Sunteți pe pagina 1din 24

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

IP CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ECONOMIE ȘI FINANȚE

RAPORT PRIVIND PRACTICA CE


ANTICIPEAZĂ PROBELE DE ABSOLVIRE

la specialitatea 1851 ,,Informatică”

Realizat în cadrul IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe

Conducător: Diana BAGRIN, Elevul gr. INF 1413G ,


gr. did. I. master șt. ale ed. învăţământ cu frecvenţa la zi,
Vlad ȘAPTEFRAȚI

(semnătura) Evaluată cu nota :

Data susținerii:
,, ” 2018

Chișinău, 2018
Cuprins

Capitolul I. Descrierea SI........................................................................ 3


1.1 Descrierea instituției...........................................................................3
1.2 Rețeaua din cadrul instituției............................................................4
1.3 Descrierea rețelei................................................................................ 4
1.4 Softul Instalat......................................................................................9
Capitolul II. Descrierea Soft-ului..........................................................10
Capitolul III. Descrierea activitații noastre ..........................................13
3.1. BitLocker (intrument de criptare a datelor).................................15
3.2. Advanced recovery tools (instrument de recuperare)..................18
Concluzie.................................................................................................22
Bibliografie..............................................................................................23

2
Capitolul I. Descrierea SI

1.1 Descrierea instituției

Am efectuat stagiul de practică la IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe din Chișinău în


calitate de ‚,Administrator al bazei de date”.

IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe este o instituție de învățământ medie de


specialitate. Pregătește specialiști în domeniile : Contabilitate, Impozite și percepere fiscal,
Finanțe și asigurări, Finanțe și bănci, Planificarea și administrarea afacerilor,
Administrarea aplicațiilor web, Programarea și analiza produselor program.

Forma şi durata studiilor: Programele de formare profesională tehnică postsecundară


asigură pregătirea specialiştilor în conformitate cu nivelul 4 ISCED şi au durata de: • 4 ani - cu
frecvenţă la zi – pentru programe integrate, în baza studiilor gimnaziale;
• 3 ani - cu frecvenţă redusă - în baza studiilor medii de cultură generală și liceale.

Studiile sunt organizate cu finanţare din buget şi cu taxă de studii. Programele de formare
profesională tehnică postsecundară includ susținerea benevolă a examenului de bacalaureat la
finele anului III şi finalizează cu susţinerea obligatorie a examenului de calificare şi/sau a lucrării
de diplomă. Absolvenţilor CEEF/CFBC li se atribuie diploma de studii profesional-tehnice
postsecundare. .

Structura organizațională a instituției:


1.2 Rețeaua din cadrul instituției

Rețeaua în cadrul IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe este una foarte vastă și
modernă. Are în componența sa 9 laboratoare de informatică, peste 40 de cabinete, peste 30
camere de supraveghere video IP. În total sunt în rețea peste 200 calculatoare , exclusiv
calculatoarele personale ale studenților care se conectează și ele la rețeaua gratuită de WI-FI, ce
acoperă întreaga suprafață a colegiului și terenurile adiacente lui.

1.3 Descrierea rețelei

Topologia rețelelor este studiul de aranjament sau cartografiereaelementelor (legături, noduri


etc.) dintr-o rețea, în special interconexiunilefizice (reale) și logice (virtuale) dintre noduri.

O rețea locală (în engleză: Local Area Network, LAN) este un exemplu de rețea care prezintă
atât o topologie fizică cât și o topologie logică. Orice nod în rețeaua locală are unul sau mai
multe linkuri către unul sau mai multe noduri din rețea. Pentru determinarea topologiei fizice a
rețelei, toate nodurile și linkurile sunt reprezentate în formă de graf. De asemenea, reprezentarea
fluxului de date dintre noduri în formă de graf determină topologia logică a rețelei. Pentru o rețea
anume topologia logică și fizică pot fi identice, dar pot fi și diferite. În general, tehnologia
rețelelor locale este bazată pe teoria grafurilor.

Figura 1.1. Topologii de rețea


În figura 1.1. sunt reprezentate topologiile de rețea. În cadrul instituției este prezentă
topologia stea complexă.

Tipuri de tolopogii
• topologii fizice - tratează aspectul spațial și organizarea fizică a stațiilor din rețea și
acablurilor;
• topologii de semnal;
• topologii logice - se referă la modul în care se realizează comunicarea în rețea, la modul în
care datele circulă între stații.

Topologia unei rețele afectează direct performanțele acesteia, alegerea unei topologii în
detrimentul alteia influențează:

• tipul de echipament necesar;


• caracteristicile necesare ale echipamentului;

• posibilitățile de extindere a rețelei; modul de administrare a rețelei.

Cea mai utilizată topologie în ziua de astăzi, este topologia Star, sau stea. Există la fel o
topologie care se numește Extended Star, care se utilizează și în Centrul de Excelență în Economii
și Finanțe
Topologia Star(stea)

Este tipul de topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un
nodcentral, numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise între nodurile din rețea sunt
întâi transmise în acest nod central și abia apoi sunt retransmise la unele sau la toate celelalte
noduri în rețea. Această conexiune centralizată permite o conexiune permanentă chiar dacă un
dispozitiv de rețea iese din funcție. Singurul pericol este ieșirea din funcție a nodului central, care
ar duce la pierderea legăturii cu toată rețeaua.

Avantajele topologiei stea

O performanță sporită: Trecerea pachetelor de date (EN:data packets) prin noduri inutile este
prevenită de această topologie. Această topologie după sine induce o mare încărcătură asupra
nodului central, cu toate acestea dacă acest nod are capacitatea respectivă, atunci o utilizare
intensivă de către un dispozitiv din rețea nu va afecta celelalte dispozitive din rețeaua respectivă.
Izolarea dispozitivelor: Fiecare dispozitiv este izolat inerent de către legătura (EN:link) care
se conectează la nodul central. Acest lucru face izolarea dispozitivelor individuale destul de
simplu, și permite deconectarea lui în orice moment de la nodul central. Această procedură de
izolare previne orice eșec non-centralizat care va afecta toată rețeaua.

Dezavantajele topologiei stea

Primul dezavantaj este dependența sistemului cu privire la funcționarea nodului central. În


timpul ce eșecul unei legături individuale duce numai la izolarea unui singur nod, pe când
defecțiunea nodului central duce la pierderea legăturii dintre toate nodurile. Scalabilitatea și
performanța rețelei tot depind de nodul central. Mărimea rețelei este limitată de numărul de
conexiuni pe care nodul central poate să le suporte. Traficul dintre un nod și nodul central este
izolat de celelalte, dar dacă un nod din rețea ocupă o parte semnificativă din capacitatea de
procesare a nodului central atunci celelalte noduri pot să se confrunte cu scăderea performanței a
rețelei.

Figura 1.2. Topologia Stea


În figura 1.2. este reprezentată topologia Extended Star.Topologia este prezentă
multiplicarea nodurilor centrale, permițând lucrul rețelei chiar dacă unul din nodurile centrale se
defectează. Are o performanță mai mare ca Star.
Figura 1.3. Topologia Stea extinsă

Un ruter (sau router) este un dispozitiv hardware sau software care conectează două sau
mai multe rețele de calculatoare bazate pe „comutarea de pachete” (packet switching). Aceste
rețele pot fi cu fir (în engleză wired) sau fără fir (în engleză wireless). Funcția îndeplinită de
rutere se numește rutare. În acest articol diferențierea între rutere hardware și rutere software se
face în funcție de locul unde se ia decizia de rutare a pachetelor de date. Ruterele software
utilizează pentru decizie un modul al sistemului de operare, în timp ce ruterele hardware folosesc
dispozitive specializate (de tip ASIC) ce permit o viteză mai mare de comutare a pachetelor.

Ruterele operează la nivelul 3 al modelului OSI. Ele folosesc deci adresele IP (de rețea)
ale pachetelor aflate în tranzit pentru a decide către care anume interfață de ieșire trebuie să
trimită pachetul respectiv. Decizia este luată comparând adresa calculatorului destinație cu
înregistrările (câmpurile) din tabela de rutare. Aceasta poate conține atât înregistrări statice
(configurate/definite de către administratorul rețelei), cât și dinamice, aflate de la ruterele vecine
prin intermediul unor protocoale de rutare.
Ruterele conțin în general un sistem de operare specializat (ca de exemplu IOS de la
Cisco, Junos de la Juniper sau alternative open-source ca OpenWRT), RAM, NVRAM, memorie
flash, unul sau mai multe procesoare, precum și cel puțin două interfețe de rețea.
Ruterele pot conține de asemenea mai multe procesoare și ASIC-uri specializate în
comutarea de pachete. Sistemele extensibile bazate pe șasiuri, cum ar fi Avaya ERS-8600, au mai
multe ASIC-uri pe fiecare modul și permit o mare varietate de porturi pentru rețele locale sau
metropolitane, precum și conexiuni personalizate. Pentru situațiile în care traficul este mai redus
și costul este mai important sunt folosite rutere mai simple. Folosind un software specializat
(precum Untangle, SmoothWall, XORP sau Quagga), orice calculator personal poate deveni un
ruter.

Figura 1.4. Router Cisco

Swich de rețea

Un switch (numit și switch de rețea sau comutator de rețea) este un dispozitiv care
realizează interconectarea diferitelor segmente de rețea pe baza adreselor MAC.
Dispozitivele hardware uzuale includ switch-uri, care realizează conexiuni de 10, 100 sau chiar
1000 MB pe secundă, la semi-duplex sau duplex integral.

Semi-duplex înseamnă că dispozitivul legat astfel poate doar să trimită sau să primească
informații la un moment dat, în timp ce duplex integralînseamnă posibilitatea trimiterii și primirii
concomitente de informații.

Utilizarea extinderilor special proiectate fac posibilă realizarea unui număr mare de
conexiuni utilizând diverse medii de rețea, incluzând tehnologii utilizate curent, precum Ethernet,
Fibre Channel, ATM, IEEE 802.11.
Dacă într-o rețea sunt prezente doar switch-uri și nu există huburi, atunci domeniile de
coliziune sunt fie reduse la o singură legătura, fie (în cazul în care ambele capete suportă duplex
integral) eliminate simultan. Principiul unui dispozitiv de transmisie hardware cu multe porturi
poate fi extins pe mai multe straturi, rezultând switch-ul multi-strat (multilayer).
Un Hub este cel mai simplu dispozitiv multi-port. Totuși, tehnologia folosită este
considerată depășita din moment ce un hub retrimite orice pachet de date primit la toate porturile
sale cu excepția celui de la care l-a primit. Atunci când se folosesc calculatoare multiple viteza
scade rapid și încep să apară coliziuni care încetinesc și mai mult conexiunea. Prin folosirea
switchului acest neajuns a fost rezolvat.

1.4 Softul Instalat

În cadrul colegiului este instalat sistemul de operare Windows 7,8,19 și Windows Server 2012
standart.

Figura 1.5. Sisteme de operare Windows


Capitolul II. Descrierea Soft-ului

Windows 7 este o versiune a Microsoft Windows, un sistem de operare produs de


compania americană Microsoft pentru utilizarea pe calculatoarele personale de tip PC, inclusiv
cele utilizate în domeniul afacerilor, pe desktop-uri, laptop-uri, Tablet PC-uri, netbook-uri și
PCuri de tip Media Center Edition (MCE). Windows 7 a intrat în faza „liber pentru
producție” (Release To Manufacturing, RTM) la 22 iulie 2009. Data de punere pe piață a fost 22
octombrie 2009, la mai puțin de trei ani de la lansarea sistemului anterior Windows Vista. La
aceași dată a fost lansat și Windows Server 2008 R2 (pentru servere).

Windows 7 se prescurtează deseori cu Win 7, Win7 sau chiar și numai cu W7.

În comparație cu predecesorul său Vista, Windows 7 se dorește a fi o actualizare a lui, cu


scopul de a fi pe deplin compatibil cu driverele, aplicațiile și echipamentul cu care acesta a fost
deja compatibil. Prezentările oferite de companie în 2008 s-au axat pe suport de ecrane
multitouch, un Windows Shell reconceput cu o nouă bară de activități, o grupă de rețele de
sistem numit
„HomeGroup” , precum și pe îmbunătățiri de performanță. Unele aplicații care au fost împachetate
împreună cu versiunile anterioare de Microsoft Windows, mai ales Windows Movie Maker și
Windows Photo Gallery, nu mai sunt puse acum în același pachet software (package) cu
Windows 7, ci sunt oferite separat (dar gratuit), ca parte din Windows Live Essentials Suite. În
ianuarie 2011 Steve Ballmer, președintele companiei Microsoft, a prezentat la expoziția anuală
Consumer
Electronics Show (CES 2011) din Las Vegas pe urmașul lui Windows 7. Acesta se numește (în
prezent) Windows 7.5-8 și a apărut pe piață în 2012.

Windows 8 extinde suportul pentru o plajă mai largă de dispozitive, incluzând, dar
nelimitându-se la computere desktop, computere portabile și tablete, edițiile ce se pot executa pe
aceste dispozitive depinzând de arhitectura procesorului sistemului: x86, x64 sau ARM.

Windows 8 va fi disponibil în patru ediții generale, două dintre acestea fiind disponibile
pentru publicul larg spre achiziționare: Windows 8 (denumit și Windows 8 Core), destinat
utilizatorilor de computere ce nu au nevoie de funcționalități avansate pe computerele pe care le
posedă, precum BitLocker, și Windows 8 Pro, conceput pentru utilizatorii ce au nevoie de
instrumente avansate în lucrul pe computer. De asemenea, vor mai fi disponibile două ediții ale
Windows 8: Windows 8 Enterprise, disponibil doar prin licențierea în volum pentru firme și
Windows RT, preinstalat de către producătorii de echipamente pe dispozitive ce sunt motorizate
de procesoare ARM. Windows 8 nu mai include componentele media precum Windows Media
Center regăsite în versiuni precedente ale Windows în niciuna dintre edițiile sale. Deși Windows
RT împarte același cod sursă cu celelalte versiuni ale Windows 8, această versiune nu va putea
rula aplicații desktop, exceptând o versiune specială a Microsoft Office 2013. Edițiile Windows 8
Core, Windows 8 Pro și Windows 8 Enterprise sunt divizate în versiuni pentru sisteme cu
procesoare x86, respectiv x64. De asemenea, aceste 3 versiuni posedă și ediții cu funcționalitate
redusă disponibile pentru diferite piețe (de exemplu, edițiile N ale Windows 8 nu includ Windows
Media Player și componentele asociate). Windows 8 va permite upgrade-ul de la oricare versiune
anterioară de Windows, începând de la Windows XP.

Windows 10 este un sistem de operare pentru computere personale dezvoltat de


Microsoft ca parte a familiei de sisteme de operare Windows NT. A fost anunțat în septembrie
2014, urmat de o scurta demonstrație la conferința Build. Prima versiune a sistemului de operare
a intrat în procesul de beta testing public în octombrie 2014, versiunea finală fiind lansată oficial
pe 29 iulie 2015.

Windows 10 a introdus aplicațiile universale, extinzând aplicațiile Metro, acestea fiind


proiectate sa ruleze pe mai multe dispozitive din familia Microsoft, cu un cod aproape identic,
incluzând computere personale, tablete, smartphone-uri, sisteme înglobate, Xbox One, Surface
Hub și Windows Holographic. Interfața Windows a fost revizuită pentru a ușura tranziția dintre
o interfață adaptată pentru mouse și o interfață adaptată pentru touchscreen, bazate pe
dispozitivele de intrare disponibile — în special la PC-urile 2-în-1; ambele interfețe includ
meniul
Start ce încorporeaza elemente ale meniului Start din Windows 7 și Windows 8. Prima versiune
de Windows 10 a mai introdus o caracteristică pentru a administra ferestrele și desktop-urile
virtuale numită Task View, browserul Microsoft Edge, suport pentru autentificarea cu amprentă
sau prin recunoașterea faciala, noi caracteristici de securitate pentru sistemele enterprise, și
DirectX 12 și WDDM 2.0, acestea îmbunatațind capabilitațile de grafica ale sistemului de
operare pentru jocuri.

Windows Server 2012, codificat sub numele Windows Server 8, reprezinta a sasea editie
Windows Server. Ea este editia pentru sisteme de tip server si este succesorul a Windows Server
2008 R2. Doua versiuni au aparut in perioada dezvoltarii si anume previzualizare pentru
dezvoltatori de aplicatii si versiune beta. Produsul a devenit disponibil pe piata incepin din 4
septembrie 2012. In comparatie cu predecesorul sau, Windows Server 2012 nu ofera suport
pentru sisteme Itanium si este disponibil in patru editii.

Windows Server 2012 a fost lansat pe data 4 septembrie 2012. Este succesorul lui Windows

Server 2008 R2. Ediția Standard dispune de toate caracteristicile produsului precum și ediția
Datacenter. Acesta diferă de acesta din urmă prin numărul de mașini virtuale reglementate de
licență. Windows Server 2012 Standard suportă până la două procesoare per licență. Datacenter
suportă mașini cu un maximum de 640 procesoare și 4 TB de memorie RAM.

Figura 2.1. Procesul de instalare a Windows Server 2012

În figura 2.1. este prezentată fereastra de instalare a sistemului de operare Windows Server 2012.
Capitolul III. Descrierea activitații noastre
Administratorul de rețea (în engleză network administrator) este persoana responsabilă cu
mentenanța hardware-ului și a sistemelor software care alcătuiesc o rețea de calculatoare,
incluzând mentenanța și monitorizarea rețelei de calculatoare sau a infrastructurii convergente și a
echipamentelor asociate.

Administratorii de retea își canalizează atenția pe componentele rețelei în infrastructura


LAN/WAN a unei companii, asigurând integritatea. În funcție de companie, administratorul de
rețea poate de asemenea concepe și implementa rețele.

Rolul concret al unui administrator de rețea poate varia în funcție de locul de muncă, dar
va include adesea activități și sarcini precum alocarea adreselor IP, gestionarea și implementarea
protocoalelor de rutare, configurarea tabelelor de rutare șamd. Poate include mentenanța anumitor
servere, gatway-uri vpn, sisteme de detecție a intruziunilor (IDS) etc. Făcând practica în colegiu
am avut să studies asupra unor problem care le voi enumera mai jos

Crearea si formatarea partitiilor


Pentru a crea si formata partile de pe hard disk avem un instrument special, numit Disk
Management.
Panoul de control->Administrative Tools->Computer Management->Disk Management.
Va aparea urmatoarea fereastra:

Figura 3.1. Fereastra Computer Management


Aici putem formata, micsora/mari volumul unei sau mai multe partitii. Pentru a crea o
partitie noua avem nevoie sa micsoram volumul unei partitii deja existente: Click dreapta
-
>Shrink Volume

Figura 3.2. Efectuarea maririi volumului


Va aparea o noua fereastra in care putem selecta volumul in MB cu care vom micsora partitia
selectata:

Figura 3.3. Stabilirea maririi volumului


Volumul cu care am micsorat partitia va aparea ca un spatiu nealocat deja. Pentru a crea o
noua partitie selectam Make New Simple Volume:
Figura 3.4. Stabilirea unei noi partiții
Va aparea o fereastra care ne va ajuta sa cream noua partitie:

Figura 3.5. Efectuarea tuturor etapelor pentru adaugarea partițiilor


Apasam Next->Next->Next->Next->Finish. Am creat o noua partitie.

3.1. BitLocker

BitLocker este un instrument de securitate care ne protejeaza datele personale prin


criptarea acestora. Partitiile criptate nu pot fi citite in lipsa unei chei (parola, fisier key, tpm),
astfel securitatea este maxima.In absenta unui key pentru decriptare datele de pe hard disk sint
total nefolositoare.

Daca pierdem notebookul datele de pe acesta nu pot fi citite, in concluzie pierderea este minima
(doar notebookul).
BitLocker ofera inca o treapta de siguranta care pina acum nu exista aproape deloc.Datele
inseamna bani pentru o companie, nu ar fi bine ca acele date sa ajunga in mina cui nu trebuie.
BitLocker ofera o securitate hardware, securitatea hardware este greu de pacalit insa nimic nu
este imposibil. Pentru a-l accesa deasemenea sunt mai multe metode. Putem scrie in bara de
cautare “BitLocker” sau sa mergem pe urmatoarea adresa: Control Panel->System and Security-

>Bitlocker Drive Encryption. In mod implicit functia BitLocker este dezactivata. Pentru a o
activa selectam “Turn BitLocker On”.

Figura 3.6. Activarea instrumentului BitLocker


Va aparea o fereastra in care putem seta parola pentru decriptare:

Figura 3.7. Adăugarea parolei


Dupa ce apasam pe butonul Next apar variantele de salvare:

Figura 3.8. Adăugarea variantelor de salvare

Selectam functia “Save to a file”. Va fi creat un fisier .txt unde va fi scrisa cheita de
decriptare:

Figura 3.9. Vizualizarea cheii de decriptare


Dupa crearea fisierului apasam Next si avem de ales, fie sa criptam tot discul sau doar
spatiul deja ocupat, dupa care putem da start operatiei de criptare:

Figura 3.10. Procesul de criptarea


3.2. Advanced recovery tools

Instrumentele de recuperare. Pentru a le accesa putem scrie in bara de cautare “Recovery”


si urmatoarea fereastra va aparea:

Figura 3.11. Fereastra Recovery


Aici putem crea o unitate de recuperare, sa restauram sistemul si sa configuram restaurarea
sistemului.

Figura 3.12. Fereastra Recovery Drive


Crearea unitatii de recuperare
Pentru a crea unitatea de recuperare apasam pe “Create a recovery drive”. Va aparea
urmatoarea fereastra.
Pentru a crea unitatea de asemenea vom avea nevoie si de o unitate de memorie externa,
de exemplu un stick USB. In urmatoarea fereastra avem nevoie sa selectam unitatea de memorie
pe care va fi salvata unitatea de recuperare. Trebuie de mentionat ca toate datele de pe stick vor fi
sterse. Dupa care putem da start operatiei de creare a unitatii de recuperare.

Figura 3.13. Procesul de creare a Recovery Drive


System restore
In caz ca au avut schimbari nedorite in sistema putem folosi acest instrument pentru a anula
aceste schimbari. El anuleaza schimbarile recente, dar fisierele ca de exemplu documentele
ramin neatinse.

Figura 3.14. Selectarea restabilirii recomandate


Mufarea cablului UTP

Trebuie sa se inceapa cu sertizarea cablului UTP, care sa permita comunicarea intre


PCuri. Dintre cele patru perechi de fire din cablu se vor folosi doar doua: o pereche pentru emisie
(fir de semnal si masa) si cealalta pereche pentru transmisie. Standardul unanim acceptat implica
folosirea pinilor l si 2 pentru transmisia datelor, iar a pinilor 3 si 6 pentru receptie. O pereche de
fire contine un fir colorat (de exemplu, verde), rasucit cu un al doilea fir alb, striat cu culoarea
primului, adica verde. Exista si un standard (EIA/TIA-568A si B) pentru aranjarea firelor dupa
culoare. Pentru sertizare este nevoie de un cleste special, care se gaseste la orice magazin de
specialitate. Pentru inceput va trebui indepartata izolatia cablului UTP pe o portiune de 2 cm, cu
ajutorul unui cutit ascutit.

Dupa dezizolare se face ordonarea si indreptarea firelor pentru ca acestea sa patrunda


usor in mufa RJ-45. Firele se „tund” la aceeasi lungime, fara discriminare, pentru asigurarea unui
contact ferm. Apoi cablul se introduce in mufa, avand grija ca o pereche de fire sa corespunda
pinilor l si 2, de exemplu, alb cu portocaliu si portocaliu, iar alta pereche pentru pinii 3 si 6, alb
cu verde si verde. Firele trebuie introduse pana la capat ca, prin presiunea aplicata de cleste, sa
fie strapunse de pinii mufei, realizand un contact ferm cu acestia.

Tipuri de mufare

Daca se doreste realizarea un cablu pentru conectarea unui calculator la switch-ul retelei,
acesta trebuie sa aiba acelasi tip de conexiuni la ambele mufe, cablul fiind direct. In cazul in
care cablul este cel ce face legatura dintre doua calculatoare si nu switch-ul, atunci acesta va fi de
tip crossover. Pinii l si 2 din prima mufa se vor lega cu pinii 3 si 6 de la cea de-a doua mufa. In
mod analog se va proceda cu pinii 3 si 6. Ideea este ca datele emise de un calculator sa ajunga ca
fiind transmise la cel de-al doilea calculator si invers.

Pozitionarea

Atentie! Sertizarea se va face dupa ce au fost montate toate cablurile intre utilizatori si
switch-ul central, intinderea cablurilor intre cladiri se face cu ajutorul unui suport din sarma
otelita care va sustine cablul UTP. Acesta nu se va intinde la maxim: se lasa cate o bucla la
capete pentru
a compensa dilatarea si contractia datorate temperaturii. Cablul ce asigura suportul va fi bine
ancorat de marginea acoperisului. Traseul urmat de cablu va fi alcatuit din drepte paralele cu
solul sau cu cladirea.

Figura 3.16. Poziționarea corectă a firelor


Concluzie

Prin completarea unui stagiu de practică sau prin acumularea de experiență profesională,
dobândim o vedere aprofundată asupra a ceea ce presupune viața de salariat și oportunitatea de a
lucra cu oameni cu situații și condiții diferite, de la care poți învăța lucruri noi care ne vor ajuta
pe viitor. Experiența de muncă în orice domeniu ne acordă oportunitatea de a ne confrunta cu
situații reale, din viața de zi cu zi. Este vorba despre abilități de comunicare, inițiativă și
managementul timpului, lucruri care nu ne țintuiesc într-un anumit domeniu, ci ne ajută să ne
descurcăm indiferent de situație, în orice arie profesională.

Perioada de practică în cadrul IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe a fost una


deosebit de plăcută și interesantă. Am făcut parte dintr-un colectiv foarte prietenos de profesori și
alte persoane auxiliare gata să ajute oricând ai nevoie. Însă cel mai mult mi-a plăcut activitățile
cu care m-am ocupat. Aici pentru prima oară am văzut ce înseamnă o rețea mare și reală de
calculatoare, care funcționează neâncetat.

Am făcut cunoștință cu multe lucruri noi, și anume aici am fost pus față în față cu problema
apărută, care a fost necesar de soluționat. Pe parcursul practicii am făcut cunoștință cu serverele
(am văzut ce informație deține fiecare în parte), am aflat multe despre rețeaua din colegiu și cea
din cămin, am adăugat informații pe site cu ajutorul panoului de control. Tema individuală de
studiu în perioada de practică a fost interesantă, deoarece anume cu această aplicație urmează să
lucrez în continuare. Am creat imaginea unui Windows cu tot pachetul de aplicații necesare
pentru obiectele studiate de către elevi din cadrul instituției și apoi am instalat-o în sălile de
calculatoare.
Bibliografie
I. Lucrări științifice

1. MUNTEANU, Adrina. Reţele locale de calculatoare. Proiectare şi administrare.


București: Editura Arania, 2005. 320 p.
2. POPA, Sorin Eugen. SECURITATEA SISTEMELOR INFORMATICE. Polirom, Iași, 2007.
205 p.
3. RĂDULESCU, Florin. Baze de date în Internet. București: Editura Printech, 2000. 128 p.
II. Webografie

4. http://pctroubleshooting.ro/topic/22691-tutorial-mufare-cablu-de-retea-rj45-ordine-culori/
- Mufarea cablurilor de rețea
5. https://www.lifewire.com/how-to-fix-a-blue-screen-of-death-2624518 - Informație
detaliată privind fixarea erorii ”Blue Screen”
6. https://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%9Bea_de_calculatoare – Informații privind rețele de
calculatoare
7. http://www.scritub.com/stiinta/informatica/baze-de-date/MODELE-SI-TIPURI-DE-
BAZE-DE-DA81161.php - Modelele și tipurile unei baze de date
8. https://cristianls.ro/cum-se-configureaza-corect-optimizeaza-routerul-wireless-wi-fi/ -
Cum se configurează corect/optimizează routerul wireless – Wi-Fi
9. https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_gestiune_a_bazelor_de_date - Infomație despre
sistemul de gestiune a bazelor de date
10. https://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft_Windows - Informații despre sistemul de operare
Windows
11. https://en.wikipedia.org/wiki/ISO_image - Informații despre imaginea de disc

S-ar putea să vă placă și