See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/335422005

De ce România nu are un cod national de etică a cercetării științifice? (Why

Romania Does Not Have a National Code of Research Ethics?)

Article · August 2019

CITATIONS READS

0 89

1 author:

Dumitru Sandu
University of Bucharest
264 PUBLICATIONS   855 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Methodology View project

Databases View project

All content following this page was uploaded by Dumitru Sandu on 27 August 2019.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

De ce România nu are un cod național de etică a cercetării științifice ?
Dumitru Sandu

Un astfel de cod, cu nume ușor diferit, era promis printr-o lege din 2003. Atunci doritorul de moralitate
în cercetare științifică afla, prin articolul 38 al legii 319 că ”In termen de 6 luni de la intrarea in vigoare
a prezentei legi, autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare va elabora Codul de etică si deontologie
profesională, a personalului de cercetare-dezvoltare, care se aproba prin hotărâre a Guvernului”. Au
trecut 16 ani degeaba, dat fiind faptul că deocamdată acest cod nu există? Da. Sau nu, în sensul că
efectele negative ale absenței unui cod de integritate în cercetarea științifică s-au văzut din plin în
toată perioada care a trecut de la legea care se dorea fondatoare pentru Cod, până astăzi. Este
suficient să ne aducem aminte de valurile de dezbatere în ceață pe cazurile Mang, Ponta, Kovesi,
Tobă etc.
Cum a fost posibil?
Simplu. Strategia amânării sine die de tipul ”faceți voi naivii din cercetarea științifică regulamente
sau coduri de integritate cât cuprinde, pentru că, ulterior, noi, cei de la putere, nu le avizăm. Sau
amânăm avizare până când vă schimbăm pe voi cei care ați propus codul din comisiile ministeriale
responsabile de temă”. Care noi? Cei din ministerele de resort (educație sau cercetare) sau direct de la
Guvern. Argumentele, dacă mai era nevoie de ele sunt clare. Găsiți ușor pe internet (aici) un document
nedatat și nesemnat instituțional care prezintă un proiect de hotărâre de guvern pentru aprobarea
Codului de etică şi deontologie profesională a personalului de cercetare- dezvoltare. Dacă documentul
nu este fals, cei care au participat la tentativă pot da detalii.
În aceeași linie de mimare a unui cod de etică a cercetării se încadrează, însă, legea 206/2004 care
trimite explicit la ”Codul de etică, prevăzut de Legea nr. 319/2003” . Pentru ca lucrurile să fie și mai
clare pe linia imaginației instituționale, Regulamentul de organizare şi funcționare a Consiliului
Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării ( CNECSDTI) avizat prin
OM 211/2017 anunță, la art. 4.f. , că respectivul organism are voie să propună modificări la Codul de
etică și deontologie profesională a personalului din cercetare-dezvoltare. Modificări la un cod care
nu există? Sau s-ar putea să existe vreodată dacă...? Anomaliile se țin lanț. Pe site-ul aceleiași
instituții figurează o pagină dedicată celebrului document fantomă care se cheamă Codul Național de
Etică. Deschizi și vezi că de 16 ani pagina respectivă este ”în construcție”! Care este logica instituțională
de a stipula modificări la un cod care nu există și de a avea o pagină care este ”în construcție de
un deceniu și jumătate? Bizar faptul că niciunul dintre miniștrii care au trecut pe la Cercetare nu a
observat anomaliile.
Altfel spus, din 2003 până acum diferite texte normative ne spun că lucrurile sunt în bună ordine în
etica cercetării științifice pentru că există un Cod specializat care dă norma. O lege (319/2003) anunță
un cod care nu se face dar pe care multe alte legi ulterioare îl consideră ca existent. Nu știu cum
se cheamă juridic acest fapt, dar funcțional, este complet contraproductiv să am încredere într-
un regulament care nu există și implicit să construiesc castele legislative pe fundament de nisip.

Și acum?
În luna mai a acestui an a fost pus în discuție publică , pe siteul CNECSDTI, un proiect de Cod Național
de Etică. Cu reacțiile primite (foarte bune, majoritar), la început de iunie, a fost elaborată forma finală
a documentului, disponibilă aici. Titlul a fost ușor schimbat pentru a asigura consistența formală cu
legea fondatoare din 2003 și este cel de Cod de etică și deontologie profesională a personalului de
cercetare-dezvoltare. În desemnare abreviată este CoNaEtic cu trimitere la funcția lui esențială de cod
național de etică. Conform legii 319/2003, codul ar urma să fie avizat prin Hotărâre de Guvern. După
atâtea eșecuri de durată este firesc să ne întrebăm cât timp va dura avizarea. Deocamdată este
cert că guvernanții nu sunt interesați de un astfel de cod și fac tot ce se poate pentru a nu-l avea.
Ipoteza alternativă a super-ocupării sau a neglijării lui ca temă secundară nu poate fi susținută
nicicum. Tematica integrității în cercetarea științifică nu este secundară. Durata de încălcare
instituțională a legii 319/2003 pentru mai mult de un deceniu și jumătate, prin neelaborarea și/sau
neavizare codului național de etică nu lasă loc de invocare a unor pretexte.
Am deschis această dezbatere publică din mai multe motive. În primul rând, pentru că sper ca Ministerul
Cercetării și Inovării împreună cu Guvernul României să corecteze cât mai repede anomaliile semnalate.
Nu se poate da un răspuns de bună-credință, justificativ, pentru faptul că România nu are un cod național
de etică a cercetării științifice. Ideea că etica este secundară în cercetarea științifică iarăși nu poate fi
susținută în lumea din secolul în care trăim. Desigur, Codul în discuție nu rezolva totul. El reprezintă
însă un nucleu necesar pentru structurarea unei întregi serii de documente specializate pe domenii de
cercetare. Cert, există și o fațetă personală a intervenției mele în dezbatere. În calitate de principal
coautor la redactarea textului CoNaEtic știu foarte bine cum este cu efortul de realizare . Și ideea că aș
fi contribuit la scrierea unui document care va urma drumul eșecurilor 2003-2019 nu mă încântă deloc.
Pentru pregătirea CoNaEtic am analizat atent coduri naționale de etică/integritate din mai multe
societăți cu bună tradiție în cercetarea științifică, în practicarea a ceea ce se cheamă știință responsabilă.
Nicăieri nu am întâlnit practica de avizare a unui document fundamental de reglementare a
practicilor de integritate în cercetarea științifică prin decizii ale unor organisme politice. Este
posibil ca în această inadvertență să se afle bună parte din răspunsul pus prin întrebarea din titlu.
Oricum, ideea că mai așteptăm încă 16 ani, sau similar, pentru a schimba procedura de avizare
în domeniu, este de nedorit.

16 iulie 2019
 Clarificări prin comentarii la
„De ce nu are România un național de etică a cercetării științifice ?”1

1. JK spune:
12/08/2019 la 10:56

Pentru că din momentul intrării în vigoare (deși nu-i lege), toți cei care nu l-au respectat retroactiv se vor găsi în
situații delicate. Când un candidat la ocuparea unei poziții oarecare va prezenta un CV cu pete vechi văzute prin
lentila nouă a codului (pentru orbii care n-au vrut să le vadă atunci), acesta, codul, se va dovedi de-a dreptul
retroactiv! Exact ca-n cazul Securității: după ce ne aranjăm copiii și murim umflați de pensii speciale, condamnăm
Securitatea.
Un cod nu e o lege, chiar dacă e avizat / promulgat / tuns-frezat de către Guvern.
Cei care sunt chemați în prezent să analizeze cazurile de abateri de la etică și deontologie sunt, în cele mai dese
cazuri, necunoscători ai eticii (ca disciplină). Un merituos profesor de sudură, de exemplu, poate ajunge în comisia
de etică a universității, deși n-a mai deschis o carte de filosofie-etică de 40 de ani. Și va judeca “colegial” pentru
că după alegerile viitoare, poate cel judecat va fi votat (democratie oblige!) în locul lui, membru al onoratei comisii.
În multe țări, în domenii sensibile (sănătate publică, biotehnologii …), tranșează comitete naționale de etică,
compuse din personalități, adesea și publice, care nu sunt susceptibile de a fi invitate la un grătar în Poiană, nici
influențabile de unchiul Tase de la SRI. În schimb, la noi, orice abil în punerea la lucru a unor negri-scriitori de
lucrări cotate devine un mic Dumnezeu: acreditează, abilitează, promovează și mai face ce vrea el și mafia (sensu
Sadoveanu!) lui de branșă. Etc. etc. etc. Nemaivorbind de faptul că-n unele facultăți și universități nici măcar nu
există un număr de oameni curați egal cel puțin cu numărul de membri din comisiile respective de etică
(presupunând că ceilalți se dedau exercițiului sinucigaș de a-i vota).
Este foarte bine că vom avea un CoNaEtic, însă n-ar trebui să uităm că “etică” nu este un cuvânt atât de vechi și
frecvent în română, în timp ce “peșcheș”, “șpagă”, “ciubuc”, “atenție” au rădăcini înfipte adânc. E o ȘI chestiune
antropologică și culturală, nicidecum DOAR una procedurală și juridică. Dacă vedem doar ultima parte, evident
necesară, n-am prins esențialul din tablou.
În concluzie simplistă, când lupii ajung șefi și paznici la stână și constată dispariția oilor, de vină este vidul legislativ
care-i lasă nepedepsiți pe urși. Dac-ar avea o lege bună, lucrurile s-ar drege de la sine, ba chiar oile ar da mai mult
lapte indexat ISI și ar atrage miliarde de euro din proiectele europene și internaționale.
Răspunde

2. Aristotel spune:
12/08/2019 la 17:48

Coduri de etica au existat la nivel intern in fiecare universitate, inst.ale Academiei, incd-uri, alte unitati de cercetare
si invatamant superior, dar doar ca forme fara fond. Niciodata decat fortat de imprejurari a luat atitudine MEN ori
MC, dar nu s-a verficat cum se aplica acest cod etic. Doar cand a rabufnit in presa ceva neetic atunci s-a trecut la
unele masuri.Si nici acum sa nu va asteptati la miracole. Cand competenta si meritocratia , eliminarea coruptiei si
a nepotismului, vor deveni majoritare atunci se poate vorbi de aplicarea unui cod etic.
Răspunde

o Dumitru Sandu spune:

13/08/2019 la 23:15
Mulțumesc, ambilor comentatori, pentru implicare in dezbatere. Desigur, CoNaEtic, chiar transformat in
HG, nu este soluția miracol la problemele corect semnalate și de dumneavoastră și în cuprinsul Codului.
Evident, schimbările instituționale, normative, nu rezolvă problema prin ele însele. Mentalitățile și selecția
celor care fac parte din comisiile de etică sau din diferite consilii ministeriale conteaza mult. Trebuie
acționat simultan pe toate aceste direcții.
CoNaEtic ar putea fi unul dintre nucleele majore de structurare a acțiunilor necesare în domeniu. Este

1
Preluat din dezbaterea de pe Contributor.ro

1
 suficient să răsfoiești Codul, avizat de către Consiliul Național de Etică, pentru a constata că vizează,
explicit, între altele, renunțarea la ideologii pro-plagiat, curent vehiculate („plagiatul se prescrie după un
număr de ani”, „la vremea publicării lucrării nu erau normele de etică de azi”, „ai voie să plagiezi x% din
lucrare chiar dacă ai preluat ilegitim idei esențiale, fără a recunoaștere” etc.).
Care este motivul real pentru care, de mulți ani, autoritatea națională de cercetare științifică (MCI în
prezent, și, implicit, Guvernul din care face parte) nu respecta cerințele legale? Ipoteza mea este că acest
motiv este dat de interesele grupurilor de decizie , politică sau profesională, de a avea beneficii nemeritate
din doctorate fraudulos obținute și din publicații de slabă calitate. Astfel de beneficii nemeritate sunt
susținute direct de ideologii pro-plagiat de tipul celor menționate.
Infirmarea ipoteze anterior formulate nu se face prin vorbe ci prin avizarea CoNaEtic în conformitate cu
legile care solicită respectivul Cod. Cei care tot declară că au înțeles – după Ordonanța 13, 10 august
2018, 26 mai 2019, 10 august 2019 și tragedia de la Caracal – nevoia de reformare a instituțiilor majore
ale României dar resping documente de tip CoNaEtic cred că se înșală.
Răspunde

3. Stefan Bragarea spune:

13/08/2019 la 13:00

Stimate dle Sandu

România nu mai are un cod de etică a cercetării științifice pentru că nu mai are nici cercetare științifică.
Răspunde

o Dumitru Sandu spune:

18/08/2019 la 22:28
De acord cu dumneavoastra, domnule Bragarea. Aș nuanța, însă. Ca să aibă cercetare așa cum ar fi de
dorit, România ar trebui să aibă buget , nu simulacru de buget de cercetare, și organizare în domeniu
bazată pe competitivitate și merit. Este nevoie, însă, și de un material soft care se cheamă etica cercetării
științifice (cu accentele ei de integritate , în principal). Codul în discuție este un nucleu de structurare a
integritații în domeniu. Din moment ce acest cod este refuzat în stil brutal-rudimentar de către politicieni
și de către guvernanți de un deceniu și jumătate, cine este de vină? Ministrul de la Cercetare, Guvernul,
Parlamentul? Cu cine ce a fost ieri, nu se mai poate discuta . Poate ne răspund cei de azi. Deocamdată
toți aplică regula tăcerii. Scuze de tipul ”avem probleme mai importante” sunt un răspuns care nu ar trebui
dat în perioada în care Romania trebuie să revină la reforme instituționale de bază. Neglijarea pe termen
lung a moralității în orice domeniu se răzbună social cu costuri foarte mari. Nu mai este nevoie de
exemple. Se văd azi și aici , la tot pasul.
Răspunde

4. Aristotel spune:
20/08/2019 la 15:43

Apreciez munca depusa de dv. pentru acest cod etic. Poate mai redus doar cu ce este permis si ce va fi pedepsit
si mai ales cum. Corectitudinea si seriozitatea pornesc de la educatie, din familie si scoala, de la varste mici. Atata
vreme cat avem mica coruptie, aceasta va fi punctul de plecare pentru marea coruptie. Cand doctoratul nu va conta
sa obtii o functie publica mai buna si nu se va mai acorda nici un spor atunci se va face primul pas catre etica
adevarata si nu mimata. Dincolo de plagiate, mai exista si lucrari facute de altii, dupa toate cerintele, de care nu
stie nici Luna si Soarele. Aveti multe vizualizari, dar puncte de vedere putine, dovada ca breasla cercetarii nu este
unita .Fiecare se descurca cum poate.Apoi trebuiesc bine stabilite coordonatele economice de viitor pentru care
avem nevoie de cercetare adevarata, cu oameni f.bine pregatiti, dupa care se va vedea de ce buget avem nevoie.
Cercetarea ca si tezele de doctorat trebuie sa ofere solutii economiei tarii. Ceea ce se ofera acum ca buget este
un fel de supravietuire la limita si nici nu este un suport viabil pentru un cod etic.
Răspunde

2
 o Dumitru Sandu spune:
20/08/2019 la 21:57
Multumesc pentru ambele interventii. Tot ce spuneti este corect, intemeiat. Adaug cateva accente care
pot fi utile discutiei publice in stadiul actual:
- Absolut nocive aceste doctorate acordate in spatii inchise, cu scoli doctorale nevalidate, ca substitut de
merit profesional, drept cadou la salariu si proba de clientelism. Pe „legea numerelor mari” din statistica,
Academia de Politie este caz exemplar in materie de doctorate fara acoperire. Imediat dupa ei vin
politicienii in Parlament sau la guvernare ,de la fost prim-ministru, minstrii etc.
- Da , interesul public pentru integritatea academica este redus. Tot este un progres fata de acum 7-10
ani in sensul ca acum sunt mai rare criticile deschise pentru cei care spun , intr-o forma sau alta, ca, spre
exemplu, plagiatul este hotie si nu se prescrie.
- Mai sunt si alte forme de fraudă intelectuala decat plagiatul ? Desigur. Codul in discutie le
mentioneaza.Simpla lor listare sau definire nu rezolva problema. Este nevoie de modele institutionale de
prevenire si penalizare in unitati de invatamant sau de cercetare. In interiorul acestora, vointa de
modernizare institutionala nu este structurata. In plus, CNATDCU si CNE sunt consilii consultative. Nu
vrea domnul profesor-ministru-politician sa aprobe un regulament de prevenire a furtului intelectual, nu il
aproba.Si nu vrea pentru ca sefii lui politici nu accepta sa le fie ingradita libertarea de a fura intelectual.
Nu mai discutam de HG pentru ca acolo controlul politic este si mai clar.
- De ce nu apar sanctiuni pentru fraude intelectuale in CoNaEtic ? Deocamdata prioritara este furnizarea
unor instrumente fiabile de recunoastere a fraudei.Ca in toata lumea civilizata astfel de coduri se fac si se
publica in etape. In plus, daca am fi inclus de acum si sanctiuni, ar fi fost sigura reactia de blocare a
Codului. Consilierii juristi din ministerele de resort (Educație și Cercetare) au fost ani de zile cei care au
confundat faptul moral cu unul juridic si au furnizat ministrilor decidenti argumente false pentru a respinge
decizii de multe ori corecte ale CNE/CNATDCU.

View publication stats