Constantin cel Mare

280-285 In aceasta perioada se spune ca s-ar fi nascut Constantin cel Mare, la Naissus,
provincia Dacia Mediterranea (astazi orasul iugoslav Nis). Constantin s-a nascut
intr-o perioada tulbure pentru Imperiul roman. Migratorii atacau tot mai des, iar
conducatorii se certau pentru putere, in timp ce economia mergea prost. Tatal sau,
Constantinus Chlorus, era ofiter, iar mama sa, sotie nelegitima, era de origine
modesta, o hangita din zona.
Se stie ca tatal sau a fost chemat mai tarziu la curtea lui Maximianus, unde s-a
casatorit cu fiica vitrega a acestuia, Theodora, devenind in anul 293, Caesar al
Occidentului. Dupa aceasta, micul Constantin a fost adus la curtea imparatului
Diocletian, unde a ramas mai bine de 10 ani si a primit invatatura armelor. Cand
Diocletian a parasit de buna voie tronul, se credea ca tanarul Constantin va deveni
Caesar, dar nu a fost asa.
306 Constantin a fost ostatic la curtea lui Galerius, pana in acest an, cand a plecat la
tatal sau, care isi simtea sfarsitul aproape. La moartea tatalui, Constantin a luat sub
stapanire Britannia si Gallia. In apararea frontierei Rinului, a reusit sa invinga
triburile germanice ale francilor.
307 Devine Caesar, dar urmasii lui Diocletian au inceput certurile pentru tron. In
timpul luptelor dintre cei care doreau tronul, se spune ca viitorul imparat s-a dus la
un templu al lui Apollo din Gallia. Aici a avut o viziune care i-a prevestit o domnie
de 30 de ani. Dupa aceasta, a pus sa se bata moneda cu chipul sau, alaturi de cel al
zeului Soare.
Dorind sa fie singurul stapanitor, Constantin a trecut Alpii si l-a invins de mai multe
ori pe rivalul sau, Maxentius, care a fost omorat in batalia de la Pons Milvius, Podul
Soimului.
312 La 29 octombrie, Constantin intra victorios in Roma. Batalia de la Pons Milvius a
ramas in istoria crestinatatii deoarece se spune ca inaintea lui Constantin si a
soldatilor sai a aparut monograma lui Hristos. Cu o zi inainte, Constantin avusese
un vis, in care i s-a aratat Iisus, spunandu-i ca daca va avea semnul crucii pe scuturi
si steaguri, va iesi invingator. Constantin a facut acest lucru si a iesit invingator.
Constantin era acum singur stapan in Occident. Impreuna cu celalalt conducator
roman, cu care s-a intalnit la Mediolanum (Milanul din zile noastre) unde s-a dat
asa numitul Edict de la Milan, prin care se acorda libertate de cult tuturor religiilor,
inclusiv celei crestine de pe tot cuprinsul Imperiului roman si se ordona restituirea
bunurilor confiscate bisericii crestine.
314 Dupa o perioada in care Constantin a impartit puterea cu Licinius, relatiile s-au
stricat, si-au declarat razboi. Dupa o intelegere de moment si dispute continue,
Constantin l-a invins pe Licininus la Adrianopol, iar in anul urmator l-a omorat.
Ramas singur stapanitor, Constantin s-a preocupat de buna administrare a
imperiului si a continuat sa fie ingaduitor cu crestinii. Constantin fusese primul
imparat care a convocat o intalnire a episcopilor crestini, un conciliu, in 314
 laArelate (astazi Arles, in Franta sudica). Erau insa doar episcopii din vestul
imperiului.

324 Constantin pusese temelia unui nou oras, caruia i-a dat numele sau, si pe care l-a
facut capitala in mod oficial la 11 mai 330, desi lucrarile s-au prelungit pana in anul
336. Constantinopolul va straluci cu putere pentru un mileniu, ducand peste secole
gloria vechii Rome.
325 Constantin i-a convocat pe toti episcopii la Niceea, in Asia Mica. Insusi imparatul a
deschis lucrarile acestui conciliu, care a adoptat hotarari importante pentru crestini,
printre care textul Crezului. In timpul lucrarilor conciliului, Constantin si-a
sarbatorit cei 20 de ani de domnie si si-a incins capul cu diadema, banda de perle si
pietre pretioase care vor deveni simbolurile imparatesti.
326 Constantin a fost pentru ultima oara la Roma. Nu s-a mai intors in orasul unde
suferise mult datorita mortii crunte a fiului sau mai mare, Crispus, si a sotiei sale
Fausta, acuzati de adulter.
Constantin a incurajat si construirea de biserici crestine, in 326 punand temeliile
bazilicii Sfanta Sofia, in fata palatului imperial.
337 Domneste glorios pana in acest an, cand la 22 mai, se va stinge din viata. Se spune
ca inainte de a muri, a fost botezat de catre episcopul Eusebius din Nicomedia. A
murit in vila sa din apropierea Nicomediei, de la Ancyrona. Corpul i-a fost
imbalsamat, depus intr-un sicriu de aur si dus apoi la Constantinopol, unde a fost
inmormantat in biserica Sfintilor Apostoli, pe care o construise pentru a adaposti
moastele celor 12 apostoli. Impreuna cu mama sa, Elena, au fost trecuti de Biserica
in randul sfintilor, Constantin fiind numit ‘‘cel intocmai cu apostolii’’.