UNIVERSITATEA “ ” DIN

FACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ

DREPTUL COMUNICĂRII PUBLICE

Lect. univ.

Student:
 FAKE NEWS reprezintă un tip de jurnalism galben sau de propagandă, care constă în
răspândirea de informații false difuzate prin mass-media tradițională sau prin social
media tradițională precum TV sau ziare. Știrile false sunt scrise și publicate cu intenția de a
induce în eroare, în scopul de a deteriora reputația unei agenții, entități sau persoane, precum și
pentru câștig financiar sau politic, de multe ori folosind titluri senzaționale, necinstite, sau pur și
simplu fabricate pentru a crește numărul de cititori, pentru răspândirea în mediul online și pentru
venituri prin click-uri pe Internet. În acest din urmă caz, este similar cu titluri senzaționale de tip
"clickbait" din mediul online și se bazează pe veniturile generate, indiferent de veridicitatea
poveștilor publicate.
Știrile false dezinformează în mod intenționat și diferă de satiră sau parodie, care sunt
destinate pentru a amuza publicul, în loc să îl inducă în eroare.
Relevanța știrilor false a crescut în sistemul politic de tip post-adevăr. Pentru mass-media,
capacitatea de a atrage cititori la site-urile lor este necesară pentru a genera venituri
din publicitate online. Dacă publicarea unui material cu conținut fals atrage utilizatori, acest lucru
aduce beneficii agenților de publicitate și îmbunătățește opiniile. Accesul la venituri
din publicitate online, creșterea polarizării politice și popularitatea platformelor de social
media precum Facebook au fost toate implicate în răspândirea de știri false,[6] care concurează cu
știri legitime. Actori politici sau din guverne au fost de asemenea implicați în generarea și
difuzarea de știri false, în special în timpul alegerilor electorale.
Mulți oameni au murit din cauza știrilor false. Oameni au fost atacați fizic pentru povești
false răspândite de mass-media, iar știrile false despre anti-vaccinare au cauzat grave epidemii de
boli care puteau fi prevenite, și care au cauzat handicapuri și decese pentru adulți și copii.
 MOTIVAŢIILE FURNIZORILOR DE ŞTIRI FALSE

Fenomenul ”fake news” s-a dezvoltat şi propagat cel mai bine în timpul unor evenimente
sau situaţii limită, cu efect important asupra consumatorilor de informaţie. Site-urile din România
care promovează ştiri false pretind că sunt platforme de ştiri independente, însă le lipseşte
transparenţa: nu prezintă detalii despre autori şi despre redacţie, nu citează surse credibile şi nu
oferă informaţii ce pot fi verificate. Toate, însă, susţin că prezintă adevărul.

Mediul online este locul în care ajung

informaţiile despre orice şi oricine, fără ca
cineva să verifice înainte dacă sunt adevărate
sau false. Furnizorii de ştiri false au, în general,
două motivaţii pentru a propaga astfel de
informaţii.

- Una, care poate fi şi cea mai importantă,

este cea financiară: ştirile care devin
virale pot aduce bani frumoşi din
publicitate dacă numărul cititorilor care
ajung în site este suficient de mare.
- A doua motivaţie este cea ideologică:
unii furnizori de ştiri false au scopul de a
avantaja un candidat, o situaţie sau un
eveniment.

”Oamenii cred că există două etape de

gestionare a unei informaţii noi: 1. primeşti
informaţia şi o înţelegi; 2. stabileşti valoarea ei
de adevăr. Studiile sugerează, însă că lucrurile
sunt diferite: în momentul în care ai înţeles informaţia nouă, consideri în mod automat că este
adevărată. De foarte multe ori, nu se mai ajunge la etapa a doua şi atunci ajungi să consideri că
este adevărat tot ceea ce ai înţeles”, susţine psihologul Daniel David, autorul lucrării „Psihologia
poporului român”.
 Minciuna repetată de un milion de ori devine adevăr”
„O minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion
de ori devine adevăr”, spunea notoriul propagandist nazist Joseph Goebbels.

Exact de această tactică se folosesc promotorii fake news-ului, bombardând utilizatorii de

rețele sociale cu sute și chiar mii de astfel de știri false. Informaţiile false ajung astfel să
influențeze comportamentul chiar şi atunci când oamenii ştiu că sunt false. Fake news-ul poate fi
împărțit la rândul lui în subcategorii precum:

– ştiri false (cu informaţii inventate);

– ştiri care induc în eroare

– pornesc de la date factuale ce sunt

scoase din context sau îmbrăcate
senzaţionalist;

– ştiri partizane – interpretări ale unor

date reale, care sunt manipulate pentru
a corespunde unei agende;

– ştiri de clickbait – au titluri

şocante/senzaţionaliste ce îndeamnă
cititorul să le acceseze şi care, de
regulă, nu susţin cu informaţii promisiunile din titlu.

CUM RECUNOȘTI O ŞTIRE FALSĂ

Ştirile false sunt scrise evaziv şi adesea bombastic, fără să ofere surse, declaraţii sau context
informaţiilor sau făcând trimiteri spre site-uri obscure. Autorii se lansează adesea în presupuneri,
zvonuri sau conspirații. Totodată ele vin de cele mai multe ori însoțite de titluri șocante.

Astfel, atunci când citiți o ştire bombastică ar trebui să fiți atenţi la câteva lucruri:

Ați auzit de site-ul respectiv până atunci? Există mai mult decât o sursă de verificare a
ştirii? Articolele sunt semnate de autori? Există o documentare solidă și argumente raționale, sau
știrea exprimă opinii neargumentate și prejudecăți? Au titluri şocante sau cu iz conspiraţionist?

Ținând cont de aceste elemente și analizând critic informația, puteți ieși din capcana fake
news-ului.
 FAKE NEWS IN ROMANIA
Aproape jumătate dintre români consideră că știrile false pot manipula opiniile populației,
în timp ce 32% dintre aceștia spun că fenomenul amenință democrația și că statul ar trebui să
prevină fake news-urile. Pe de altă parte, 2 din 10 români distribuie știri false pe rețelele de
socializare, arată un studiu realizat în campania electorală de Novel Research
pentru MediaStandard.ro.
Principala sursă de informare pentru români este televiziunea, mai ales pentru grupa de
vârstă 65+ (64,6%), în timp ce site-urile sau aplicațiile de știri și social media se clasează pe locul
doi, respectiv trei. Persoanele cu vârste între 18 și 29 de ani preferă să citească știri de pe rețelele
de socializare, în timp ce grupa 46-64 folosește într-o proporție mai mare platformele speciale
pentru știri.
Interesul pentru cititul știrilor din social media este mai mic în rândul tinerilor decât în
rândul vârstinicilor. Persoanele cu educație superioară și cele ce lucrează în mediul public arată,
de asemenea, o frecvență mai ridicată de informare în mediul online, potrivit studiului.

FAKE NEWS, CONSIDERAT MAI PERICULOS DECÂT TERORISMUL

În ceea ce privește pericolul prezentat de către fake news, acesta a fost comparat cu alte
două fenomene extreme, dar care diferă în intensitate: terorismul și criminalitatea. 55% din
respondenți consideră că dezinformarea din media este o problemă foarte mare pentru România,
pe când terorismul a obținut doar 21%. Criminalitatea, pe de altă parte, se situează ceva mai sus,
cu 66%. Pe primele trei locuri se află sistemul de sănătate (80.7%), justiția și statul de drept
(72.2%) și poluarea (69.5%). Grupa cea mai îngrijorată privind fenomenul dezinformării este cea
cu vârste cuprinse între 45-64. Cei mai puțin îngrijorați sunt tinerii (47.9%), conform studiului.

CARE ESTE EFECTUL PERCEPUT AL FENOMENULUI FAKE NEWS

Românii consideră că cea mai bună metodă pentru a combate fenomenul dezinformării este
de a realiza campanii de informare a populatiei cu privire la efectele și metodele de
combatere a influenței știrilor false (41.4%).
Pentru 15% din populație, știrile false reprezintă o amenințare mică, la fel și rețelele
de socializare. Grupa de vârstă cea mai mică (18-29 de ani) – incluzând persoane fără
ocupație și cu educație mai degrabă sub medie – este reprezentantă pentru acest grup,
dominat de nevoia de libertate.
 EXEMPLE ISTORICE DE FAKE NEWS
Perioada antică

Politicianul și generalul roman Marc Antoniu, s-a sinucis din cauza

dezinformării.
În secolul 13 Î. Hr., Ramses cel Mare a răspândit minciuni și propagandă
prin portretizarea bătăliei de la Kadesh ca o victorie uimitoare pentru
Egipteni; el a decorat pereții templelor cu scene în care el însuși îi lovea pe
dușmani în timpul bătăliei. Tratatul dintre Egipteni și Hitiți, cu toate
acestea, arată faptul că bătălia a fost la egalitate.
În primul secol Î. Hr., Octavian a condus o campanie de dezinformare
împotriva rivalului său Marc Antoniu, descriindu-l ca pe un bețiv, afemeiat
și ca fiind o simplă marionetă a reginei Egiptene Cleopatra a VII-a.[15] El a
publicat un document care pretindea a fi testamentul lui Marc Antoniu, care spunea că Marc
Antoniu, la moartea lui, ar dori să fie înmormântat în mausoleul faraonilor ptolemeici.
Deși documentul a fost cel mai probabil falsificat, acesta a provocat indignare în rândul
populației imperiului roman. Marc Antoniu, în cele din urmă s-a sinucis după înfrângerea sa
în Bătălia de la Actium, după ce a auzit zvonuri false, propagate de însuși Cleopatra, care
susțineau că acesta s-a sinucis.

Perioada medievală

În 1475, o știre falsă a fost răspândită în orașul Trento, care susținea că comunitatea
evreiască a ucis un copil creștin pe nume Simonino. Din cauza acestei știri false, toți evreii au fost
arestați și torturați; cincisprezece dintre ei au fost arși pe rug. Papa Sixtus al IV-lea însuși a
încercat să oprească răspândirea acestei povești și să se distanțeze de ea, dar aceasta s-a răspândit
deja dincolo de orice control. Povești de acest fel erau cunoscute sub numele de "calomnie de
sânge"; acestea susțineau în mod fals că evreii ucideau intenționat creștini, mai ales copiii, și
foloseau sângele lor pentru ritualuri religioase.

Știre falsă despre un "animal lunar", care ar fi fost descoperit de John Herschel.