooperativa de producţie) se constituie pentru a
desfăşura activitate de întreprinzător, ştergîndu-se astfel deosebirea dintre societatea comercială şi
cooperativă.
– Cooperativa de producţie este persoană juridică, formată prin voinţa a cinci sau mai multe
persoane fizice, exprimată în statut, în care acestea convin să desfăşoare în comun activitatea de
producţie sau o altă activitate economică bazată preponderent pe munca personală a membrilor ei şi
pe cooperarea cote¬lor de participare la capital. Membru al cooperativei poate fi şi o persoană care
a împlinit vîrsta de 16 ani. Modul de constituire, de funcţionare şi de lichidare a cooperativei de
producţie se reglementează prin Legea nr. 1007/2002 privind cooperativele de producţie.
– Cooperativa de întreprinzător este persoană juridică – organizaţie comercială, formată prin
voinţa a cinci sau mai mulţi întreprinzători persoane fizice şi/sau juridice, exprimată în contractul de
constituire şi în statutul ei, în care acestea convin să pună în comun anumite bunuri pentru a
desfăşura anumite activităţi economice sau de organizare şi în care să contribuie la obţinerea de
profit de către membrii săi. Modul de constituire, de funcţionare şi de lichi¬dare a cooperativei de
întreprinzător este reglementat de Legea nr.73/2001 privind cooperativele de întreprinzător.
– Cooperativa de consum este persoană juridică, formată prin voinţa a cel puţin şapte persoane
fizice, exprimată în statut, în care acestea convin să desfăşoare în comun activităţi economice
pentru satisfacerea intereselor şi necesităţii lor de consum. Modul de constituire, de funcţionare şi de
lichidare a cooperativei de consum se reglementează prin Legea cooperaţiei de consum nr.
1252/2000.
 Întreprinderea de stat este persoană juridică ce desfăşoară, în baza proprietăţii de stat date ei în
gestiune, activitatea de întreprinzător şi poartă răspundere, cu tot patrimoniul său, pentru obligaţiile
asumate. Bunurile de¬puse în capitalul social al întreprinderii de stat aparţine statului cu drept de
proprietate. Întreprinderea de stat este fundată de Guvern sau de un alt organ abilitat prin lege.
Modul de constituire şi de funcţionare a întreprinderii de stat este reglementat prin art.179 din Codul
civil şi prin Legea nr.146/1994 cu privire la întreprinderea de stat.
 Întreprinderea municipală este persoană juridică, formată pe baza pro¬prietăţii unităţii
administrativ – teritoriale, care, prin utilizarea efectivă a acestei proprietăţi, desfăşoară activitatea de
întreprinzător de producere a mărfurilor, de executare a lucrărilor, de prestare a serviciilor pentru
satisfacerea cerinţelor fondatorului şi pentru realizarea intereselor sociale şi economice ale
colectivu¬lui de muncă. Întreprinderea municipală are ca fondator unitatea administrativ teritorială şi
se constituie, la decizia consiliului local, de către primar.
Persoanele juridice fără scop lucrativ sunt numite şi organizaţii necomer¬ciale. Se consideră că ele
nu au scop lucrativ, deoarece fondatorii, asociaţii şi membrii lor nu au scopul de a obţine profit din
activitatea acestor persoane juridice, ci au unul ideal, acela de a satisface anumite interese
spirituale, cul¬turale, ştiinţifice, sociale, etc. Fondatorii, asociaţii şi membrii organizaţiei
ne¬comerciale nu deţin drepturi patrimoniale faţă de această persoană juridică.
Potrivit dispoziţiilor Codului civil, există trei categorii de organizaţii ne¬comerciale: asociaţia, fundaţia
şi instituţia.
I. Asociaţia este organizaţie necomercială constituită benevol de persoane fizice şi persoane
juridice, unite, în modul prevăzut de lege, prin comunitate de interese care nu contravin ordinii
publice şi bunelor moravuri, pentru sa¬tisfacerea unor necesităţi nemateriale. Asociaţia poate avea
forma de asociaţie obştească, de partid politic sau de organizaţie social – politică, de sindicat,
patronat, de uniune de persoane juridice, de organizaţie religioasă (cult), de asociaţie de economii şi
împrumut sau de asociaţie de locatari în condominiu, fundaţie, instituţie etc.
– Asociaţia obştească este persoană juridică, formată de persoane fizice în vederea realizării unui
scop ce corespunde intereselor generale ale asociaţilor sau membrilor asociaţiei sau ale unei
categorii sau ale unui grup social care nu urmăreşte obţinerea de foloase materiale pentru membrii
săi. Asociaţia obştească se constituie şi funcţionează în temeiul dispoziţiilor Codului civil, Legii
nr.837 din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti şi al altor acte normative. Asociaţii obşteşti
sunt cele de apărare a drepturilor omului, de femei, de veterani, de invalizi, de tineret, societăţile
ştiinţifice, ecologiste, cultural-educative, sportive.
– Partidul politic şi organizaţia social-politică se constituite potrivit Legii nr.718/1991 privind
partidele şi alte organizaţii social-politice. Partidul este o grupare de oameni uniţi prin comunitate de
concepţii politice sau de interese sociale. Legea defineşte partidul şi organizaţia social-politică ca
fiind „o asociaţie benevolă a cetăţenilor constituită pe baza comunităţii de concep¬ţii, idealuri şi
scopuri, care contribuie la realizarea voinţei politice a unei anumite părţi a populaţiei prin cucerire, în
mod legal, a puterii de stat şi participare la exer¬citarea ei”.
– Sindicatul se constituie şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii sindicatelor
nr.1129/2000. Prin sindicat se înţelege o organizaţie profesio¬nală de masă care are drept scop
apărarea intereselor profesionale, economice ale membrilor săi.
– Patronatul se constituie pe baza Legii patronatelor nr.976/2000. Sunt considerate patronate
organizaţiile necomerciale constituite de patroni. Legea numeşte patron persoana juridică ce
desfăşoară activitate economică şi foloseşte munca salariată pentru obţinere de profit. Patronatele
se pot constitui în cîteva forme: asociaţie patronală, federaţie patronală, confederaţie patronală.
Asociaţia patronală este uniunea a 10 şi mai mulţi patroni, federaţia pa¬tronală este uniunea a două
şi mai multe asociaţii patronale dintr-un anumit domeniu de activitate, confederaţia patronală este
uniunea a două şi mai multe federaţii patronale. Scopul principal al patronatului este de a-i asista pe
mem¬brii săi în calitatea lor de patroni prin acordarea de servicii şi consultaţii, prin protecţia
drepturilor şi reprezentarea intereselor acestora în relaţii cu autorită¬ţile publice, cu sindicatele şi
alte organizaţii nonguvernamentale.
– Uniunea de persoane juridice se formează în temeiul art.104 din Codul civil, reprezentînd
asociaţii de persoane juridice care îşi unesc eforturile în scopul coordonării activităţii, reprezentării şi
apărării intereselor comune.
– Organizaţii religioase sunt cultele, formate în temeiul Legii cu privire la culte nr.979/1992. Cultul
sau religia este o asociaţie de cetăţeni uniţi prin credinţă divină. Cultul devine persoană juridică
numai dacă este recunoscut de stat în modul stabilit de lege.
– Asociaţia de economii şi împrumut se formează în temeiul Legii nr.1505/ 1998/84 privind
asociaţiile de economii şi împrumut, reprezentînd o persoană juridică ce primeşte ca depuneri
economiile personale ale membrilor săi, acordîndu-le împrumuturi cu destinaţie specială.
– Asociaţia de locatari în condominiu se constituie în temeiul Legii condominiului în fondul locativ
nr.913/2000 , reprezentînd prin sine o persoană juridică formată de proprietarii de locuinţe uniţi
pentru administrarea, întreţinerea şi exploatarea în comun a unui complex de bunuri imobiliare în
condominiu.
– Fundaţia se constituie în temeiul Legii nr.581/1999 cu privire la fundaţii, reprezentînd o persoană
juridică – organizaţie necomercială fără membri, înfiinţată pe baza actului de constituire de către una
sau mai multe persoane fizice şi/sau juridice, dotată cu patrimoniu, distinct şi separat de patrimoniul
fondatorilor, care este destinat atingerii scopurilor necomerciale prevăzute în statut.
– Instituţia este o persoană juridică – organizaţie necomercială formată de una sau mai multe
persoane pentru exercitarea unor funcţii de administrare, sociale, culturale, de învăţămînt şi a altor
funcţii cu caracter necomercial. Fondatori sunt persoanele care formează patrimoniul iniţial al
instituţiei, care o finanţează, parţial sau integral, pe parcursul activităţii şi care sunt responsabile de
obligaţiile ei dacă activele sunt insuficiente pentru stingerea obligaţiilor. Instituţia se poate constitui în
două forme, ca: instituţie publică; instituţie privată.
Instituţia publică este o organizaţie necomercială formată de una sau mai multe persoane juridice de
drept public (de stat, unitate administrativ-teritorială sau de o altă persoană de drept public) pentru
exercitarea unor funcţii de administrare, sociale, culturale, de învăţămînt şi a altor funcţii cu caracter
necomercial. Sunt instituţii publice: teatrele, circurile, organizaţiile concertistice, muzeele, bibliotecile,
şcolile, liceele, colegiile, universităţile, policlinicile, spitalele şi alte persoane juridice formate în
temeiul actelor emise de autorităţile publice centrale sau locale.
Teatrul de stat sau al unităţii administrativ-teritoriale se instituie în temeiul Legii nr. 1421/2002 cu
privire la teatre, circuri şi organizaţii concertistice , reprezentînd o persoană juridică – instituţie
publică de cultură şi artă care satisface cerinţele culturale ale societăţii şi care întruneşte activitatea
de creaţie, de producţie, economică, tehnică, ştiinţifică şi de instruire în vederea creării şi prezentării
pe viu în faţa publicului a spectacolelor teatrale, a desfăşurării unor alte activităţi culturale de masă.
Circul de stat sau circul unităţii administrativ-teritoriale se instituie în temeiul Legii nr.1421/2002,
reprezentînd o persoană juridică – instituţie publică de cultură şi artă care satisface cerinţele
culturale ale societăţii şi care întruneşte activitatea de creaţie, de producţie, economică, tehnică,
ştiinţifică şi de instruire în vederea creării şi prezentării pe viu în faţa publicului a reprezentaţiilor de
circ, desfăşurării unor alte activităţi culturale de masă.
Organizaţia concertistică de stat sau organizaţia concertistică a unităţii administrativ – teritoriale se
instituie în temeiul Legii nr.1421/2002, reprezentînd o persoană juridică – instituţie publică de cultură
şi artă care satisface cerinţele culturale ale societăţii şi care întruneşte activitatea de creaţie, de
producţie, economică, tehnică, ştiinţifică şi de instruire în vederea creării şi prezentării în faţa
publicului a spectacolelor muzicale, a programelor de con¬cert, a desfăşurării unor alte activităţi
culturale de masă.
De asemenea, sunt instituţii publice: Academia de Ştiinţe a Moldovei , Casa Naţională de Asigurări
Sociale , Compania „TeleRadio – Moldova” , instituţiile penitenciare, etc.
Instituţia privată este o organizaţie necomercială formată de una sau mai multe persoane private
pentru exercitarea unor funcţii de administrare, sociale, culturale, de învăţămînt şi a altor funcţii cu
caracter necomercial. Persoanele private sunt în drept să creeze instituţii sub formă de muzee,
biblioteci, şcoli, licee, colegii, universităţi, policlinici, spitale, teatre, circuri, organizaţii concertistice
etc.