Sunteți pe pagina 1din 6

Invăţarea activă prin cooperare

Educatoare Dorina DAN


Grădiniţa cu Program Normal Nr.17
Alba Iulia, str.Ştefan cel Mare.E8,ap.3
e-mail : dandorina53@yahoo.com
site web: www.ddorina.as.ro

Învăţământul românesc se confruntă cu probleme din ce în ce mai complexe, care


necesită un nou mod de gândire, idei noi, informaţii noi şi binenţeles, un nou mod de a învăţa.
„Analfabetul de mâine nu va mai fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat
cum să înveţe”{Herbert Gerjuooy, apud. A.Toffler, 1973, pag.402}.
Învăţarea prin cooperare este o strategie de instruire structurată şi sistematizată, în
cadrul căreia, grupe/echipe mici lucrează împreună pentru a atinge un ţel comun, urmând ca
fiecare membru al unui grup să-şi îmbunătăţească performanţele proprii şi să contribue la
creşterea performanţelor celorlalţi membri ai grupului.
Cooperarea{munca alături de cineva} presupune colaborarea, adică participarea activă la
realizarea unei acţiuni, bazată pe schimbul de propuneri, idei.
Învăţarea prin cooperare ajută copiii să înveţe mai profund, cultivând relaţiile bazate pe
respect reciproc şi colaborare constructivă. Tehnicile de învăţare prin cooperare prezintă o
serie de strategii de atribuire a unor roluri active copiilor, pentru ca aceştia să se sprijine
reciproc în învăţare. Nu mai este suficient să li se prezinte copiilor date intuitive sau verbale,
pentru ca ei să le înregistreze şi să le interiorizeze, pentru a fi redate în mod fidel; este nevoie
de interacţiuni cognitive, sociale, prin care, învăţarea, oferă copiilor posibilitatea de a
cunoaşte rezultatele procesului de învăţare, dar şi a proceselor mentale din cadrul învăţării.
Dacă, până nu de mult, şcoala românească promova competiţia şi individualismul, încuraja
reuşita personală, acum ea şi-a schimbat strategia şi abordează ideea cooperării prin:
 Stimularea interacţiunii dintre copii
 Depunerea unui efort mai intens de către copii în procesul de învăţare
 Generarea sentimentelor de acceptare şi simpatie
 Stimularea inteligenţei interpersonală
 Dezvoltarea abilităţilor de comunicare
 Incurajarea comportamentelor de facilitare a succesului celorlalţi
 Dezvoltarea gândirii critice
De ce utilizăm învăţarea prin cooperare ?
Procesul de învăţare nu poate fi conceput, în contextul actual, fără cooperare: pot
colabora 3-4 copii într-un grup, 16-20 copii dintr-o grupă, dar pot conlucra şi copii din grupe
şi grădiniţe diferite, în proiecte comune. Deci, a coopera înseamnă a lucra împreună pentru un
scop comun, presupunând un schimb activ de idei, înseamnă a dezvolta componenta socială a
personalitătii copiilor.
Determinarea copiilor preşcolari să lucreze în echipă reprezintă o tehnică binecunoscută
pentru promovarea învăţării active şi a unei mai bune pregăţiri pentru integrarea şcolară , ştiut
fiind faptul că abilitatea de-a lucra împreună a devenit apanajul noii reforme educaţionale.
Din acest motiv, toate activităţile de învăţare nu trebuie să fie prelegeri plicticoase, ci jocuri
cu rol, simulări, poveşti, probleme decupate din viaţa de zi cu zi. In orice moment al activităţii
copilul este antrenat într-o activitate cu o sarcină clară şi întotdeauna participarea lui are drept
scop să găsească o soluţie, să câştige o competiţie, să-şi adjudece un merit pentru efortul său.
Copiii trebuie învaţaţi de mici să coopereze în cadrul unor echipe, dar să se înfrunte şi
individual din perspectiva „câştig eu – câştigi şi tu”.
Rolul învăţării prin cooperare pentru copii
CARACTERISTICI REZULTATE
PERMITE CULTIVĂ
 îşi stabilesc sarcini  socializarea  toleranţa
 cooperează  schimb de păreri  adaptarea la
 schimbă idei  însuşirea altor contexte diferite
 selectează informatia cea opinii  motivaţia
mai bună  dezbateri  creativitatea
 informare din surse variate  vizualizarea ideilor  dorinţa decunoaş-
 permite transfer de  dezvoltarea tere
cunoştinţe încrederii în sine  acţiunea
 dezvoltarea comunicării  autoevaluarea pe  spirit de compe-tiţie
orale şi convenţionale baza analizei şi în cu echipele rivale
 intervenţia educatoare – comparaţie cu  responsabilitatea
observator este colegii individuală şi de
facultativă grup
 utilizarea proceselor
mentale de nivel superior:
gândirea abstractă,
gândirea critică

Formarea grupului de copii


Organizarea învăţării în grupuri/echipe mici de copii trebuie făcută în mod corect. La început,
sunt copii care consideră că, dacă sunt grupaţi cu alţii, pot sta liniştiţi toată activitatea că are
cine să realizeze sarcina de lucru. Educatoarea trebuie să-i determine pe copii să
conştientizeze că sarcina unui grup este una comună, iar pentru a fi realizată, fiecare copil are
o sarcină individuală, pentru care-şi asumă responsabilitatea.
Gupurile sunt utile pentru a genera într-un interval scurt, un mare număr de idei şi pentru a
facilita înţelegerea unor concepte abstracte, prin discuţii referitoare la informaţia primită şi la
experienţa personală.
Câteva modalităţi de formare a grupurilor de copii :
1. Copiii numără de la 1 la 4{sau 3}, cei cu numărul 1 se aşează la masa pe care se
găseşte cifra 1 şi aşa mai departe, fiecare copil se şează la măsuţa cu cifra
corespunzătoare.
2. Pe o măsuţă se amestecă ecusoane cu 3 sau 4 categorii de desene: flori, iepuraşi,
ursuleţi, fluturaşi,etc. Fiecare copil îşi alege ecusonul preferat şi se aşează la măsuţa la
care se găseşte ecusonul pe care l-a ales{se pot aşeza ecusoane pe spatele fiecăruia şi
colegii se dirijează reciproc}
3. Impusă{aşezarea copiilor după cum indică educatoarea }
4. După preferinţa copiilor.
Invăţarea prin cooperare presupune avantaje şi dezavantaje
Copiilor li se solicită în mod explicit formarea de mici echipe pentru rezolvarea unui
exerciţiu, a unei lucrări, a unui proiect,etc. Copiii trebuie să-şi împartă sarcinile şi să
relaţioneze unul cu altul. Pe măsură ce o echipă îşi îndeplineşte partea sa, următoarea preia
responsabilităţile acesteia, compară şi completează informaţiile etc. Un factor important al
învăţării prin cooperare îl constituie valorificarea cunoştinţelor deja acumulate de către copii
şi crearea posibilităţii de a dobîndi altele noi, învăţând concomitent să structureze informaţia
posedată şi cea nouă.
Avantaje Dezavantaje
 Se impune depăşirea restricţiei  Impunerea lucrului în echipă nu va
autoimpuse de a interacţiona cu copii reuşi întotdeauna să integreze copiii
cu fond cultural asemănător timizi şi cu deficienţe majore de
 Apar idei mai multe şi mai bune comunicare
 Copiii învaţă unul de la altul, nu doar  Productivitatea unor copii poate
de la educatoare scădea uneori, atunci când sunt
 Încureajează contribuţia personală obligaţi să colaboreze cu alţi copii
 Aprecierea diversitătii  Educatoarea se confruntă cu
 Copilul intră în contact cu alte opinii necesitatea realizării unui compromis
decât ale sale, acestea obligându-l să între eficienţă şi performanţă
ţină seama de ele  Necesită mai mult timp
 Se valorifică informaţiile colegilor în  Unii copii pot domina grupul
construirea cunoaşterii proprii  Se poate pierde din vedere obiectivul
 Ajută copilul să accepte schimbarea şi final, de învăţare, acordând foarte
cooperarea pentru identificarea unor mare atenţie relaţiilor intragrup
soluţii la problemele cu care se
confruntă el sau echipa sa
 Dezvoltarea socială, dobândirea
competenţelor sociale: respectul de
sine, simţul identităţii şi capacitatea
de a rezista în condiţii de stres şi în
situaţii de adversitate.
 Dezvoltarea unor relaţii interpersonale
mai bune: relaţii colegiale,
solidaritate, grijă şi devotament,
sprijin personal
 Evaluarea urmăreşte acordarea
ajutorului imediat, având o funcţie
corectivă, ameliorativă
 Evaluarea se realizează prin
raportarea la progresul individual, dar
are în vedere atât participarea fiecărui
copil la procesul elaborării în comun
cât şi rezultatul echipei.
Interogatoriu constructivist al educatoarei în cadrul învăţării prin cooperare:
 Cum îi voi face pe copii să-şi amintească şi să-şi activeze informaţiile, experienţele pe
care le deţin, despre subiectul pe care-l voi propune?
 Cum îi voi motiva pentru a căuta să se informeze şi să investigheze subiectul propus?
 Cum îi voi face să interacţioneze în mod activ cu noile informaţii şi cu ceilalţi membrii
ai grupului?
 Ce contexte de exersare a noilor conţinuturi voi crea?
 Cum voi putea determina copiii să dea un sens şi o interpretare personală celor
învăţate, reprezentative pentru fiecare copil?
În procesul de lucru, metodica se adaptează la necesitatea dictată de o anumită conjunctură:
numărul de participanţi, gradul de cunoaştere a problemei, nivelul de instruire,etc;
flexibilitatea metodicii prezentând o condiţie indispensabilă a unui impact social sporit al
activităţilor. Aplicând metodele interactive, copiii lucrează pe baza cazurilor improvizate,
precum şi a celor reale.
Managementul lucrului în echipă
Fixarea Copiii lucrează în Educatoarea Grupele îşi expun
grupului şi a cadrul unei grupe, monitorizează ideile sau
sarcinii de lucru  colaborează în  toate grupele  produsele muncii
realizarea sarcinii lor{desene,
schiţe}

Completarea, între Constatarea Feed-back acordat Feed-back


grupe, a ideilor, a întregului de copii, copiilor acordat de
cunoştinţelor sau a  realizat : din grupe diferite educatoare
 
produselor realizate, învăţarea
propriuzisă

Strategii de învăţare prin cooperare folosite la Cunoaşterea mediului


Am organizat mai multe plimbări şi vizite, la început în cartierul grădiniţei, apoi în
Cartierul Cetate al oraşului Alba Iulia. Am urmărit cu atenţie blocurile în care locuiesc copiii,
instituţiile întâlnite{ pe care le-am şi vizitat}, parcurile în care am sesizat modul în care sunt
aşezate rondourile, vegetaţia, culorile specifice, şi tot ceea ce le putea atrage atenţia copiilor.
1. Ciorchinele.
După mai multe activităţi de acest gen am încercat să refacem cartierul Cetate
Am împărţit copiii în grupe de patru copii după modelul numără de la 1-4, le-am cerut să se
gândească la instituţiile şi obiectivele întâlnite în plimbările noastre şi să deseneze fiecare câte
un obiectiv pentru a forma cartierul Cetate.
Reguli:
 Copiii din aceeaşi grupă se consultă unii cu alţii pentru a desena obiective diferite
{fără a fi auziţi de colegii din grupele vecine}
 Copiii care cunosc literele pot să scrie sub desenul făcut numele sau iniţialele a ceea ce
au desenat
 Copiii din grupe diferite nu au voie să comunice unii cu alţii.
După expirarea timpului {15 minute},fiecare copil a prezentat pe rând desenul, a denumit
ceea ce a reprezentat în desenul lui, desen pe care l-a aşezat într-un contur care reprezintă
Cetatea. Dacă s-a realizat acelaşi obiectiv de mai multe ori, acel desen s-a aşezat unul peste
celălalt.
S-a privit conturul cu desene şi am întrebat : „Ce obiectiv lipseşte sau Ce am vizitat noi şi
nu a desenat nici un copil? Copiii au privit atenţi şi au constatat că lipsesc câteva institiţii :
- Biserica din cartier{se desenase Catedrala de mai multe ori}
- Spitalul Judeţean
- Statuia lui Mihai Viteazul
- Magazine de îmbrăcăminte, alimente{au desenat librărie sau magazin de jucării}
S-au repetat în desenele lor : parcul, blocuri de locuinţe, grădiniţe , şcoli, Muzeul Unirii,
Casa de Cultură, Liceul Militar, piaţa.
La întrebarea” cine vrea să deseneze ceea ce lipseşte din cartier?”, au fost mai mulţi copii
care s-au oferit, le-am dat posibilitatea tuturor să deseneze şi să completeze conturul
Cartierului Cetate. Astfel am învăţat împreună să cunoaştem şi să realizăm cartierul în care
locuim şi pe care l-am vizitat de mai multe ori.
Tehnica poate fi utilizată cu succes şi la etapa de generalizare a unui capitol{exemplu:
Anotimpuri; Animale domestice/sălbatice; Mijloace de locomoţie; Activităţi extraşcolare}.
2. Brainstorming.
S-a făcut un exerciţiu de imaginaţie cerând copiilor să-şi amintească ce au văzut ei prin oraş
şi nu le-a plăcut. S- a împărţit grupa de copii în două grupe: o grupă de copii a expus ce nu le-
a plăcut în oraş şi poate polua oraşul, iar cealaltă grupă a urmărit atitudinile oamenilor, a
copiilor. Am notat toate părerile:
Grupa 1.
 resturi menajere lăsate peste tot, chiar şi acolo unde există coşuri de gunoi
 desene şi picturi pe garduri şi pereţii clădirilor
 spaţii verzi distruse
 în parcuri este prea multă gălăgie
 miros neplăcut atunci când trece pe lângă noi câte o maşină , mai ales autobuze
 nu sunt copaci mulţi pentru a sta la umbră
Grupa 2.
 oamenii aruncă pachetul de ţigări şi resturile de la ţigară pe unde trec
 în parc oamenii joacă table, cărţi , beau bere, suc şi lasă sticlele pe jos
 copiii calcă iarba, florile, se leagănă pe crengile copacilor
 copiii desfac dulciuri, gumă şi aruncă ambalajele acolo unde se găsesc
Le dau posibilitatea celor două grupe să se completeaze reciproc, apoi pun întrebarea: „Ce
măsuri şi atitudini pot lua oamenii pentru a avea un oraş curat?”Accept şi notez toate
ideile:
 să facă observaţii atunci când observă că cineva aruncă orce tip de ambalaj pe jos
 fabricile să aibă filtre de gaz, să nu arunce resturile în ape
 oamenii să nu fumeze pentru că nu este sănătos
 să planteze multi pomi,
 să amenajeze mai multe parcuri
 poliţia să pedepsească pe cei care fac mizerie
 oamenii de la Primărie să amenajeze containere mai multe şi mai mari şi pe fiecare
containăr să fie desenat ce tip de deşeuri trebuie pus
 să organizăm mitinguri pentru a atrage atenţia asupra faptului că dorim să creştem
sănătoşi
3. Harta conceptuală.
1. Am desenat conturul oraşului în mijlocul unei coli de hârtie şi am împărţit grupa de
copii în grupe de patru copii. Două grupe au primit câte o coală în care trebuiau să deseneze
în contur ceea ce distruge{poluează} oraşul nostru, iar celelalte două grupe au primit câte o
coală în care trebuiau să deseneze ce poate salva oraşul nostru. Timp de lucru 20 minute.
A urmat Turul galeriei , copiii din primele două grupe au afişat lucrările pe un panou pe care
era scris „Asa nu”, iar celelalte grupe au afişat lucrările pe un panou pe care era scris „Aşa
da”. Cele patru grupuri au vizualizat lucrările şi fiecare a putut completa ceea ce lipsea din
conţinutul lucrărilor, chiar dacă n-au făcut parte din grupul respectiv. Astfel, prin cooperare, s-
au format opinii corecte, constructive, despre ceea ce este bine sau rău pentru oraşul Alba
Iulia.
2. Am împărţit grupa de copii în două grupe de câte şapte copii: fiecare copil din prima
grupă a trebuit să deseneze elemente care poluează pământul, iar fiecare copil din a doua
grupă a trebuit să deseneze elemente care împiedică poluarea. Copiii s-au consultat pe grupe
să vadă dacă au realizat toate elementele temei, apoi a urmat Turul galeriei pentru
vizualizarea lucrărilor de către toţi copiii. După aşezarea lucrărilor în jurul clasei, copiii din
prima grupă au „citit” elementele desenate, dând posibilitate copiilor din cea de-a doua grupă
să completeze cu alte elemente{care n-au fost amintite}. La fel s-a procedat şi cu cea de-a
doua grupă, iar copiii din prima grupă au putut face completări până când toate elementele
care împiedică poluarea au fost amintite.
Din lucrările copiilor a rezultat faptul că aceştia aveau cunoştinţe de bază referitoare la
căile de poluare şi protecţie, cunoşteau o parte a surselor poluante din oraş, dar, prin
cooperare, şi-au completat cunoştinţele pe care le aveau.
Rezultate ale învăţării prin cooperare folosind Jurnalul reflexiv.
Copiii au înţeles că fiecare dintre noi trebuie să aibă un oraş curat, să devină prieten al naturii,
să protejeze solul ca fiind un susţinător al vieţii pe Pământ. Majoritatea copiilor şi-au
schimbat comportamentul de manifestare în diferite împrejurări. În Jurnalul reflexiv am
notat opinii şi interacţiuni ale copiilor în situaţii diferite, iar din numeroasele idei ale copiilor
le-am ales pe cele mai interesante:
 Andrei – eu n-am să mai arunc niciodată hârtii pe jos
 Andra – când am fost în pădure cu mama şi tata am adunat resturile de mâncare şi
hârtiile într-o pungă şi am aruncat-o în oraş intr-un containăr
 Tudor – m-am plimbat cu mama şi tata prin oraş şi în faţa mea un om şi-a aprins o
ţigară şi a aruncat pachetul pe jos.Am strigat la el că trebuie să-l arunce la un coş de
gunoi, dar el a plecat mai departe. Deşi mama m-a certat, spunând să las oamenii pe
care nu-i cunosc, în pace , eu i-am povestit despre experienţele făcute la grădiniţă şi ce
mult pot îmbolnăvii aceste gesturi Pământul.
 Andreea Radu – un vecin, Rareş, elev,{l-a trimis mama lui cu gunoiul la containăr} a
aruncat punga cu gunoi în părculeţul din faţa blocului în care locuim amândoi, eu i-am
spus să o ducă la container, dar el mi-a răspus: nu vreau, ce-ti pasă ţie ce fac eu. L-a
văzut şi mama mea care i-a spus să o ducă unde trebuie, dar, mama lui, care a auzit
discuţiile,a spus să-i lăsăm copilul în pace. Atunci am rugat-o pe mama să luăm punga
şi să o ducem la container, deoarece am învăţat la grădiniţă, de la d-na educatoare şi
de la alţi colegi, cum se poate îmbolnăvi pământul din cauza deşeurilor aruncate
oriunde.
Concluzie
Învăţarea prin cooperare dezvoltă capacitatea copiilor de a lucra împreună, la
toate categoriile de activităţi din grădiniţă, acoperind neajunsurile învăţării
individualizate, acordând, în acelaşi timp, o importanţă considerabilă dimensiunii
sociale, prin desfăşurarea proceselor interpersonale.

Bibliografie:
1.Fluieraş,Vasile,2005,Teoria şi practica invăţării prin cooperare, Editura Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj – Napoca
2.Dulamă, Maria Eliza,2006, Metodologie didactică, Editura „Atlas-Clusium”,Cluj-Napoca,
România