Prof. univ. dr. Rodica Narcisa Petrescu Facultatea de Drept, Universitatea ,Babes-Bolyai” Cluj-Napoca Drept administrativRODICA NARCISA PETRESCU * Absolventa a Facultafii de Drept a Universitatii ,Babes-Bolyai” din Cluj; a obti- nut, in anul 1979, la aceeasi Universitate, titlul de doctor in drept, specializarea »Drept administrativ’. * Profesor universitar la Facultatea de Drept a Universitatii ,Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde preda disciplina ,Drept administrativ’, si referent stiintific in comisii de doctorat din cadrul Universitajii din Bucuresti, Universitagii »Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, Universitasii ,Lucian Blaga” din Sibiu. * Membru fondator al Institutului de Stiinte Administrative de la Sibiu; membru fondator al Asociatiei Romane de Drept Constitutional; membru fondator a Socie- tatii Academice de $tiinje Administrative; membru al Academiei Internationale de Drept Lingvistic, cu sediul in Montreal, Canada. A facut parte din comisia ae redactare a proiectului Codului de procedura administrativa, precum si din comisia de redactare a proiectului Codului administrativ; expert in Comisia prezidential& de analiza a regimului politic si constitutional din Romania. * Autor de monografii si cursuri universitare: Drept administrativ (2004); Drept administrativ, vol. | si ll (2001); Drept administrativ, vol. II (1996); Drept admi- nistrativ, vol. | (1994); Organizarea si functionarea organelor locale ale puterii si administrafiei de stat (1979, in colaborare). A publicat peste 60 de studii si articole jn culegeri de studi th limba franceza, engleza si romana, de exemplu, vol. Les rapports entre les pouvoirs de l’Ftat (2009); vol. L’évolution des concepts de la doctrine classique de droit constitutionnel (2008); vol. Administratia publicd tn perspectiva integrarii europene (Chisinau, 2006); vol. Implicafiile Tratatului insti- tuind 0 Constitutie pentru Europa asupra dreptului public si a serviciilor publice (2006); vol. Proceedings of the Conference on Economics, Law and Management; vol. La théorie et la pratique des politiques linguistiques dans le monde (2002), precum si in revistele romane de specialitate: Studia Universitatis Babes-Bolyai — lurisprudentia, Dreptul, Studi si cercetari juridice, Revista de drept public, Curierut judiciar. 4 B.TAN. 2010Cuvant-inainte Lucrarea este rezultatul unei activitafi intense de cercetare in domeniul drep- tului administrativ, in care s-au produs frecvente modificari legislative in ultimii ani, cea ce impunea actualizarea sau chiar regandirea unora dintre problemele specifice acestei ramuri de drept. Editia de faa a cursului de drept administrativ se prezinta nu doar ca o simpla actualizare a celui din anu! 2004, ea fiind dezvoltaté cu multe elemente cu carac- ter de noutate si completari. Jn lucrare este tratata intreaga problematica a dreptului administrativ, fiind avute vedere opinii din doctrina romana interbelica, postbelica si cea de dupa 1990, din doctrina de drept comparat, din doctrina franceza si din cea germané, alaturi de care sunt exprimate propriile punct de vedere, sugestii, recomandari sau pro- puneri de lege ferenda, O serie de aspecte sunt abordate atat din punct de vedere teoretic, cat si practic, in principal prin prisma jurisprudenjei Curjii Constitufionale si a inaltei Cur de Casatie si Justitie, Sectia de contencios administrativ si fiscal. In acest sens, un loc special fl ocupa capitolul ,Contenciosul administrativ", in care problemele ce fin de aceasta importanta institugie a statului de drept sunt analizate prin referiri directe Ja numeroase solutii cuprinse tn deciziile recente ale instanjei noastre supreme. Cu un continut stiintific concis si riguros, bazat pe o foarte bogata bibliografie romana si strdina si elaborat in conformitate cu cele mai recente modificari legis- lative in materie, lucrarea se adreseazi nu numai studentilor de la facultatile de drept, ci, in egal m&sur’, cercet&torilor, specialistilor, practicienilor gi, nu in ulti- mul rand, tuturor celor interesafi de unu! dintre cele mai dinamice domenii ale dreptului public, si anume dreptul administrativ.alin, Abrevieri alineatul articolul Curtea Constitutional’ Curierul Judiciar Curtea Suprema de Justivie revista Dreptul Editura editia hotararea Guvernului Justifia Nowa Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene litera Monitorul Oficial al Romaniei, Partea | numarul ordonanta Guvernului cordonanta de urgent’ a Guvernului pagina patagraful Pandectele Romane Revista de drept comercial Revista de drept public Revista romana de drept Revista romana de drept privat cercetiri juridice Studii de drept romanesc Tribunalul VolumulCuprins PARTEA I, NCJIUNI GENERALE ....s+040. Capitolul |. Nojiuni generale despre admi §1. Nofiunea administrafiei publice §2. Serviciul public §3. Regiile autonome §4. Institufiile publice. §5. Persoanele juridice de drept privat de utilitate publica .. Capitolul al {I-lea. Dreptul administrativ - cadru juridic de realizare a administrafiei publice.. §1. Nofiunea dreptului administrati §2. lzvoarele dreptului administrativ §3. Trasaturile dreptului administrativ §4. Raporturile juridice administrative. Capitolul al lil-lea. Relafiile dreptului administrativ cu dreptul constitufional si cu stiinja administragi §1. Legatura dintre dreptul administrativ si §2. Relatia dintre dreptul administrativ si stiinta administrafiei. Capitolul al 1V-lea. Principii generale de organizare administrativ: §1. Centralizarea administrativa. §2. Deconcentrarea administrativi §3. Descentralizarea administrativa.. PARTEA A II-A,ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE .... Titlul I. Presedintele Romaniei, Guvernul si organele administrafie publice centrale de specialitate Capitolul I. Presedintele Romani §1. Funcfiile Presedintelui Romaniei §2. Atributiile Presedintelui Romani |. Atribufiile Presedintelui Romaniei in raporturile sale cu Parlamentul .. Il, Atvibutii ale Presedintelui Romaniei ca séf al executivul IIL Atribugii in domeniul politicii extern §3. Considerafii de drept comparat . §4, Actele Presedintelui Romaniei §5. Rispunderea Presedintelui Romaniei Capitolul al Il-lea. Guvernul...... §1. Constituirea si componenta Guvernulu §2. Organizarea si functionarea Guvernului§3. Atributiile Guvernului §4. Actele Guvernului.. §5. Raporturile Parlamentului cu Guvernul §6. Raspunderea Guvernului Capitolul al Ill-lea. Ministerele si celelalte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate esses eersesrseees 14 §1. Locul si rolul ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate.... §2. Clasificarea ministerelor si a celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate. §3. Organizarea si functionarea ministerelor §4. Atributiile generale ale ministrilor §5. Actele ministrilor. §6. Raspunderea ministrilor . §7. Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor . §8. Autoritaji, institufli si alte unitasi aflate in subordinea, coordonarea ori sub autoritatea ministerelor.. Capitolul af 1V-lea. Organizarea si funcfionarea autoritifilor administrative autonome... Titlul al H-lea. Administraf ia pub! i Capitolul |. Consideray publica locala. Prin §1. Privire asupra organizarii administrativ-teritoriale a statului. §2. Aspecte generale privind autoritatile administratiei publice locale... §3. Principiile de baza ale administragiei publice locale. Capitolul al tl-lea. Consiliile locale...... §1. Componenta si constituirea consiliilor locale. §2. Functionarea consiliului local ... §3. Suspendarea si incetarea mandatului de consilier local §4. Atributiile consiliilor locale. §5. Actele consiliilor locale. §6. Drepturile si obligatiile alesilor locali §7. Protectia legala a consilierilor locali si rispunderea acestor Capitolul al 1I1-lea. Primarul si viceprimarul .. §1. Alegerea si statutul primarului si viceprimarului. §2. Incetarea de drept a mandatului de primar. §3. Incetarea mandatului primarului ca urmare a rezultatului unui referendum local, avand ca obiect demiterea acestuia §4. Suspendarea de drept a mandatului primarulu §5. Vacanta functiei de primar. §6. Atributiile primarului §7. Actele primarului. g8. Raspunderea primarului si a viceprimaruluiCuprins XI Capitolul al 1V-lea. Instituyi si aparatul de specialitate al primarului Capitolul al Vilea. Administrafia publica a mu _ Capitolul al Vil-lea. Consiliul judejean .... §1. Componenta si constituirea consiliul §2. Functionarea consiliului judefear §3. Atribusiile consiliului judeyean §4. Actele consiliului judefean... §5. Presedintele si vicepresedinfii consiliului judetean.. §6. Atributiile Presedintelui consiliului judetean §7. Actele presedintelut consiliului judetean .. §8, Rispunderea consiliului judejean si a presedintelui consiliului judetean. Capitolul al Vill-lea, Actele autoritajilor administrafiei publice locale si comunicarea acestora... seveseae 225 Capitolul al 1X-lea, Inisiativa cetijeneasca 227 Capitolul al X-lea, Administratorul public 228 Capitolul al XI-lea. Contraventii i sanc}i 230 Capitolul al Xil-lea. Lucrdrile publice de interes local §1, Punerea problemei §2. Reglementarea actuala a lucrarilor publice de interes local ~ Capitolul al Xitl-lea. Prefectul.... §1. Preliminarii §2. Desemnarea si statutul prefectului.. §3. Incompatibilitafi si conflictul de interese cu functia de prefect sau subprefect. §4. Colaboratorii prefectului.. §5. Drepturile si indatoririle prefectitor si subprefectilor. 244 §6. Atributiile prefectului 246 §7. Actele prefectului . 251 §8. Raspunderea prefectului si subprefectil. 252 PARTEA A III-A. DOMENIUL PUBLIC $1 DOMENIUL PRIVAT vevssssvessesevereeseereenes 253 Capitolul t. Reglementarea actual a domeniului public si a domeniutui privat din Romania ......... §1, Reglementarea actual’ a domeniului public §2. Reglementarea actual a domeniului privat . Capitolul al fI-lea. Domeniul public $i domeniul privat in doctrina de specialitate. Definifii. TrAS&turi ..csssssunsesseesnsen §1. Problema domeniului public si privat in doctrina romaneasca din perioada interbelica....xi Cuprins §2. Notiunea domeniului public si a domeniului privat in doctrina actuala din Franja. Tras’turi .. §3. Definisii ale domeniutui public in doctrina romana actuala de drept administrativ. Trasaturi Capitolul al tllea. Concepfia Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia ... Capitolul al 1V-lea. Regimul juridic al bunurilor din domeniul public si privat de interes local potrivit Legii nr. 215/2001 Capitolul al V-lea. Clasificarea domeniului public...... Capitolul al Vi-lea. Procedee de drept public privind constituirea domeniului public. §1. Exproprierea pentru cauzi de utilitate publica . §2. Rechizitiile... Capitolul al Vil-lea, Cadrul institufional al regiunilor de dezvoltare din Romania eee §1. Reglementarea actuala a regiunilor de dezvoltare in RomAnia.. §2. Obiectivele de baza ale politicii de dezvoltare regionala si ale politicii de cooperare transfrontaliera in Romania... §3. Nofiunea ,regiune de dezvoltare” in conceptia Legii nr. 315/2004. §4. Structuri teritoriale pentru dezvoltarea regionala .. §5. Structuri nationale pentru dezvoltare regionala §6. Finanjarea programelor si activititilor de dezvoltare regional §7. Perspective si propuneri 1 261 PARTEA A IV-A. ACTIVITATEA AUTORITATILOR ADMINISTRATIE! PUBLICE........ 291 s = Capitolul |. Privire general asupra formelor de activitate a autoritafilor administrafiei publice.. an Capitolul al II-lea. Liberul acces la informatiile de interes public si transparenfa decizionala in administrafia publici $1, Liberul acces la informatiile de interes public §2. Transparenja decizionala fn administratia publi Capitolul al Hl-lea. Actele administrative... §1. Precizart terminologice.. §2. Sfera si definitia actelor administrative. §3. Trasaturile caracteristice ale actelor administrative $4, Clasificarea actelor administrative Capitolul al 1V-lea. Condifiile de valabilitate a actelor admini §1, Emiterea actului administrativ de catre organul competent si in limitele competentei sale.. §2. Forma si procedura elabor: i actului administratiCuprins xilt §3. Conformitatea continutului actului administrativ cu Constitutia, legile si celelalte acte normative in vigoare §4. Actul administrativ sa fie conform cu interesul public urmarit de lege. Capitolul al V-lea. Efectele juridice ale actelor administrative Sectiunea 1. Momentul de la care actele administrative produc efecte juridice... Secfiunea a 2-a. incetarea efectelor juridice ale actelor administrative .. 340 §1. Anularea si inexistenta actelor administrative. 340 §2. Revocarea actelor administrative. 346 §3. Exceptiile de la principiul revocabilitatii actelor administrative . §4, Revocarea actelor administrative dolosive sau frauduloase si a celor inexistente . §5. Suspendarea actelor administrative.. Capitolul al Vi-lea. Contractele administrative. §1. Teoria contractelor administrative in dreptul francez §2. Teoria contractelor administrative in dreptul roman din perioada interbelica . §3. Teoria contractelor administrative in perioada actuala.. 84. Privire speciala asupra unor contracte administrative 1. Contractul de concesiune de bunuri proprietate public: U1. Contractul de achizitii publice... IM. Contractul de concesiune de lucriri publice si contractul de concesiune de servicii §5. Solutionarea contestatiilor In materia achizitiilor publice, a concesiunii de lucrari publice si a concesiunii de servicii PARTEA A V-A. CONTROLUL ACTIVITATH ADMINISTRATIEI PUBLICE Capitolul 1. Controlul administrativ ....... Sectiunea 1, Nofiunea si formete controlului administrativ .. §1. Forme de control exercitat asupra administratiei publice §2. Nojiunea controlului administrativ. §3. Controlul administrativ intern... * §4. Controlul administrativ extern . 1. Controlul exercitat de Curtea de Conturi Il. Garda Financiara iN, Garda National de Medi Capitolul al 1-lea. Contenciosul at istrativ Secjiunea 1. Nofiuni generale privind contenciosu! administrativ .. §1. Definitia contenciosului administrativ §2. Principalele forme de contencios administratixiv Cuprins §3. Privire asupra contenciosului administrativ in dreptul compara Secfiunea a 2. Romania.. §1. Principalele reglementari din dreptul roman referitoare la contenciosul administrativ... Sectiunea a 3-a. Conditiile de admisibilitate a actiunii directe in contenciosul administrativ potrivit Constitutiei si Legii nr. 54/2004. §1. Conditia referitoare la calitatea reclamatului... §2. Condiia vatamarii unui drept subiectiv sau a unui interes legitim. §3. Conditia atacarii unui act administrativ, a nesolusionarii in termenul legal a unei cereri ori a refuzului nejustificat de a satisface o cerere referitoare fa un drept sau la un interes {egitim. 4, Preliminari... il. Notiunea de act administrativ. Il. Contractele administrative IV. Nesolutionarea in termenul egal a unei cereri V. Refuzul nejustificat de a solusiona o cerere... $4. Condisia ca actul administrativ si emane de la o autoritate publica. §5. Conditia indeplinirii procedurii administrative prealabile §6. Condigia ca actiunea sa fie introdusa in termenul prevazut de lege .. Secfiunea a 4-a. Actele administrative exceptate de la controlul instantelor de contencios administrath 1. Excepfii absolute. it. Exceptii relative Secjiunea a 5-a. Aspecte de procedura privind judecarea actiunitor de contencios administrativ §1. Instantele judecatoresti competente s solutioneze actiunile de contencios administrativ §2. Procedura in fata instantei de contencios administrativ. §3. Procedura de executare a hot&rarilor judecdtoresti $4. Exceptia de nelegalitate .. §5. Dispozitii finale si tranzitorii ale Legii nr. 554/2004 .. . Evolutia institutiei contenciosului administrativ in PARTEA A VI-A. FUNCTIA PUBLICA ~4 —— Capitolul 1. Funcfia publica si funcfionarut public... §1. Nofiunea si caracterele functiei publice in doctrina de specialitate §2. Notiunea si trasaturile functionarului public §3. Reglementarea actuala a functiei publice si a functionarului public..Cuprins §4. Scurta privire referitoare la Statutul functionarilor public! §5. Nofiunile de functie public& si de functionar public in concepfia Legii nr. 18/1999, republicaté $6. Clasificarea funcfiilor publice.. §7. Categorii de functionari public. §8. Categoria tinaljilor functionari public §9. Managementul functiilor publice si al functionarilor publici. |. Agentia National a Funcfionarilor Publici IL. Evidenja functiilor publice si a functionarilor publici §10. Drepturile si indatoririle functionarilor publici 1. Drepturile functionarilor publici I. indatoririle funcfionarilor publi §11. Perfectionarea profesional a functionarilor publici §12. Cariera funcjionarilor publici 1. Recrutarea functionarilor publici I. Perioada de stagiu... II. Numirea functionarilor publici IV. Promovarea functionarilor publici si evaluarea performanjelor profesional §13. Conflictul de interese si incompatibilitatile privind functionarii publici. §14. Acorduri colective. Comisii paritare §15. Raspunderea funcfionarilor publi i, Raspunderea disciplinara a functionarilor publici Il, Raspunderea contraventionala a functionarilor publici.. IH, Raspunderea civil& a functionarilor publici IV. Raspunderea penal a functionarilor publici . §16. Modificarea raportului de servici §17. Suspendarea raportului de servi §18. incetarea raportului de serviciu §19. Reorganizarea autoritafii sau institutiei publice §20. Redistribuirea functionarilor publici §21. Dispozitii finale si tranzitorii .... §22. Scurte consideratii despre Codul de conduita al functionarilor publici. PARTEA A VII-A. RASPUNDEREA CONTRAVENTIONALA. RASPUNDEREA ADMINISTRATIVA PATRIMONIALA .. Capitolul |. Raspunderea contraventionala .. §1. Notiunea raspunderii contraventionale. §2. Reglementarea actual a contraventiilor. §3, Definitia si trasaturile caracteristice ale contraventiilor §4. Subiectele raspunderii contraventionale . §5. Sanctiunile contraventionale prevazute de O.G. nr. 2/2001...XML Capitolul al li-lea. Raspunderea administ Index alfabetic... Cuprins $6. Privire speciala asupra reglementarii regimului juridic al sancfiunii prestarii unei activitafi in folosul comunitafii conform reglementarilor din ©.G. nr. 55/200: §7. Cauze de neaplicare a sanctiunilor prevazute in O.G. nr. 2/2001. §8. Cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei... $9. Prescripsia — cauza de inlaturare a réspunderii contraventionale.. §10. Procedura contraventionala potrivit O.G. nr. 2/2001. §11. Aplicarea sancjiunilor contraventionale. $12. Caile de atac impotriva actelor de sanctionare contraventionala .. §13. Executarea sanctiunilor contraventionale. $14. Dispozitii speciale si tranzitorii ale O.G. nr. 2/2001 ‘4 patrimoniala.. §1. Privire asupra evolutiei responsabilitatii administrative in dreptul francez.... §2. Orientari ale doctrinei romane din perioada interbelic’ ‘in materia raspunderii patrimoniale a statului pentru daune .. §3. Principalele orientari privind raspunderea patrimoniald a administratiei de stat dup’ adoptarea Legii nr. 1/1967 .... $4. Raspunderea administrativa patrimoniala potrivit Constitutiei, revizuita 85. Formele raspunderii administrative patrimoniale a autoritatitor publice, §6. Scurte consideratii despre réspunderea patrimoniala obiectiva a administratiel publice in dreptul francez... §7. Caracteristicile raspunderii patrimoniale a administratiei publice potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004...PARTEA I NOJIUNI GENERALECapitolul I. Nofiuni generale despre administratia publica §1. Nofiunea administratiei publice 1. Considerafii preliminare. Statul, ca si individul, urmareste prin activitatea sa diferite scopuri, care pot fi de natura politic’, economic, sociala, culturala etc. Examinandu-se sub aspect juridic activitatea statului, s-a considerat c& puterea sa de voint& si comandament care este suveranitatea se infaptuieste prin trei functii: functia legislativa, functia executiva sau administrativa si funcfia jurisdicfionala'. a) Functia legislativa a statului este indeplinit’ de Parlament, unica autoritate legislativ’ a J8rii. Aceasté funcjie consti in elaborarea normelor de conduita sociala, impersonale si obligatorii, care imbracd forma juridica a legilor. Funcjia legislativa se deosebeste de celelalte functii ale statului prin faptul c4 are un caracter originar, adic& legile sunt expresia vointei organului reprezentativ consti- tuit pe plan national si beneficiazi de o fora juridicd superioara oricaror altor norme juridice, astfel incat funcfia legislativ’ apare ca o manifestare directa a suveranitatii poporului?, Dimpotriva, functia executiva si cea jurisdicfionala au o autoritate derivata, actele administrative si cele jurisdicfionale trebuind sa fie intotdeauna conforme cu prevederile legii. b) Functia executiva sau administrativa ,are ca obiect organizarea aplicarii $i aplicarea in concret a fegilor, asigurarea bunei functionari a serviciilor publice instituite in acest scop, precum si emiterea de acte normative si individuale sau efectuarea de operatii materiale, prin care, pe baza legii, se intervine fn viata particularilor pentru a le dirija activitatea sau a le face anumite prestatii”’. Dupa cum se observa, funcjia executiva are un obiect complex, care presupune nu numai activitati de organizare propriu-zis a legii, ci si elaborarea actelor juridice normative conforme cu legea. Chiar mai mult, in unele cazuri, legea acorda autoritatilor administrative o putere discrefionara sau, dupa cum mai este numit’, o competenta de apreciere, in temeiul cAreia au libertatea de a alege, in anumite limite, intre doua sau mai multe solutii. La realizarea funcfiei executive participa, in principal, autoritatile administrative care infaptuiesc administratia public’ compus& din administratia activa, admi- 1 Ase vedea C.G. Rarincescu, Contenciosul administrativ roman, Ed. Universala Alcalay & Co,, Bucuresti, 1937, p. 18. ? Ase vedea T. Draganu, Drept constitutional $1 instituii politice. Tratat elementar, vol. |, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1998, p. 213. 4 Idem, p. 214,4 1. Nogiuni generale nistrajia consultativa sau administrafia jurisdictionalizata. Dup& cum s-a subliniat in literatura noastré de specialitate, administratia activa se realizeazA in cadrul unei structuri ierarhice, care presupune o subordonare mai mult sau mai putin conturata a organelor inferioare fata de cele superioare, cat si dreptul de a face nu numai acte de gestiune si fapte materiale, ci si acte juridice unilaterale si executorii prin ele insele; administragia consultativa se realizeaza pe cale de avize de catre organe cu atribufii consultative care nu constituie o structurd ierarhizat& sau, uneori, chiar de organe administrative deliberative care, potrivit legii, apar ca avand atributii con- sultative pentru anumite activitati ale altor organe de stat; administratia jurisdictio- nala se caracterizeazi prin aceea c se exercité de organe care fac parte din puterea executiva si are ca obiect rezolvarea unor litigii juridice prin hot&rari ce se bucura de o stabilitate asemanatoare puterii lucrului judecat si care sunt elaborate cu respectarea unei proceduri apropiate de cea judiciar’". Datorita caracterului complex al obiectului functiei executive, la indeplinirea ei pot concura si alte organisme, ca regii autonome, societiti comerciale cu capital integral sau majoritar de stat sau chiar institusii particulare autorizate de lege s& desfasoare un serviciu public. Uneori, activitati cu natura executiva pot desfasura si organele de conducere ale puterii legiuitoare sau ale celei judecatoresti. Cei mai multi autor considera c& administratia nu se identificd cu puterea exe- cutiva?, prima nofiune find mai larga decat a doua. Daca este adevarat cA guver- narea are semnificatia ludrii unor decizii esenfiale care angajeaza viitorul fri sau care exprima opjiunea pentru o anumit& politica economic’, administratia este o activitate cotidiana care include si cele mai marunte aspecte, cum ar fi gestul unui anumit agent de circulafie sau plata unei facturi®, Adesea, este dificil de stabilit frontiera intre guvernare si administrare, bundoara, dac& numirea unui inalt functionar public este urmarea schimbérii politicii Guver- nului sau, dimpotriva, are doar o semnificafie pur administrativa*. De altfel, in Practica, actiunea guvernamentala si conducerea activitafii administrative incumb’ acelorasi organe si se indeplinesc prin acte cu aceeasi natur&, ca urmare, se consi- dera ca distinctia intre cele doua activitati nu are consecinfe pe plan juridic’, idee la care achiesam’, ' Cu privire la aceasta problema, a se vedea T. Draganu, Introducere in teorla si practica statului de drept, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p. 154. * Ase vedea M, Preda, C. Voinescu, Drept administrativ. Partea general’, 1992, p. 28; Al. Negoita, Contenciosul administrativ si elemente de drept administrativ, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1992, p. 6-7; M, Preda, Tratat elementar de drept administrativ roman, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 9. Autorul J, Vida arata c& ,Din punct de vedere structural, executi- ul se subsumeaza autorititilor publice care exerciti functia executivd si nu se confunda cu administratia publica’, in Puterea executiva si administrajia public’, Bucuresti, 1994, p. 31. * J. Rivero, J. Vedel, Droit administratif, 19° éd., Dalloz, Paris, 2002, p. 4. * Ibidem. 5 J, Rivero, J. Vedel, op. cit, p. 4. * In acest context, relevaim opinia potrivit careia ,diferiti termeni, cum ar fi aceia de «pu- tere executivas, eautoritate administrativas sau «administratia de stat», exprima, in fond, unul si acelasi lucru, si anume funcfia si organele de stat (autoritafile) care implica exec1, Nofiuni generale despre administratia publica 5 ‘in documentele comunitare se evocd termenii_,buna guvernare” si_,bund admi- nistrare”, nofiuni care trebuie corelate cu ideea de responsabilitate si cu aceea de identificare a moduritor optime de colaborare intre putere si cetafeni, in vederea rezolvarii problemelor acestora’. ©) Funcfia jurisdicfionala are ca obiect principal solutionarea conflictelor juri- dice care se pot naste in societate prin hotarari cu putere de lucru judecat in cadrul unei proceduri publice si contradictorii. 2. Nofiunea de administrafie public? are un dublu sens, unul de organizare, celalalt de activitate’. ‘) In primul sens, prin administratia publicd se injelege ansamblul mecanis- melor care pe baza si in executarea legii realizeaza o activitate cu un anumit specific bine conturat. Conceputa organizatoric, administrafia publica este alcatuita dintr-o serie de elemente componente bine structurate, cu atribufii diferite, care conlucreaza intre ele, Acest sistem este format din: Presedintele Romaniei, care are, incontestabil, atribugii de natura administrativa* si este considerat autoritate a administratiei publi- ce si sef al executivului’; Guvernul, care exercita conducerea general a admi- tarea legilor (...)", terminologia nuanjatd exprimand acelasi confinut ,executivul” (J, Muraru, Drept constitujional si institutii politice, Ed. Naturismul, Bucuresti, 1992, p. 137). ¥ A se vedea V. Vedinas, Drept administrativ, ed. a 3-a revazuti si actualizatd, Ed. Uni- versul juridic, Bucuresti, 2007, p. 31. * Sub aspect etimologic, cuvantul administrafie provine din limba latina, filnd compus din prepozitia ad, adica Ja, si minister, care inseamni supus, servitor, la origine injelegandu-se 0 activitate subordonat’, pus’ in slujba cuiva (D. Aposto! Tofan, Drept administrativ, vel. |, ed. a 2-a, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 4). 2 A se vedea: I. fovanas, Drept administrativ si elemente ale stiinfei administrafiei, Ed, Didactic’ si Pedagogic’, Bucuresti, 1977, p. 14; A. de Laubadére, J.C. Venezia, Y. Gauidemet, Manuel de droit administrati, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 1988, p. 9; Al. Negoifa, op. cit,, p. 5; C. Manda, Drept administrativ, Ed. Victor, Bucuresti, 2000, p. 19-21; D. Apostol Tofan, op. cit., 2008, p. 5. * Dintre attibusiile Presedintelui, prevzute in Constitutie, republicaté, care-i confera si calitatea de autoritate a administrajiei publice, mentiondm: poate lua parte la sedinjele Guvernului tn care se dezbat probleme de interes national privind politica externa, apirarea farli, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, tn alte situagii [art. 87 alin. (1)]; incheie tratate internationale care au fost negociate de Guvern si le supune spre ratificare Parlamentului fart. 91 alin. (1)] etc, Pe de alta parte, atat Presedintele Romaniei, cat si Guvernul, in fimitele atributiilor lor, trebuie si asigure buna functionare a serviciilor publice si aplicarea legilor. 5A se vedea A. lorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. f, ed. a 4-a, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 84. in literatura de specialitate s-a subliniat c& atributiile Presedintelui Romaniei si ale Guvernului se impletesc si, uneori, chiar se suprapun, ariténdu-se ci activitatea primului, ca garant al independenjei nafionale, al unitatii si integritati teritoriale a Baril si ca presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tari, se ingemaneaza strans cu atribusile celui de-al doilea in domeniul organizirii fortelor armate i poliienesti (7. Dragan, ‘op. cit, p. 47-48). in mod corect, autoarea D. Aposto! Tofan, in op. cit, 2008, p. 23, critica opinia lui V.t. Prisdcaru, care sustine c& Presedintele ar face parte atat din sistemul organelor6 |. Nojiuni generale nistrafiei publice si este si el sef al executivului, cea ce inseamna consacrarea unui executiv bicefal, cu sublinierea ca intre Presedinte si Guvern nu exist raporturi de subordonare; ministere si celelalte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate; autoritati administrative centrale autonome; serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale, din unitafile administrativ-teritoriale; prefectul, autoritaji autonome ale administratiei publice locale (consiliile locale, primarul, consiliile judetene); institusii publice subor- donate ministerelor, altor organe centrale ale administrajiei publice sau autoritatilor autonome ale administratiei publice locale; alte structuri publice', in aceasta cate- gorie fiind incluse, potrivit unei opinii, regiile autonome, socotite ,unitafi publice descentralizate””. b) in cel de-al doilea sens, prin administratia publica se infelege activitatea de organizare a executarii si executarea in concret a legilor, in principal de catre prjile care compun acest mecanism, urmarindu-se satisfacerea interesului general prin asigurarea bunei funcfionari a serviciilor publice si prin executarea unor pres- tafii cdtre particulari?, Activitatea administrafiei publice se realizeaza in regim de putere publica si, ca urmare, interesul general sau interesul public prevaleaza in situagia fn care este in conflict cu interesul particular. Cat priveste nofiunea putere publica, s-a aratat ci ea ,evocd prerogativele {adica drepturile speciale, exorbitante) pe care le are organul administrativ, in sens de autoritate ce reprezinta si apard interesul general (public), care obligatoriu trebuie s4 se impuna celui particular’*. Puterea public’ este un regim juridic exorbitant atat prin prerogativele speciale, dar si prin obligatiile exorbitante de drept comun care-i revin, spre deosebire de particulari, astfel, daca acestia pot s ia © decizie pentru un anumit motiv (interes, generozitate, capriciu), administratia poate si decid’ doar pentru motive de interes public’. Nofiunea de interes public sau interes general este strans legati de aceea de putere publica si ea se referd la necesitifile de ordin material si spiritual ale cetajenilor dintr-o anumita societate, la un moment dat, considerarea lor ca atare legislative, cat si din sistemul organelor executive, in Tratat de drept administrativ roman, Partea general, ed. a 3-a, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 5. * Al, Negoita include in sistemul adminisvatiei publice si societijile cu capital de stat care realizeaza activitati de organizare a legii, in op. cit, p. 7, iar A. lorgovan enumerd, in cadrul autoritatilor care realizeaza administratia public3, societitile comerciale subordonate organic sau, dup caz, functional ministerelor, consiliului judejean sau local, tn op. cit, vol. 1, 2005, p. 71-72. 2 jn acest sens, a se vedea /. lovanas, Caracteristicile generale ale reglementarii conten- ciosului administrativ, in Studia Universitatis Babes-Bolyai, lurisprudentia, nr. 1/1991, p. 50. * Autorul A. lorgovan arata: Jn sens material-functional, notiunea de administragie publi- c& evocd acte si operafiuni materiale prin care se executi legea, fie prin emiterea de norme subsecvente, fie prin organizarea sau, dupa caz, prestarea direct de servicii publice” (op. cit,, vol. l, 2005, p. 82). * A, lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 86. 5 Ase vedea G. Vedel, Droit administratif, Presses Universitaires de France, 1968, p. 19.I. Nogiuni generale despre administratia publica 2 depinzand de factorul politic. Asadar, se poate afirma ci, in general, notiunea de interes public are un confinut istoric, determinat de puterea politica’, Jn lumina art. 48 din Constitutie, inainte de revizuire, si a fostei Legi a conten- ciosului administrativ nr. 29/1990", alaturi de alti autor!, apreciam c& nosiunea de autoritate a administratiei publice, respectiv cea de autoritate publicd trebuie inter- pretati in sens larg, si anume, in situafiile in care regii autonome, societati comer- ciale si alte structuri de interes public realizeaza activitati de administratie publica, acestea s& fie socotite ca autorita}i publice in sens larg si actele administrative emise s& poatd fi atacate in justitie potrivit prevederilor acestei legi. Aceast§ interpretare este pe deplin valabila si in prezent, prin prisma art. 52 din Constitufie, republicata, si a prevederilor noii Legi a contenciosului administrativ nr. 54/2004", Astfel, potrivit art, 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, prin auto- ritate publica se injelege orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes legitim public; sunt asimilate autorit3jilor publice, in sensul acestei legi, persoanele juridice de drept privat care, pottivit legii, au obfinut statut de utilitate publica sau sunt auto- rizate s& presteze un serviciu public, fn regim de putere publica. Dupa cum se observa, sintagma autoritate publica are un inteles larg, avandu-se in vedere toate autorititile publice, iar, prin asimilare, si acele structuri private (asociafii, fundasii si altele) care prin lege sau hotdrare a Guvernului au obfinut statutul de utilitate publica sau care sunt autorizate s& presteze un serviciu public’. Yn doctrina romana postbelic’, precum si in cea postdecembrista®, s-a susfinut ‘c&, uneori si cu caracter subsidiar, organele de conducere ale puterii legislative sau puterii judecatoresti pot indeplini si ele activitasi de naturd administrativa. Spre exemplu, activitatea presedintelui Camerei Deputatilor, in calitate de sef al servi- ciilor si birourilor compuse din funcfionari publici, organizate pe lang’ aceasta Camera, are o natura administrativa, iar actele de numire si revocare din functie a acestora sunt acte administrative: numirea in functie a grefierilor si arhivarilor (pe baz& de concurs) de c&tre presedintele instanfei judecatoresti este tot o activitate administrativa, materializat& printr-un act administrativ. Or, este logic ca legalitatea unor asemenea acte sA poata fi controlata in aceleasi condifii ca si actele cu obiect identic ale organelor administrative*. 1 E, Balan, Institutii administrative, Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2008, p. 21. 2 Publicatd in M, Of. nr. 122 din 8 noiembrie 1990, cu modificirile ulterioare. 2 Legea nr. 554/204 (M, Of. nr. 1154 din 7 decembrie 2004), modificata prin O.U.G. nr. 190/2005 pentru realizarea unor masuri necesare in procesul de integrate europeand (M. Of. nr. 1179 din 28 decembrie 2005) De asemenea, Legea nr. 554/2004 a fost modifi- cat si completata prin Legea nr. 262/2007 (M. Of. nr. 510 din 30 iutie 2007), +’ se vedea A. forgovan, Noua lege a contenciosului administrativ ~ genez& si explicatii, Ed, Roata, Bucuresti, 2004; D.C. Dragos, Noua lege a contenciosului administrativ. Comen- tarii si explicafii, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 76 si um. *'A se vedea, cu titlu de exemplu, T. Draganu, op. cit., p. 142-143; A. lorgovan, op. cit, vol. ll, 2005, p. 80. © Ase vedea T. Draganu, op. cit., p. 143.8 1. Nofiuni generale Pe aceasta linie de idei, art. 48 din Constitutie, inainte de revizuire, prevedea ci persoana vatémata intr-un drept al su de o autoritate publica, printr-un act admi- nistrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal a unei cereri, este indreptaita s& objind recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Asadar, inc& din anul 1991, legiuitorul constituant a injeles cA si alte autoritapi publice, nu numai cele ale administratiei publice, pot emite, in anumite situatii, acte administrative, care sunt supuse controlului instantelor de contencios admi- nistrativ. Faptul c& si alte autoritati statale indeplinesc atributii de natura executiva nu inseamna ca ele s-ar afla sub comanda Guvernului, dimpotriva, atribufiile de natu- '& administrativa si actele administrative pe care le emit sunt subsidiare activitatii lor principale, care este cea legislativa, respectiv cea judecdtoreasca. S-a mai aratat a activitatea administrativa pe care ele o desfisoara urmareste realizarea prero- gativelor prevazute de Constitutie si legile organice si nu actioneazi pentru a tealiza un program politic, ca in cazul Guvernului’. Confinutul activitatii administratiei publice. Conceput& ca activitate indeplinit& de anumite autoritati, administratia publica se infaptuieste In conformitate si pe baza legii, in principal prin acte administrative cu caracter normativ sau individual, prin contracte administrative, fapte materiale juridice si operatiuni materiale tehnice. Actele administrative sunt manifestari de voint& cu caracter unilateral, facute in exercitarea functiei executive a statului, in scopul de a produce efecte juridice, a cdror realizare este garantaté prin posibilitatea de a se recurge la forta de constrangere a statului®. Contractele administrative se incheie intre administratie si, de regula, un parti- cular, ele au un obiect specific si trasaturi distincte faji de contractele de drept comun?. Faptele materiale juridice determina transformari in lumea materiala si produc efecte juridice datorita legii, care le recunoaste asemenea efecte, independent de existenta unei manifestari de voinsa (spre exemplu, daramarea unei case insalubre, construirea unui pod etc.). ° Operatiunile materiale-tehnice (operatiunile administrative) nu produc efecte juridice prin ele insele (spre exemplu, lucriri de multiplicare, de secretariat, intocmirea unei dari de seam4, referate si altele). Din punct de vedere al specificului obiectului, activitatile administrafiei publice pot fi clasificate in trei categorii: ~ activitafi cu caracter de dispozitie, prin care administratia publica stabileste ce trebuie si ce este permis s& facd persoanele fizice si juridice si ce nu trebuie si ce nu le este permis sa fac, in situafia nerespectarii conduitei prescrise, autoritatile administratiei publice putand sa aplice sanctiunile prevazute de lege; "Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. 1, 2005, p. 67. ? Ase vedea T. Draganu, op. cit., p. 139. * Ase vedea M, Lombard, Droit administratif, 4° éd., Dalloz, Patis, 2001, p. 228.I. Nofiuni generale despre administrajia public’ 9 ~ activitéfi de asigurare a bunei functionari a serviciilor publice, prin care administratia publica ia toate masurile ce se impun pentru a asigura functionarea lor regulata si continua in scopul satisfacerii intereselor generale ale populatiei; ~— activitafi de prestafii pe care administratia publicd si funcfionarii acesteia le efectueaza in cele mai diverse domenil: gospodaria comunala, ocrotirea mediului ambiant, cultural-educativ etc.' 3, Nofiunea de administragie publicd european este si ea susceptibild de doua sensuri, unul material si unul formal. S-a aratat c& abordarea material presupune analiza activitatii de organizare si de executare in concret a legislatiei comunitare Uegislatia primara si derivata), realizata in concret prin actiuni cu caracter de dispozitie sau actiuni cu caracter de prestajie, iar abordarea formala ,se bazeazi pe analiza sistemului de institutii si structuri administrative europene care realizeazi aceastd activitate”” §2. Serviciul public 4. Considerafii generale d teoria serviciului public in Franga. In Franja, teoria serviciului public a avut un larg rasunet si un rol important in practica administrativa, deoarece in aceast& far’, de mult vreme, funcfionau tribunalele administrative si prin sustinerea acestei teorii se urmarea largirea competentei lor’. La inceput, in dreptul francez, nofiunea de ,serviciu public” a fost conceputa in doua sensuri: in sens organic sau formal, serviciu! public era caracterizat ca fiind 0 organizajie, o intreprindere giraté de administrafie; in sens material, serviciu public era socotit orice activitate care avea ca scop satisfacerea unui interes general (indiferent de natura organizafiei care 0 exercitay*, De multe ori, definitia materiala si cea formal coincideau, asa incat, in dreptul clasic francez, o activitate de interes general giraté de administratie era totdeauna considerata serviciu public’, Dificultati au inceput s& apari in momentul in care anumite persoane publice desfasurau o activitate ce nu corespundea strict unui interes general (spre exemplu, Ordinul medicilor, Ordinul farmacistilor etc.) si, pe de alta parte, s-a admis c& ” Cu privire la confinutul administrafiei publice, a se vedea si M. Preda, C. Voinescu, op. cit, p. 28-29. 24, Alexandru, 1. Gorfan, LV. Ivanoff, C.C. Manda, Al. Nicu, CS. Séraru, Drept administrativ european, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2005, p. 11; 1. Alexandru, M. Cardusan, |. Gorjan, LV. Ivanofi, C.C. Manda, A-L. Nicu, C. Radulescu, CS. Sararu, Dreptul admi- nistrativ in Uniunea Europeand, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2007, p. 212. > A se vedea T. Drdganu, introducere in teoria si practica statului de drept, p. 150. “ase vedea G. Vedel, op. cit,, p. 683. 5 thidem, BCU i MINESCU" ia19 I. Nosiuni generale unele organisme private (de pild’, Societaji de Securitate Sociala) desfasurau activitati considerate servicii publice'. Consecinfa a fost c& nofiunea de serviciu public s-a extins foarte mult, incat se poate spune ca tot ce se raporta fie la interesul general, fie la administrajie a.avut tendinja de a fi socotit serviciu public. Doctrina a incercat s4 cristalizeze conceptiile referitoare la nojiunea de serviciu public, si anume, pe baza jurisprudentei Consiliului de Stat, problema determinarii serviciului public a fost redusa, in principal, la dou cazuri: ~primul caz, relativ simplu, cand o activitate de interes general este asumata de © colectivitate publica sau se desfasoara in contul acesteia; ~cel de-al doilea caz este cel in care un organism care nu are caracter de drept public este fnvestit cu o activitate de interes general”. intr-o opinie, se araté ca: ,Serviciul public este forma actiunii administrative prin care o persoand publica isi asuma sau deleaga, sub controlul siu, satisfacerea unor nevoi de interes general”, intr-o alta parere, se aratd cd nu se poate concepe serviciul public fara a include in definisia sa mentionarea prerogativelor de putere publica datorit& cirora el poate fi asigurat’, La sfargitul secolului al XIX-lea si mai ales la inceputul secolului al XX-lea, conceptul de serviciu public a jucat un rol determinant in jurisprudenja conce- siunii, dezvoltandu-se si alte concepte dependente de serviciu public, si anume domeniu public, lucrari publice, contracte administrative. La momentul actual, in Franja exist{ un curent de idei dupa care notiunea de serviciu public a devenit desuetd sau se afla intr-o perioada de declin. Susfinatorii acestel teze invocd drept principal argument faptul c& serviciul public ocupa un foc mult mai important tn dreptul francez decat in alte {ri europene, mai ales cele anglo-saxone® si c4 dreptul comunitar si jurisprudenta Curfii de Justitie a Comu- nititilor Europene se referd rar la aceasta nofiune®. Dupa unii, serviciul public este o simpla denumire, care nu corespunde nici unei realitaji objective, nici unui statut precis, iar dupa alfii, in optica neo- liberalismutui, serviciul public este privit ca un instrument de reducere a libertatilor in beneficiul Statului-providenta, ceea ce ar conduce, in mod logic, la totalitaris’. Ni se pare corectd concluzia acelor autori francezi potrivit careia oricare ar fi substratul acestei dezbateri, mai mult ideologica decat juridica, chiar daca limitele "G. Vedel, op. cit., p. 684. 2 Idem, p. 685. 2 J, Rivero, J, Waline, Droit dministratif, 19° éd., Dalloz, Paris, 2002, p. 452. “A se vedea R. Chapus, Droit administratif général, vol. |, ed. a 13-a, Montchrestien, Paris, 1999, p. 562. * Criteriu! serviciului public este absent in concepfiile juridice ale dreptului englez, asa incat, daca si in Anglia exist’ unele reguli speciale aplicabile ,domeniului public”, acestea tu se refera fa conceptul de serviciu public. ° Ase vedea J. Rivero, J. Waline, ap. cit., p. 440. ” thidem.|. Notiuni generale despre administrasia public’ u conceptului serviciului public sunt variabile, acesta pastreazd in dreptul pozitiv si in realitate un loc important’. Astfel, serviciul public implica consecinje juridice importante care nu ne permite si-! negli jam. 5. Considerajii privind teoria serviciului public in literatura noastr’ de specia- litate interbelic’. Autorii din aceasta perioada au aratat cd statul are obligatia de a organiza anumite activitati in vederea satisfacerii unor nevoi de interes general {cum sunt nevoia de asistenfi medicala, nevoia de siguranj, nevoia de cultura etc.), activitati numite servicii publice, fara de care societatea nu ar putea exista si progresa. Plecandu-se de la aceste constatari, in literatura noastri de specialitate inter- belic& serviciul public a fost definit ca acea activitate a autoritafilor administratiei publice care are ca scop satisfacerea unei nevoi de interes general si care trebule indeplinité regulat si continuu (spre exemplu, politia, transporturile pe calea ferat’, invajamantul, asistenja social etc.)*. Din definitia data la timpul respectiv, se pot desprinde urmatoarele trasaturi caracteristice ale serviciului public. a) serviciul public eta infeles ca activitate desfasuraté de autoritajile admi- nistrafiei publice centrale si locale. Drept urmare, o activitate a particularilor reali- zat din inisiativa acestora sub forma unei societ&ti sau fundatii, chiar daca urmarea satisfacerea unor interese generale, nu constituia serviciu public, ci ramanea, in general, supusa dreptului civil, comercial etc.’; b) activitatea autoritajilor administratiei publice trebuia s& urmareasca un interes general. Prin asemenea activitafi se satisfac nevoile sociale care erau socotite de puterea politica de interes general sau de interes public; c) dat fiind importanta acestei activititi pentru colectivitate, ea trebuia si se desfasoare in mod regulat si continuu, motiv pentru care era supus& unui regim juridic special, numit regim administrativ’. Aceasta insemna ci organizarea si conducerea serviciilor publice avea loc pe baza unor principii speciale care nu se intélneau in organizarea activit&tii particulare. in fine, datorita importanfei serviciilor publice, s-a stabilit regula cA acestea pot fi create si desfiinjate numai prin lege. 6. Punerea problemei serviciului public in prezent. in ce priveste situajia actua- 18 a serviciilor publice din Romania, intr-o opinie se arata intemeiat cA ,/...) trebuie discutat despre dezvoltarea serviciilor publice, ele fiind strict necesare in sistemul " } Rivero, J. Waline, op. cit., p. 440. 7A se vedea ED. Tarangul, Tratat de drept administrativ roman, Tipografia Glasul Buco- vinei, Cernduti, 1944, p. 15. Autorul subliniaz’ cd nofiunea de serviciu public ca activitate nu trebuie confundata cu autoritatea public’ sau organul public care o desfisoara, aga cum se intampla tn limbaj uzual, curent. >A se vedea E.D. Tarangul, op. cit,, p. 15. * tbidem.12 1. Notiuni generale nostru constitutional, deoarece evoca obligafii ale statului fafa de drepturile funda- mentale ale cetafeanului”’. a) Nofiunea de ,serviciu public” o intalnim, in primul rand, in Constitutie. Astfel, in art. 120 alin. (1) se prevede c& administrafia public’ din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiazi pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice; in art. 122 alin. (1) consiliul judetean este definit ca autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si ordsenesti in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean; art. 123 alin. (2) precizeazi c& prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor s+ ale celorlalte organe ale administratiel publice centrale din unitatile administrativ-teritoriale. Utilizarea expresi a nofiunit de serviciu public in Constituyle inseamna c& acesta a devenit o institutie de ordin constitugional, ceea ce trebuie interpretat in sensul redobandirii actualitafii acestei institugii in dreptul nostru administrativ. Nofiunea de serviciu public o gasim si in Legea nr. 215/2001 a administrafiei publice locale’, precum si tn alte legi, ordonante ale Guvernului etc. b) fn stadiul actual de dezvoltare a societafii, odata cu progresul culturii si civilizatiei, nevoile umane cresc atat calitativ, cat si cantitativ, ceea ce se reflecta in organizarea de catre administrafia publica a unor noi servicii publice, cum sunt activitatile teatrelor, muzeelor, radioului, televiziunii si altele. jin doctrina s-a subliniat ca ,sfera nevoilor sociale in sens de interes public, ca si prioritatile administratiei de a organiza sau autoriza activitati pentru satisfacerea acestora se modifica in functie de fortele care cuceresc puterea politica’”?. in statul modern, multitudinea nevoilor sociale este deosebit de mare, aga incat administratia publica nu mai poate, ea insdisi, si le rezolve pe toate, ci recurge la autorizarea anumitor persoane private sa presteze servicii de interes general sau public. Plecandu-se de la aceasti premisa, in literatura noastra de specialitate, serviciul public este definit ca o ,activitate organizata sau autorizati de o autoritate a administrafiei publice pentru a satisface nevoi sociale de interes public”. * Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 99. ? Legea nr. 215/201, publicati in M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificarile ulterioare, republicaté in M. Of. nt. 123 din 20 februarie 2007, cu modificarile si completarile ulterioare. *1, Vida, op. cit, p. 12. * A. lorgovan, op. cit, vol. |, 2005, p. 99; A. Vasile, Prestarea serviciilor publice prin agenti privati, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 32. in alte definitii, serviciul public este injeles ca ,o structura organizatoricd” sau ,un organism administrativ” infiinjat prin lege de tre stat, judet, comuné ori de catre particular. (M. Pred, Tratat elementar de drept admi- nistrativ roman, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 73; Vl. Prisdcary, Tratat de drept administrativ roman. Partea generals, Ed. All, Bucuresti, 1996, p. 132).1, Nojiuni generale despre administratia publicd 3 Ne vom afla, asadar, in prezenta unui serviciu public in urmatoarele situatii: ~ daca o activitate de interes general sau public este desfasurata de o autoritate a administratiei publice sau 0 persoana juridica publica organizata de aceasta’; ~ dacd o persoana juridica privata este autorizaté de administratia publica s& presteze unele activitati de interes general’. Juridic, serviciul public se defineste totdeauna plecnd de la misiunea sa de interes general si se considera cd el reprezint& un instrument de coeziune nationala’. Relativ recent, prin prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 544/2004, legiuitorul organic a prevazut expres semnificatia serviciului public ca o activitate organizata sau, dup caz, autorizata de o autoritate publica in scopul satisfacerii unui interes legitim public. ©) Modalitajite de gestionare a serviciilor publice televate in doctrina* sunt urmatoarele: ~ gestionarea publica, adica serviciul public este prestat de o persoana juridic’ de drept public, cum este statul, o colectivitate focal sau un organism public aflat sub controlul direct al unei autoritati publice; ~ delegarea sau gestionarea privata controlata public, situatie in care o colec- tivitate public incredinteaza unei intreprinderi private sarcina de a asigura, in contul sau, prestarea unui serviciu public, incheind un contrat pe o perioada deter- minata; — gestionare privatd prin sectorul privat, modalitate prin care operatori cu statut privat intervin si presteaza servicii publice, respectand regulile stabilite de auto- ritatea organizatoare a serviciului public. d) Influenja dreptului comunitar asupra serviciului public. Dreptul comunitar obliga autoritaile nationale s4 regandeasca serviciul public intr-un cadru concu- renfial’. Astfel, realizarea piefei unice, care implica libera circulatie a produselor si serviciilor, dobandeste un minimum de transparent& economic’ numai prin asigu- rarea unei situatii concurenfiale. Pentru autoritajile comunitare, piafa este modul normal de gestiune a serviciilor publice de interes general. Aceasta prezumfie poate fi inlaturata de c&tre autoritagile nationale, care vor putea demonstra ca apli- ' De exemplu, in cadrul gestiunt? directe a serviciilor publice de salubrizare a focali- tafilor reglementate de O,G. nr. 87/2001 (M. Of. nr. 543 din 1 septembrie 2001), aprobata cu modificari prin Legea nr. 139/2002, autoritatile administraie’ publice locale tsi asum’ nemijlocit toate sarcinile si responsabilitaile privind organizarea, conducerea, administrarea gi gestionarea acestor servicii. ? Bundoard, in cadrul gestiunii delegate, autorit&tile administratiei publice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor publice de salubrizare a localitatilor, Ja unul sau mai mulfi operator’ de servicit publice, societaji comerciale autorizate s& furnizeze asemenea servicil publice, cu respectarea Legii serviciilor publice de gospodarie comunals si ale O.G. nr. 87/2001. 5 AE, Villain-Courrier, Contribution générale 3 I’étude de I’éthique du sevice public en droit anglais et francais comparé, Dalloz, Paris, 2004, p. 176. * Pe jarg, ase vedea A. Vasile, op. cit., p. 98-102. 5A se vedea J.F. Brison, A. Rouyére, Droit administratif, Montchrestien, E.J.A., Paris, 2004, p. 43114 |. Nofiuni generate carea integrala a regulilor de concuren{3 ar putea compromite buna indeplinire a misiunii serviciilor de interes economic general’. In schimb, dispozifiile tratatelor nu aduc atingere in niciun fel competentei statelor membre in cea ce priveste furni- zarea, punerea in funcfiune si organizarea de servicii de naturé non-economica de interes general. Se mai subliniaz& ci in dreptul comunitar conceptele privind serviciul public sunt inspirate din dreptul anglo-saxon, deoarece Uniunea Europeand a adoptat 0 orientare liberala, in detrimentul conceptelor dintr-o orientare mai pujin liberal intalnite in dreptul francez, caracterizat printr-o modalitate contractuala de gestionare a serviciului public”, 7. Pri je de baz ale serviciului public. Se apreciazi cA principiile sau trasaturile de baz ale serviciului public sunt’: continuitatea; egalitatea tuturor in fata lui; adaptarea serviciilor publice la transformarile economice, sociale, ideolo- gice, precum si la regulile dreptului comunitar’; un regim juridic dominat de regulile dreptului public. Continuitatea serviciului public decurge in mod direct din interesul general pe care il urmareste. Satisfacerea acestui interes nu este posibild cu discontinuitati, orice intrerupere putand perturba viata colectivitatii. Egalitatea tuturor in fata serviciului public isi are sorgintea in principiul mai larg. de rang constitujional al egalitatii cetafenilor in faa legii si a autoritatilor publice. Orice particular care indeplineste conditiile legale are dreptul si pretind’ objina prestatiile furnizate de un anumit serviciu public fra nicio discriminare privind persoana sa. Adaptarea serviciilor publice la transformarile economice, sociale, ideologice, precum si la regulile dreptului comunitar este o trasatura de origine jurisprudentiala si are in vedere punerea de acord a serviciului public, chiar a existenfei sale, cu transformarile de interes general care se produc in societate®. ' tbidem. Subliniem c& in Protocolul privind serviciile de interes general .O. din 17 decembrie 2007) se arati ca valorile comune ale Uniunii in privinga serviciilor de interes economic general in infelesul art. 16 din Tratatul privind functionarea Uniunii includ in special: rolul si competentele discretionare ample ale autoritasilor nagionale, regionale si locale in cea ce priveste furnizarea, punerea in functiune si organizarea setviciilor de interes economic general intr-un mod cate s& corespunda cat mai bine nevoilor utilizatorilor; diversitatea existent fa nivelul diferitelor servicii de interes economic general si diferentele dintre nevoile si preferinjele utilizatorilor, care pot rezulta din circumstante geografice, sociale sau culturale diferite; un nivel ridicat al calitatii, siguranfei si accesibilitagi, egalitatea de tratament si promovarea accesului universal si a drepturilor utitizatorilor. ? Ase vedea A. Vasile, op. cit, p. 25. >A se vedea: G. Dupuis, M.-J. Guédon, P. Chrétien, Droit administratif, 6° éd. revue, Armand Colin, Paris, 1999, p. 500-504; J. Rivero, |. Waline, Droit administratif, 2000, p. 447-450. 4 J. Rivero, j. Waline, op. cit., 2002, p. 450. 5 Uneori este dificil a se realiza concilierea principiului egalitayii in faja serviciului public cu cel al adaptabilitayii, in sensul ci administratia i! poate invoca pe acesta din urmé pentru|. Nofiuni generale despre administratia public’ 15, Regimul juridic dominat de regulite dreptului public este 0 urmare fireasc& a exigenfelor impuse de realizarea interesului general. Totusi, referitor la aceastd trAsdturd, mai trebuie ardtat cA, in situafia serviciilor publice desfasurate de auto- rit&si ale administratiei sau persoane juridice publice organizate de acestea, se aplicd regimul de drept administrativ. In cazul persoanelor juridice private auto- rizate de administratia publicd s& presteze anumite activitasi de interes general — denumite in perioada interbelica ,stabilimente de utilitate publica” -, se aplicd un regim juridic special care se afla intre regimul juridic folosit pentru persoanele pubice si cel intrebuintat pentru persoanele juridice de drept privat', deoarece cuprinde atat reguli speciale de drept public, cat si reguli de drept comun. 8. Administrajia publica are posibilitatea de a organiza serviciile publice cu titlu de monopol sau fara titlu de monopol’. in prima situatie, nu se admite ca si particularii s4 se ocupe cu asemenea activitati, ei fiind obligaji si se foloseasc& numai de serviciul public organizat de stat. Din aceasta categorie fac parte: servi- ciul public al politiei, serviciul public al justitiei, serviciul public al transporturilor pe calea ferata. Yn a doua situafie, se admite si inijiativa particulara. Spre exemplu, pe lang’ serviciile publice girate de universitajile de stat se admit si serviciile publice ale universitatilor particulare sau pe langa serviciile publice ale teatrelor nafionale se accepts si serviciile publice prestate de teatrele particulare. Trebuie observat c’, in condifiile actuate in care numarul celor care au nevoie de anumite servicii publice este in continua crestere, numarul serviciilor publice cu titlu de monopol este in scadere, fiind tot mai mult permis ca si persoane juridice private si desfasoare asemenea activitai. 9, Clasificarea serviciilor publice. intr-o opinie din literatura francez’, ple- cAndu-se de la funcfiile pe care le indeplineste administratia in sectorul public, serviciile publice se clasifica in patru grupe: ~serviciile publice care au ca finalitate ordinea si organizarea; ~ serviciile publice care au ca finalitate protectia sociala si sanitara; ~ serviciile publice care au o finalitate educativa si culturala; ~ serviciile publice cu finalitate economica {producfia de bunuti si de servicii de natura industriala si comerciala)’, jin alta opinie’, serviciile publice sunt grupate in dou& mari categorii, si anume: ~servicii publice constitutionale; a proceda a o regrupare din punct de vedere geografic a unui anumit serviciu public, in timp ce particularii, nemuljumigi de aceasti masura, se vor prevala de incalcarea principiului egalitasii in fata serviciului public (a se vedea M. Lombard, op. cit., p. 261-262). "Ase vedea E.D. Tarangul, op. cit., p. 108. ? idem, p. 17. Ase vedea G. Dupuis, M.-). Guédon, P, Chrétien, op. cit, p. 484 si urm. * Ase vedea M, Lombard, op. cit., p. 272-275.16 I. Nojiuni generale ~ alte servicii publice. in literatura romana de specialitate’, serviciile publice sunt clasificate dup mai multe criterii, cum sunt: modul in care se realizeaza interesul general, gradul lor de extensie, modul de gestionare a serviciilor publice, natura serviciului public. in cele ce urmeaza, relevim urmatoarele clasificari: a) Din punctul de vedere al naturii activitasii serviciului public: ~ servicii publice cu caracter administrativ; asemenea servicii publice sunt prevazute si in Constitutie, bundoara armata, justitia, invajamantul de stat, serviciul public de sanatate; ~ servicii publice cu caracter industrial si comercial; distinctia intre aceste servi- cif publice si primele nu este totdeauna usor de facut. Doctrina franceza refine anu- mite indicii care trebuie indeplinite, asa cum rezulti din jurisprudenta Consiliului de Stat, si anume obiectul serviciutui, originea resurselor financiare si modalitatile de organizare si functionare’; ~ servicii publice cu alta natura (social, culturala, educativa etc.). b) Din punctul de vedere al interesului pe care il prezinta serviciul public: ~servicii universale, denumire preluata din dreptul comunitar, care se refera, in stadiul actual, la cele de posta si cele de telecomunicasii, care trebuie sd asigure peste tot si pentru tofi activitasi de calitate si la un pret rezonabil?; odat& constituit, cei care jl folosesc pot pretinde funcfionarea lui continua si regulat&; ~ servicii publice de interes national (justitia, apararea national, reprezentarea diplomatica etc); ~ servicii publice de interes local (gospodarie comunala, salubrizare, transport urban de calatori). ) Din punctul de vedere al subiectului care indeplineste serviciul public: ~ servicii publice realizate de autoritasi administrative sau de persoane juri publice organizate de acestea; ~ servicii publice realizate de persoane private autorizate de autoritatile admi- nistrafiei publice competente. ice 10, Serviciile publice comunitare au fost infiinjate relativ recent in fara noastra, organizarea lor inscriindu-se tn cadrul procesului de descentralizare administrativa, al aptopierii administrajiei de cetajeni*. Administrajia public are obligatia legala de a lua masurile ce se impun pentru adaptarea serviciilor publice la exigentele cetajenilor, de a crea noi servicii?, context care explic& organizarea serviciilor publice comunitare. M, Preda, Autorititile administratiei publice, Ed. Lumi- A, torgovan, op. cit., vol. Il, 2005, p. 187; V. Vedinas, ' Ase vedea, cu titlu de exempl na Lex, Bucuresti, 1999, p. 616-61 op. cit., 2007, p. 229. ? Ase vedea M. Lombard, op. cit., p. 276. # Idem, p. 271-272. “Ase vedea A. Trdilescu, Drept administrativ, ed. a 3-a, Ed. CH. Beck, Bucuresti, 2008, p. 103. 5 Ase vedea t. Giurgiu, Reglementari actuale privind unele servicii publice comunitare, in CJ. nr, 5/2008, p. 43 si urm,|. Nojiuni generale despre administratia publica v7 Din reglementarile legale in vigoare se observa c& serviciile publice comunitare se organizeaza fie in subordinea consiliilor locale, a Consiliului General al Munici- piului Bucuresti, a consiliilor judetene, fie in compartimente de lucru ale acestora ori in cadrul prefecturilor, Oricum, serviciile publice comunitare se deosebesc de serviciile publice de interes local sau judetean prin faptul ca, pe de o parte, sunt subordonate consiliilor locale si judetene, iar, pe de alt parte, se afl sub coordonarea si controlul unor organe ale administratiei publice de specialitate’. Astfel, s-au infiinjat Serviciile comunitare pentru cadastru si agricultura, prin O.G. nr. 13/2017; Serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenja pasapoartelor simple si serviciile publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, organizate prin O.G. nr. 83/2001; Serviciile publice comunitare locale de evidenfa a persoanefor, infiinjate prin O.G. nr. 84/20014; Serviciile publice comunitare pentru situafii de urgents, inflinjate prin O.G. nr. 86/20015. a) Serviciile publice comunitare pentru cadastru si agricultura se organizeaza la nivelul comunelor, oraselor si municipiilor. Serviciile publice comunitare pentru cadastru si agricultur& se constituie fie in compartimente distincte, organizate in cadrul aparatului propriu al consiliilor locale, fie ca servicti publice cu personalitate juridica, in subordinea consiliilor tocale®. In cazul celor din urma, finanjarea se asigur& din venituri extrabugetare si din subventii acordate de la bugetul local. Dintre atributiile serviciilor comunitare pentru cadastru si agriculturé men- sionam: ~ participa la actiunea de delimitare a teritoriului administrativ al comunei, orasului sau municipiului; ~ efectueazd masuratori topografice pentru punerea tn posesie pe amplasa- mentele stabilite de comisiile locale de aplicare a Legii fondulul funciar; —intocmesc fisele de punere in posesie; ~ constituie si actualizeazi evidenfa terenurilor care fac parte din domeniul public sau privat ete.” Aceste servicii comunitare indeplinesc si alte atribugii stabilite prin lege sau Insarcinari primite de la autoritajile administratiei publice locale. ” Ase vedea A. Trailescu, op. cit., p. 103. 7 O.G. nr. 13/2001 (M. Of. nr. 461 din 13 august 2001), aprobata prin Legea nr. 39/2002 (M, Of. nr. 75 din 31 ianuarie 2002), > O.G. nr. 63/2001 (M. Of. nr, 543 din 1 septembrie 2001), aprobat’ prin Legea nr, 362/2002 (M. Of. nr. 447 din 26 iunie 2002), cu modificarile ulterioare. * O.G. nr. 84/2001 (M. Of. nr. 544 din 1 septembrie 2001), aprobaté prin Legea nr, 372/202 (M. Of. nr. 447 din 26 iunie 2002), cu modificarile ulterioare. > O.G. nr. 88/2001 (M. Of. nr. 544 din 1 septembrie 2001), aprobata, cu modificari si compietari, de Legea nr. 363/2002 (M. Oi, nr. 447 din 26 iunie 2002), ® Articolul 1 alin. (2) din O.G. nr. 13/2001. ” Articoful 2 din O.G. ne. 13/200118 1. Nosiuni generale Activitafite serviciilor publice comunitare pentru cadastru si agricultura care implica prestari de servicii la cererea cetatenilor se executd pe baz de taxe locale stabilite de consiliile locale, conform legii'. Consiliile locale ale comunelor, oraselor si municipiilor pot infiinja societiti comerciale pentru preluarea si valorificarea produselor agroalimentare de la produ- c&torii individuali, de la exploatagiile agricole asociative si de la exploatatiile fami- liale. Serviciile pentru cadastru si agricultur vor coordona inflinfarea unor asemenea societji comerciale i vor acorda consultanfa si sprijin producatorilor in valori- ficarea productiei agricole vegetale si animaliere. b) Serviciile publice comunitare pentru eliberarea si evidenfa pasapoartelor simple si serviciile publice comunitare regim permise de conducere si inmatri- culare a vehiculelor se infiinjeazi in cadrul aparatului propriu al prefecturilor, respectiv al municipiului Bucuresti. Coordonarea si controlul metodologic ab serviciilor publice comunitare se asigura de Direcfia generala pentru pasapoarte, respectiv Directia regim permise de conducere si inmatriculare din cadrul Ministerului Administrajiei si internelor. Dintre atributiile serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor mentiondm: ~ solutioneaz cererile pentru eliberarea pasapoaitelor simple ori de prelungire a valabilitatii acestora, in conformitate cu prevederile legii, ale tratatelor si conventiilor internationale la care Romania este parte; ~ asigura eliberarea, in sistem de ghiseu unic, a pasapoartelor simple, in cola- borare cu serviciile publice comunitare locale de evident a persoanelor din subor- dinea consiliilor municipale, orisenesti si comunale, precum si ale sectoarelor municipiului Bucuresti; ~ organizeaza, la nivelul judejului si al municipiului Bucuresti, gestionarea si controlul eliberarii pasapoartelor etc.” Dinte atribusiile serviciilor publice communitare, regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor mentionam: —constituie, actualizeaza, valorificd Registrul judetean de evidenja a permiselor de conducere si a vehiculelor inmatriculate; — organizeazi examenele pentru obtinerea permiselor de conducere, in condi- file legii; ~ solutioneaza cererile pentru eliberarea permiselor de conducere, a certifi- catelor de inmatriculare si a placilor cu numere de inmatriculare pentru vehicule rutiere, in condifiile legii?, ¢) Serviciite publice comunitare de evidenjé a persoanelor se constituie la nivelul consiliilor comunelor, oraselor si municipiilor, precum si la nivelul consilii- for judetene si al municipiului Bucuresti. Aceste servicii publice comunitare asigura 1 Ase vedea A. Trailescu, op. cit., p. 110. 2 articolul 6 din O.G. nr. 83/2001. > Pentru alte detalii, a se vedea L. Giurgiu, op. cit, p. 48-49,|. Nofiuni generale despre administrasia publica 19 ‘intocmirea, pastrarea, evidenta si eliberarea in sistem de ghiseu unic a actelor de stare civila, c&rtilor de identitate, permiselor de conducere si altor acte. Coordonarea si controlul metodologic se asigura in mod unitar de Inspectoratul National pentru Evidensa Persoanelor. Potrivit art. 4 alin, (1), in subordinea constlillor locale ale comunelor, oraselor si municipiilor', se infiinjeaz& servicii publice comunitare locale de evidenfi a persoanelor, prin reorganizarea compartimentelor de stare civilé din aparatul propriu al consiliilor locale si al formatiunilor locale de evidenta a populatiei din structura Ministerului Administratiet si Internelor. Dintre atributiile acestor servicii publice comunitare mentionam: — elibereaza, in sistem de ghiseu unic, cettificatele de stare civil’, canile de identitate, canile de alegator, pasapoartele simple, permisele de conducere si certificatele de inmatriculare a autovehiculelor; ~ inregistreaza actele si faptele de stare civil, precum si mentiunile si modifi- carile intervenite in statutul civil, in domiciliul si resedinja persoanei, in conditiile legii; ~intocmesc i pastreaza registrele de stare civila, in conditiile legii etc? Totodata, in subordinea consiliilor judefene se infiinjeazi servicii publice comunitare judejene de evidenja a persoanelor, prin reorganizarea serviciilor de stare civil din aparatul propriu al consiliilor judefene, precum si a birourilor de evident a populatiei si regim permise de conducere si certificate de inmatriculare a autovehiculelor din cadrul Serviciutui de evidenta informatizaté a persoanei al municipiului Bucuresti din structura Ministerului Administratiei si Internelor. Rejinem precizarea din art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 84/2001, in sensul cA servi- ciile publice comunitare judefene, respectiv a municipiului Bucuresti functioneaz& ca institufii publice de interes judefean, respectiv municipal, cu personalitate juridics, Dinwre atributiile consiliilor judejene mentionam: = constituie, actualizeaza si valorificd Registrul judejean de evidenja a persoa- nei si Registrul judefean de evident a permiselor de conducere si certificatelor de ‘inmatriculare a autovehiculelor; - coordoneaza si controleazi metodologic activitatea serviciilor publice comu- nitare locale; ~ asigur4 producerea si emiterea certificatelor de stare civila, a c&rtilor de identitate, a permiselor de conducere si certificatelor de inmatriculare a autove- hiculelor, precum si a cartilor de alegator etc. * Servicii publice comunitare locale se tnfiinjeaza si in sectoarele municipiulut Bucuresti, prin reorganizarea compartimentelor de stare civil din aparatul propriu al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si prin preluarea activitapi de evidensa a populatiei din structura Serviciului de evidenja informatizata a persoanei apartinand Inspectoratului Polijiei Capitalel. ? Articolul 5 din O.G. nr. 84/2001. Articalul 7 din O.G. nr. 84/2001.20 1. Noyiuni generale Inspectoratul National pentru Evidenta Persoanelor, organ de specialitate al administratiei publice centrale cu personalitate Juridica in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, asiguré punerea in aplicare intr-o conceptie unitara a legislafiei in vigoare in domeniul evidentei persoanei si a programelor de reform’ privind modernizarea relatiilor dintre administratia publica centrala si cea local si cetdjean, precum gi integrarea informationalé a sistemelor de stocare si prelucrare a datelor referitoare la persoane. Din cele de mai sus rezulti c& serviciile publice comunitare de evidenjd a persoanei au o dubla subordonare, atat fata de autorittile administratiei publice locale, care decid infiintarea lor, ct si fat’ de Inspectoratul Najional pentru Evidensa Persoanelor, care asigura indrumarea, sprijinul si controlul metodologic al acestor servicii. d) Serviciife publice comunitare pentru situatii de urgenja se infiinteaz& in subordinea consiliilor judetene, Consiliului General al Municipiului Bucuresti, a consiliilor locale ale municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti, precum si a consiliilor oraselor si comunelor. Aceste servicii publice comunitare fac parte din fortele de protectie a sistemului de securitate nationala, avand ca scop apararea vietii, bunurilor si mediului impotriva incendiilor si dezastrelor, precum si realizarea masurilor de protectie civila. Serviciile publice comunitare pentru situafii de urgenté se compun din servicii profesioniste si servicii voluntare. Serviciile publice comunitare profesioniste se infiinteaz’ in fiecare judes si in municipiul Bucuresti, ca servicii publice deconcentrate in subordinea Inspectora- tului General pentru Situatii de Urgenja’, Serviciile de urgent profesioniste functio- neazi ca inspectorate judefene si al municipiului Bucuresti, cu. personalitate juridica. Serviciile publice voluntare se organizeaza in subordinea consiliilor locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civill si a formatiunilor de protectie civila din subordinea acestora. Profesionalizarea serviciilor publice comunitare voluntare se va realiza esalonat, odata cu dotarea si asigurarea resurselor necesare, potrivit legii. Activitatea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenja este coor- donata de prefect la nivel judetean si de primar la nivelul comunelor, oraselor si celorlalte municipii?. Totodata, coordonarea si controlul metodologic al acestor servicii publice se fac de fnspectoratul General pentru Situatit de Urgenta, organ de specialitate al admi- nistrasiei publice centrale, demilitarizat, cu personalitate juridic’, in subordinea Ministerului Administratiei si internelor. Serviciile de urgent’ si inspectoratul General asigur’ indeplinirea atribusitlor specifice de protectie civilé, de prevenire si stingere a incendiilor, precum si de " Articolul 4 alin. (1) din O.G. nr. 88/2001. ? Articoiul 7 din O.G. nr. 88/2001, modificat prin O.U.G. nr. 25/2004 (M. Of. nr. 391 din 3 mai 2004),|. Nojiuni generale despre administrajia publica 2 gestionare a situafiilor de urgent, potrivit competentelor stabilite prin legile in vigoare’. Mai trebuie adaugat c& Inspectoratul General si serviciile de urgenja fac parte din sistemul national pentru managementul situafiilor de urgenta, potrivit legii. §3. Regiile autonome 11. Sediul materiei pentru regiile autonome il constituie Legea nr. 15/1990 pri- vind reorganizarea unitajilor economice de stat ca regii autonome $i societati comerciale’. 12. Regiile autonome de interes nafional se infiinfeaz3 prin hotérare a Guver- nului. Ele se organizeaza si functioneaza in ramuri considerate strategice ale eco- nomiei nationale ~ industria de armament, energeticd, exploatarea minelor si a gazelor naturale, posta si transporturi feroviare -, precum si in unele domenii apartinand altor ramuri stabilite de Guvern {art. 2 din Legea nr. 15/1990). 13. Regiile autonome de interes local se infiinjeaza prin hotarare a consiliilor locale si judefene. Domeniile in care se pot organiza regii autonome de interes local sunt: alimentarea cu ap&, canalizare si epurarea apelor uzate; producerea, transportul si distribusia energiei termice; transportul local in comun de calatori; administrarea si intresinerea fondului locativ, a pietelor, oboarelor, targurilor si drumurilor comunale si a spafiilor verzi; construirea, intretinerea si modernizarea drumuritor si a podurilor de interes judetean. Conform art. 2 din O.G. nr. 15/1993", activitatea regiilor autonome de interes nafional stabilite de Legea nr. 15/1990 trebuie s& indeplineascd unul din urmatoarele criterit: - Ss Constitule un monopo! natural, in sensul unei activitati de productie sau prestiri de servicli, care, datorit’ necesit’tii unor tehnologii specifice sau a unor investitii de capital cu costuri ridicate, nu se pot realiza in conditii de eficient’ normala; ~s& fie de interes public; ~ s4 produc bunuri si s& presteze servicii esenfiale pentru apararea farii si siguranga national’. 14, Regiile autonome sunt conduse de consilii de administrafie care se numesc prin ordin al ministerului de resort sau, dupa caz, prin hotdrare a consiliului focal, respectiv a celui judetean. ' Pentru detalii, a se vedea L. Giurgiu, op. cit., p. 53. 2 Publicata in M. Of. nr. 98 din 8 august 1990, cu modificarile ulterioare. 3M. Of. nr, 202 din 23 august 1993,‘ 2 1. Nogiuni generale in prima luna a fiecrui an, consiliul de administratie prezint& ministerului de resort, dupa caz, consiliului local sau celui judetean, un raport asupra activitafii desfasurate de regie in anul precedent si asupra programului de activitate pentru anul in curs, Activitatea curenté a regiei este condusa de un director general sau un director numit de ministerul de resort, respectiv de catre consiliul local sau consiliul jude- Jean sub a carui autoritate functioneaza regiile autonome. Directorul general sau directorul este si presedintele consiliului de administratie al regiei autonome. in patrimoniul regiilor autonome intra bunuri care fac parte din domeniul privat si din domeniul public de interes nafional sau local. in ce priveste bunurile pro- prietate publica, find inalienabile, pot fi date in administrarea regiilor autonome, trebuind sa fie evidenfiate distinct in patrimoniul acestora. Totodata, bugetul de venituri si cheltuieli al regiilor autonome de interes national se aproba de Guvern, iar cel al regiilor autonome de interes local si de interes judejean se aprob3, dup3 caz, de consiliile local sau consiliile judegene, odata cu bugetul unit8jii administrativ-teritoriale in cauza'. 15. Opinii despre natura juridicd a regiei autonome. Institutia regiei autonome nu constituie o noutate pentru legislatia romaneasca, predecesorul ei fiind regia publicd comerciald, reglementata in Legea pentru organizarea si administrarea pe baza comerciala a intreprinderitor si avutiilor publice din 16 martie 1929, lege prin care a fost inlocuitd regia administrativa®. Regia publica comercial era caracterizata ca organizarea unui serviciu public cu caracter comercial sau industrial — deci un serviciu public cu caracter economic — in stabiliment public, in conformitate cu principiile de organizare si gestiune din intre- prinderile private’. Autoritatile regiei publice comerciale erau socotite autorit3ji publice, functionarii erau considerati functionari publici, iar actele erau socotite acte administrative ce puteau fi atacate in contencios‘, Deci regiile publice comer- ciale, organizate in perioada interbelica, erau socotite de specialistii romani ca autoritd}i administrative, in a caror activitate intervin acte administrative de autori- tate si de gestiune, primele fiind susceptibile de a fi atacate pe calea contenciosului administrativ’, Asemenea regii sunt organizate si la ora actuala in statele cu democratie occi- dentala si ele sunt considerate autoritasi administrative. Spre exemplu, in literatura actuala de specialitate din Franja, regia este socotita ,,stabiliment public”, aratandu-se ‘ Articolul 9 din O.G, nr. 15/1993, 7 Regia administrativa era caracterizata drept ,procedeut” prin care administrafia publica organiza un serviciu public, dar i! si exploata, ludnd asupra sa riscurile gi beneficiile intre- prinderli (P. Negulescu, Tratat de drept administrativ roman, vol. 1, p. 145). * Ase vedea ED. Tarangul, op. cit., p, 406. “Idem, p. 406-407. 5 Ase vedea C.G. Rarincescu, op. cit., p. 261.|. Nofiuni generale despre administratia public& 23 c marile servicii publice sunt exploatate sub forma regiei, spre exemplu, posta si telecomunicajii, transportul urban, distribujia apelor’. in doctrina s-au exprimat mai multe opinii despre natura juridicd a regiilor autonome, infiinjate potrivit Legii nr. 15/1990. ‘ntr-o opinie, se arata ca: ,{...) regia autonomd ram4ne o intreprindere de stat’”. ‘in alta parere, se considera c& regia autonoma este o persoand juridic& mixta de drept public si de drept privat, dar, totusi, se recunoaste c& ,ansamblul regle- mentirilor ei d& preponderenta trasaturilor proprii organismelor publice”? (s.n.) In susfinerea acestei opinii, se invoc’ o serie de deosebiri* intre dispozitiile Legii din 1929, pe baza c&rora regiile publice comerciale erau socotite persoane de drept public, si cele ale Legii nr. 15/1990. in ce ne priveste®, alaturi de alti autori, am socotit cd regiile autonome trebuie privite diferit, si anume acele regii autonome care ,,au ca obiect de activitate admi- nistrarea de bunuti publice (implicit prestarea de servicii publice legate de punerea in valoare a acestor bunuri) (...) dobandesc calitatea de persoane juridice de drept public (s.n.), actionand in numele statului sau ab unitafii administrativ-teritoriale”®. Aratam ca aceste regii autonome, numite si regii de interes public, emit acte administrative, care vor putea fi atacate la instantele de contencios administrativ. in acest sens, intr-o parere, s-a subliniat c& regiile autonome pot fi considerate unitasi publice descentralizate, care emit si acte de autoritate, nu numai de gestiune si ca primele vor putea fi atacate in justitie conform Legii nr. 24/1990". ‘in anul 1997, Guvernul a adoptat dou’ ordonante de urgenta prin care se prevede transformarea regiilor autonome in societiji comerciale, si anume O.U.G. nr. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome’, aprobata si modificata prin Legea nr. 207/1997°, si O.U.G. nr. 53/1997", Prin O.U.G. nr. 30/1997 s-a urméarit reorganizarea regiilor autonome in societafi comerciale, ceea ce s-a realizat prin acte administrative individuale, exceptate fiind cinci regii autonome"’. Societatile comerciale pe actiuni rezultate in urma reorgani- ’ Ase vedea F.P. Bénoit, Le droit administratif francais, Dalloz, Paris, 1968, p. 81 2 V.D. Zlatescu, |. Moroianu-Zlatescu, Regia autonoma ca persoani juridic’, in Ri nt. 3/1991, p. 6. 3 Ase vedea S. David, Contractul de concesiune, in Dreptul nr. 9/1991, p. 39. * Deosebirile sunt evidentiate de S. David, op. éit., p. 39 si um. 5 Ase vedea argumentele din ediia cursului nostru din 2001, p. 196-199. * A se vedea A. forgovan, Tratat de drept administrativ, vol. 1, Ed. Nemira, Bucuresti, 1996, p. 103. 7 Ase vedea J. lovanas, Caracteristicile generale ale reglementirli contenciosului admi- nistrativ, p. 50-51. ''M, Of. nr. 125 din 19 iunie 1997, ° M, Of. nr. 366 din 18 decembrie 1997. "© M. Of. nr. 253 din 29 septembrie 1997; ordonanja de urgenta a fost respins’ de Parla- ment. "A se vedea D. Apostol Tofan, Aspecte controversate privind regiile autonome in raport cu legistatia dupa 1990, in Dreptul nr. 4/2000, p. 27.24 I. Nojiuni generate zatii regiilor autonome ce aveau ca obiect activitaji de interes public national au fost denumite companii nationale sau societati nafionale’. Prin Legea de aprobare nr. 207/1997, se stabilea c& regiile ce ar fi urmat sd constituie monopol natural de interes strategic sau care ar fi urmat s& realizeze anumite servicii publice de interes national ar fi urmat si fie exceptate’ de la aplicarea O.U.G. nr. 30/1997, Numai ci in 1998 se adopta Legea nr. 103/1998 pentru modificarea unor pre- vederi ale Ordonantei de urgenja a Guvernului nr. 30/1997, Prin articolul unic al legii se revine la principiul stabilit in aceasta ultima ordonan}a de urgenta, acela al reorganizarli regiilor autonome, fara exceptie, prin acte administrative individule. §4. institufiile publice 16. intr-un sens larg, notiunea de institufie publica evoca orice autoritate publi- 4, respectiv autoritate a administratiei publice. Folosirea acestui sens nu este tiguros stiintific, putandu-se produce unele confuzii cu privire la injelesul exact al celor trei notluni, find recomandabil sensul restrans al sintagmei institufie publica. 17, Precizarea sensului restrans al termenului _,institufie public&” necesita o scurtd incursiune asupra acestui aspect fn literatura noastra de specialitate interbe- licd si cea posthelic’. a) in perioada interbelic’, legislajia si doctrina au folosit termenul de ,stabili- ment public’. Acesta era definit ca un serviciu public care facea parte din organi- zatea administratiunilor teritoriale (stat, judef, comuna), creat din inifiativa statului, judejului sau comunei cu mijloace publice si care exercita anumite atribute de putere public’, Stabilimentul public era 0 persoana morala de drept public. Din categoria stabilimentelor publice faceau parte: Universitafile, Academiile, Came- rele de Comert, Casa Asigurarilor Sociale, Regi publice comerciale si altele. In doctrina si legislatia interbelicd s-a utilizat si nofiunea de stabiliment de utilitate publica, adic& persoane morale private, create din initiativa privat’, cu fonduri private si fara scop lucrativ, pentru satisfacerea unui interes general*, de exemplu, Ateneul, Institutul de Stiinse Administrative al Romaniei, Eforia Spitalelor civiie etc. Ele erau imputernicite prin lege sau prin acte administrative subsecvente sa presteze anumite servicii publice. ) Dupa anul 1945, in doctrina din fara noastra s-a facut distinctie intre intre- prinderi de stat si institutii, primele desfasurand activitai cu caracter productiv, in timp ce secundele erau finanjate de |a bugetul de stat. " Ibidem, *M, Of. nr. 198 din 28 mai 1998. ? Ase vedea P. Negulescu, ap. cit, p. 172. “ Ider, p. 180,1, Nofiuni generale despre administratia public’ 25 ©) In prezent, dupa cum se subliniazi in literatura noastra, distincfia intre »intreprinderi" si_,institufii" pe criteriul finanfarii integrale de la buget nu mai poate fi retinuta, deoarece unele institujii sunt finanjate numai partial de la buget, altele sunt finantate din surse extrabugetare, iar, pe de alt& parte, nici natura activitatii pe care o desfasoaré nu mai este un criteriu sigur, deoarece unele institujii sau transformat in regii autonome sau, ulterior, chiar in societati comerciale’. jin aceeasi opinie, se subliniaza ca prin institutii publice trebuie infelese doar _ acele institufii finantate exclusiv din banii publici si care se afla sub controlul Curjii de Conturi?. jin ce ne priveste, ne aldturam parerii care infelege prin notiunea de institutie public numai structurile subordonate unor autoritati ale administratiei publice, care functioneaza din venituri bugetare, dar si din surse extrabugetare® (de exem- plu, Academia Romana si institutele de cercetare stiintifica din subordinea ei). Institutiile publice pot fi de interes nagional si ele se infiinteaza prin acte emise de autorititile administrajiei publice centrale si de interes local sau judefean, care se inflinteazi prin hotarare a consiliului local, respectiv a celui judefean. De regula, mijloacele financiare ale institutiilor publice de interes nafional sunt asigu- rate de la bugetul de stat, iar mijloacele financiare ale institujiilor publice de interes local de la bugetele locale. Totusi, dup cum s-a subliniat, in cadrul unor institu publice sunt organizate unele unitafi care au ca object activitaji materiale (labora- toare, centre de cercetare, de expertiza etc.) care sunt finantate integral din mijloa- ce extrabugetare’. Sfera serviciilor publice prestate de institutiile publice de interes local este mult mai cuprinzitoare decat cea a regiilor autonome de interes local sau judejean. Deci, pe plan local si judefean, institujiile publice sunt mult mai diversificate, de exemplu, sunt organizate si functioneaza institugi! publice de invapamédnt {gradinise, scoli generale, gimnazii, lice, scoli profesionale, scoli post-liceale, colegii, univer- sit3si); institugi? publice de cultura (cinematografe, biblioteci, teatre, opera, filar- monica); institufii publice sanitare (dispensare, policlinici, spitale)* etc. 18. Institugiile publice au o capacitate de folosinfa specializata, se poate spune chiar strict specializatd, in activitatea lor predomina faptele materiale juridice i operatiunile materiale tehnice. Personalul institutiilor publice centrale si locale are statutul de functionar pu- blic. in unele domenii, personalul din unele institutii publice centrale sau locale isi desfasoar’ activitatea pe baza dispozitiilor cuprinse in statute proprii (de exemplu, ‘A se vedea A. lorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Ed. All Beck, Bucuresti, 2002, p. 214. * tbidem. > Ase vedea D. Apostol Tofan, op. cit., 2008, p. 6. "A se vedea M. Preda, Drept administrativ. Partea speciala, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 286. Idem, p. 287.26 |. Notiuni generale statutul personalului didactic, statutul personalului medical, statutul personalului de cercetare). Ih literatura de specialitate s-a mai aratat cA institufiile publice se deosebesc de organele administrafiei publice si prin faptul cd acestea din urma, de regula, adopta sau emit acte administrative, pe cand primele desfasoara mai mult o activitate Practica". Totusi, se recunoaste ca si institufiile publice pot emite acte juridice, in cazurile prevazute de lege’, idee cu care suntem de acord si care prezinta impor- tanja din punctul de vedere al controlului pe calea contenciosului administrativ. §5. Persoanele juridice de drept privat de utilitate publica 19. in prezent, persoanele juridice de drept privat sunt organizate sub forma de asociafii sau fundafii, iar cele cdrora le este recunoscut’ utilitatea publica sunt asimilate cu autoritatile publice. O asociatie sau 0 fundatie poate fi recunoscutd de Guvernul Romaniei ca fiind de utilitate publica daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele condigii: ~ activitatea acesteia se desfasoara in interes general sau al unor colectivitai, dup§ caz; ~ functioneaza de cel putin 3 ani; ~ prezinta un raport de activitate din care sa rezulte desf&surarea unei activitati anterioare semnificative, prin derularea unor programe oti proiecte specifice scopu- lui sau, Tnsofit de situafiile financiare anuale si de bugetele de venituri si cheltuieli pe ultimii 3 ani anteriori datei depunerii cererii privind recunoasterea statutului de uitilitate public’; ~valoarea activului patrimonial pe fiecare dintre cei 3 ani anteriori in parte este cel putin egala cu valoarea patrimoniului initial’, Potrivit art. 38' din O.G. nr. 26/2000, prin utilitate publica se intelege orice acti- vitate care se desfasoara in domenii de interes public general sau al unor colectivitati. Mai trebuie adaugat cA recunoasterea unei asociafii sau fundafii de utilitate publica se face prin hotarare a Guvernului. in acest scop, asociajia sau fundafia interesat adreseaza o cerere Secretariatului General al Guvernului, care o inain- teaza, in termen de 15 zile, ministerului sau organului de specialitate al admi- nistragiei publice centrale in a carui sferé de competent isi desfasoara activitatea. | Ase vedea Vii. Prisdcaru, Tratat de drept administrativ roman, 1996, p. 141, ? fhidem. > Articotul 38 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii. Ordonanta (M. Of. hr. 39 din 31 ianuarie 2000) a fost aprobat4, cu modificari si completa, prin Legea nt. 246/2005 (M, Of. nr. 656 din 25 iulie 2005),Capitolul al tI-lea. Dreptul administrativ — cadru juridic de realizare a administrafiei publice §1. Nofiunea dreptului administrativ 20. Definifie. Dreptul administrativ poate fi definit ca ramura sistemului de drept care cuprinde normele juridice ce reglementeaza raporturile sociale referi- toare la organizarea, activitatea, controlul si raspunderea administratiei publice, pe baza si in executarea legii'. De altfel, in farile de traditie romanist&, dreptul administrativ’ este inteles ca ansamblul regulilor specifice care se aplica administratiei; in schimb, in yarile unde se aplic’ common law, in principal Marea Britanie, existenfa unui drept admi- nistrativ care ar cuprinde reguli distincte de dreptul civil a fost, timp indelungat, negata’. Din definigia dreptului administrativ rezulta c& acesta este 0 ramurd a sistemului unitar al dreptului roman, o ramurd a dreptului public. in al doilea rand, dreptul administrativ cuprinde norme care stabilesc organi- zarea si functionarea organelor centrale ale administratiei publice si a autoritatilor administragiei publice locale, a organismelor ce gireazA servicii publice, precum si raporturile dintre ele, controlul administrativ necontencios si controlul de conten- cios administrativ. Aceste norme juridice au natura administrativa si ele sunt cuprinse in Constitutie, legi organice si legi ordinare, in acte administrative (ordo- nanfe si hotarari ale Guvernului, ordine si instructiuni ale ministrilor, hotarari ale iliilor locale etc.). Tocmai de aceea, normele de drept administrativ nu se identificd cu actele administrative; pe de alti parte, actele administrative pot sa * Cu privire la definitia dreptului administrativ, a se vedea: F.P. Bénoit, Le droit admi- nistratif frangais, Librairie Dalloz, Paris, 1968, p. 3; Al. Negolta, op. cit., p. 13; A. lorgovan, ‘op. cit,, vol. |, 2005, p. 122; L. Giurgiu, A. Segarceanu, C.H, Rogoveanu, Drept administra- tiv, Ed. Sylvi, Bucuresti, 2001, p. 19; V. Vedinas, op. cit., 2007, p. 17; D. Apostol Tofan, op. cit, 2008, p. 43-44, O definitie sinteticd este dati dreptului administrativ de catre autorii J. Rivero si J. Waline, care arata c& dreptul administrativ reprezinta ansamblul regulilor juridice distincte de cele de drept privat, care reglementeazi activitatea administrativa a persoanelor publice {in op. cit., p. 10). * Cy privire la marile sisteme de drept aplicabile administratiei publice, a se vedea J. Schwarze, Droit administratif européen, vol. |, 1994, p. 111 si urm. A. lorgovan, op. cit, vol. |, 2005, p. 93-101. 2 Ase vedea M. Fromont, Droit administratif des ttats européens, PUF, Paris, 2006, p. 5.28 1. Nogiuni generale cuprinda s# alte norme juridice, cum sunt cele de drept civil, financiar, de dreptul muncii si altele. Dreptul administrativ nu poate cuprinde totalitatea normelor juridice care regle- menteaz& administratia public. Anumite relatii sociale din domeniile de activitate ale administrasiei publice sunt reglementate de norme juridice care aparjin altor ramuri ale sistemului nostru de drept. Astfel, unele din raporturile patrimoniale din cadrul administratiei publice sunt reglementate de dreptul civil, raporturile finan- ciare de dreptul financiar, cele din domeniul relatiilor de munca si al salarizarii de dreptul muncii’. in al treilea rand, obiectul propriu de reglementare al dreptului administrativ il formeaza raporturile sociale specifice denumite raporturi juridice administrative’, care se formeaza in legaturd cu realizarea activitatii executive, respectiv admi- nistrative a statului. Ramura dreptului administrativ este cercetata de stiinta dreptului administrativ. Aceasta are un obiect mai larg decat cel al dreptului administrativ, deoarece inclu- de, in plus, si aspecte referitoare la evolutia istoricd a institutiilor administrative, precum si aspecte de drept administrativ comparat’. 21. Clasificarea normelor de drept administrativ. a) in funcjie de specificul raporturilor sociale pe care le reglementeaza, normele de drept administrativ se pot grupa in mai multe categorii: — norme care reglementeaz§ organizarea si funcjionarea autorit%filor admi- nistrafiei publice si raporturile dintre ele; = Norme care au ca obiect raporturile dintre autoritatile administratiei publice, pe de o parte, si persoane fizice si juridice, pe de alt parte; ~ norme referitoare {a statutul functionarului public; —norme care reglementeaza raspunderea autoritatilor administratiei publice; ~ norme care reglementeaza raspunderea contraventionala a persoanelor fizice si juridice; —norme care reglementeaza.controlul administrativ; —norme care reglementeaza institutia contenciosului administrativ; ~ norme procesuale, care reglementeaza principiile si procedura dupa care se desfasoara activitatea autorit3jilor administratiei publice*. b) in functie de caracterut dispozitiel normelor de drept administrativ, acestea se clasifica in categoriile clasice studiate in cadrul teoriei generale a dreptului, si anume: in acest sens, a se vedea Al. Negoifa, op. cit., p. 11. * Ele se mai numesc raporturi de drept administrativ sau, pur si simplu, raporturi admi- nistrative. > Ase vedea |, Santai, Drept administrativ si stiinta administratiei, vol. I, Sibiu, 1992, p. 5. * Ase vedea si FP. Bénoit, op. cit., p. 3.1, Dreptul administrativ ~ cadru juridic de realizare a administrafiei publice 29 = norme onerative sau imperative, care obliga subiectele cdrora li se adreseaza s& efectueze o anumita actiune (sau prestatie), acestea find cele mai numeroase, deoarece instituie un regim derogatoriu al actiunilor administratiei publice; —norme prohibitive, care interzic anumite actiuni; = norme permisive, care lasa la latitudinea subiectelor s& aleagi conduita pe care doresc s-o urmeze'. §2. Izvoarele dreptului administrativ 22. Nofiune. Prin izvoare ale dreptului administrativ se infeleg formele juridice pe care le 7mbraca normele de drept administrativ. jn doctrina occidentala, izvoarele dreptului administrativ se clasifica in izvoare scrise si izvoare nescrise’. Din prima categorie fac parte cele elaborate de catre autoritatile publice (Constitufia, legile, ordonantele, regulamentele, tratatele etc.), iar din a doua cele elaborate de judecator (principiile generale ale dreptului public si jurisprudenta). Traditional, in cadrul izvoarelor nescrise sunt incluse doctrina si cutuma, dar mulfi autori, mai ales francezi, le contesta calitatea de izvoare ale dreptului administrativ’. 23. Categoriile de izvoare ale dreptului administrativ. Izvoarele formale ale dreptului administrativ sunt: ~ Constitutia, legea fundamentala a statului nostru, care este inzestrata cu o forta juridicd suprema, toate celelalte acte normative trebuind sa fie conforme Consti- tutiei‘. Constitutia este sursa direct sau indirecta a tuturor prerogativelor de ,admi- nistratie public&”*. Dintre normele constitutionale ce pot fi considerate c& au si o natura administrativ’ mentionam, cu titlu exemplificativ, pe cele referitoare la unele prerogative ale Presedintelui Romaniei, la structura Guvernului, la primut-ministru, cele privind administratia publica central de specialitate si administratia public& locala. Si in alte t&ri*, superioritatea Constitujiei este expres afirmata, bundoara in Germania, Italia sau, mai recent, in Spania sau Portugalia; ~ legile organice’ care contin norme de drept administrativ constituie unul din izvoarele importante ale dreptului administrativ. Majoritatea domeniilor prevazute A se vedea Gh. Bobos, Teoria generala a dreptului, Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 1999, p. 259-260. * Ase vedea, de exemplu, J. Rivero, J. Waline, op. cit,, 2000, p. 49 si urm. > Idem, p. 68-69. * Cu privire la notiunea de Constitutie, a se vedea /. Deleanu, Institutii si proceduri constitujionale. Tratat, Ed, Servo-Sat, Arad, 2001, p. 131-132. 5 Ase vedea A. forgovan, op. cit,, vol. |, 2005, p. 132. * Ase vedea M. Fromont, op..cit., p. 75. ” Articolul 73 alin, (3) lit. al-t) din Constitutie precizeazi domeniile care sunt reglemen- tate de Parlament prin lege organic’. Remarcim ci aceasti categorie a legilor organice nu este inclusa intre izvoarele dreptulul administrativ de M. Pred si C. Voinescu, op. cit., p. 32.30 1. Nofiuni generale de Constitutie in care se adopta legi organice de catre Parlament privesc si admi- nistrafia publica: organizarea Guvernului sia Consiliului Suprem de Apirare al Jari; statutul functionarilor publici; contenciosul administrativ; regimul general privind autonomia locala; organizarea serviciilor publice de radio si televiziune; organizarea politiei, a serviciilor de informatii ale statului si altele; ~ legile ordinare, in masura in care cuprind norme ce reglementeazA raporturi juridice administrative, constituie izvoare ale dreptului administrativ. Spre exem- plu, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatitle de interes public sau Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regionala in Romania. Plecand de [a faptul ca in cuprinsul unei legi ordinare se pot intalni norme juridice care reglementeaz& raporturi sociale de natura diferita (administrativa, comercial, procesuala, de drept al muncii, de drept agrar etc.), este firesc ca acea lege s& fie considerata atat izvor al dreptului administrativ, cat si al altor ramuri de drept; ~ decretele prezidengiale. in literatura noastra de drept constitutional, s-a aratat cd, sub aspectul naturii lor juridice, decretele prezidentiale sunt acte administrative care pot avea caracter normativ sau individual’. Decretele prezidensiale pot fi izvoare ale dreptului administrativ numai dacd au un caracter normativ si regle- menteaza raporturi din sfera executivului*. Potrivit art. 93 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenfa, in intreaga fara ori in unele unit&ti administrativ-teritoriale si soficita Parlamentului incuviinjarea masurii adoptate in cel mult 5 zile de fa luarea acesteia. Asemenea decrete cu caracter normativ emise in situafii exceptionale reglementeaz& raporturi din sfera executivului si ele constituie izvoare ale dreptului administrativ; ~ actele administrative normative emanand de la Guvern si administratia publica centrala de specialitate, precum si actele unor institutii publice centrale, in masura fn care cuprind norme de drept administrativ; ~ actele administrative emise de prefect si de serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specia- litate, in masura in care cuprind norme de drept administrativ; ~ actele autoritatilor administrafiel publice locale ce contin norme de drept administrativ; ~ tratatele internationale, Principiile care guverneaza relafiile dintre dreptul internafional si dreptul intern al fiecdrui stat european sunt diferite. Doar raporturile dintre dreptul comunitar al Uniunii Europene si dreptul national au facut obiectul unei uniformizari, fondaté pe doud principii, si anume principiul aplicabilitafii imediate si intaietatea majoritatii regulilor comunitare’, ' Ase vedea J. Deleanu, op. cit, 2001, p. 362. * Categoria decretetor prezidentiale nu este enumerati printre izvoarele dreptului admi- nistrativ de unii autori, de exemplu, M. Preda si C. Voinescu, in op. cit., p. 32; D. Apostol Tofan, in op. cit,, 2008, p. 5. * Ase vedea M. Fromont, op. cit., p. 82.i. Dreptul administrativ ~ cadru juridic de realizare a administrafiei publice 31 Problema daci tratatele internafionale pot constitui sau nu izvoare ale dreptului administrativ a fost mult discutata in literatura romana de specialitate'. in prezent, pentru dreptul administrativ roman edificatoare sunt dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din Constitutie, care precizeazi ca statul roman se oblig& s& indeplineascd intocmai si cu bund-credinja obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte si c& tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. Ca urmare, tratatele internationale pot constitui izvoare ale dreptului administrativ daca sunt indeplinite urmatoarele condifii: au fost ratificate de Parlament conform dispozitiilor Constitufiei; stabilesc reguli juridice referitoare la relafii sociale din sfera de reglementare a dreptului administrativ; conventiile internagionale sa fie de aplicatie direct, nemijlocita. Prin ratificarea de catre Parlament a dispozifiilor tratatului international si transformarea acestuia in drept intern, vor fi abrogate sau modificate prevederile contrare cuprinse in legi organice sau ordinare, anterioare emiteri?. Prin Legea de revizuire a Constitujiei, Ja art. 11 s-a introdus un nou alineat, alin. (3), cu urmatorul cuprins: ,in cazul in care un tratat la care Romania urmeaz’ s4 devina parte cuprinde dispozijii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea joc numai dupa revizuirea Constitutiei”. In plus, art. 20 alin. (1) din Constitute recunoaste suprematia dreptului interna~ sional asupra dreptului intern tn materia drepturilor gi libertajilor cetajenesti. Astfel, se araté c& ,,Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate In concordant cu Declaratia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Romania este parte”. Tot ca urmare a revizuirii Constitutiei, la art. 20 s-a prevazut un nou alineat, cu urmatorul confinut: ,Dac& existé neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglement&tile internationale, cu exceptia cazului in care Constitusia sau legile interne contin dispozisii mai favorabile”. Dupa cum s-a subliniat, aceasta prioritate este acordaté numai reglementérilor din domeniul drepturilor omului?, Odat& cu integrarea Romaniei in organismele europene, in problema sursetor internationale ca izvor al dreptului intern, in special al celui administrativ, va trebui 8 se aiba in vedere teoria existenta in materie a statelor comunitare. Astfel, prin Tratatul de la Roma din 25 martie 1957 de creare a Comunitatii Economice Europene, care confer autoritatilor comunitare dreptul de a adopta regulamente si directive, in doctrina occidentala s-a apreciat c4 numai regulamentul este direct aplicabil de administrafia publica si justitia statelor membre ale Comunitafii*. "A se vedea |. Vantu, Aplicarea tratatelor internationale in ordinea juridic4 intern’, in CJ. nr. 4/1970, p. 503-525; T. Draganu, Drept constitutional, Ed. Didactic’ si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p. 23-25. * Ase vedea T. Drdganu, Drept constitufional si institutii politice, 1998, p. 40. 5 1, Muraru, in M. Constantinescu, A. lorgovan, ES. Tandsescu, Constitujia Romaniei revizuits. Comentatii si explicatii, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, p. 31 * Cu privite la aceasti problema, a se vedea A. lorgovan, op. cit., 2005, p. 136.32 |. Nofiuni generale Conventia europeand pentru protectia drepturilor omului sia libertajilor lor fundamentale din 1950 confera dreptul cet&tenilor statelor membre ale Consiliului Europei de a formula un recurs individual tn fafa Curfii Europene a Drepturilor Omului din Strasbourg, dac& apreciazd c& sunt victime ale unor incalcari ale drepturilor garantate prin Constitutie, dupa ce au epuizat caile de atac oferite de dreptut national’. Se apreciazi cA posibilitatea introducerii unui asemenea recurs constituie o importanta garanjie pentru administrafi. Astfel, Curtea European’ a Drepturilor Omului poate s& constate neconformitatea cu Conventia european’ a unei decizii administrative sau chiar a unui anumit comportament al administratiei, chiar dac& judecatorul national nu le-a considerat ilegale”. in final, mai trebuie refinut c& tn toate statele membre ale Uniunii Europene, ansamblul dreptului comunitar este superior legii, de altfel si jurisdicfiile recunosc aceasta superioritate si, in consecin{a, norma nationala contrara unei norme direct aplicabile a dreptului comunitar este inlaturata’; ~ doctrina. Apreciem c& opiniile si conceptiile exprimate de specialisti in diferite lucrari de drept public, ca si solutiile prezentate si discutate pentru cazuri particulare nu pot constitui un izvor formal al dreptului*. Dar doctrina serveste ca un indreptar pentru judecatori si pentru legiuitor, reprezentand in acelasi timp ,un semnal de alarma” asupra reglementarilor care trebuie schimbate, imbunat3fite sau asupra solufiilor de lege ferenda care trebuie sa stea In atentia legiuitorului; ~ teferitor la jurisprudenf4, in literatura noastra de specialitate interbelicd s-a considerat c& aceasta nu constituie un izvor de drept. Totusi, s-a aratat c& instantele judecatoresti, avand dreptul de a interpreta legea, in mod indirect 0 creeaza, cAci nimeni nu contest rolul imens pe care-I joacd jurisprudenta in dezvoltarea dreptulul’. Un alt autor din aceeasi perioada arta ~ despre jurisprudenta care este aplicata si dezvoltatd de autoritatile administrative — c& se poate, eventual, spune ca_,serveste ca norma de drept”®. ‘in Franga, jurisprudenta provenind de la Consiliul de Stat si tribunalele administrative este considerata, de literatura de specialitate din aceasta fara, ca unul din izvoarele dreptului administrativ si o surs& esentiald a marilor constructii ale dreptului administrativ propriu-zis’. in sistemul anglo-saxon, precedentul judiciar constituie unul din izvoarele de drept traditionale, fiind invocat de judecator cu ocazia solutionarii unei speje in Care se pun probleme asemanatoare cu cele dintr-un litigiu solutionat anterior. " Ibidem. 2 J. Rivero, J, Waline, op. cit, p. 76-77, > Asse vedea D. Aposto! Tofan, op. cit., 2008, p. 53. “Tn acest sens, a se vedea P. Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol. |, Institutul de arte grafice, E. Marvan, Bucuresti, 1934, p. 65. 7A se vedea P. Negulescu, op. cit., p. 66. * V. Onigor, Tratat de drept administrativ romén, Ed. Cartea Romaneasca SA, Bucuresti, 1930, p. 16 7 Ase vedea F.P. Bénoil, op. cit., p. 11.1, Dreptul administrativ ~ cadru juridic de realizare a administratiei publice 33 {in tara noastra, in lipsa jurisdicjiilor administrative distincte, se pune problema dac& jurisprudenta sectiilor de contencios administrativ si fiscal ale instanjelor judecatoresti prevazute in legislatie poate constitui un izvor al dreptului administra- tiv. Ne menfinem punctul de vedere potrivit cdruia, in masura tn care se va forma 0 practic& judiciaré bogaté a instanjelor de contencios administrativ, aceasta va trebui s& reprezinte un izvor al dreptului administrativ. in acest sens, s-a aratat: ,Nu vedem ce motive pot fi invocate pentru o solusie contrara la noi, de altfel, este in traditia democraticd din fara noastra ca practica judiciara sa fie izvor de drept, ceea ce in prezent trebuie admis si pentru contenciosul administrativ’’. De aitfel, este recunoscut ca jurisdictia Curtii Europene de Justitie a avut o contributie decisiva la crearea dreptului administrativ european, mai ales in fixarea principiilor dreptului administrativ european’. Obiceiul este definit, intr-o opinie, ca find ,,sentimentul general admis al caracte- rului juridic obligatoriu ab unui anumit comportament social’®. Se considera cé un obicei poate deveni izvor de drept daca sunt intrunite doua condifii: s4 fie aplicat o perioada tndelungata de timp; sd se fi creat convingerea c& regula a dobandit un caracter obligatoriu*. La intrebarea daca si in fara noastra obiceiul ar putea reprezen- ta un izvor al dreptului administrativ, s-a raspuns afirmativ, aratandu-se ca evolufia autonomiei locale ar putea conduce fa aparitia unor reguli cutumiare, fiind vorba, practic, de recunoasterea caracterului de reguli juridice pentru autoritatile administra- tive, ct si pentru cetateni a unor practici administrative impuse de ocupafia locui- torilor, sirbatorile si obiceiurile religioase etc.* §3. Trasdturile dreptului administrativ 6 24, Principiul legali dreptului administrativ. Activitatea autoritatilor administratiei publice se desfisoar& pe baza legii si fn conformitate cu legea, urm&rindu-se organizarea si executarea in concret a aces- teia. Drept urmare, una din trasaturile activitigit administrasiei publice si, implicit, ale dreptului administrativ il reprezint§ principiul legalitati?. i reprezint& una dintre cele mai importante trasaturi ale "A forgovan, op. cit., 2001, p. 133-134. ? Pentru detalii, a se vedea |. Alexandru, |. Gorjan, ILV. Ivanoff, C.C. Manda, At. Nicu, C:S. Séraru, op. cit., p. 90-94. + V. Vedinas, op. cit., 2007, p. 37. “ Ase vedea N. Popa, M.C. Eremia, S. Cristea, Teoria generala a dreptului, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 166 si um. 5 Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. 1, 2005, p. 139. A se vedea si V. Vedinas, op. cit., 2007, p. 39-40; O. Apastol Tofan, op. cit, vol. |., 2008, p. 54-55. * Cu privire ia principiul legalitatit administragiei in unele state ale Uniunii Europene, a se vedea J. Schwarze, op. cit., p. 223 si urm. 7 Uni autori francezi consider’ ca nofiunea de ,legalitate este mai largi decat aceea de lege” (spre exemplu, A. de Laubadéve, J.C. Venezia, ¥. Gaudemet, op. cit., p. 68).34 1. Nogiuni generale Principiul legalitafii poate fi caracterizat ca regula fundamentala in temeiul c&reia toate autoritafile statului, organizafii si organisme cu caracter neguverna- mental, functionarii publici, cetajenii si ceilalti locuitori ai sarii sunt obligafi sA respecte Constitujia si celelalte acte juridice normative ce reglementeazi rapor- turile sociale la care participa’. Principiul tegalitasii este expres prevazut in art. 1 alin. (5) din Constitugie, care are urmatorul conjinut: in Romania, respectarea Constitugiei, a supremafiei sale si a legilor este obligatorie”. Actele juridice nu au aceeasi forfa juridic’, ele formeaza o piramida, in varful careia se afl Constitufia, legea fundamentala a sari, care trebuie obligatoriu res- pectata de catre toate autoritatile publice, organizatii neguvernamentale, persoane juridice si persoane fizice. Dup cum se subliniaz& intr-o opinie, ,,Supremafia Constitufiei evoca de fapt principiul constitusionalitatii, care cumuleaza si articu- leaza mijloacele juridice avand ca scop asigurarea conformitatii regulilor dreptului cu cele ale fegii fundamentale (...)”. Pe locul imediat urmator se afla fegea, care este emanatia unicei autoritati legiuitoare a tari Actele administrative normative se constituie si ele intr-o anumita ierarhie, beneficiind de o forta juridica diferita. Actele administrative ale autoritatilor ierarhic superioare trebuie respectate de autoritatile administrative subordonate si, !a randul lor, actele emise de acestea sunt obligatorii pentru autoritafile situate la un nivel inferior. Daca exigentele principiului legalitasii s-ar intinde la toate elementele compo- nente ale activitasii administrative, administratia public’ ar avea un rol pur pasiv, rolul ei reducandu-se la elaborarea mecanica a actelor individuale ce-i sunt impuse prin lege’. in realitate ins&, desi toatd activitatea administrajiei publice se inde- plineste numai in baza legii si in conformitate cu legea, autoritatile administratiei publice au o anumitd libertate de apreciere, numita putere discrefionard, notiune care se afla in opozitie fas de cea numit’ competentd legata. Astfel, ne afm in prezenta competenfei legate cand norma juridic’ impune autoritajii emitente emiterea unui act administrativ, daca sunt indeplinite conditiile cerute pe care ea le cere; dimpotriva, ne aflim in prezenja puterii discretionare dac& norma juridica las4 o anumita libertate de apreciere autoritatii emitente cu ocazia emiterii unui act administrativ sau, mai general spus, cu ocazia exercitarii competentei sale*. Ni se pare interesanta ideea potrivit careia trebuie s& existe un echilibru intre cele doua nosiuni, si anume activitatea administrajiei publice nu poate fi in toate cazurile rezultatul competenjei legate, deoarece ea trebuie si se adapteze in "A se vedea T. Drdganu, Drept constitutional, Ed, Didactic’ si Pedagogica, Bucuresti, 1972, p, 275-276. ? Ase vedea /. Deleanu, Revizuirea Constitutiei, in Dreptul nr. 12/2003, p. 9. > Asse vedea J, Rivero, J. Waline, op. cit., p. 81. * Idem, p. 82.ti, Dreptul administrativ — cadru juridic de reatizare a administrafiei publice 35 permanenja la cazuri particulare si la schimbari pe care regula de drept nu a putut si le prevada; invers, o préa larga putere discrefionard a administratiel nu ar oferi nicio securitate celor administrati, putand s8 degenereze in arbitrar', De aici rezulta necesitatea unui echilibru, a unui dozaj intre cei doi termeni. Principalele concretizari ale principiului legalitasii in dreptul administrativ. Apreciem cA principiul legalitafii isi gaseste concretizarea in dreptul administrativ in urmatoarele aspecte: 25. Competenja autoritafilor administrafiei_publice. Competenja determina totalitatea atribufiilor autoritatilor administratiei publice, ale unor compartimente din structura acestora sau persoane si limitele exercitarii lor. Fiecare autoritate a administrafiei publice are 0 anumiti competenja* deter- minat& de sarcinile ce-i revin si scopul pentru care a fost infiinjaté. Competenta trebuie s& fie stabilit’ prin norme juridice conform principitlor constitutionale, ea trebuie sa fie concret determinati si si fie exercitata potrivit dispozitiilor legale prin care a fost stabitita*. Potrivit unei opinii din doctrina francez, capacitatea unei autoritati admi- nistrative de a modifica ordinea juridicd se numeste competenja, ea fiind caracte- rizaté prin dou& dimensiuni: o dimensiune material, care se refera la conduita prescris sau autorizata, la confinutul actului, la obiectul sau, si o dimensiune per- sonalf, referitoare la destinatarii actului, la cei a cdror conduita este reglementata, la subiectele active sau pasive ale normelor respective’. Principalele forme ale competenfei administrative’: a) Competenfa materiala se referi la specificul si intinderea atributiflor unei autoritaji_ administrative. in functie de competenta materiala, autoritafile admi- nistrafiei publice se clasificd in: autoritafi ale administratie’ publice cu competenta general, cate au atributii in toate sau in majoritatea ramurilor si domeniilor de activitate ale administratiei (de pild’, Guvernul, consiliile locale), si autoritafi ale administratiei publice cu competenja special’, care au atributii limitate, in general, ja 9 anumité ramur’ sau domeniu de activitate al administratiei (spre exemplu, " J, Rivero, J. Waline, op. cit., p. 82. ? A se vedea J. fovanas, op. cit., p. 121. 3 A se vedea si O. Podaru, in c&utarea autorului actului administrativ (I), eseu asupra competentei organelor administrative, in R.D.Pb. nr. 2/2008, p. 12 si urm. “In opinia autorului /. fovdnas, spre deosebire de competensa, capacitatea administrativa desemneaz posibilitatea de a participa in raporturi juridice administrative si ea este proprie numai autorititilor administrative, in timp ce competensi (atributii) au atat organele administragiei publice, ct si compartimentele ce formeazi structura lor organizatorica si functional’, Dat fiind c& aceste compartimente au atributii legale, se poate spune cd ele au competenja de a Indeplini anumite activitasi, dar nu au capacitate administrativa, deoarece nu exercit& atribufiile in nume propriu {in op. cit, p. 121). 5 Ase vedea G. Dupuis, M.-J. Guédon, P. Chrétien, ap. cit., p. 425-426. © Cu privire la formele competenjei autorititilor administrative, a se vedea si /. fovanas, op. cit,, p. 123-124,36 1. Nofiuni generale ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor). b) Competenja teritoriald semnifica limitele spatiale ale exercitarii atributiilor prevazute de lege de catre autoritatile administrajiei publice. Din acest punct de vedere, autoritatile administrafiei publice se clasifica in: autoritati ale administratie: publice centrale, care tsi desfSsoara activitatea pe intreg teritoriul tarii (spre exem- plu, Guvern, ministere), si autoritati ale administratiei publice locale, care isi desfa- $0ara activitatea in limitele unei unitaji administrativ-teritoriale (consiliile locale, consiliile judejene, primarul). c) Competenja personald are dou’ semnificatii: prima priveste sfera atributiilor unei petsoane ce ocupa o anumit§ functie si cea de-a doua se refera la stabilirea competenjei unei autoritafi in funcfie de calitatea specialé a unei persoane'. Un. exemplu care ilustreaza al doilea sens al competenfei personale ni-I ofera art. 44 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor. Potrivit acestui articol, calitatea de militar in termen are ca urmare neaplicarea sanctiunii admi- nistrative de catre agentul constatator. Procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unitajii din care face parte contravenientul, spre a i se aplica, dacd procesul-verbal este intemeiat, masuri disciplinare. d) Competenta temporald desemneaza limitele in timp 7n care o autoritate adi nistrativa isi desfasoara activitatea. De regula, competenta autoritafilor admi- nistratiei publice este permanenta, adicd nu sunt stabilite limite in timp in care acestea isi desfasoar& activitatea. in schimb, uneori, legea prevede c& activitatea anumitor organe administrative este limitata in timp. Spre exemplu, comisiile locale inflinjate pe langa primarii, potrivit Legii nr. 18/1991, modificata si republicata, in scopul stabilirii dreptului de proprietate in materie funciara, sunt organe cu com- petenja temporala, care indeplinesc atributii cu caracter provizoriu. Aceste comisii vor inceta si mai functioneze in momentul in care si-au realizat activitatea ori 1a data prevazuta prin lege. in cazul autoritagilor administratiei_publice locale alese (consiliile locale, primarul), nu se pune problema competenfei temporale, ci doar fimitarea fn timp a mandatului pentru care au fost alesi consilierii, respectiv primarul?. 26. De regula, actele normative ale autoritifilor administrafiei publice nu pot contraveni, modifica sau scoate din vigoare o lege, deoarece au o forfa juridicd inferioaré acesteia. Potrivit Constitutiei, Parlamentul este unica autoritate legiui- toare a tarii [art. 61 alin. (1)], iar Guvernul adopta hotarari pentru organizarea exe- cutarli legilor fart. 108 alin. (2)]. Dupa cum s-a subliniat, primatul legii in ierarhia actelor juridice normative rezult’ din mai multe dispozifii constitutionale, astfel, " Ase vedea |, Santai, op. cit., p. 54. 7 O.G. nr, 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor (M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001), aprobata prin Legea nr. 180/2002 (M. Of. nt. 268 din 22 aprilie 2002), cu modifica- rile uterioare, * jn acest sens, a se vedea J, Santai, op. cit., p. 54.I. Dreptul administrativ - cadru juridic de realizare a administratiei publice 37 legile nu pot face obiectul contenciosului administrativ [art. 52 alin. (1)]; instanjele judecatoresti, altele decat cele de contencios administrativ, nu pot nici ele decide asupra valabilitsii unei legi, exceptia de neconstitufionalitate ridicaté in fafa lor urmand sa fie rezolvata de Curtea Constitujionala fart. 146 lit. d)]!. Prin art. 115 din Constitutie este consacrata institutia delegarii legislative, potrivit céreia Guvernul poate fi abilitat de Parlament s4 emit ordonanfe, dar numai in limitele si in conditiile prevazute de fegea de abilitare. Domeniile in care pot fi emise ordonanfe sunt acelea care nu fac obiectul legilor organice [art. 115 alin. (1) din Constitufie]. Legea de abilitare stabileste, in mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite ordonante, iar daca legea de abilitare o cere, ordonanjele se supun aprobarii Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare, nerespectarea lui atragand incetarea efectelor ordonanfelor (art. 115 alin. (2) si (3) din Constitutiel. Guvernul poate adopta ordonanje de urgenjd numai fn situafii extraordinare a caror reglementare nu poate fi amAnatd, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora [art. 115 alin. (4) din Constitutie]. Subliniem c&, in activitatea de reglementare a relatiilor sociale concretizata prin emiterea de acte normative, autoritatile administratiei publice trebuie sa respecte nu numai legea, ci si celelalte acte juridice normative cu forta superioara. Pe de alt parte, autoritatea administratiei publice are obligatia sa respecte propriile sale acte normative. 27. Prestafiite ce revin administrafiei trebuie indeplinite conform legii. Astfel, autoritatile administratiei publice nu pot actiona discretionar in furnizarea unor prestafii care le sunt impuse de lege in profitul particularilor, ci ele trebuie s& respecte normele legale care precizeazi modalitatile de furnizare a acestor prestatii (de pilda, cele referitoare la furnizarea energiei electrice, furnizarea energiei termi- ce si altele} si s4 trateze in mod egal toate categoriile de particulart care beneficiaza de aceste prestafii. 28, Existenta unui ansamblu de reguli specifice activitifilor administrative si distincte de cele care reglementeaza relatia dintre particulari constituie ceea ce se numeste ,tegimul juridic administrativ’ sau _,regimul administrativ” si care deose- beste dreptul administrativ de dreptul privat, in special de dreptul civil. in principiu, problemele care apar in activitatea administrativa nu se pun in acelasi termeni ca si problemele nascute din raporturile particularilor intre ei, toc- mai pentru c& autoritatile administrative sunt inzestrate cu putere publica si actio- neaza in scopul de a face anumite servicii de interes general, pe cand particularii, * Ase vedea |, Deleanu, Institut si proceduti constitujionale. Tratat, 2001, p. 324-325. ? Autorul |, Deleanu arata ca ,Delegarea legislativa semnificd imputernicirea, pe timp limitat, a unei alte autoritasi decat cea legivitoare s4 exercite prerogativele legislative” (op. cit, p. 340). Ase vedea F.P. Bénoit, op. cit., p. 55-56.38 1. Notiuni generale de pe 0 pozitie de egalitate, urmaresc satisfacerea intereselor lor strict personale. A lasa s4 se fnjeleagi c& problemele dintre administrafie si particulari se pun in aceiasi termeni cu cele dintre particulari inseamna a le nega specificitatea. Existd 0 tehnica juridicd de actiune proprie autoritajilor administratiei publice, care este diferit’ de aceea de care dispun particularii in raporturile dintre ei. Astfel, emiterea actelor administrative are loc pe baza unei proceduri stricte bazate pe anumite principii, reguli si condijii care privesc respectarea legii, competenta, inde- plinirea _unor operajiuni materiale-tehnice premergitoare, concomitente, poste- rioare elaborarii actului etc. in materia unor contracte incheiate de administratia public’ cu particufarii, regimul juridic este diferit de cel aplicabil in cazul contrac- telor de drept comun, si anume o parte din clauze sunt de natura reglementar’, stabilite de administratie, iar aceasta are posibilitatea de a modifica sau rezilia unilateral contractul daca interesul public o cere sau daca particularul cu care a contractat si s-a angajat si efectueze o lucrare publicd sau s& asigure funcfionarea unui serviciu public nu si-a indeplinit obligatiile. Contractele de acest gen se fumesc contracte administrative si ele sunt supuse si unor reguli de drept public, care fac parte din regimul juridic administrativ'. Pe de alt& parte, organizarea si functionarea serviciilor publice sunt hotarate unilateral de autoritatile administratiei publice. Toate acestea reprezinté elemente care sunt proprii raporturifor in care administratia publica este implicata. 29, Caracterul de mobilitate faji de dreptul privat decurge din specificul acti- vit&tii administrative si din transformarile rapide ce au loc in administragie si care se reflecta in schimbari corespunzitoare si urgente pe plan juridic. Drept urmare, in dreptul administrativ, adesea, se modificd sau se abroga unele acte administrative normative ori se emit altele noi, pe cand in dreptul privat legislatia se bucurA de stabilitate, 30. in dreptul administrativ, interesul public are prioritate fafa de interesul Particular. Se pleaca de {a ideea ca, in statul de drept, interesele statului sunt ale colectivitatii, deci trebuie 4 aiba intaietate fata de cele ale individulu’?. Cu toate acestea, particularul este proteguit de Constitutie si de lege, si anume acesta are la dispozitie dreptul de petitionare prevazut fn art. 51 din Constitutie, respectiv in O.G. nr. 27/2002, Conform art. 51 din Constitutie, cet&jenii au dreptul s se adreseze autoritdtilor publice prin petitii formulate numai in numele semna- tarilor. Organizatiile legal constituite au dreptul s& adreseze petifii exclusiv In nu- Ase vedea Al, Negoifa, Contenciosul administrativ si elemente de drept administrativ, p.70. 7 Ase vedea P. Negulescu, op. cit., p. 58-60. > O.G, nr. 27/2002 privind reglementarea activititii de solujionare a petitiilor (M. Of. nr, 84 din 1 februarie 2002),II, Dreptul administratiy ~ cadru juridic de realizare a administrafiei publice 39 mele colectivelor. pe care le reprezinta. Autoritatile publice au obligatia s& ris- punda la petigii in termenul si i le stabilite potrivit legit. Prin petitie se injelege cererea, reclamatia, sesizarea sau propunerea formulat& in scris sau prin e-mail, pe care un cetafean ori o organizatie legal constituita o poate adresa autoritasilor publice centrale si locale, serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitijile administrativ-teritoriale, societifilor nafionale, societitilor comerciale de interes judefean sau local, precum si regiilor autonome, denumite in textele urmatoare autoritafi si institutii publice’. Petitiile adresate autoritatilor si institujiilor publice vor fi solufionate in terme- nele si condifiile stabilite de aceasta ordonan}a, conducatorii autoritafilor si institu- Jiilor publice find direct raspunzatori de buna organizare si desfasurare a activitafii de primire, evidenfiere si rezolvare a petisiilor ce le sunt adresate, precum si de legalitatea solugiilor si comunicarea acestora fn termenul legal. Astfel, autoritatile si institusiile publice sesizate au obligafia s& comunice petitio- narului, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii petifiei, raspunsul, indiferent daca solutia este favorabil& sau nefavorabil2?, Pentru solutionarea petitiilor primite de fa 0 alt autoritate sau institusie publica? curge un nou termen de 30 de zile. in situatia in care aspectele sesizate prin petitie necesit{ o cercetare mai amanuntit’, conduc&torul autoritajii sau institutiei publice poate prelungi termenul mentionat cu cel mult 15 zile. Pe de alta parte, prioritatea interesului public se explica si prin obligatia auto- ritajilor administrafiei publice de a organiza servicii publice in vederea satisfacerii interesului general, c&rora trebuie s& le asigure functionarea regulata s| continua. 31. Dificultatea codificarii dreptului administrativ. Premise pentru realizarea in Romania a Codului de procedura administrativa si Codului administrativ. Diver- sitatea materiilor si schimbarile frecvente in legislatia administrativa fac destut de difi- cil& operatiunea de codificare a dreptului administrativ. Astfel, unii autori au precizat care anume sunt problemele care fac greu de realizat o codificare a dreptului admi- nistrativ: diversitatea si caracterul eterogen al materiilor care constituie obiect de reglementare al acestei ramuri de drept: numarul mare de autoritaji publice com~ petente s& edicteze reguli administrative; multitudinea textelor care reglementeaza activitatea administratiei; specificul administrafiei publice de a se afla intr-o conti~ nua transformare in raport cu noile situatii ap3rute*. * Articolul 2 din ©.G. nr. 27/2002. ? Articolul 8 alin. (1) din O.G. nr. 27/2002. + Petifiile gresit indreptate vor fi trimise in termen de 5 zile de la tnregistrare autoritatilor sau institugiilor publice fn ale céror atributii intr’ rezolvarea problemelor semnalate in petitie [art 6' din O. G. nr. 27/2002). * A se vedea Letourneur, Quelques réflexions sur la codification du droit administratif, Mélanges Juillot de la Marandiera, 1964, p. 276, citat de V. Vedinas, op. cit, 2007, p. 64.40 |, Nofiuni generale Este acevarat c& in alte tari, si ne oprim la exemplul Franfei, s-au realizat mai multe coduri, pe domenii de activitate, de exemplu, Codul domeniului statului, Codul general ai colectivitafilor teritoriale, Codul alegerifor, Codul sanatatii etc. Referitor la aceste coduri, intr-o opinie, se arat c4, in realitate, ele sunt o regrupare a tuturor textelor care reglementeaza acelasi domeniu al administratiei, cum ar fi urbanismul, alegerife, regimul colectivitatilor locale’, Se mai apreciazd ci prin aceste lucrdri se usureaz4 substantial cdutarea textelor, dar ele nu definesc principiile generale care asigura coerenja disciplinet ,Drept administrativ”?. in ce priveste situatia din jara noastra, att inainte de 190°, cat si dup’ acest an, in doctrina s-au facut aprecieri pozitive despre necesitatea codificarii normelor de procedura administrativa* si, ulterior, a unui Cod administrativ. Mentionam cé recent a fost finalizat Proiectul Codului de procedura administra- tiv? si se afla tn stare avansata de finalizare si Proiectul Codului administrativ. in elaborarea proiectului Codului de procedura administrativa s-a implicat si Institutul de Stine Administrative ,Paul Negulescu”, reinfiintat oficial la Sibiu tn anul 1995, drept continuator al Institutului de Stiinte Administrative al Romaniei, ce avea sediul in Bucuresti, infingat de c&tre profesorul de drept public Paul Negu- lescu. In anul 1995, institutul de Stiinfe Administrative al Romaniei ,Paul Negulescu” a fost recunoscut ca sectie nationala a Institutului International de Stiinfe Admi- nistrative de la Bruxelles. in acelasi an se reia traditia publicarii ,Revistei de drept public”, iar din anul 1999 se decide publicarea ,Caietelor stiintifice”, editate pe secfiuni, care reunesc comunicatile stiintifice prezentate in cadrul Sesiunilor stiingifice ale Institutului. Noii fondatori, inte care rolul determinat |-a avut prof. univ. dr. Antonie lorgo- van de la Universitatea din Bucuresti, au rimas fideli obiectivelor fundamentale al primului Institut, si anume elaborarea unei doctrine romanesti unitare, astie! inc&t prin cercetirite sale si ,serveasca drept caliuz& organelor administrative si instan- Jelor judecatoresti", oferind solutii pentru o mai buna organizare administrativa’, precum si realizarea unor permanente schimburi de experienti cu institutele asemanatoare din strainatate. "J, Rivero, . Waline, op. cit, p. 18. ? thidem. > A se vedea, de exemplu, Al. Negoita, Consideratii privind elaborarea codului admi- nistrativ, in Analele Universitijii Bucuresti, 1977, p. 21 si urm. * Cu privire la necesitatea si utilitatea adoptarii unui Cad de procedura administrativa, a se vedea D. Apostol Tofan, Necesitatea codificarii procedurii administrative, in R.D.Pb. nr, 1/2002, p. 75 si urm,; idem, op. cit., vol. |, 2008, p. 71 si urm.; |. Santai, Codificarea admi- nistrativa ~ cerinfé a statulul de crept si a integr3rii europene, in R.D.Pb. nr. 1/2003, p. 58-6 L. Visan, Necesitatea codificarii nommelor de procedurs administrativa, in R.D.Pb. nr. 2/2005, p. 48 si urm.; A. lorgovan, op. cit, vol. |, 2005, p. 148-149; V. Vedinas, op. cit., 2007, p. 65; D. Apostol Tofan, op. cit, vol, 1, 2008, p. 76-79, 5 A se vedea si H.G. nr. 1360/2008, prin care se aprob’ Tezele prealabile ale proiectului Codului de procedurd administrativa, in M. Of. nr, 734 din 30 decembrie 2008 * Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. 1, 2005, p, 216,U1, Dreptul administrativ ~ cadru juridic de realizare a administratiel publice 41 in anu 2004, prin H.G. nr. 1323/2004, se acorda Institutului de Stiinje Admi- nistrative ,Paul Negulescu” statutul de ,asociafie de utilitate publica”, ca o recu- noastere a activitatii stiintifice desfasurate de catre Institut in domeniul administra- siei publice si a dreptului public’. Prin Legea nr. 246/2007, se hotaraste infiinjarea, organizarea si functionarea Institutului de Drept Public si Stiinte Administrative al Roméniei, creandu-se premi- sele transformarii Institutului de Stiinfe Administrative ,Paul Negulescu” in per- soani juridica de drept public?, 32, Raspunderea in dreptul administrativ constituie o alt& trasatura a acestuia. ile statului de drept, atat autoritajile administratiei publice raspund pentru acjiunile lor, cat si functionarii publici care le compun, cazurile concrete de ris- pundere si pedepsele corespunziitoare aplicabile acestora din urmé fiind regle- mentate in Legea privind Statutul funcjionarului public nr. 188/1999, cu modifi- cirile ulterioare. Constitufia instituie raspunderea politica a Guvernului in intregul sau si a fiecdrui membru al acestuia solidar cu ceilalfi membri in fata Parlamentului, pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia [art. 109 alin. (1)]. Referitor la rspunderea juridicd a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitarea functiei lor, se precizeazi cd numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Roméaniei au dreptul s& cear& urmarirea penala a acestora [art. 109 alin. (2)]. in aplicarea textelor constituionale a fost adoptatd Legea nr. 115/1999 privind raspunderea ministerial’, cu modificarile ulterioare. Pe tinia protectiei juridice a administrafilor si a raspunderii autoritatilor publice, ‘in conformitate cu art. 52 alin. (1) din Constitujie, republicata, persoana vatémata ‘intr-un drept al su ori intr-un interes legitim, de o autoritate publicé, printr-un act administrativ sau prin nesolusionarea in termenul legal a unei cereri, este indrepta- fit s4 obtind recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei. Conform alin. (2) al acestui articol, condifiile si limitele dreptului se stabilesc prin lege organica. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede con- digiile gi limitele exercitarii acestui drept. Prin legea de revizuire, la art. 52 din Constitutie s-a mai addugat un alineat, in care se prevede ca: ,,Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorite judiciare. Raspunderea statului este stabilita in condisiile legii 5i nu tnlatura raspunderea magistratilor care si-au exercitat functia cu rea-credinja sau grava neglijenja’?. Prin noul text, rispunderea patrimoniala a statului a fost extins’ la prejudiciile cauzate prin orice eroare judiciara, si nu numai prin cele comise in procesul penal, cum se stipula anterior. 1 dem, p. 231. 7 Ase vedea D, Aposto! Tofan, op. cit., vol. , 2008, p. 88; V. Vedinas, op. cit, 2007, p. 74. * Pentru observatii critice pe marginea acestui text, a se vedea /. Deleanu, Revizuirea Constitusiel, loc. cit, p. 18.42 1. Nosiuni generale Mai trebuie adaugat cA, tot ca urmare a revizuirii Constitusiei, potrivit alin. (6) al art. 126, controful judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice pe calea contenciosului administrativ este garantat, cu exceptia celor care privesc rapor- turile ce Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar. 33. Scurt& prezentare a trisiturilor sau principiilor generale ale dreptului administrativ al Uniunii Europene. Avand ca punct de plecare faptul cd majoritatea acestor principii au fost elaborate de Curtea Europeana de Justitie, care insé nu a definit si conceptul ,principiu general de drept”, intr-o opinie', se considera cd principiile deduse de Curte pot fi sistematizate in urmatoarele grupe: incredere si previzibilitate; deschidere si transparenga; responsabilitate; eficienfa si eficacitate. Din prima grupd, incredere si previzibilitate, se menjioneaz& principiul lega- litafii administratiei; principiul proportionalitafii, adic actiunea administrativa tre- buie s4 decurgi tn mod proportional cu obiectivul urmarit, neprivand cetijenii de niciun aspect care si faciliteze atingerea scopului propus; principiul corectitudinii procedurale, adic& procedurile trebuie aplicate in mod clar si impartial, acordandu-se atentie valorilor sociale; principiul termenului rezonabil, cu invocarea Codului bunei conduite administrative, care prevede cA functionarul public trebuie sa vegheze ca decizia referitoare la o cerere sau plangere adresat unei instituitii s& fie luat intr-un termen rezonabil?. Principiile cuprinse in grupa_,deschidere si transparenja” se refer la accesul publicului {a documentele Uniunii Europene, obligatia autoritajilor publice de a face cunoscute motivele deciziilor lor, motivarea de o maniera suficient’*. Principiile confinute in grupa ,raspunderea delictuala a administrafiei” pro- clama faptul c& raspunderea presupune c& 0 persoana sau autoritate trebuie si justifice propriile sale acjiuni, ceea ce inseamna c& orice organism administrativ trebuie s4 raspundi de actele sale in fafa unei alte autoritafi administrative, legislative sau judiciare*. In fine, despre ultima grup, ,,eficienta si eficacitate”, se arata c& eficienja reprezintd raportul intre rezultatul obtinut si mijloacele angajate, iar eficacitatea are in vedere faptul c4 performantele administratiei se indreapta c&tre scopurile pro- puse, prin solujionarea problemelor publice pe cale legal’, De altfel, legislayia si jurisprudenta institutiilor Uniunii Europene prevad necesitatea ca statele membre sa aiba o administrafie eficient&. in acest context, un rol important il au regulamentele si directivele care impun o anumit’ eficienfi la nivel national. "A se vedea I. Alexandru, M. Cérausan, 1. Gorjan, ILV. fvanoff, C.C. Manda, A.-L. Nicu, C. Radulescu, C.S. Sranu, op. cit,, p. 320. * Pe larg detalti despre aceste principii, a se vedea in |. Alexandru, M, Crdusan, |. Gorjan, LV. Ivanolf, C.C. Manda, AL. Nicu, C. Radulescu, C.S, Sararu, op. cit, p. 326-332. 5 Idem, p. 332-338. * 1, Alexandru, M. Cérdusan, |, Gorjan, ILV. Ivanoff, C.C. Manda, A-L. Nicu, C. Rédulescu, CS, Séraru, op. cit., p. 338-340. 5 Idem, p, 341.11, Dreptul administrativ ~cadru juri de realizare a administratiei publice 43 §4. Raporturile juridice administrative 34, Nofiune. Raportul juridic administrativ poate fi definit ca ace! raport social reglementat de normele dreptului administrativ care intervine in cadrul si pentru realizarea funcfiei executive a statului, 35. tzvoarele raportului juridic administrativ. Principalele izvoare ale acestui gen de raporturi sunt: actele administrative cu caracter individual’; faptele materia- le juridice; contractele administrative; uneori, actele administrative normative; in mod excepsional, aceste raporturi pot lua nastere direct pe baza legii. 36. Actul administrativ individual’ creeaz’, modific sau stinge drepturi subiec- tive si obligatii in favoarea sau sarcina uneia sau a mai multor persoane dinainte determinate, ca atare, el constituie un izvor direct al raportului juridic administra- tiv, Spre exemplu, autorizatia de construire, care se elibereaza de catre presedintii consiliilor judejene, de primarul general al municipiului Bucuresti sau de primari, este actul administrativ individual de autoritate pe baza c&ruia se asigura aplicarea masurilor prevazute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea si funcfionarea constructiilor, Intre autoritatea emitent& si beneficiarul autorizatiei se naste un raport juridic administrativ. 37. Faptele materiale juridice’ cuprind in cadrul lor atat actiunile omenesti producatoare de efecte juridice independent de existenta unei manifestari de voint& {in acest scop (spre exemplu, contraventiile), cat si fenomene naturale (nasterea, moartea, trasnetul). De exemplu, prin construirea unui imobil de catre o persoand fizicd sau juridicd fra autorizajia necesara solicitata de lege se comite 0 contraven- sie — fapt material juridic - pe baza careia se naste un raport juridic administrativ intre agentul constatator si contravenient, primul fiind competent s& incheie procesul-verbal de constatare a contraventiei. 38, Raporturi juridice administrative pot lua fiintd din contractele administra- tive’. Mengionam, cu titlu de exemplu, raporturile dintre Ministerul Finantelor Publice si concedent, in cazul contractului de concesiune de bunuri proprietate + Uneori, raporturi juridice administrative pot fi generate si de acte juridice individuale cu altS natur3, cum sunt cele de drept financiar sau cele de drept al muncii. 7 Asse vedea art. 2 si art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii (republicata in M. Of. nr. 933 din 13 octombrie 2004), cu modificarile si completirite ulterioare, * Cu privire la faptele materiale juridice, a se vedea T. Draganu, Actele de drept admi- nistrativ, Ed. Stiinjific’, Bucuresti, 1959, p. 17. * in sensul c& raporturi de drept administrativ se nasc din contracte administrative, a se vedea H. Maurer, Droit administratif allemand, traduit par M. Fromont, L.G.D,)., Paris, 1994, p. 168.44 {. Nofiuni generale publica de interes nafional, prin care primul controleaz4 indeplinirea obligatiilor contractuale de catre cel din urma. 39, Actul administrativ normativ stabileste reguli generale de conduita cu caracter impersonal, ceea ce inseamna cd, in principiu, raporturile sociale pe care le reglementeaza au un caracter abstract, pentru concretizarea lor fiind necesar s4 intervina anumite fapte c&rora legea le recunoaste relevanja juridica’, numite fapte juridice'. Uneori, anumite acte administrative normative pot genera drepturi si obli- gatil subiective in favoarea sau in sarcina subiectelor de drept, ceea ce inseamna ca aceste acte pot da nastere in mod direct la raporturi juridice concrete”. 40. in cazuri de excepfie, raporturi juridice administrative se pot naste direct chiar pe baza legii, fr s& mai intervind vreun fapt juridic?. tn acest sens, In literatura noastra de specialitate s-a aratat ca: niciun principiu constitusional nu impiedica pe legiuitor ca, in ipoteza normei pe care o stabileste, 4 defineascd jn mod foarte concret anumite situatii existente in momentul punerii in aplicare a legii si s& le ataseze anumite efecte juridice. In asemenea cazuri (...) nu va fi necesar s& se produca vreun nou fapt juridic pentru ca reglementarea respectiva s& genereze, si modifice sau si desfiinjeze raporturi juridice concrete, ci va fi posibil ca un asemenea fapt si rezulte direct din dispozifia ei”*. Spre exemplu, art, 11 lit. a) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea $i functionarea Guvernului i a ministe- relor® prevede c& Guvernul exercita conducerea general a administratiei publice. Avem in vedere ipoteza in care Guvernul a fost constituit in conditiile legii, a primit votul de incredere al Parlamentului, iar primul-ministru, ministrii si ceilalsi membri ai Guvernului au depus individual juramantul cuprins in art. 82 din Constitutie. In aceste conditii, pe baza dispozitiei mensionate din Legea nr. 90/2001, iau nastere * Cu privire la clasificarea faptelor juridice in acte juridice si fapte materiale juridice, a se vedea: T. Draganu, op. cit., p. 17; M, Stoica, Clasificarea general a faptelor juridice in stiin- Ja dreptului administrativ in acte juridice gi fapte materiale juridice, in Studia Universitatis Babes-Bolyai, 1966, p. 155-156; T. Drdganu, Consideratii privind notiunea de fapt juridic si clasificarea faptelor juridice, in S.C. nr. 1/1980, p. 26. 2 Astfel, obligatiile conducitorilor auto de a respecta normele privind circulafla pe drumurile publice decurge direct din actul normativ care reglementeazi aceasti sfera de raporturi sociale (Q,U.G. nr. 195/2002 privind circulafia pe drumurile publice, publicata in M. Of, nr, 958 din 28 decembrie 2002, aprobatd prin Legea nr. 49/2006, publicatd in M. Of. int, 246 din 20 martie 2006). +A se vedea: 7. Drdganu, Actele juridice si faptele asimilate lor supuse controlului judecdtoresc potrivit Legii nr. 1/1967, Ed. Dacia, Cluj, 1970, p. 30; R.N. Petrescu, Izvoarele raportului juridic administrativ, in Studia Napocensia, seria Drept, Ed. Academiei, Bucuresti, 1974, p. 103; T. Drdganu, Consideratit privind nofiunea de fapt juridic si clasificarea faptelor Juridice, loc. cit, p. 26 si urm. * T, Draganu, Considerajii privind notiunea de fapt juridic si clasificarea faptelor juridice, loc. cit, p. 28. 5M. Of. nr. 164 din 2 aprilie 2001.4, Dreptul administrativ ~ cadru juridic de reatizare a administrajiei publice 45 raporturi juridice administrative intre Guvern si autoritajile administrajiei publice avand ca obiect conducerea general a acestora. 41. Elementele raportului juridic administrativ. Orice raport juridic este consti- tuit din urmatoarele elemente: subiecte, continut, obiect. 42. Subiectele raportului juridic administrativ. Raportul juridic administrativ presupune cel putin doua persoane, denumite subiecte ale raportulul juridic. in anumite raporturi cu aceasta natura, unul din subiecte este titular de drepturi (subiective), iar celalalt titular de obligatii; in alte raporturi juridice administrative, ambele subiecte sunt titulare atat de drepturi, cat si de obligati Subiectul titular de drepturi se mai numeste si subiect activ, iar subiectul titular de obligatii se mai numeste si subiect pasiv. Subiectul activ, ca si cel pasiv, poate fi format nu numai dintr-o persoand, ci si din doua sau chiar mai multe. Avand fn vedere c& activitatea administrativa se indeplineste de catre auto- ritasile administratiei publice, institutiile publice si alte structuri publice, este firesc ca cel putin unul dintre subiectele raportului juridic administrativ sa fie investit cu putere publica. jin functie de subiectele participante, raporturile juridice administrative se pot clasifica in dou categorii: a) raporturi juridice administrative in care ambele subiecte sunt autoritafi ale administratiel publice. Distingem dous situat “= cele doua subiecte pot fi plasate pe Jocuri diferite in ierarhia autorit3jilor administrative, de pild’, raporturi intre Guvern si un minister, primul avand o pozitie supraordonata fata de cel de-al doilea subiect. in aceasta situatie, ne aflam jn prezenta unui raport juridic de subordonare; Je dou’ subiecte pot fi plasate pe acelasi foc in sistemul organelor admi- nistratiei publice, spre exemplu, raporturile dintre doua ministere. In acest caz, raporturile juridice administrative pot fi: de subordonare, si anume atunci cand unul dintre subiecte este indreptafit si-i pretinda celuilalt subject s& s&varseasc’ o anumita acfiune sau s& execute o anumita activitate; de colaborare, cand cele dou subiecte conlucreaza la indeplinirea unor activitaji administrative. Spre exemplu, Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National colaboreaz cu celelalte ministere si autoritati ale administratiei publice centrale in vederea realizarii unor acfiuni comune in fara si strainatate; b) raporturi juridice administrative in care un subiect apartine administratiel publice, iar cel de-al doilea subiect este 0 persoand fizicd sau juridic& din afara administratiei publice. Acest gen de raporturi sunt numeroase in activitatea admi- nistrativa. Menfiondm raporturile care intervin intre autoritaile administratiei publi- ce locale si cetafeni cu prilejul emiterii diferitelor categorii de autorizasii, rapor- turile dintre contravenienti — persoane fizice si persoane juridice — si organele indri- tuite s constate si s& aplice sancjiunea, raporturile dintre consiliile locale si agenfii economici etc.46 |. Nofiuni generale Cele mai multe raporturi de acest gen sunt de subordonare, si anume subiectul investit cu putere public& are 0 pozifie supraordonata fas de celalalt subiect care trebuie s8 indeplineasca prescriptiile cuprinse in actul administrativ ce il vizeaza in mod direct. Spre exemplu, persoana fizicd careia, la solicitarea sa, i s-a eliberat 0 autorizatie de constructie este obligata s& respecte intru totul continutul ei, autori- Zafia reprezentand actul final de autoritate al administratiel publice locale’. Pozitia supraordonata a autoritatii administratiei publice fafa de celalalt subiect al rapor- tului juridic nu inseamna o lipsire de drepturi a acestuia, persoana fizicd avand dreptul de a cere primului si-i fle respectate drepturile gi libertatile prevazute de Constitutie si fegea (in sens larg). Totodata, cetafenii au la dispozitie mijloace juridice pentru a-si apara drepturile si pentru a se plange impotriva activit&tii desfasurate de autoritajile administratiel publice sau de a le sesiza cu privire la anumite nereguli constatate in activitatea lor. Astfel, dreptul de petiionare este garantat tuturor cetjenilor prin art. 51 din Constitutie, autoritafile publice avand obligafia s4 rispunda la petifii in termenele si in conditiile prevazute de lege. Pe de alté parte, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al s&u recunoscut de lege sau intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesolujionarea in termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanjei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim si repararea pagu- bei ce i-a fost cauzata. Anumite raporturi juridice dintre autorit§}i administrative si persoane fizice si Juridice au fost caracterizate, intr-o opinie, ca _,raporturi de utilizare a servicillor publice” (folosirea serviciilor telefonice, folosirea mijloacelor de transport etc.). Subiectul activ are dreptul si obligatia legala sa realizeze prestajia corespunzatoare pentru cei administrasi, iar acestia au dreptul si se foloseasca de ea si s& pretind’ funcgionarea ei tn bune conditi ; Intre autoritatile administrafiei publice si cei administrafi (persoane fizice si juridice) intervin si raporturi de colaborare’. In aceste raporturi, subiectul purtdtor al autoritatii publice colaboreaza de pe pozitie de egalitate cu celalalt subiect, care ‘Nu este investit cu autoritate publica, fie la realizarea unor anumite sarcini ale administratiei publice, fie la adoptarea unor decizii administrative. Spre exempiu, raporturile de colaborare intre Ministeru! Culturii, Cultetor i Patrimoniului Natio- nal si diferite uniuni, ligi, asociafii, fundagii, in vederea realizarii unor activitsi culturale comune; Autoritatea Nationala de Control colaboreaza cu persoane fizice 5i juridice, romane sau strdine etc. 43. Conjinutul raportului juridic administrativ i! formeaza totalitatea drepturilor 51 obligafiilor ce revin subiectelor acestui raport. " Articolul 2 din Legea nr. 50/1991, republicatd. * Ase vedea, in acest sens, Al. Negoitd, op. cit. p. 24-25. > Autorul Al. Negoita le denumeste raporturi de colaborare si participare (op. cit., p. 25).i, Dreptul administrativ — cadru juridic de realizare a administratiei publice 47 Fiecare autoritate a administratiei publice indeplineste anumite atributii stabilite prin lege, totalitatea lor formand competenja acesteia. Atributiile autoritatilor admi- nistratiei publice reprezint& drepturile cu care acestea sunt investite prin lege, a c&ror exercitare este obligatorie, asiguratd la nevoie prin puterea publica a statului. Deci, exercitarea atributiilor de catre fiecare autoritate administrativ’ reprezinta atat un crept, cat si o obligatie legala. In marea majoritate a raporturilor juridice administrative, autoritatea administ fiei publice cere, pretinde celuilalt subiect al raportului juridic, pe baza si in conformitate cu legea, s4 desfasoare o anumit& activitate sau si aib’ o anumiti comportare. in mod corelativ, cei administrafi au obligatia s& respecte legea si actele administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice. in raporturile juridice administrative, drepturile autorit’silor administragiei publi- ce se exercita in vederea valorificarii unui interes determinat de scopul pentru care aceste organe au fost infiintate, precum si de sarcinile pe care le au de indeplinit' Exercitarea atributiilor fiind o obligatie legala a autoritatilor administratiei publi- ce, este de la sine infeles ci acestea, ca subiecte active ale raporturilor juridice administrative, pot si chiar trebuie sd recurgé la puterea publica pentru ca si celalalt subiect s& desfasoare activitatea care i se pretinde. Tot referitor la conjinutul raportului juridic administrativ, mentionam ca, in principiu, drepturile si obligatiile autoritatilor administratiei_publice nu pot fi transmise sau cedate unui alt organ sau altei autoritaji administrative?, doar prin lege putandu-se stabili excepfii, Organele administragiei publice sunt create special prin lege pentru indeplinirea unor activitdti, asa incat ele nu pot fi inlocuite de organe ale administragiei publice care au o alt& sfer& de atributii, Inlocuirea temporaré, precum si delegarea de atributii sunt permise numai in cazurile si conditiile prevazute de lege, ele nu privesc raporturile dintre autoritatile administratiet publice, ci raporturile de ierarhie dintre functionarii publici de decizie si au ca scop indeplinirea atributiilor lor de serviciu si, prin aceasta, realizarea atributiilor organelor administratie! publice’. ‘in ceea ce priveste drepturile si obligafiile persoanelor fizice, acestea au o natura foarte variata. De regula, nici drepturile si obligatiile persoanelor fizice, ca subiecte ale raporturilor juridice administrative, nu pot fi transmise, nu pot face obiectul unei succesiuni, ci dispar ca urmare a morfii titularului. Drepturile si obligasiile administrative pot avea natura patrimoniala (cum sunt cele decurgand din plata unor amenzi, plata impozitului, taxe de scolarizare, taxa de inscriere la un concurs), naturi nepatrimoniala (dreptul de petitionare) sau natura mixta (Indatoririle ce revin din exercitarea dreptului la invajatura)*. " Autorul & Forsthoff denumeste drepturile si obligasiile organelor executive ,drepturi publice subjective” (Traité de droit administratif allemand, Etablissements Emile Bruylant, Bruxelles, 1969, p. 239). In acelasi sens se pronunjd si H. Maurer, op. cit., p. 158-159. 7 Ase vedea M. Anghene, inlocuirea temporara, precum si delegarea de atributii in drep- tul administrativ roman, in R.R.D. nr. 10/1977, p. 24. > tbidem. * Ase vedea J. Santai, op. cit., p. 21.48 |. Nofiuni generale 44. Obiectul raportului juridic administrativ. in cadrul teoriei generale a dreptului, in general, obiectul raportului juridic este definit ca o anumita acjiune sau conduit& asupra careia sunt indreptate drepturile si obligatiile partilor'. in literatura noastr juridicd au mai fost sustinute si alte opinii. Astfel, intr-o opinie, s-a susfinut ca atat lucrurile, cat si conduita oamenilor constituie obiectul raportului juridic?, iar in alta parere s-a aratat c& obiectele raportului juridic se pot clasifica cvadripartit: Jucrurile materiale; conduita umana exteriorizata; anumite valori personale nepatrimoniale; rezultatul creatiei intelectuale’. Fri a intra in analiza fiec&reia dintre aceste opinii, deoarece aceasta a fost facuta deja in literatura noastra de specialitate*, ni se pare cd parerea potrivit careia obiectul raportului juridic 71 constituie acfiunea sau conduita partilor corespunde mai bine specificului raportului juridic administrativ. Astfel, diferite acfiuni ale subiectelor, cum sunt cele de executare a legilor si a altor acte normative, de prestare a unor servicli, de organizare, de executie a unor lucrari de control, de coordonare si indrumare etc., constituie obiectul raporturilor juridice admi- nistrative. ‘Ase vedea Gh. Bobos, op. cit., p. 289. 2 A se vedea A. fonascu, Drept civil. Partea generala, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971, p. 36, 54-57. > Ase vedea |, Camenita, Considerafii privind notiunea de obiect al raportului juridic, in J.N. nr. 9/1963, p. 78-79. + Ase vedea Gh, Bobos, op. cit., p. 289-290.Capitolul al III-lea Relatiile dreptului administrativ cu dreptul constitutional si cu stiinta administratiei §1. Legatura dintre dreptul administrativ si dreptul constitufional 45. intr-o masura mai mare sau mai mica, dreptul administrativ are legaturi cu toate 7celelalte ramuri ale dreptului'. Dat fiind ca dreptul administrativ are relaii deosebit de stranse cu dreptul constitufional, pe care intr-un fel il completeaza, in cele ce urmeazi ne vom ocupa numai de legitura dintre aceste dou’ ramuri ale dreptului public. Dreptul constitutional este definit ca ,acea ramura a dreptului unitar formata din normele juridice care reglementeaza relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii statale a puterii”*, Constitujia cuprinde reglementari de cea mai mare generalitate, de aceea, ea este izvorul principal nu numai pentru dreptul constitutional, ci pentru toate ramu- rile dreptului. De aici rezult regula conformitatii normelor din celelalte ramuri ale dreptului, inclusiv din ramura dreptulut administrativ, cu normele de mare generalitate din Constitusie’. in acest context, ideea conform c&reia tn sistemul juridic francez Constitutia ocupa un loc din ce in ce mai important’ este valabild si pentru sistemul juridic romanesc. Constitutia, respectiv dreptul constitutional cuprind prevederi de principiu refe- ritoare la organizatea si functionarea sistemului autoritijilor administratiei publice la raporturile Parlamentului cu Guvernul sau cu Presedintele Roméniei sau chiar la activitatea administratiei, Fata de prevederile constitujionale, dreptului administra- tiv fi revine misiunea de a le aplica si a le detalia. Orice modificare intervenita in dreptul constitutional atrage dupa sine modifi- c&ri ale normelor dreptului administrativ, tn masura in care acesta din urma confine reglementari ale acelorasi relatii sociale. . Uneori, este dificil de stabilit o distincjie neta intre dreptul administrativ si dreptul constitutional®. Spre exemplu, institutia sefului statului este studiata atat de dreptul constitufional, cat si de dreptul administrativ, * Despre legatura dreptului administrativ cu alte ramuri ale dreptului, a se vedea 1. lovanas, op. cit,, p. 18-20. ? 1, Mararu, Drept constitutional si institutii politice, Ed. Actami, Bucuresti, 1998, p. 16. Idem, p. 12. * Ase vedea }. Rivero. J. Waline, op. cit., 2002, p. 42. * Cu privire la aceasta problema, a se vedea F.P. Bénoit, op. cit, p. 4.50 1. Notiuni generale §2. Relatia dintre dreptul administrativ si infa administratiei 46. Originea stiinei administrafiei. inca la inceputul secolului al XIX-lea, diversi autori de formatie tehnicd sau de formatie juridicd au manifestat interes pentru stiinta administrafiei. S-au formulat diferite caracterizari ale stiinfei admi- nistrafiei, dintre care refinem urmatoarele: stiint4 a principiilor rafionale ale admi- nistrafiei; stiins politica; stiinfa sociala si economica; stiinja politica si tehnicd; stiinta pArfilor organizatorice si tehnice comune administratiei; stiinja sarcinilor administratiei; stiinta organizarii administrafiei’. 47. Obiectul stiinfei administratiei. in literatura noastr4 de specialitate s-a aratat c& obiectul stiintei administratiei 11 constituie cercetarea administratiei publice, in ansamblul sdu, ,{...) cu toate realitatile, relatiile sociale si principiile diriguitoare, in scopul imbunatafirii structurii si activitatii sale, pentru o mai rafionala si eficienta satisfacere a nevoilor sociale”. Din problematica ce formeaza obiectul de cercetare al stiintei administratiei menjionam: cum functioneaz aparatul administrativ s+ care sunt problemele pe care acesta le are de solufionat; stabilirea principiilor pentru a asigura o buna funcfionare a administrafiei si o eficienfA sporité a activitatii acesteia, precum si gasirea modalitajilor prin care sa se introduca in practicd modificarile ce se impun in acest scop; degajarea unor legi ale evolusiei sistemelor administrative pe baza experienfei acumulate si a cunoasterii temeinice a realitasilor’; decizia administra- tiva (elemente, condisii, participanti, structur& etc.); functionaru! public (nofiune, accesul la functia public’, tehnici de selectionare, formarea si promovarea lor, res- ponsabilitate). Chiar dacd problemele ce constituie obiectul stiinjei administratiei sunt multiple si diverse, stiinfa administrafiei ramAne o stiinja cu un obiect propriu, de aceea, trebuie respinsa teoria potrivit cAreia stiinta administratiei ar fi o stiinta enciclopedica in sens cantitativ. Dupa cum se poate observa, obiectul stiintei administrasiei este mult mai larg decat cel al dreptului administrativ, Pe de alta parte, stiinta administrasiei studiaza fenomenul administrativ din mai multe puncte de vedere: politic, psihologic, socio- logic, juridic, deci are un caracter interdisciplinar, determinat, in principal, de complexitatea obiectului sau de studiu, pe cand dreptul administrativ cerceteaz& fenomenul administrativ numai din punct de vedere juridic, pe baza prevederitor Constitutiei, legilor si altor acte normative. ' Cu privire la aceste caracterizati, a se vedea M.T. Oroveanu, Introducere in stiinja administratiei, Ed. Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1975, p. 43. Despre stiinta admi- nistragiei tn tArile anglo-saxone si in alte ,ari din Europa occidentala, a se vedea A. forgovan, op. cit,, vol. |, 2005, p. 237 si um. 2 M.T. Oroveanu, op. cit, p. 43, > Ase vedea Ch. Debbasch, Science administrative, Dalloz, Paris, 1971, p. 7-8.ill, Relafiile dreptului administrativ cu dreptul constituyional si cu stiinja administrajiel 51 Trebuie mentionat c4 autorii care se ocup’ cu cercetarea fenomenului admi- nistrativ in cadrul lucratilor de stiinja administratiei nu au ajuns la un acord cu privire la urmatoarele aspecte: — obiectul stiinjet administrafiel (uneori, acesta este limitat doar la administratia publica, alteori, este extins 1a ansamblul organizatiilor sociale); — metodele stiinfei administratiei (care balanseaza intre drept si sociologie, fara ane opti si asupra altor aprecieri posibile); — finalitatea urmérita de stiinja administrafiei {se doreste a se ajunge la 0 mai buna organizare, 0 mai bund functionare a administratiei publice, 0 activitate mai eficientd a acesteia sau se are in vedere doar o cunoastere dezinteresata si funda- mental critica a fenomenului administrativ)'. Confruntarea teoriilor in aceste probleme explica, partial, dinamismul stiinfei administrafiei, care, asa cum s-a aratat, se prezintd ca o materie vie, evolutiva, si nu cao ,disciplina” statica, cu o problematica sclerozata’. Referitor la relajia dintre stiinta dreptului administrativ si stiinta administragiei, intr-o opinie din literatura noastré de specialitate se subliniaza: ,intre aceste doud ramuri ale stiinjelor sociale are loc o inversare de roluri, ele completindu-se reci- proc, dar pistrandu-si fiecare propria fizionomie si autonomie, stiina dreptului administrativ de ramura a stiinfei juridice, iar stiinja administratiei de stiinta social’ de sintez, ce nu are, ca esen}&, caracter juridic”. Deci, cele dou stiinte nu se opun, dimpotriva, fiecare foloseste cunostinfele si nofiunile cu care opereazi cealaltd, Daca stiinja dreptului administrativ are menirea de a prezenta cum anume este organizat’, cum funcjioneaz3 administrajia public’, atribusiile si raspunderea sa Juridica, stiinja administrafiei este chemata sa cerceteze si sa explice de ce admi- nistrasia publica, privitd sistematic, este astfel organizati, de ce funcfioneazd intr-un anumit mod si are anumite atributii si pe baza caror principii ar trebui organizat ca s funcjioneze mai eficient in functie de sarcinile ce ji revin’. Dupa cum se arat intr-o opinie, folosirea concluziilor stiintei administratiei de c&tre dreptul administrativ este unul din factorii care feresc teoretic teoria dreptului administrativ de formatismul juridic, iar legarea stiinfei administratiei de dreptul administrativ inlesneste transformarea regulilor elaborate de stlinta administratiei in norme de drept’. * Cu privire la aceste aspecte, a se vedea J. Chevallier, Science administrative, P.UF., Paris, 1994, p, 22-23. idem, p. 23. > A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2001, p. 238. * Ase vedea |, Santai, op. cit., p. 5. >A se vedea J. Starosciak, Elemente ale stiinjei administrasiei, Ed. Politic’, Bucuresti, 1967, p. 15.52 |, Nofiuni generale 48, Metoda stiinfei administrafiel. Potrivit parerii unor autori, principalele metode folosite de aceasta stint sunt: metoda analizei juridice si anumite metode de investigare, de pild’, metoda inductiva', care permit cercetarea activitatilor ne- Juridice din cadrul administratiel. Cunoasterea realitatii administrative se realizeazi 3/ prin folosirea documentelor oficiale, care ins sunt greu de procurat, precum si a izvoarelor neoficiale, intre acestea din urm& un rol important revenindu-i presei scrise si vorbite, ''M.T. Oroveanu, op. cit,, p. 34. A se vedea Al. Negoitd, Stiinta administratiei, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1977, p. 23-24.Capitolul al IV-lea. Principii generale de organizare administrativa 49. in problemele de organizare administrativa s-au impus trei tipuri de solufii: centralizarea administrativa, deconcentrarea administrativa si descentralizarea administrativ’. Acestea se mai numesc si principii generale de organizare admi- nistrativa si ele determina raporturile dintre autoritatile administrative centrale si cele locale. Centralizarea si descentralizarea sunt modalitatile opuse ale relagiilor dintre administratia centrala si cea local si, asa cum s-a subliniat, gradul de dependent a administratiei locale fat de administratia central reprezinta criteriul care separa sistemele centralizate de cel descentralizate'. §1. Centralizarea administrativa ‘50. Centralizarea administrativa este procedeul care plaseaz’ in mainile puterii centrale conducerea tuturor problemelor administrative. Centralizarea administra- tiv poate si imbrace doua forme: o_formd directa, cand ordinele sunt date nemijlocit de Guvern sau puterea central’; 0 forma indirecta, cand agenti ai puterii centrale transmit ordinele Guvernului in calitate de delegati ai acestuia’. ‘intr-un regim in care se aplica principiul centralizarii administrative, adeseori, unit&tile administrativ-teritoriale nu sunt persoane de drept public si raman in stric- t& dependent fafa de puterea central, marginindu-se s&-i execute instructiunile. In sistemul centralizarii, nu se recunoaste colectivitatilor locale dreptul de a se administra. Administrajia statului este strict ierarhizata si dreptul de decizie il are varful ierarhiei administrative. Autoritatile administrative locale sunt subordonate ierarhic autoritatilor centrale, fiind simpli executanfi ai deciziilor adoptate de acestea’. Centralizarea administrativa are ca regula esenjiala dreptul superiorului de a exercita controlul ierarhic asupra activitafii inferiorilor. _ "1h, Vida, op. cit, p. 17. 7A se vedea JM. Auby, R. Ducos-Ader, Institutions administratives, deuxiéme édition, Dalloz, Paris, 1971, p. 83. 2A se vedea $i C. Manda, C.C. Manda, Administragia public3 locala din Romania, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 131,34 |. Nofiuni generale 51. Caracteristicile controlului ierarhic: a) controlul ierarhic nu trebuie sd fie prevazut expres de lege, el apare ca un atribut al puterii ierarhice si poate fi exercitat oricdnd, fie din oficiu, fie 1a sesizare printr-o cerere. Cererea particularului inaintata organului jerarhic superior pentru exercitarea controlului se numeste si ,recurs jerarhic”. Aceast4 modalitate trebuie deosebita de ,,recursul grafios”, adic& de cererea particularului pe care o inainteaza chiar autoritafii emitente prin care se plange impotriva unui act al acesteia; b) priveste intreaga activitate a subordonatului, adica atat actele juridice, cat si faptele materiale juridice si operajiunile materiale tehnice; ¢) se refer’ atat la legalitatea, cat si la oportunitatea actelor si masurilor contro- late; 4d) superiorul poate anula, abroga, revoca, suspenda sau, uneori, chiar reforma! (modifica) 0 masur3. a organutui inferior ilegal sau inoportuna (care nu corespun- de intereselor generale sau locale, bunei functionari a serviciilor publice etc.). 152, inconvenientele acestui sistem de organizare administrativa sunt evidente, si anume: — interesele locale nu pot fi satisfacute in mod corespunzator, deoarece puterea centrala nu are posibilitati si timpul suficient pentru a cunoaste in mod real pro- blemele locale, cu atat mai mult cu cat ele pot s& difere de la o zona la alta; — autoritéjile publice centrale sunt supraincarcate cu problemele administrasiei locale, ceea ce duce la tergiversari in solusionarea acestora si acordarea unui timp insuficient chestiunilor majore ce privesc conducerea administrajiei publice pe plan central; = cetdjenii nu particip’ fa realizarea administratiei publice, ceea ce face ca interesul lor pentru problemele administratiei locale sa fie sensibi diminuat*. Dezavantajele centralizarii administrative sunt mult mai mari faté de avantajele pe care le prezinta. Unul dintre avantaje il reprezint& exercitarea controlului de cStre mai multe grade ierarhice, constituind o garanfie pentru apararea intereselor administrafilor; un alt avantaj priveste serviciile publice nationale care, organizate pe baza principiului centralizarii, pot fi girate in condisii mai bune. §2. Deconcentrarea administrativa 53. Deconcentrarea administrativa este doar o variant’ a sistemului de centra- lizare administrativ’, care se caracterizeaz& prin faptul c4 reprezentantii locali ai autoritatilor centrale capata unele drepturi de decizie proprie, iar anumite proble- me care privesc unitatile administrativ-teritoriale sunt scoase din competenja orga- Ase vedea ED. Tarangul, op. cit,, p. 72-73. ? Idem, p. 73.IV. Principii generale de organizare administrativa 55 nelor centrale si date spre decizie in competenfa autoritatilor locale’. in realitate; tot statul decide, dar nu de la nivelul autoritajii centrale, ci direct in unitgile administrativ-teritoriale. Cu alte cuvinte, sistemul administrativ isi pastreaza trasdturile unui sistem centralizat, fiindcd autoritajile deconcentrate de pe plan local sunt prelungiri teritoriale ale administrafiei centrale”. Totusi, deconcentrarea reprezinté un ,,pas pe calea recunoasterii diversitatii problemetor locale, admisandu-se o anumita adaptare a deciziilor luate de auto- ritaile teritoriale ta specificul local”. 4. Caracteristicile deconcentrarii administrative: a} autoritatea locald ramane parte integranta din ierarhia centrala; b) organele centrale exercita controlul ierarhic, cu toate prerogativele acestuia, asupra deciziilor luate de autoritafile administrative locale. §3. Descentralizarea administrativa 55. Termenul descentralizare evocd ideea unei colectivitaji locale inglobate in alt& colectivitate mai vast, dar care se administreaz’ ea insisi, adica isi gireazA propriile afaceri*. in literatura noastra de specialitate interbelic&, descentralizarea a fost prezentat& sub doua forme: ~ descentralizarea teritoriala; - descentralizarea pe servicii. Descentralizarea teritoriala. Teritoriul statului este impartit in unitati_ admi- nistrativ-teritoriale, dar acestea nu sunt doar simple fractiuni geografice ale statului, dimpotriva, sunt persoane juridice de drept public (avand un patrimoniu distinct de cel al statului, buget propriu si atribute de putere publica). Conducerea unitagilor administrativ-teritoriale aparjine autoritatilor administrafiei publice locale, si nu unor agenti ai puterii centrale executive, aceste autoritati fiind alese de cetfenii din unitaile administrativ-teritoriale. Descentralizarea pe servicii - sau, cum se mai numeste in prezent, descentra- lizarea tehnicd -implic& scoaterea unui serviciu public din competenga autoritai lor centrale ori a celor locale, organizarea lui autonom§, prin atribuirea unui patri- moniu $i organe proprii, intrucatva independente fafa de autoritasile administrative * Ase vedea A. de Laubdere, J.C. Venezia, Y, Gaudemet, op. cit,, p. 169. * Ase vedea |. Vida, op. cit., p. 18. > thidem, “Ase vedea A. de Laubadere, J.C. Venezia, Y. Gaudemet, op. cit., p. 169. 5 Ase vedea: ED. Tarangul, op. cit, p. 74; .M. Auby, R. Ducos- Ader, op. cit., p. 84.56 1. Nofiuni generale din competenja carora au fost scoase'. Organizate in acest fel, serviciile publice erau denumite, in literatura de specialitate interbelic, ,,stabilimente publice”. Se subliniaza ci descentralizarea aplicati in practic poate oscila de la un minimum la un maximum’. Astfel, daci procedeul alegerii directe se aplica la toate autoritatile administratiei publice locale, gradul descentralizarii este mai mare decat dac& se aplic’ numai la unele din aceste autoritati; de asemenea, dacd autoritatile administrajiei publice locale dispun de mijloace financiare suficiente pentru a-si pune in aplicare deciziile, descentralizarea are un grad mai mare dec&t in situatia in care mijloacele financiare sunt insuficiente. Articolul 120 alin. (1) din Constitutie, republicat’, se refer expres la principiile descentralizarii autonomiei locale si deconcentrarii serviciitor publice, pe care se intemeiaza administratia publica din unitasile administrativ-teritoriale. in sent, principiul autonomiei locale se intemeiaz’ pe descentralizarea admi- nistrativa, deoarece comunele, orasele si judejele sunt persoane juridice de drept public, care poseda un patrimoniu propriu si au inisiativa fn tot ceea ce priveste administrarea intereselor locale; totodat’, consiliile locale, consiliile judefene, primarii si presedinfii consiliilor judefene se aleg in mod direct de catre cetajenii din unitajile administrativ-teritoriale si functioneazd ca autoritati administrative deliberative, respectiv executive, prin care se realizeaz autonomia locala in comu- ne si orase. Totodata, este valabila si reciproca, in sensul cd autonomia locala este forma. moderna de realizare a descentralizarii administrative’ 56. Raporturile dintre puterea centrala si autoritatile administrative descentra- lizate. © deplina autonomie a unitajilor administrative ar duce la anarhie in stat, de aceea, este indicat un control al autorittilor centrale asupra celor locale descentra- lizate. Organele administratiei centrale trebuie sd vegheze la mentinerea unitafii statului si s& contrabalanseze o autonomie prea mare, care ar fi in contradictie cu ideea de unitate. Este de {a sine inteles ca si autoritatile descentralizate trebuie s& acfioneze conform legii si in interesul general. Pe de alti parte, autoritatile admi- nistrafiei centrale sunt direct interesate ca serviciile publice descentralizate s& funcfioneze in mod continuu si in conditii de eficient’. Un anumit control al puterii centrale este necesar chiar in interesul locuitorilor unitatilor administrativ-teritoriale descentralizate, care isi asuma riscul de a fi rau administrati in ipoteza in care autorititile administratiei publice locale nu si-ar ‘indeplini in mod corespunzator atribufiile ce le revin sau unele din inifiativele lor, in special in domeniul fiscal, ar fi in detrimentul locuitorilor. 1 Cu privire la descentralizarea pe servicii, a se vedea E.D. Tarangul, op. cit, p. 75. Procedeul descentralizarii pe servicii este numit si procedeul ,stabilimentului public”, in A. de Laubadere, J.C. Venezia, Y. Gaudemet, op. cit., p. 168. 7 Ase vedea M.T. Oroveanu, op. cit., p. 334. >In acest sens, a se vedea /. Vida, op. cit, p. 22.IV. Principii generale de organizare administrativa 57 in literatura de specialitate interbelic& straina si romana, controlul exercitat asupra autoritatilor administrative descentralizate a fost denumit tradifional prin sintagma ,,tutelé administrativa’. Cu toate acestea, in Franja, dupa 1946, textele constitujionale si Legea din 2 martie 1982 au suprimat termenul ,tutela’. Ca urmare, unii autori francezi au renunfat la el si intrebuinfeazd, pur si simplu, termenul de ,,control administrativ’, in timp ce altii il folosesc in continuare pe cel de tutela administrativa. jn literatura noastra de specialitate dinainte de 1990 si dup& acest an, nofiunii de control administrativ i s-a dat un injeles mai larg, in sensul ca include mai multe forme de control, cum sunt controlul ierarhic, controlul intern, controlul extern si altele. De aceea, araitam c&, in lipsa unor prevederi exprese ale legii, pentru controlul exercitat de autoritatile administrative centrale asupra celor descentralizate pare mai potrivit termenul consacrat in literatura noastra de drept admi interbelic&, acela de ,tutela administrativa”. Remarcam cd, pentru prima dati dupa 1990, Legea contenciosului admi nr, 554/2004 consacra expres termenul de tuteld administrativa in tittul marginal al art, 3, cu referire la prefect si la Agentia Nationala a Functionarilor Publici. In acord cu reglementarile constitutionale, textele legii se indepdrteaza de tutela clasicd, instituind © tutela administrativa mai blanda, inspiraté din Legea franceza din 1982, subjectele ce exercit& controlul de tutela neavand dreptul sé anuleze actul ilegal al autoritajii controlate, ci doar sa-| atace la instanta de contencios admi- nistrativ, moment din care actul este suspendat de drept. 57. Principalele trasaturi ale tutelei administrative’ sunt urmatoarele: = se exercit’ numai in cazurile prevazute expres de lege, fiind un controt special (ceea ce deosebeste aceasta form de control de cel ierarhic); = se exerciti numai de organele indicate expres de lege (ceea ce il deosebeste de controlul ierarhic). De regula, aceste organe sunt autoritatile administrative centrale si reprezentantii locali ai acestora; ~ controlul priveste numai fegalitatea actului, nu si oportunitatea sa’. Nu este exclus ca, totusi, in unele texte, in anumite cazuri limitate, si se consacre si tutela administrativa pentru inoportunitate*. * Autorul E Popa preferd termenul de control administrativ de legalitate” pentru a desemna controlul exercitat de prefect asupra actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administrayiei publice locale (Marile instituyii ale dreptului administrativ, Ed. Sophia, Arad, 2002, p. 117). 2 Cu privire la tutela administrativ’, a se vedea si C.L. Popescu, Autonomia locala si imegrarea european, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 53 siurm. * in acest sens, a se vedea A. de Laubadere, J.C. Venezia, Y. Gaudemet, op. cit., p. 167. Autorul ED. Tarangul este de parere ci ,tutela administrativa” priveste nu numai ilegali- tatea, ci si inoportunitatea actelor autoritajilor descentralizate (op. cit,, p. 84). “Tutela administrativa clasic& se mai caracterizeaz prin dreptul organului de control de a aproba actele administrative inainte de a fi publicate, de a anula actele administrative58 1. Nofiuni generale 58. Avantajele descentralizarii administrative ~ descentralizarea vizeaz4 garantarea satisfacerii nevoilor si intereselor locale, iar problemele de ordin administrativ pot fi mai operativ rezolvate, fard s& se mai astepte aprobari sau instructiuni de la puterea centrald; descentralizarea asigura cetajenilor posibilitatea de participare efectiva la conducerea publica pe plan local prin alegerea reprezentantilor in autoritatile de conducere locale; ~ interesele si nevoile locale pot fi mai bine satisfacute prin acte si masuri luate de autoritajile de conducere ale unitasilor administrativ-teritoriale decat prin acte si méasuri stabilite de puterea centrala; — resursele financiare pot fi folosite mai util, in functie de nevoile si interesele locale. Acestor avantaje le corespund si unele dezavantaje, si anume: ~ descentralizarea poate diminua forja puterii centrale si poate sd stanjeneascd actiunea ei; pe de alta parte, fiind un sistem de aparare a intereselor locale, acestea sunt predominante, or, adesea, ele au un caracter mult mai ingust fata de interesele generale ale farii'. Avantajele descentralizarii_ ca principiu de organizare administrativa sunt incomparabile fai de dezavantajele pe care le prezinti, de aceea, descentralizarea a fost apreciata ca ,democrajia aplicata in administratie”’. 5 ilegale ale autorititilor descentralizate sau de a le suspenda dac’ are indoieli cu privire la legalitatea lor; organul de control nu se poate substitui in locul autoritatilor descentralizate si nu poate modifica actele emise de acestea. * Cu privire la avantajele gi dezavantajele descentralizarii, a se vedea E.D. Tarangul, op. cit, p. 93-95. 7 Ase vedea J.M. Auby, R. Ducos-Ader, op. cit,, p. 86.PARTEA A II-A ORGANIZAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE. Titlul 1. Presedintele Romaniei, Guvernul si organele administratiei publice centrale de specialitate Capitolul |. Presedintele Romaniei §1. Functiile Presedintelui Romaniei 59, Presedintele Romanei face parte din puterea executiva si dispune de prero- gativele esentiale si specifice ale acestei puteri, ce revin sefului statului. Presedin- tele Romaniei este unul din cei doi sefi ai executivului, alaturi de Guvern, intre cel doi ,capi" neexistand raporturi de subordonare. Institujia Presedintelui RomAniei este studiata detaliat in tratatele si cursurile de drept constitutional si institufii politice'. De aceea, in cele ce urmeazi ne vom ocupa numai de unele probleme referitoare la Presedintele Romaniei, care au 0 legatura stransa cu dreptul administrativ. Despre funcjiile pe care le indeplineste Presedintele Romaniei, in literatura de drept constitutional s-au exprimat mai multe p&reri. Astfel, intr-o opinie, se consi- der ca pot fi conturate trei functii presedintiale: functia de reprezentare; functia de garant; functia de mediere*. Intr-o alt parere, se arati cA Presedintele Romaniei indeplineste patru funcfii principale: de reprezentare; functia de garant al indepen- denjei nationale, al unitatii si integritasii teritoriale a farii; vegheaza la respectarea Constitutiei; functia de mediere’, in fiteratura de drept administrativ, se subliniaz& c&, potrivit art. 80 din Consti- tutie, Presedintele Romaniei apare intr-o trip! situagie: sef de stat; sef al execu- tivului (fiind unul din cei doi sefi ai executivului); garant al Constitusiei si mediator intre puterile statului; drept urmare, Presedintele Romaniei indeplineste trei functii * A se vedea: |. Muraru, op. cit, 1991, p. 142-146; |. Deleanu, Institugii si proceduri constitujionale. Tratat, vol. il, 2001, p. 349-362; C. lonescu, Drept constitutional si instituti politice, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 310-333; G. Vrabie, Organizarea politico-etaticd a Romaniei. Drept constitutional si institujii politice, vol. II, Ed. Cugetarea, lagi, 1999, p. 214.278. * A se vedea |. Deleanu, op. cit., 2001, p. 350-351. Autoarea G. Vrabie denumeste cele trei functii fundamentale: de reprezentare; de apdrare sau garantare a unor valori funda- mentale ale poporuiui roman; de mediere sau de arbitraj (op. cit., p. 270 si um), + Ase vedea C. fonescu, op.cit., p. 311.82 H. Organizarea administraiei publice principale: functia de sef de stat; funcfia de sef al executivului; functia de mediator’, a) Functia de sef de staf’. Aceasta functie se caracterizeaza prin reprezentarea statului roman in interiorul farii si in exterior. In indeplinirea acestei functii, Prese- dintele Roméniei exercita anumite atributii, de exemplu, cea prevazut ‘in art. 91 din Constitutie, in domeniul politicii externe, si anume incheie tratate internasio- nale in numele Romaniel, negociate de Guvern, acrediteaza si recheama repre- zentantii diplomatici ai Romaniei, b) Funcfia de sef al executivului se manifesta prin garantarea independentei nafionale, a unitasii si integritafii teritoriale a frii®. in acest sens, in art. 80 alin. (1) din Constitujie, republicata, se precizeaza cA Presedintele Romaniei este ,garantul independenjei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a sari”, ceea ce implica, ‘in mod necesar, ca Presedintele si fie comandantul forjelor armate si s4 inde- plineasca funcjia de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Jarii [art. 92 alin. (1) din Constitutie, republicata]. Desigur, in vederea realizarii functiei de sef al executivului, presedintele indeplineste atributii specifice in domeniul apararii (de exemplu, declararea mobiliz&rii generale sau partiale) sau luarea unor masuri excepfionale (instituirea, potrivit legii, a stdrii de asediu sau de urgenta). c) Functia de garant al Constitutiei si de mediere intre puterile statului. Conform art. 80 alin. (2) din Constitujie, republicat’, ,Presedintele Romaniei vegheazi la respectarea Constitujiei si la buna functionare a autoritatilor publice’. In acest scop, Presedintele exerciti functia de mediere intre puterile statului, precum si intre slat si societate. Despre functia de mediere s-a aratat cd ea se sprijina, moralmente, +l) pe principiul legitimarii larg si autentic democratice a Presedintelui, alegerea lui facandu-se prin sufragiu universal si direct, precum si pe principiu! non- apartenenjei Presedintelui la niciun partid politic’. Pe aceeasi linie de idei, intr-o opinie, se precizeaza c& rolul de ,mediator” intre puterile statului si fntre acesta si societate revine Presedintelui nu in calitate de organ al executivului, ci de repre- zentant al statului®, Se mai arat& c4, asa cum este reglementata de Constitusia noastra, medierea Presedintelui Romaniei are un caracter facultativ, iar implicarea sa in procesul de mediere are un caracter pur consultativ, asa incat propunerile pe care le face nu creeaza niciun fel de obligatie pentru partile in conflict, ' Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. 1, 2005, p. 291. * Autoarea G. Vrabie arati c& ,(...) din analiza atribusiilor conferite Pregedintelui Romaniel, este greu de facut afirmagia c& legea noastra fundamentald instituie functia de sef de stat” (op. cit., p. 274). Autorul T, Draganu araté c este dificil sa se spund cu certitudine care sunt prerogativele ce revin Presedintelui Romaniei in calitatea sa de sef al statului si care sunt cele pe care le exercitS ca ef al executivului sau pentru asigurarea respectarii Constitutiei $1 a bunei funcfionari a autoritajilor publice (op. cit., vol. Il, 1998, p. 237). > Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 381. “1, Deleanu, op. cit., 2001, p. 351. * Ase vedea G. Vrabie, op. cit., 1999, p. 280-281. “Ase vedea T. Draganu, op. cit., vol. Il, p. 259.|. Presedintele Romaniei 63 Se considera, in altd parere, ci medierea realizata de Presedintele Romaniei nu trebuie si se opreascd la autoritatile statale, ci s4 meargd mai departe si _,sd transeze eventualele divergense care se pot manifesta intre autoritajile publice si diferite segmente ale structurii sociale de pe o pozitie de neutralitate”’. §2. Atribufiile Presedintelui Romaniei 60. Clasificarea atribufiilor Presedintelui Romaniei. in doctrina se au in vedere mai multe criterii pentru clasificarea atribufiilor Presedintelui Romaniei, de pild’: subiectele fafa de care se exerciti, natura actelor prin care atributiile se realizeaza, procedura de exercitare a lor, frecvenja realizarii atributiilor, formele tehnico-juridice® sau criteriul continututui lor’. ‘intr-o opinie, se considera c& criteriul decisiv pentru definirea pozitiei si rolului Presedintelui este exercitarea de c&tre Presedintele Romaniel a unor atribufii fara sa aib& nevoie de concursul altor organe de stat, in timp ce altele implicd un ase- menea concurs‘, jintr-o alt& parere, atributiile sefului statului sunt grupate in functie de dou’ mari criterii, respectiv subiectele fata de care sau cu implicarea carora sunt exercitate $i atributii ca sef al executivulu?. Diferitele categorii de atributii sunt examinate detaliat, mai ales in lucrarile de drept constitutional si institugii politice. In cele ce urmeazi ne vom opri numai asupra unor categorii de atribufii care intereseaz4 in mod deosebit dreptul administrativ, si anume: |. Atribufiile Prese- dintelui Romaniei in raporturile sale cu Parlamentul; Il. Atribufiife Presedintelui Romaniei ca sef al executivului; III. Atributiile Presedintelui Romaniei in domeniul Presedintelui RomAniei in raporturile sale cu Parlamentul 61. Conform art. 88 din Constitutie, Presedintele Romaniei adreseazd Parla- mentului mesaje cu privire la principalele probleme ale nafiunii. Conginutul acestui articol trebuie coroborat cu art. 65 alin. (2) lit. a), potrivit cdruia Camerele isi desfasoara lucrarile si in sedinfe comune pentru primirea mesajului Presedintelui Roméaniei. Din interpretarea acestor texte, rezulta ca dreptului de mesaj al "1, Vida, op. cit, p. 40. * Cu privire la aceste clasificari, a se vedea A. lorgovan, op. cit., vol. 1, 2005, p. 298-299. 3 A se vedea /. Muraru, op. cit., 1998, p. 446, “Ase vedea T. Drdganu, op. cit., vol. ll, p. 239. Clasificarea atribusiilor pe baza unui criteriu apropiat este avutd tn vedere si de G. Vrabie, op. cit., p. 239; . Deleanu, op. cit., 2001, p. 358; V. Vedinas, op. cit, p. 283-284. 5 Ase vedea V. Vedinas, op. cit., p. 256.64 U1, Organizarea administrafiei publice Presedintelui RomAniei ti corespunde obligatia Camerelor intrunite In sedinja comuna de a primi mesajul. ined tn Decizia Curtii Constitutionale nr. 87/1994’ s-a aratat cd ,mesajul constituie un act exclusiv unilateral al Presedintelui, care nu produce efectele juridice ale unui decret, intrucat singura consecingé prevazuté de art. 62 alin. (2) lit. a din Constitutie este obligatia Camerelor de a se intruni, in sedinja comuna, si de a-l primi”. Dupa cum se subliniaza in literatura de specialitate, caracterul de act unilateral al mesajului sefului de stat este o constanta a dreptului public, dar, totodat’, el evoca ideea de colaborare dintre executiv si legistativ intr-un sistem democrati jn aceeasi decizie a Curii Constitutionale se mai refine ca ,Nimic nu poate impiedica Parlamentul, in calitate de organ reprezentativ suprem al poporulul roman, potrivit art. 58 alin. (1)* din Constitujie, s& dezbat& o problema prevazuta in mesajul pe care |-a primit si chiar si adopte o masur pe baza acestei dezbateri”, dar aceasta dezbatere se va desfasura fara participarea Presedintelui. ‘in functie de obiectul si condiiile de exercitare, pot fi deosebite doud categorli de mesaje: a) mesaje facultative, care au ca obiect principalele probleme ale nafiunii si recurgerea la ele este lasaté la latitudinea Pregedintelui; b) mesaje obligatorii, cum sunt cele prevazute in art. 92 alin. (3) din Consti- tufie’®. Se consider’ ca o lacuna a Constitutiei faptul c& nu stabileste o anumita periodicitate pentru prezentarea mesajelor, drept urmare, ramane la latitudinea Presedintelui Romaniei de a decide daca si cand gi va exercita aceasta atributie®. 62. Convocarea Parlamentului in sesiuni” este reglementatd fn art. 63 alin. (3) si art. 66 alin. (2) din Constitutie. Potrivit primului text, Parlamentul nou ales se intru- neste, la convocarea Presedintelui Romaniei, in cel mult 20 de zile de {a alegeri. ‘in articolul 66 alin. (2) se reglementeaz& intrunirea Camerei Deputatilor si Senatului in sesiuni extraordinare, fa cererea Presedintelui Romédniei, a biroului permanent al fiecarei Camere ori a cel putin o treime din numarul deputatilor sau al senatorilor. Ne raliem opiniei potrivit c&reia, in cazul in care Presedintele Romaniei cere convocarea unei sesiuni extraordinare, ea nu poate fi refuzata, urmand ca prege- dinjii Camerelor si cada de acord asupra datei la care urmeaza sé fie convocata sesiunea extraordinara’, 1M, Of. nr. 292 din 14 octombrie 1994, 2 jn prezent, art. 65 alin. (2) lit. a) din Constitute. 2 Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. I, 2005, p. 302. “Jn prezent, art. 61 alin. (1) din Constitutie. 5 Ase vedea T. Drdganu, op. cit., vol. Il, 1998, p. 244. © Idem, p. 247. 7 Cu privire la aceasta atributie, a se vedea V. Vedinas, op. cits, 2007, p. 285. * In acest sens, a se vedea /. Vida, op. cit., p. 53.|. Presedintele Romaniei 65 63. O alta atribufie este prevazuta in art. 89 din Constitufie si se referd fa dizolvarea Parlamentulul de catre Presedinte, Astfel, Presedintele Romaniei, dupa consultarea presedinfilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare, poate si-dizolve Parlamentul, dac& acesta nu a acordat votul de incredere pentru formarea Guvernului in termen de 60 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea a cel putin doua solicitari de investitura. in cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singur’ data. Parlamentul nu poate fi dizolvat in ultimele sase luni ale mandatului Presedintelui Romaniei si nici in timpul strii de mobilizare, de razboi, de asediu sau de urgenfa fart. 89 alin, (3)]. 64. Presedintele Romaniei are atribufia de promulgare a legii, conform art. 77 din Constitutie, S-a precizat c& ,Promulgarea legii este operatiunea final a proce- durii legislative si ea permite sefului statului si investeasca legea cu formula execu- torle, obligand autoritatile publice s4 treaca la executarea prevederilor acesteia”’. intr-o alt& parere, se considera c& procedura promulgarii legilor nu poate fi considerata o simpla formula executorie si ca ,{...) in lumina Constitufiei noastre din 1991, promulgarea apare mai curand ca o institutie chemata si stabileasc un termen in limitele céruia Curtea Constitutionala poate fi sesizata in condifiile art. 144 lit. a) din Constitutie (inainte de revizuire — s.n. R.N.P.) sau Presedintele Republicii este indrituit s8 ceard Parlamentului reexaminarea legit”. Termenul in care Presedintele are obligatia de promulgare este de cel mult 20 de zile de la primirea legilor adoptate de citre Parlament. Presedintele poate promulga legea in cadrul acestor 20 de zile, prin emiterea unui decret de promulgare prin care se dispune publicarea legii in Monitorul Oficial al Roma Alineatele (2) si (3) ale art. 77 ti confera Presedintelui si alte mijloace de acjiu- ne. Astfel, inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura datd, reexaminarea legii. Reexaminarea legii poate fi cerutd pentru diferite motive, spre exemplu, inacceptabilitatea unor texte sau chiar erori materiale’. In aceast& situatie, Presedintele are obligatia de a promulga legea in termen de cef mult 10 zile de la primirea legii adoptate dupd reexaminare. Totodata, Presedintele poate cere Curfii Constitutionale s4 verifice constitu- tionalitatea unor prevederi ale legii [art. 77 alin. (3)]. Decizia Curfii Constitufionale prin care se confirma ca legea este constitutionala este obligatorie pentru Prese- dinte, fiind obligat s4 promulge legea in termen de cel mult 10 zile de la primirea deciziei. * M. Constantinescu, |. Deleanu, A. lorgovan, |. Muraru, Fl, Vasilescu, #. Vida, Constitutia Roméniei ~ comeniata si adnotat, Bucuresti, 1992, p. 177. *T. Draganu, op. cit, vol. H, 1998, p. 249. ? Ibidem,66 1, Organizarea administratiei publice IL. Atributii ale Presedintelui Romaniei ca sef al executivului 65. Din aceasti categorie fac parte, in primul rand, atribufiile Presedintelui Roméaniei in relafia cu Guvernul, fiind prevazute in art. 85-87 din Constitutie, si anume: a) Presedintele Roméaniei desemneazi un candidat pentru funcfia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament (art, 85 alin. (1) b) in caz de remaniere guvernamentald sau de vacanja a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului fart. 85 alin. (2); Prin Legea de revizuire a Constitutiet, fa art. 85 s-a introdus alin. (3), conform cSruia, daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compoziia politicd a Guvernului’, Presedintete Romaniei va putea exercita atributia prevazuta la alin, (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordaté la propunerea primului-ministru. Prin noul text constitusional, se instituie obligativitatea obfinerii aprobarii Parlamentului, ca si cum s-ar constitui 0 nou echipa guvernamentala, atunci cand primul-ministru intenjioneazé si schimbe structura Guvernutui, prin reducerea sau contopirea unor ministere sau mérirea lor, fie reducand numérul ministrilor fara portofoliu2, Ca urmare, e apreciaz& c4 remanierea guvernamentald, ca atribuie a Presedintelui Romiriel, se va limita exclusiv la schimbarea unei persoane cu alta, dar in baza aceleiasi structuri si a aceleiasi compozitii politice” *, opinie la care ne raliem; c) o alt’ atributie a Presedintelui Romaniei se refera 1a consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente $1 de importanta deosebita (art. 86 din Constitufie). jin situatiile in care Presedintele Romaniei socoteste cA este oportun, are posil litatea de a convoca Guvernul pentru al consulta cu privire la probleme urgente si de importan}a deosebita’. in final, decizia apartine Sefului statului, in problemele - de competenta sa, parerile membrilor Guvernului avand doar un caracter consul- tativ’; d) la sedinjele Guvernului, in care se dezbat probleme de interes nafional privind politica extema, apararea jarii, asigurarea ordinii publice si, la cererea primului-ministru, in alte situafii, poate lua parte Presedintele Roméniei [art. 87 alin. (1) din Constitujie). Aceste gedinte ale Guvernului vor fi prezidate de Prese- dintele Romaniei, care fsi expune punctul de vedere, dar nu are dreptul de a vota. Autorul J, Deleanu considera c& lipseste termenul de referinga: structura sau compozijia Guvernului rezultat din votul de investitura (Revizuirea Constitutiei. Temele revizuirii, in R.D.Pb, nr. 2/2003, p. 46). 2 § se vedea M. Constantinescu, |. Muraru, A. forgovan, Revizuirea Constitutiei Romaniei ~ explicapi si comentat, Ed. Roseti, Bucuresti, 2003, p. 74. ? thidem. + Pe larg asupra acetelatibufi, a se vedea T. Draganu, op. cit., p. 255-256. 5 & se vedea M. Preda, Tratat elementar de drept administrativ roman, p. 322.|. Presedintele Romaniei 67 66. Presedintele Romaniei indeplineste atribufiile ce-i revin in calitate de comandant al forjelor armate si in funcfia de presedinte al Consitiului Suprem de Aparare a Jari [art. 92 alin. (1) din Constitujie]. Presedintele Consiliului Suprem de Aparare a Jarii este indrituit si convoace Consiliul fn sedinje, totodata, acesta asigura conducerea sedinjelor. S-a aratat c& situatia juridic’ a Presedintelui Romaniei in cadrul lucrarilor Consiliului Suprem de Aparare a Jarii este diferita de cea pe care 0 are in desfisurarea sedinjelor Guvernului, in sensul ci la acestea din urma participa cu vot consultativ, pe cand la lucr&rile Consiliului dispune de un vot deliberativ'. De asemenea, s-a mai refinut c&, in situafia respingerii raportului prezentat de Consiliul Suprem de Aparare a Jarii in cadrul controlului parlamentar exercitat asupra activitafii sale, hotdrarea Parlamentului va ramane fara consecinte Juridice pentru Presedintele Roméaniei, el neraspunzand din punct de vedere politic in fata acestuia, si nici nu va antrena demiterea Guvernului, neputand fi echivalata cu adoptarea unei motiuni de cenzura’, 67. Atribufii ale Presedintelui Roméniei in situajii exceptionale: a) conform art, 92 alin. (2) din Constitutie, Presedintele Roméniei, cu aprobarea prealabild a Parlamentului, poate declara mobilizarea parfiala sau generala a for- felor armate. Numai in cazuri exceptionale, hotérarea Presedintelui se supune ulte- rior aprobarii Parlamentului, in cel mult 5 zile de la adoptare. Refuzul Parlamen- tului de a aproba hotararea Presedintelui are ca efect anularea decretului prezi- denfial de mobilizare. Daca Presedintele emite un nou decret, contrar voinfei celor doud Camere ale Parlamentului, intrunite in sedinfa comund, dupa cum s-a aratat, ul...) el se face vinovat de o incdlcare grav a Constitutiei, putand sa se declanseze procedura de suspendare sau, dupa caz, de punere sub acuzare pentru inalta tradare”*; b) potrivit art. 92 alin. (3), tn caz de agresiune armata indreptata impotriva sari, Presedintele Romaniei ia mésuri pentru respingerea agresiunii si le aduce neintar- ziat la cunostinta Parlamentului printr-un mesaj. Dacd Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii. ‘in alin.(4) al art. 92, introdus prin Legea de revizuire a Constitutiei, se stipuleaz’ c& in caz de mobilizare sau de razboi, Parlamentul continud activitatea pe toatd durata acestor stari, iar dac& nu se afla in sesiune, se convoaca de drept in 24 de core de la declararea lor, ¢) Presedintele Roméniei instituie, potrivit legii, starea de asediu sau de urgenté ‘in intreaga fara ori in unele unitati administrativ-teritoriale* si solicité Parlamentului "Ase vedea T. Drdganu, op. cit., vol. il, 1998, p. 256; R.N. Petrescu, O noua reglemen- tare privind organizarea si funcjionarea Consiliului Suprem de Aparare a J&rii, in R.D.Pb. nr, 2/2003, p. 64. 7 Ase vedea T. Drdganu, op. cit., vol. ll, 1998, p. 179; R.N. Petrescu, op. cit., p. 70. > in acest sens, ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 317. * Prin Legea de revizuire a Constitutiei, sintagma ,unit3i administrativ-teritoriale” o inlo- cuieste pe aceea de ,localitati”.68 1, Organizarea administrajie! publice incuviintarea msurii adoptate in cel mult 5 zile de la luarea acesteia fart. 93, alin. (1) din Constitutie). Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoacd de drept in cel mult 48 de ore de la instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta si functioneaza pe toati durata acestora [art. 93 alin. (2) din Constitutie]. Aceasté prevedere este consideraté deosebit de important’, deoarece in trecut, in practica unor state, au existat situafii In care starea de asediu sau de urgenta a dus practic la paralizarea activit3tii forului legislativ, intreaga putere concentrandu-se in mainile executivului Cay IIL Atribufii in domeniul politicii externe 68. in domeniul politicii externe, atribuiile Presedintelui Romaniei_privesc incheierea de tratate internationale si asigurarea legaturilor diplomatice cu alte state. a) in art. 91 alin. (1) din Constitutie se prevede ca: ,,Presedintele inchele tratate internajionale in numele Roméaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului, intr-un termen rezonabil. Celelalte tratate si acorduri inter- nationale se incheie, se aproba sau se ratificd potrivit procedurii stabilite de lege”. Modificarea produsa prin legea de revizuire, in sensul renunjarii la termenul de 60 de zile in care tratatele se supuneau spre ratificare Parlamentului si inlocuirea lui cu ,termenul rezonabil”, intr-o pirere, este apreciatd in sens pozitiv’. De altfel, termenul de 60 de zile a fost interpretat ca unul de recomandare, un tratat inter- national neputind deveni caduc dupa expirarea celor 60 de zile pe motiv c& nua fost ratificat in cadrul acestui termen’. in schimb, in alt& parere, modificarea la care ne-am referit se considera o solutie insuficient motivata, ce ramane discutabila’. b) La propunerea Guvernului, Presedintele Roméniei acrediteaza si recheamad reprezentantii diplomatici ai Romaniel; totodata, aproba infiinarea, desfiinjarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice [art. 91 alin, (2) din Constitugiel. intr-o opinie, se arati c& in practica de dup& 1990 a fost folosita si o institusie nou’, * V, Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, Constitutia Romaniei - comentata si adno- tat, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, p. 283. 7 In forma inigiala a art. 91 alin. (1) din Constitutie, se stipula cd Presedintele Romaniei Incheie tratate internationale in numele Romaniei, negociate de Guvern, si le supune spre ratificare Parlamentului in termen de 60 de zile. 2 Autorii M. Constantinescu, |, Muraru, A. lorgovan arati ci ,Textul adoptat in 1991 preciza un termen fix de 60 de zile, care in practic’ s-a dovedit nerealist” si de aceea s-a nlocuit cu solutia unei formulari generice ~ termen rezonabil ~, consacrata inclusiv prin Convengia europeand a drepturilor omului (op. cit., p. 77); a se vedea st R. Carp, |. Matei, G. Sarafian, Revizuirea Constitutiel Romaniei, in Studia politica nr. 3/2003, Ed. Meridiane, p. 639. + M. Constantinescu, |. Deleanu, A. lorgovan, |. Muraru, Fl. Vasilescu, J. Vida, op. cit., p. 206-207. 5 A se vedea |. Deleanu, Revizuirea Constitujiei. Temele revizuirii, p. 25.1, Presedintele Romaniei 69 aceea de ambasador cu misiuni speciale, numit de Presedintele tarii, care insi nu se suprapune cu institujia de ambasador in sensul clasic’. ) O alta atribujie priveste reprezentangii diplomatici ai altor state, care sunt acreditasi pe lang’ Presedintele Romaniei (art, 91 alin. (3) din Constitutie). §3. Consideratii de drept comparat 69. in Franja, Constitutia din 1958 cuprinde prevederi despre rolul si functiile Presedintelui Republicii. Astfel, se precizeaz’ cd Presedintele este garantul Consti- tujiei, vegheazi la respectarea ei si asigura, prin arbitrajul sdu, functionarea normala a puterilor publice si continuitatea statului*. Printre cele mai importante atribufii, se retin cele pe care Presedintele le exer- cit& fat de natiune, fati de Guvern si fat& de Parlament, la acestea adaugandu-se unele atributii in domeniut justisie’’. in Germania, Presedintele Republicil reprezint& Federatia pe plan international; incheie tratate cu alte state in numele Federafiel; acrediteaza si primeste trimisii diplomatici*; cu exceptia unei dispozitii legale contrare, numeste si revocd jude- c&torli si functionarii federali, precum si persoanele oficiale si pe locgiitorii acestora’. Conform art. 87 din Constitutia /taliei, Presedintele Republicii este seful statului si reprezinta unitatea nationala. El poate si adreseze mesaje Camerelor; stabileste alegerile pentru noile Camere si fixeaza prima lor intalnire; numeste funcfionarii de stat, in cazurile prevazute de lege; acrediteaza si primeste reprezentantii diplo- matici; ratificd tratatele internationale, dupa autorizarea prealabila a Cametelor, daca acest lucru este prevazut etc. ‘In Portugalia, conform art. 123 din Constitutie, ,Presedintele Republicii repre- zint& Republica Portugheza, garanteaza independenja national, unitatea statului si functionarea reglementaré a institutiilor democratice si este, totodata, Comandantul Suprem al Forfelor Armate”®. Dupa cum se exprimé plastic un autor portughez, _Presedintele prezideazi, dar nu guverneaza”, * Ase vedea V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit., 1997, p. 280-281. * A se vedea V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, Drept constitusional comparat. Tratat, vol. |, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 340. Idem, p. 342, * Articolul 59 alin. (1) din Constitusia Republicii Federale a Germaniei, in. V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit., 2002, p. 605. + Articolut 60 alin. (1) din Constitutia Republicii Federale a Germaniei, in V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit., 2002, p. 605. © articolul 123 din Constitutie, citat de V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit, 2002, p. 456. 7 J, de Miranda, Le régime politique du Portugal, in G. Vrabie (coord), Les régimes politiques de pays I'UE et de la Roumanie, Ed. Regiei Autonome Monitorul Oficial, Bucu- resti, 2002, p. 311.70 M. Organizarea administrafiei publice ‘in Austria, atribusiile Presedintelui federal sunt similare celor de care dispun presedingii in cazul republicilor semiprezidentiale’. jin Finlanda, Presedintele Republicii conduce politica externa a farii si, in mod traditional, aceasta era cea mai importanta atributie a sa. Noua Constitugie (1999) prevede ci in politica externa Presedintele trebuie sa actioneze in acord cu Con- siliul de Ministri. Referitor la aceast& prevedere, se apreciaz& cA este prea devreme pentru a se putea face aprecieri asupra importantei acestei limitari a puterii prezi- denjiale’. Constitusia Ungariei stipuleazi c& Presedintele este seful statului, exprima unitatea natiunii, vegheaz asupra functionarii democratice a organismului statal; reprezinta statul maghiar, incheie tratate internationale in numele Republicii Ungare, acrediteaza si primeste ambasadorii etc.’ §4. Actele Presedintelui Romaniei 70. in doctrind se arati ca Presedintele Romaniei recurge la acte juridice, fapte materiale juridice, operatii administrative si acte exclusiv politice’, ‘in cele ce urmeaz&, vom avea in vedere numai actele juridice® pe care le emite Presedintele Romaniei, si anume decretele. Conform art. 100 alin. {1} din Consti- tutie, ,Presedintele Romaniei emite decrete care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. Nepublicarea atrage inexistenja decretului”. Natura juridicd a decretelor prezidentiale’. Decretele emise de Presedintele Roméniei sunt acte administrative, manifestari unilaterale de voins4, cu caracter executoriu. Decretele reprezinta principala categorie de acte administrative, chiar daci, asa cum s-a subliniat’, toate actele Presedintelui Romaniei, ‘indeplinite in exercitarea unor atributii prevazute de Constitufie, au un confinut politic mai mult sau mai putin pronunfat. * Ase vedea V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit., 2002, p. 466. 2 A se vedea T. Modeen, Le régime politique de la Finlande, in Les régimes politiques des pays de I'UE, op. cit., p. 126. 3 Ase vedea V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit., 2002, p. 383. + Ase vedea T. Driganu, op. cit., vol. Il, 1998, p. 279-280. Autorul araté cd depunerea de c&tre Presedintele Romaniei la Curtea Constitutional a unei obieqiil de neconstitusiona~ fitate a unei fegi este un simplu fapt material care produce un efect juridic, si anume obli- garea Curfii Constitutionale sa pronunfe 0 decizie; primirea in audiengi de catre Presedintele Romaniei a unui ambasador este o operatie administrativé, un fapt material neproducaitor de efecte juridice; mesajele adresate Parlamentului sunt acte politice, ele nu genereaz’ obligatii susceptibile a fi sancfionate prin forja de constrangere a statului (op. cit, p. 280). A se vedea si. Vida, op. cit., p. 66. 5 Presedintele Romaniei emite si acte cu caracter politic, de exemplu, mesajele si declaratiile. © Cu privire la aceasti problem’, a se vedea si € Albu, Natura si regimul juridic al decretelor emise de Presedintele Romaniei, 1n C.J. nr. 9/2006, p. 85 si urm. 7 jn acest sens, a se vedea T. Drdganu, op. cit., vol. Il, 1998, p. 284.1. Presedintele Romaniei 71 Caracterul decretelor prezidentiale. Decretele emise de Presedinte pot avea atat caracter normativ', cat si caracter individual*, Data de la care decretele prezidentiale incep sd producd efecte juridice este cea a publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei. Dupa cum s-a aratat, nepublicarea decretului in Monitorul Oficial al Romaniei are ca sancfiune insdsi inexistenta actului. Decretul se semneaza de Presedinte. in cazurile expres prevazute de art. 100 alin. (2) din Constitujie, decretele se contrasemneazd de primul-ministru. Lipsa contrasemnaturii atrage nulitatea decretului, deoarece primul-ministru, prin contra- semnare, isi angajeaza raspunderea politica fata de Parlament’. Ne raliem opiniei conform c&reia, ori de cate ori decretele Presedintelui Romaniei sunt contrasem- nate de primul-ministru, ele apar ca acte administrative complexe, intrucat iau nastere prin doud manifestiri de vointa ale unor organe diferite, dar converg spre producerea aceluiasi efect juridic*. Nu trebuie contrasemnate decretele prezidentiale de promulgare a fegii, cele care au ca object numirea in functii publice, cele care au ca obiect consultarea poporului prin referendum si altele. Dupd cum se subliniaz3 intr-o opinie, majo- titatea decretelor care nu sunt contrasemnate de primul-ministru intra in sfera relajiilor Presedintelui Romaniei cu Parlamentul, iar o alta categorie de decrete, in special cele de numiri in functii, sunt supuse unor conditii stabilite de lege’. Controlul exercitat de instanjele judecatoresti de contencios administrativ asupra decretelor prezidenjiale. La intrebarea dac& este posibil controlul exercitat de instantele de contencios administrativ asupra decretelor emise de Presedintele Roméaniei, sub imperiul Legii nr. 29/1990, s-au conturat doua teze: una care a admis acest control® si a doua care a raspuns negativ, aratand c& decretele prezi- dengiale sunt exceptate de la controlul instanjelor de contencios administrativ’. Conform primei teze, la care ne-am alaturat, erau exceptate de la controlul instan- ‘In sensul c& decretele prezidentiale pot avea si caracter normativ, nu numai caracter individual, a se vedea: /. Muraru, op. cit,, p. 146; 1. Deleanu, op. cit., vol. I, p. 359; G. Vrabie, op. cit,, 1999, p. 268; M, Preda, Tratat, op. cit, p. 324; RIN. Petrescu, Drept administrativ, 2001, p. 63; 1. Vida, op. cit., p. 68, nota 2. * In sensul ca decretele prezidenfiale pot si alba numai caracter individual, a se vedea A, lorgovan, op. cit., vol. 1, 2005, p. 324. in acelasi sens, D. Aposto! Tofan, op. cit, vol. |, 2008, p. 142. 3 in acest sens, a se vedea: A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 324; G. Vrabie, op. ci 1999, p. 268, “In acest sens, a se vedea. T. Drdganu, op. cit., vol. Il, 1998, p. 275. 3 Ase vedea I. Vida, op. cit., p. 69. * tbidem; A. lorgovan, op. cit., p. 322; T. Draganu, op. cit,, vol. Il, 1998, p. 285 si urm, 7 Ase vedea /. Deleanu, op. cit, p. 360. Ulterior, prof. |, Deleanu se raliaza parerii prof. T. Draganu, sustinand c& ,actele juridice ale Presedintelui Republicii, ca acte administrative de autoritate, vor fi exceptate de la controlul judecatoresc al legalitatii numai daca se inca- dreazi strict in una din excepyiile prevazute de Legea nr. 29/1990 si numai fn masura in care dispozitiile acestei legi nu au fost abrogate sau modificate prin efectul intrSrii tn vigoare a Constitutiel din 1991 (Institutii $1 proceduri constitutional. Tratat, 2001, p. 363-364).72 i, Organizarea administratiei publice telor de contencios administrativ doar acele decrete emise de Presedintele Roma- niei care se incadrau strict intr-una din exceptille prevazute de Legea nr. 29/1990. Consideram c&, si sub imperiul Legii nr. 554/2004, decretele Presedintelui Roméaniei vor putea fi atacate in contenciosul administrativ, cu exceptia acelora care se incadreazi in finele de neprimire stabilite de aceasta lege’. §5. Raspunderea Presedintelui Romaniei 71. in art. 84 alin. (2) din Constitufie se prevede ca ,Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. Prevederile art. 72 alin. (1) se aplica in mod corespunzator". Textul ultimului articol prevede c& deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridic’ pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. jn literatura de specialitate se arati ci Presedintele se bucurd de imunitate’, adic’, in principiu, el nu raspunde pentru opiniile, actele sau faptele savarsite in exercitiul mandatului, adica cele care fac parte din prerogativele pe care i le con- fer functia‘. in schimb, pentru faptele care nu au legaturd cu prerogativele functiel de Presedinte al Romaniei, va raspunde ca orice cetatean, in conditiile dreptului comun’, 1 Ase vedea T. Draganu, op. cit., vol. I, 1998, p. 298. Pentru o analiza detaliata a regi- mului juridic af decretelor emise de Presedintele Romaniei, cu special’ privire asupra dectetelor de grajiere, a se vedea: R. Carp, Reflectii pe marginea statutului juridical decretelor emise de Presedintele Romaniei, in R.D.Pb. nr. 4/2004, p. 14 si urmy C.L. Popescu, Nevaliditatea Decretului Presedintelui Romaniei nr. 1164 din 15 decembrie privind acordarea gratierii individuale si a Decretului Presedintelui Romaniei nr. 1173 din 17 decembrie 2004 privind revocarea gratierii individuale nor persoane, in C.}. nt. 1/2005, p. 130-143; C. Furtund, Consideratii privind atacarea in contencios administrativ a decre- tului de grafiere, precum si a decretului de revocare a grafierii emise de presedintele Roma- niei, in R.D.Pb. nr. 1/2005, p. 75 si. utm.; R. Carp, |. Stanomir, Limitele Constitutiei, Despre guvernare, politica si cetajenie in Romania, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 62 si urm. ? Dup’ adoptarea Legii nr. 554/204, in doctrina, intr-o opinie®, precum si in unele solutii ale instantei supreme, se sustine c&, th privinta decretelor prezidentiale contrasemnate de primul-ministru, acesta fsi angajeazi raspunderea politic’ fn fata Parlamentului Romaniei, aga Tncat ele sunt exceptate de la controlul instantei de contenclos administrativ tn temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicats, si art. 5 alin. (1) lit, a) din Legea nr. 554/2004 fa se vedea £. Albu, op. cit,, p. 88). intr-o alti parere, cu referire la decretele de grajiere, se arat cd in niciun caz nu poate fi vorba de exceptarea lor pe temeiul art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, flind mai acceptabila solutia calificarti acestui decret ca act complex, de drept administrativ si de drept penal (in acest sens, a se vedea D.C. Dragos, op. cit, 2005, p. 161, nota 4). 3 Cu privire fa imunitatea Presedintelui Roméniei, a se vedea, pe larg, St. Deaconu, Cateva aspecte de naturi constitujionala privind rispunderea Presedintelui Romaniei, in Dreptul nt. 12/2007, p. 23 si urm. * A se vedea I. Deleanu, op. cit., 2001, p. 356. 5 Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 330.|. Presedintele Romaniei 73 Protectia acordata Presedintelui nu inseamn& ci acesta nu raspunde pentru modul cum isi exercité mandatul. S-a aratat ci imunitatea Presedintelui nu este total, el putand raspunde politic si juridic pentru faptele sale savarsite in exercitiul mandatului’. Raspunderea Presedintelui Romaniei poate fi de natura politica sau de naturd juridica. 72. Raspunderea politicd a Presedintelui Romaniei. a) Presedintele rdspunde faj& de cei care |-au ales, raspundere ce se manifesta prin sanctionarea lui prin nealegerea de catre corpul electoral’, b} Demiterea’ Presedintelui Roméniei din functie implica, in preatabil, suspen- darea sa din functie. Dupa cum s-a subliniat, suspendarea din functie nu este ea insdsi o forma a rspunderii politice, ci procedura premergatoare si obligatorie pentru eventuala sanctionare a Presedintelui, deoarece acesta nu raspunde in fafa Parlamentului, ci in fata corpului electoral, iar, pe de alta parte, suspendarea poate fi infirmata prin referendum’. Suspendarea din funcfie intervine, conform art. 95 din Constitutie, in cazul savarsirii de catre Presedintele Romaniei a unor fapte grave prin care se incalcd prevederile Constitufiei. Ca urmare, sunt excluse faptele si actiunile Presedintelui care, chiar daca se abat de la reglementarile Constitutiei, dupa cum s-a ardtat intr-o. opinie, nu produc efecte juridice majore prin care s-ar modifica raporturile consti- tufionale intre autoritatile statului, prin care s-ar aduce prejudicii statului roman ori s-ar incalca in mod flagrant drepturile si libertafile cetatenesti®. Parlamentul este autoritatea public’ competenta sa aprecieze si si hotdrasca suspendarea din funcfie a Presedintelui. Luarea masurii efective de suspendare a Presedintelui Romaniei de catre Parla- ment presupune anumite etape, reglementate de textele constitufionale, in prin- cipal de art. 95, si anume: = propunerea de suspendare din functie poate fi inifiata de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor; ~ propunerea trebuie adusi neintarziat !a cunostinta Presedintelui; 1 Ase vedea $t Deaconu, op. cit., p. 23 si urm. 2 Autoarea G. Vrabie arat& cA aceasta rispundere ,nu este reglementati in Constitutie, dar nici nu este necesar. Acest drept al poporului de a-si controla si sanctiona alesii nu este contestat de nimeni” (op. cit., 1999, p. 228). 5 Demiterea este socotita de /, Deleanu ca o sanctiune exclusiv politica (op. cit., 2001, p. 356). in schimb, G. Vrabie nu este de acord cu caracterizarea demiterii ca sanctiune pexclusiv” politic’ (op. cit., 1999, p. 230). 4 in acest sens, a se vedea /. Deleanu, op. cit., 2001, p. 356. 5 St. Deaconu, op. cit., p. 28.74 1, Organizarea administratiei publice ~ Curtea Constitusionala se pronunta printr-un aviz consultativ' asupra propu- nerii de suspendare; Curtea Constitujionald se poate pronunja asupra indeplinirii procedurii constitusionale de suspendare din functie a Presedintelui, precum si cu privire la gravitatea faptelor ce se imputa acestuia, dar nu si cu privire fa oportu- nitatea masurii de suspendare, deoarece competenja de suspendare sau nu este atributul exclusiv al Parlamentului?; ~ Camera Deputatilor si Senatul, in sedinja comuna, dezbat propunerea de suspendare; — daca Presedintele considera necesar, trebuie sa i se dea dreptul de a da expli- catii cu privire la faptele ce i se imput’; ~ propunerea de suspendare trebuie aprobaté de Parlament cu cel putin votul majoritatii deputatilor si senatorilor. Consecinjele aprobirii propunerit de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei: ~ potrivit art. 98 alin. (1) din Constitutie, dacd Presedintele este suspendat din functie, se instaureaza interimatul functiei de Presedinte, interimat care se asigura, in ordine, de presedintele Senatului sau de presedintele Camerei Deputatilor: — atribujiile prevazute in art. 88-90 din Constitutie nu pot fi exercitate pe durata interimatului functiei prezidentiale; — in cel mult 30 de zile de la data aprobirii propunerii de suspendare din functie, se organizeazd un referendum pentru demiterea Presedintelui. Cu privire la acest termen, in literatura de specialitate s-a subliniat cA ,in cazul in care referen- dumul nu s-a organizat in cel muit 30 de zile de ia data aprobirii cererii de suspen- dare din functie sau atunci cand, desi s-a organizat tn acest termen, electoratul a refuzat demiterea, inceteaza interimatul functiel si Presedintele reia exercisiul mandatului siu”’. Daca prin referendum corpul electoral a hotarat demiterea din functie, interimatul va continua pana la validarea mandatului si depunerea jura- mantului de c&tre noul Presedinte. in cazul in care in urma referendumului cetaje- nii voteaza pentru mentinerea in functie a Presedintelui, acesta ?si va relua atribu- fille de indata ce sunt validate rezultatele referendumului de catre Curtea Consti- tutionala printr-o hot - res, Referitor la alegerile pentru un nou Presedinte, in art. 97 alin. (2) se prevede ca, in termen de 3 luni de la data la care a intervenit vacanta functiel de Presedinte ~ in cazul discutat de la data demiterii Presedintetui -, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou Presedinte. "A se vedea C.C., Avizul consultativ nr. 1/2007 privind propunerea de suspendare din functie a Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, in M. Of, nr. 258 din 18 aprilie 2007. Pentru opinii asupra confinutului acestui aviz consultativ, a se vedea R. Carp, |. Stanomir, op. cit, 2008, p. 281 si urm. 2 St. Deaconu, op. cit., p. 28. >}, Deleanu, op. cit., 2001, p. 357. * Ase vedea $t. Deaconu, op. cit., p. 37. a|. Pregedintele Romaniei 73 Legea nr. 3/2000 constituie sediul materiel pentru organizarea si desfasurarea referendumului’. ° jn art. 1 din lege se precizeazi ca in Romania suveranitatea national aparine poporului roman, care o exercitd prin organele sale reprezentative si prin refe- rendum. Legea nr. 3/2000 reglementeaza atat referendumul nafional, cat si referendumul focal. Referendumul nagional constituie forma si mijlocul de consultare direct& si de ‘exprimare a vointel suvetane a poporului cu privire la: a) revizuirea Constitutiei; b) demiterea Presedintelui Romaniei; c) probleme de interes nafional’. Potrivit art. 15 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 3/2000, objectuP si data referendu- mului nafional privind demiterea Presedintelui Romaniei se stabilesc prin hotdrare a Parlamentului, cu-respectarea art. 95 alin. (3) din Constitutie. Aducerea {a cunostinta public’ a datei referendumului national se face prin Monitorul Oficial al Romaniei, Partea |, prin pres, radio si televiziune*. Prin derogare de la art. 5 alin. (2), care stabileste c referendumul este valabil dac& la acesta participa cel pusin jumatate plus unu din numarul persoanelor inscrise in listele electorale, demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata dacd a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul farii, ale cetajenilor care au participat la referendum’. Astfel, populatia poate avea o atitudine diferita de cea a Parlamentului, si nu voteze in favoarea demiterii Presedintelui, asa cum s-a intamplat cu ocazia referendumului din 19 mai 2007, cand populasia a respins demiterea Presedintelui, avand o pozitie diferita fafa de cea a celor 322 de parla- mentari care au votat in favoarea suspendarii. Ca atare, dupa respingerea demiterii de c&tre popor prin referendum, acesta si-a reluat atributiile, iar Parlamentul si-a continuat activitatea®. + M. Of. nr, 84 din 24 februarie 2000, 2 Articolul 2 alin. (1) din Legea nr. 3/2000. 2 Cetienii care participa la referendum au dreptul sd se pronunje prin ,OA” sau ,NU" la urmatoarea intrebare inscrisé pe buletinul de vot: ,Suntefi de acord cu demiterea Prese- dintelui Romaniei?” * Pentru alte dispozitii despre desfisurarea referendumului national privind demiterea Presedintelui Romaniel, a se vedea art. 8 si urm. din Legea nr. 3/2000. * Articolul 10 din Legea nr. 3/2000, modificat prin Legea nr. 129/2007 (M. Of. nr. 300 din 5 mai 2007). A se vedea $i G. Girlesteanu, Referendum. Obligatia constituyional’ de reexaminare a legii. Punerea de acord a unei legi cu o decizie a Curfii Constitugionale. Vala- bilitatea referendumului. Principiul intrarii tn vigoare a legii. Principiul aplicarii imediate. Repetarea referendumulul. Situafie juridica in curs de constituire. Decizie interpretativs, in C.J. ne. 2/2008, p. 1 $i urm. © Cu privire la detalii referitoare la aceste aspecte, a se vedea D. Apostol Tofan, op. cit., vol. 1, 2008, p. 146.76 i, Organizarea administratiei publice Curtea Constitutionala prezinta Parlamentului un raport cu privire la respectarea procedutii pentru organizarea si desfasurarea referendumului nafional si confirma rezultatele acestuia. jn art. 45 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 se prevede cd masura demiterii din funcfie a Presedintelui Romaniei intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea |, a hot&rarii Curfii Constitutionale de confirmare a referendumului. 73. Raspunderea juridici a Presedintelui Romaniei. Presedintele, ca si parla- mentarii, se bucura de imunitate, ca atare, legiuitorul constituant roman reduce ras- punderea juridica penald a Presedintelui Romaniei la ,punerea sub acuzare pentru inalta tradare”', care este o fapta deosebit de grava. Daca tn forma initial a Constitujiei punerea sub acuzare era reglementata in art. 84 alin, (3), titlul marginal al acestui articol find ,,Incompatibilitafi si imunitari", prin Legea de revizuire, titlului marginal ,Punerea sub acuzare” fi corespunde art. 96. Noua reglementare cuprinde si importante modificari de fond faji de cea inigiala®. jin concret, art. 96 cuprinde urmatoarele precizari: — Camera Deputatilor si Senatul, in sedinj& comuna, cu votul a cel pugin doud treimi din numarul deputafilor si senatorilor, pot hotari punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei pentru inalta tradare; — propunerea de punere sub acuzare poate fi inisiata de majoritatea deputajilor si senatorilor. Este o prevedere noua, prin care se arati ci este nevoie de majo- ritatea absolut? pentru a se putea propune punerea sub acuzare a Presedintelui Romaniei; — propunerea de punere sub acuzare se aduce nefntarziat |a cunostinja Prese- dintelui Romaniei, pentru a putea da explicafii cu privire la faptele ce i se imputa; — de la data punerii sub acuzare si pana la data demiterit, Presedintele este sus- pendat de drept. Si aceasta este o prevedere noua, absolut necesara pentru clari- ficarea situafiei Presedintelui de la data punerii sub acuzare si pana la data demiterii’; —competenja de judecata apartine Inaltei Curti de Casagie si justitie; — Presedintele este demis de drept la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. 1 Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 335. 2 A se vedea, in acest sens, M. Constantinescu, I. Muraru, A. lorgovan, op. cit., p. 80. * Idem, p. 81. * Astiel, se arata cd: ,(...) foarte important apare si solujia suspendarii de drept din functie a Presedintelui Romaniei de la data punerii sub acuzare pana la data demiterii, urmare a condamnarii. in felul acesta, institugia tragerii la réspundere penala a Presedintelui Romaniei este pusi in concordanfa logicd cu institujia tragerii la raspundere politica” {M. Constantinescu, 1. Muraru, A. lorgovan, op. cit., 2003, p. 81). Cu privire la consecinjele punerii sub acuzare, a se vedea si $t. Deaconu, op. cit., p. 44.1, Presedintele Romaniei 77 Jn ce priveste motivul punerii sub acuzare, acesta este ,inalta tradare”, dar trebuie refinut cA in Codul penal nu exista infractiunea de ,inaltd tridare”. Despre sintagma ,inalta tradare" s-a aratat c4 este un concept al dreptului constitutional si al dreptului administrativ, in sens strict, dar care are si o sem- nificafie tn dreptul penal’. intr-o alta parere, se arat ca fapta de inalta tradare ,are un confinut complex, variabil si un pronuntat caracter politic’””. jntr-o opinie relativ recent&, este analizata in detaliu raspunderea Presedintelui Republicii pentru fnalta trédare atat in Franta, cat si in tara noastrd, dupa revizuirea si republicarea Constitutiel’. Astfel, se aratd ca, in mésura tn care se admite ca ,inalta tradare” prevazuta de Constitutie este o infractiune, art. 96 din Constitutie devine inaplicabil, deoarece, neexistand 0 asemenea infractiune in Codul Penal, inalta Curte de Casatie si Justitie, chiar daca ar fi sesizat& printr-o hotarare adoptata de Parlament de trimitere in judecaté pentru _,inalta tradare” a Presedintelui Romaniei, ar urma sa constate cd ‘© asemenea infractiune nu exist din punct de vedere legal’. Pentru ca art, 96 din Constitufie sA nu ramana inaplicabil, se subliniaza ca vinalta tradare” tebuie socotita o agravanta a infractiunii de tradare prevazute de Codul penal®, idee pe care o impartasim. In aceasta situatie, instanja suprem’ va trebui s4 constate cA fapta Presedintelui RomAniei intruneste elementele constitu- tive ale acestei infractiuni si s4 aplice o pedeapsd apropiata de maximul prevazut pentru infracfiunea de ,tradare” din Codul penal’. "A, lorgovan, op. cit., vol. 1, 2005, p. 335. 2 Ase vedea $t. Deaconu, op. cit,, p. 40. ° A se vedea T. Draganu, O infracfiune controversata: inalta tridare, in C.J. nr. 12/2003, p. 89-92. “ Idem, p. 93-94. * T. Dréganu, op. cit, p. 95. * tbidem.Capitolul al II-lea. Guvernul §1. Constituirea si componenta Guvernului 74, Reglementarea constitufionalé. Constitutia din 1991 utilizeaza nojiunea de »Guvern” in sens restrans, adicd doar acea parte a puterii executive formata din totalitatea ministrilor, cu excluderea sefului statului’. Capitolul lil din Titlul 1 al Constitutiei, republicata, este consacrat Guvernului. © deosebitd insemnatate au dispozitiile art. 102 alin. (1) din Constitufie, din care rezult& cd Guvernul este organul central al puterii executive, care exercit& condu- cerea generala a administratiei publice’. Astfel, se prevede ca ,Guvernul, potrivit programului sau de guvernare acceptat de Parlament, asigura realizarea politicii interne si externe a 2rii si exercit’& conducerea general a administrafiei publice”. 75. Reglementarea legal. Sediu! materiei pentru organizarea si funcfionarea Guvernului Roméniei il constituie Legea nr. 90/2001, cu modificarile ulterioare. 76. Procedura de constituire si investire a Guvernului este reglementaté in textele Constitutiei. Mai inti, Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, dacd nu exist’ o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament [art. 103 alin. (1) din Constitutie]. Persoana desemnati drept candidat la functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului (art. 103 alin. (2) din Constitusie]. Programul si lista Guvemului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat in sedint& comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritasii deputatilor si senatorilor’. Pe baza votului de incredere acordat de Parlament, Presedintele Romaniei numeste Guvernul, deci Guvernul este un organ numit®. Primul-ministru, ministrii "Ase vedea T. Draganu, op. cit, vol. l, 1998, p. 308. ? Hdem, p. 309. > Legea nr, 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului si a ministerelor (M. OF. nr. 164 din 2 aprilie 2001), cu modificarile si completarile ulterioare. “A se vedea, spre exemplu, Hotararea Parlamentului Roméniei nr. 31 din 22 decembrie 2008 pentru acordarea increderii Guvernului (M, Of. nr. 869 din 22 decembrie 2008). +A se vedea Decretul Presedintelui Romaniei nr. 1360 din 22 decembrie 2008 (M. Of. nr, 869 din 22 decembrie 2008). feIL Guvernut 79 si ceilalfi membri ai Guvernului vor depune individual, tn fata Presedintelui Roma- niei, juramantul de credint& si devotament stabilit in art. 82 din Constitutie, Data depunerii jurémantului reprezinta data de la care Guvernul in intregul sdu si fiecare membru in parte isi exercitd mandatul. 77. Rolul si funcfiile Guvernului. Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, Guvernul are rolu! de a asigura functionarea echilibrata si dezvoltarea sistemului economic $i social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial, in conditiile promovarii interesetor nationale. Pentru realizarea Programului de guvernare, Guvernul exercitd cinci funcfii, 5i anume: a) funcfia de strategie, prin care se asigura elaborarea strategiei de punere in aplicare a Programului de guvernare; b) functia de regiementare, prin care se asigura elaborarea cadrului normativ si institutional necesar in vederea realizarii obiectivelor strategice; c) functia de administrare a proprietafii statului, prin care se asigura admi- nistrarea proprietafii publice si private a statului, precum si gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil; d) functia de reprezentare, prin care sé asigura reprezentarea statului roman pe plan intern si extern; e) funcfia de autoritate de stat, prin care Guvernul asigura urmarirea si controlul aplicarii si respectarii reglementarilor in domeniile apararii, ordinii publice si sigu- ranfei nagionale, precum si in domeniile economic si social si al functionarii institu- jiilor si organismelor care tsi desfasoara activitatea In subordinea sau sub auto- ritatea sa. 78. Componenta Guvernului. Potrivit art. 102 alin. (3) din Constituie, Guvernul este alc3tuit din prim-ministru, ministri si alti membri stabilisi prin legea organic’. Yn acord cu textul constitutional, ia forma initiala a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, se prevedea c& ,Guvernul este alcatuit din primul-ministru si ministri”. Referitor la continutul acestui alineat, alaturi de alti autori, retineam aspectul pozitiv de renuntare la categoria ministrilor de stat, cu atributii de coordonare a altor ministere, considerat de o parte a doctrinei ca fiind neconstitutionala’, Prin Legea nr. 23/2004, acest alineat a fost, modificat, in sensul ca ,Din Guvern pot face parte si ministrii de stat (s.n. - R.N.P.) precum si ministrii delegati? cu | Pe larg asupra acestui aspect, a se vedea: A, lorgovan, op. cit., vol. |, 2001, p. 364-366; D. Apostol Tofan, Interpretarea unor dispozitii constitujionale privind Guvernul si admi- nistrafia ministerial, in R.D.Pb. nr. 1-2/1997, p. 33 si urm.; idem, Un punct de vedere in legatura cu noua reglementare privind organizarea $i funcfionarea Guvernului RomAniel si a ministerelor, tn R.D.Pb. nr. 2/2001, p. 57. ? M. Of. nt. 187 din 3 martie 2004. 3 Tn forma inifiala a art. 3 alin. (2), se stipula cd ,Din Guvern pot face parte si ministri-dele- Raji cu Tnsircinari speciale pe ling primul-ministru, prevzufi tn lista Guvernului, prezentath Parlamentului pentru acordarea votului de incredere”.a0 UU, Organizarea administratie’ publice insarcinari speciale pe langa primul-ministru, prevazuti in lista Guvernului pre- zentata Parlamentului”. Dupa cum se observa, in pofida criticifor doctrinare, s-a revenit la categoria ,ministrilor de stat”. Curtea Constitusionala, prin Deciziile nr. 88 si nr. 89 din martie 2004’, a transat aceasta problema, considerand constitusionale textele legale care consacra functia de ministru de stat. Astiel, prin Decizia nr. 88/2004, Curtea Constitutional a statuat c& ,Este evident ca legiuitorul constituant nu a reglementat intr-o manierd rigida modul de alcatuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor (...). Asa flind, se impune concluzia c& nojiunea de «ministrix, ca, de altfel, si cea de «membri ai Guvernului», sunt utilizate in sens generic si permit includerea in sfera lor si a functiei de ministru de stat, ministru delegat cu insarcinari speciale pe !anga primul-ministru, ministru fr portofoliu". Prin modificarea alin. (2) al art. 3 de catre O.U.G. nr. 21/2008", se menfine categoria ministrilor de stat, textul actual stipuland: ,,Din Guvern pot face parte: un viceprim-ministru, ministri de stat, precum si ministrii-delegafi cu insarcinari speciale pe langa primul-ministru, prevazuti in lista Guvernului prezentatd Parla- mentului pentru acordarea votulul de incredere”. Ministrii de stat coordoneazd, sub conducerea nemijlocit& a primului-ministru, realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament intr-un domeniu de activitate, scop in care conlucreazi cu ministrii care raspund de indeplinirea acestui program in cadrul ministerelor pe care le conduc’. Viceprim-ministrul dispune de un aparat propriu de lucru, care face parte din aparatul de lucru al Guvernului, si are in coordonare autoritafile si institutiile publice stipulate in art. 3 alin. (3) din Legea nr. 90/2001, modificata. 79. Conditiile ce trebuie indeplinite pentru a fi membru al Guvernului. Textul revizuit’ al art. 16 alin. (3) din Constitutia din 1991 este pus de acord cu regle- mentarile comunitare, prevazand ca ,Funcjiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in condifiile legii, de persoanele care au cetjenia romana si domiciliul tn far&”, Totodat’, s-a mai inserat textul conform cdruia statul roman garanteaza egalitatea de sansa intre femei si barbati pentru ocuparea acestor func- tii, garantie care, asa cum s-a subliniat, corespunde unui curent de idei caracteristic dezvoltarii democratiilor contemporane’. Condifile ce trebuiau indeplinite de o persoand pentru a fi membru al Guvernului erau formulate in forma inisial& a art. 2 din Legea nr. 90/2001, astfel: persoana sa aiba cetatenia romana si domiciliul in fara; s& se bucure de exercifiul * Publicate In M. Of. nr. 226 din 15 martie 2004. ? M. Of. nr. 882 din 24 decembrie 2008, ? Alineatul (4) al art. 53 din Legea nr. 90/2001, introdus prin Legea nr. 23/2004, * inainte de revizuire, art. 16 alin. (3) din Constitujia din 1991 prevedea ca fungille si demnitatile publice, civile sau militare pot fi ocupate de persoanele care au numai cettenia romana si domiciliul in fara. >In acest sens, a se vedea M, Constantinescu, |. Muraru, A. lorgovan, op. cit., p. 15. penne1. Guvernul at drepturilor electorale; si nu fi suferit condamnari penale; s& nu se giseasca in unul din cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 4 alin, (1)', Prin Legea nr. 23/2004, confinutul art. 2 din Legea nr. 90/2001 a fost pus de acord cu reglementarea constitutionala, nemaifiind justificata interdicfia ocuparii acestor funcfii de catre cetajenii romani care au $i o alt& cetajenie. Conform textului actual al art. 2 din Legea nr. 90/2001, condigille ce trebuie Indeplinite de o persoand pentru a fi membru al Guvernului sunt urmatoarele: si aiba cetéjenia romana si domiciliul in tara; s& se bucure de exercifiul drepturilor electorale; s& nu fi suferit condamnari penale; sé nu se gaseasca in unul din cazu- tile de incompatibilitate prevazute fn Cartea |, Titlul IV din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitifilor publice, a funcjiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sancionarea coruptiei, cu modificarile si completarile ulterioare. 80. Incompatibilitafi privind funcfia de membru al Guvernului A. Incompatibilitafi de ordin constitufional, Potrivit ast. 105 alin. (1) din Consti- tutie, functia de membru al Guvernului este incompatibild cu exercitarea altei funcfii publice de autoritate, cu excepfia celei de deputat sau senator. De aseme- nea, ea este incompatibila cu exercitarea unei funcfli de reprezentare profesional salarizata in cadrul organizafiilor cu scop comercial. Alte incompatibilitati se stabilesc prin lege organicd [art. 105 alin. (2)]. Dupa cum se observa din examinarea primului alineat, constituantul roman a optat pentru compatibilitatea functiei de membru al Guvernului cu aceea de depu- tat sau senator, inscriindu-se pe linia acelor Constitutii europene care o admit. De pilda, in Germania, nici cancelarul, nici ministrii nu au obligatia de a renunja la mandatele lor parlamentare pe perioada tn care fac parte din Guvern?. in Austria, pentru a fi numit membru al Guvernului, trebuie sa fii eligibil in Consiliu! NajionaP? (prima Camera a Parlamentului Federal). O parte a doctrinei din aceasta Jara are rezerve fafa de faptul cd un membru al Guvernului poate s2 fie in acelasi timp si membru al Consiliului National. In Grecia, Constitutia nu interzice cumulul functiilor ministeriale cu mandatul parlamentar, ministrii ramanand membri activi ai Parlamentului*, in schimb, Constitutiile altor sari nu admit aceast& compatibilitate. De exemplu, conform art. 50 din Constitutia Belgiei, nimeni nu poate fi in acelasi timp ministru + Articolul 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 a fost abrogat prin art. 117 din Cartea |, Tilul WV din Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparenjei in exercitarea demnitajilor publice, a funetiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei (M. Of. nr. 279 din 21 aprilie 2003). * A se vedea T. Gross, in GC. Vrabie (coord.), Le régime politique de I'Allemagne, in Les régimes politiques des pays de "UE et de la Roumanie, op. cit, p. 88. * A se vedea K. Stéger, in G. Vrabie (coord,), Le régime politique de I’Autriche, in Les régimes politiques des pays de I'UE et de la Roumanie, op. cit, p. 48, “A se vedea K. Mavrias, in G. Vrabie (coord), Le régime politique de la Gréce, in Les régimes politiques des pays de I'UE et de la Roumanie, op. cit., p. 194.82 U1, Organizarea administrafiei publice si parlamentar. Astfel, un parlamentar poate fi numit ministru, dar el este obligat 58 aleaga intre cele doua funcfii care-i revin; daca alege functia de ministru, inceteaza automat calitatea de parlamentar'. Constitufia Franfei, in art. 23 alin. (1), stipuleaz’ c& funcjiile de membru ai Guvernului sunt incompatibile cu exercitarea oricdrul_ mandat parlamentar, a oric&rei funcfii de reprezentare profesional cu caracter national si a oricarei functii publice sau activitaji profesionale. In art. 157 din Constitutia Portugaliei, se prevede incompatibilitatea temporara intre calitatea de deputat si functia de ministru, pe timpul in care un deputat ‘indeplineste aceasta calitate fiind inlocuit de supleantul sau’, B. Incompatibilit’fi privind funcjia de membru al Guvernului prevazute in Legea nr. 161/2003°. Potrivit art. 84 din Capitolul Ii, Titlul IV, Cartea | din Legea nr. 161/2003, functia de membru al Guvernului este incompatibild cu: a) orice alta functie politic’ de autoritate, cu excepfia celei de deputat sau de senator ori a altor situatii prevazute de Constitutie; b) 0 functie de reprezentare profesional’ salarizata tn cadrul organizatiilor cu scop comercial; c) functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societatile comerciale, inclu- siv bancile sau alte institujii de credit, societajile de asigurare si cele financiare, precum si la institufiile publice; d) functia de presedinte sau de secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comerciale prevazute la lit. c); e) functia de reprezentant al statului in adunarile generale ale societafilor comerciale prevazute la lit. 0); f) functia de manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societagilor nationale; g) calitatea de comerciant persoana fizic3; h) calitatea de membru al unui grup de interes economic; i) o functie publica incredinyata de un stat strain, cu exceptia acelor funcfii pre- vazute in acordurile si convenfiile la care Romania este parte. Constatarea starii de incompatibilitate se face de primul-ministru, care va pro- pune Presedintelui Romaniei si declare vacanta functia ocupat de membrul Guvernutui care se afla intr-o stare de incompatibilitate*. 1 Ase vedea si F. Delpérée, in G. Vrabie (coord.), Le régime politique de la Belgique, in Les régimes politiques des pays de 'UE et de la Roumanie, op. cit, p. 88. 2 Ase vedea si V. Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit,, val. |, 2002, p. 457. > Articolul 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, care prevederea incompatibilitagile cu calitatea de membru al Guvernului, a fost abrogat expres prin art. 117 din Capitolul tV, Titlul 1V, Cartea I din Legea nr. 161/2003. + Articolul 7 alin. (2) din Legea nr. 90/2001. in doctrina s-a aratat, justificat, c& in legistayie nu se precizeaza care este procedura aplicabil4 primutui-ministru, adic& cine este aulorizat s8 constate ¢3 acesta se afld intr-o stare de incompatibilitate stabilits de Legea priceU Guvernul 83 In art. 84 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 se precizeaza ca funcfia de secretar de stat, functia de subsecretar de stat si funcfiile asimilate acestora sunt incom- patibile cu exercitarea altei funcyii publice de autoritate, precum gi cu exercitarea funcfiitor prevazute la alin. (1) lit. b)-i). In mod exceptional, Guvernul poate aproba participarea persoanelor prevazute la cele dou’ alineate ca reprezentansi ai statului in adunarea general a acfionarilor a membri in consiliul de administratie al regiilor autonome, companiilor sau societatilor nationale, institujiilor publice ori al societéjilor comerciale, inclusiv bancile sau alte institutii de credit, societajile de asigurare si cele financiare, de interes strategic sau fn cazul fn care un interes public impune aceasta’. Membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat si persoanele care indeplinesc functii asimilate acestora pot exercita funcfii sau activitafi in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creafiel literar-artistice. 81. incetarea funcfiei de membru al Guvernului. In art. 106 din Constitutie, republicata, se precizeaza ca functia de membru al Guvernului inceteaz’ in urma demisiei, a revocarii, a pierderii drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Referitor la aceste impre- jurari, s-a observat ci doar revocarea presupune interventia unei alte autoritati publice, respectiv a Presedintelui Romaniei, toate celelalte fiind legate exclusiv de persoana care are calitatea de membru al Guvernului?. Textul art. 5 din Legea nr. 90/2001 reproduce art. 105 din Constitutie, dar adaug si modalitatea demiterii in conditiile art. 8 alin. (2) din lege. Demisia din funcjia de membru al Guvernului se anunta public, se prezint& tn scris primului-ministru si devine irevocabila din momentul in care s-a luat act de depunerea ei, dar nu mai tarziu de 15 zile de la data depunerii. Revocarea din functia de membru al Guvernului se face de Presedintele Roméniei, prin decret, la propunerea primului-ministru’, Revocarea are loc in caz de remaniere guvernamentala. In legatura cu incetarea calititii de membru al Guvernului ca urmare a revocd- rii, practica a cunoscut 0 situatie pe care cei mai multi specialisti au considerat-o, la momentul respectiv, ca neconstitutionala, si anume decretul din decembrie 1999 prin care Presedintele Romaniei |-a revocat pe primul-ministru’, nr. 161/2003 (a se vedea R. Carp, Limitele Constitutiei. Noi evolujii normative si mecanisme politice privind locul Guvernului in cadrul autoritatilor publice, in Caietul stintific nr, 6/2004, Institutul de stife Administrative ,Paul Negulescu”, p. 67-68; V. Vedinas, op. cit., 2007, p. 306). ' Articolut 84 alin. (3) din Legea nr, 161/203. ? A se vedea D. Aposto! Tofan, Consideratii in legatura cu posibilitatea revocarii primului-ministru, in Dreptul nr. 2/2000, p. 53. > Articolul 7 alin. (1) din Legea nr. 90/2001. * in concret, este vorba de Decretul nr. 426 din 13 decembrie 1999 prin care Presedin- tele Romaniei, Emit Constantinescu, !-a revocat din functie pe primul-ministru, Radu Vasile.84 Ll, Organizarea administratiei publice Pentru a nu se mai putea produce asemenea situafii, prin Legea de revizuire, dupa alin. (1) al art. 107, s-a introdus un nou alineat, cu urmatorul cupri ,Presedintele Roméniei nu il poate revoca pe primul-ministru”. Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, in cazul tn care incetarea calitajii de membru al Guvernului intervine ca urmare a demisiei, a pierderii drepturilor electorale, a incompatibilitatii, a decesului si in alte situatii prevazute de lege, Presedintele Roméniei, la propunerea primului-ministru, ia act de aceasta si dectara vacantd funcfia de membru al Guvernului. Demiterea intervine in situatia in care un membru al Guvernului a fost con- damnat penal printr-o hotarare judecatoreasca definitiva sau averea sa a fost decla- rata, fn tot sau parte, ca fiind dobandita fn mod ilicit, printr-o hotarare judeca- toreascd irevocabila. Ministrul va fi demis de c&tre Presedintele Romaniei, la pro- punerea primului-ministru. Conform art. 107 alin. (3) din Constitutie, dacd primul-ministru se afl in una dintre situatiile prevazute la art. 106, cu exceptia revocarii, sau este in imposibili- tate de a-si exercita atributiile, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru pana la formarea noului Guvern. Interimatul pe perioada imposibilitafii exercitarii atributiilor inceteaz’ dacé primul-ministru {si reia activitatea in Guvern. ‘in art. 107 alin. (4) din Constitufie se precizeaza cd aceste prevederi se aplicd in mod corespunzitor si celorlalti membri ai Guvernului, la propunerea primului-ministru, pen- tru o perioada de cel mult 45 de zile. in asemenea situatii, Induntrul termenului de 45 de zile, primul-ministru va initia prevederile prevazute de lege pentru numirea unui alt membru al Guvernului. Asadar, incetarea functiei de membru al Guver- nului mai are loc si in cazul in care acesta este in imposibilitate de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile. ‘in ce priveste art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, din moment ce textul se refera la primul-ministru, cu trimitere la toate imprejurarile in care inceteazd funcjia de membru al Guvernului, acesta va trebui interpretat in concordanja cu confinutul art. 107 alin. (3) din Constitujie, adic cu exceptarea revocarii. in plus, se mai precizeaz& c& interimatul pe pertoada imposibilitapii exercitarii atributiilor inceteaza daca primul-ministru igi reia activitatea In Guvern fn cel mult 45 de zile. Confinutul art. 85 alin, (2) din Constitutie, republicat, potrivit caruia, in caz de remaniere guvernamentalé sau de vacanti a postului, Presedintele revocd si numeste, fa propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului, se rega- seste aproape in totalitate in art. 10 din Legea nr. 90/2001. in mod normal, textul art. 10 din Legea nr. 90/2001 ar fi trebuit s4 cuprinda precizari suplimentare!, mai ales ci opiniile doctrinare referitoare la procedura aplicabil’ in caz de remaniere guvernamentala sau vacanfa a postului au fost contradictorii?. 1 Ase vedea D. Aposto! Tofan, op. cit., in R.D.Pb, nr. 2/2001, p. 59. 2 Jbidem. Astfel, fntr-o pirere, se sustinea ca Tnvestirea Guvernului de catre Parlament este colectivi, si nts individual, asa tncat modificirile in componenta Guvernului petre- cAndui-se in interiorul puterii executive, Presedintele Roméniei este in masura s4 aprobe, laMl, Guvernul 85 O problema recent& legati de aplicarea art. 85 alin. (2) din Constitutie a fost de ‘a cunoaste consecinjele refuzului Presedintelui Romaniei de a numi un ministry propus de primul-ministru. SesizatA in conditiile art 146 lit. e) din Constitutie, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 98/2008', a hotarat c&, in exercitarea atri- butiilor prevazute de art. 85 alin. (2) din Constitutie, Presedintele Romaniei poate refuza, 0 singurd daté, motivat, propunerea primului-ministru de numire a unei persoane in functia vacant de ministru. Primul-ministru este obligat s4 propund o alt& persoana’, Prin alin. (3) al art. 85 din Constitutie, introdus prin Legea de revizuire, se stipuleaza ci Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau compozitia politica a Guvernului, Presedintele Romaniei va putea exercita atributia prevazuta la alin. (2) numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordat& la pro- punerea primului-ministru’. Este indiscutabil ca prin acest nou alineat al art. 85, in toate cazurile in care propunerea de remaniere modifica fie structura, fie compozitia politic’ a Guver- nului, Presedintele Romaniei va putea numi pe unii membri ai Guvernului_ numai dupa aprobarea Parlamentulu?. Per a contrario, orice propunere de remaniere care nu influenseaza nici structura, nici compozisia politic’ a Guvernului nu are nevoie de aprobarea Parlamentului, Presedintele Romaniei, ja propunerea primului-ministru, putand s8-i revoce si s&-i numeascd in functie'. propunerea primului-ministru, revocarea sau numirea unor membri ai Guvernului in caz de vacanfi a postului sau de remaniere guvernamental’. Totusi, se mai adauga c3, dacé rema- nierea depiseste anumite limite rezonabile, echivaland practic cu 0 modificare radical a componenjei Guvernului, chestiunea nu se mai pune tn aceiasi termeni (M, Constantinescu, leanu, A. lorgovan, |. Muraru, Fl. Vasilescu, |. Vida, op. cit., p. 196-197), Intr-o alti ie, se arata c& remanierea guvernamentald, ca si numirile in posturi vacante de membri ai Guvernului, trebuie facute doar cu aprobarea Parlamentutui (a se vedea Vl. Prisdcary, Tratat de drept administrativ roman. Partea general’, ed. a 3-a, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, p. 138-139) Raportat la prima opinie, in doctrind, in mod justificat, s-a pus Intrebarea care este ‘intinderea acestor limite rezonabile? (a se vedea D. Apostol Tofan, Putetea discretionara si excesul de putere al autoritifilor pubiice, Ed. All Beck, Bucuresti, 1999, p. 309). Raspunsul Ja aceasté intrebare nu il glsim in Legea nr. 90/2001. 1M. Of. nr. 140 din 22 februarie 2008, . ? Se poate discuta dac’ prin aceasta solutie Curtea Constitusionalé nu sika depasit atribugiile stabilite prin Constitutie si legea de organizate si funcgionare. > S.a ardtat cA principiul simetriei juridice impune ca, atunci cand primul-ministru doreste s& schimbe structura Guvernului, fie reducand ministere prin contopirea unora, fie marind numarul ministerelor si al membrilor Cabinetului, ,s% obfind, din nou, aprobarea Parlamentului, ca si cum s-ar constitui o nou’ echip& guvernamentala” (M. Constantinescu, 1. Muraru, A, lorgovan, op. cit., 2003, p. 74). * intro opinie, se arat& c&, oricum, cu toate precizarile din noul alin. (3) al art. 85, in practica guvernamentala vor continua sd existe situafii cand in Guvern, aldturi de ministri pentru care Parlamentul si-a dat votul de incredere, si fie si ministrii care nu indeplinese aceastl cerinf, ceea ce, dupa cum s-a ardtat, reprezinta o inadvertent” (G. Vrabie, op. cit, vol. Il, 1999, p. 255).86 Hl. Organizarea administratiei publice §2. Organizarea si funcfionarea Guvernului 82. Statutul primul-ministru, Primul-ministru dejine o pozitie speciald in cadrul Guvernului. Reproducand prima parte a art. 107 alin. (1) din Constitutie, in art. 13 din Legea nr. 90/2001 se prevede ca primul-ministru conduce Guvernul si coordo- neaza activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribufiilor legale care le revin. Aceasta inseamné cA seful Guvernului, in conducerea si coordonarea activi- t&fii ministrilor, este obligat s& respecte atributiile legale ale acestora. ‘in al doilea rand, primul-ministru reprezinta Guvernul tn relajiile acestuia cu Parlamentul, Presedintele Romaniei, inalta Curte de Casajie si Justitie, Curtea Constitutional’, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorititi si institusit publice, partidele si aliantele politice, sindicatele, cu alte organizajii neguvernamentale, precum si in relafiile internationale’. Primul-ministru este vicepresedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tari si exercit& toate atributiile care deriva din aceasta calitate. Primul-ministru are competenja de a numi si elibera din funcfie urmatoarele categorii: — conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepfia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului, conform art. 3 alin. (1); ~ secretarul general si secretarii generali adjuncji ai Guvernului, in cazul utili- z&tii acestor funcfii; ~ secretarii de stat si consilierii de stat din cadrul aparatului de tucru al Guver- nului; ~ alte persoane care indeplinesc functii publice, in cazurile prevazute de lege. Reluand partea a doua a art. 107 alin. (1) din Constitutie, in art. 16 din Legea nr. 90/2001 se arata c& primul-ministru prezintaé Camerei Deputatilor si Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica Guvernului si réspunde la intrebarile ori interpelarile care fi sunt adresate de catre deputafi sau senatori. Se permite ca primul-ministru s& desemneze un membru al Guvernului s réspunda la intrebarile si interpelirile adresate Guvernului de catre deputafi sau senatori, in functie de domeniul de activitate ce formeaza obiectul interpelarii. Continutul art. 100 alin, (2) din Constitute il regasim si in art. 17 din lege, si anume primul-ministru contrasemneaza decretele emise de Presedintele Romaniei, ‘in cazul in care Constitutia prevede obligativitatea contrasemnarii acestora. Prin art. 18 alin, (1) din Legea nr. 90/2001, i se acorda primului-ministru posibi- litatea de a constitui, prin decizie, consilii, comisii si comitete interministeriale in scopul rezolvarii unor probleme operative. Numai ca, asa cum s-a remarcat justificat inte-o opinie’, o atributie aproape identica are si Guvernul, care, potrivit art. 12 alin. (2) din lege, poate constitui consilii, comisii si comitete interministe- tiale, tn scopul elaborari, integrérii, corelarii si monitorizarii de politici. * Cu privire 1a comentatiul acestui anticol, a se vedea V.l. Prisdcaru, op. cit., 2002, p. 133-134. 2 A se vedea D, Apostol Tofan, op. cit., in R.D.Pb. nt. 2/2001, p. 62.i. Guvernul 87 Se observa c4 denumirile structurilor pe care le poate infiinfa Guvernul sunt aceleagi cu cele pe care le poate constitui primul-ministru. $i atunci, firesc, se naste intrebarea, care este deosebirea dintre ele? Mai trebuie retinut ca primul-ministru fndeplineste orice alte atribufii prevazute in Constitutie si de lege sau care decurg din rolul si funcfiile Guvernului. { in indeplinirea atributiilor ce fi revin, primul-ministru emite decizii, in conditiile legii. Din examinarea specificului atribusiilor primului-ministru, rezulté c& majoritatea deciziilor pe care le emite, cu ocazia indeplinirii acestora, au caracter individual’. Deciziile primului-ministru se public& in Monitorul Oficial al Roméniei, Partea |, sub sanctiunea inexistentei acestora’. De la aceastA regula fac exceptie deciziile primului-ministru clasificate potrivit legii?. O dispozitie cu caracter de noutate a fost introdusa prin art. IX din O.U.G. nr. 17/2009, si anume, incepand cu data intrarii in vigoare a acestei ordonante, deciziile primului-ministru se contrasemneazd de conducatorul Secretariatului General al Guvernului. 83. Organizarea aparatului de lucru al Guvernului, Aparatul de lucru al Guvernului are o structurd trihotomica, si anume: — aparatul propriu de lucru al primului-ministru‘; ~ Secretariatul General al Guvernului; ~ departamente si alte asemenea structuri organizatorice cu atribusii specifice stabilite prin hotirare a Guvernului®. Aparatul propriu de lucru al primului-ministru, structura far personalitate, este alcatuit din: cabinetul primului-ministru, corpul secretarilor de stat si consilierilor ‘in prezent, D. Aposto! Tofan (op. cit., p. 62) si M. Preda (op. cit., 2002, p. 69) sustin cd deciziile primului-ministru au caracter individual. Algi autori nu se pronunfd asupra acestui aspect, de exemplu, V.l. Prisacaru, op. cit, p. 137. in legiturd cu fostul art. 18 din Legea nr. 37/1990, s-au exprimat, in principal, dou’ opinii: prima, care sustinea ca deciziile primului-ministru pot avea numai caracter individual (VL. Prisdcaru, Tratat_ de drept administrativ roman. Partea general’, ed. a 2-a, Ed. All, Bucuresti, 1996, p. 92) si a doua, care sustinea c4_unele decizii au caracter normativ, cum sunt cele pentru organizarea intern’ a Guvernului (7. Draganu, op. cit, vol. ll, 1998, p. 313). Nevraliem la aceasta parere, considerand cd ea este valabila si fai de noile texte ale Legii nr. 90/2001. ? Articolul 19 alin. (2) a fost introdus prin Legea nr. 117/2005 (M. Of. nr. 389 din 9 mai 2095). 7B loll 10 alin. (1') lit. a) din Legea nr. 24/2000 (republicata in M. Of, nt. 777 din 25 aUBGst 2004), introdus prin Legea nr. 194/2007 (M. Of. nr. 453 din 4 julie 2007). * Prin O.U.G. nr. 17/2009 privind desfiinfarea Cancelariei primului-ministru si stal nor masuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului (M. Of. nr. 145 din 9 martie 2009}, a fost infiinjat aparatul propriu de lucru al primului-ministru, in focul can- celariei primului-ministru, 5 Amticolul 20 din Legea nr. 90/2001.88 1, Organizarea administrafiei publice de stat ai primului-ministru; registratura primului-ministru'. Atribugiile aparatului propriu de lucru al primului-ministru se stabilesc prin decizie a primului-ministru, Personalului din cadrul aparatului propriu al primului-ministru nu i se aplica prevederile Legii privind Statutul functionarilor publici. Secretariatul General al Guvernului, Guvernul are un Secretariat General, con- dus de secretarul general al Guvernului, care are rang de ministru, ajutat de un secretar general adjunct, cu rang de secretar de stat, precum si, dupa ¢az, de unul sau mai multi secretari de stat, numiti, respectiv eliberati din funcfie prin decizie a primului-ministru*, Secretariatul General al Guvernului face parte din aparatul Guvernului si funcfioneaza ca institusie publica cu personalitate juridica, in subordinea primului- ministru, avand rolul de a asigura, prin aparatul propriu, continuitatea derulacii operafiunilor tehnice aferente actului de guvernare, rezolvarea_problemelor organizatorice, juridice, economice si tehnice ale activitatii Guvernului, precum si reprezentarea Guvernului in fafa instanjelor judecatoresti®. Secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, Potrivit art. 22 alin. (4) din Legea nr. 90/2001, modificat prin O.U.G. nr. 17/2009, Secretariatul General al Guvernului are drept de inifiativa legislativa pe domeniile aflate sub incidena atributiilor sale si ale autoritifilor si institujiilor publice aflate in subordinea sa ori a Guvernului. Structura organizatoricd a Secretariatului General al Guvernului se aproba prin decizie a primului-ministru. In structura Secretariatului General al Guvernului pot funcfiona directii generale, directii, servicii, birouri si compartimente, dupa caz. ‘Acestea deservesc aparatul propriu de lucru al primului-ministru. Atributiile principale’ ale Secretariatului General al Guvernului sunt stabilite in detaliu in art. 3 din H.G. nr, 405/2007°. In continuare, mentionam cateva dintre ele: ~ asigura, la nivelul aparatului de lucru al Guvernului, organizarea sistemului pentru protectia informafiilor clasificate, in conformitate cu prevederile Legii nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate; — gestioneaza si intrejine sistemul informatic al institufiilor si structurilor care functioneaza in sediul Guvernului; ~ stabileste cadrul metodologic si organizatoric pentru sistemul de planificare, elaborare si implementare a politicilor publice la nivelul ministerelor si altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale; ¥ Articolul 21 din Legea nr. 90/2001. 2 Articolul 22 din Legea nr. 90/2001, in aplicarea acestui articol din lege, in art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 405/207, modificaté si completat’ prin H.G. nt. 211/2009, Secretariatul General al Guvernului este condus de un secretar general, cu rang de ministru, ajutat de un secretar general adjunct, cu rang de secretar de stat, precum si, dupa caz, de unul sau mai multi secretari de stat, numisi, respectiv eliberaji din funcjie prin decizie a primului-ministru. > Articolul 22 alin. (2) din Legea nr. 90/2001. + Sunt stabilite th ©.U.G, nr. 17/2009 $i in H.G. nr. 405/2007 (M. Of. nr. 302 din 7 mai 2007}, modificata si completata prin H.G. nr. 211/2009 (M. Of. nr. 145 din 9 martie 2009), 5M. Of. nr. 302 din 7 mai 2007.Hl Guvernul 89 ~ organizeaza sedintele Guvernului; - elaboreaza sau avizeaz’, dupa caz, proiectele de acte normative in domeniul sau de activitate etc. jn exercitarea atributiilor care fi revin, secretarul general al Guvernului emite cordine si instrucfiuni, in condifiile legii. Prin atributiile pe care le indeplineste, Secretariatul General al Guvernului constituie elementul de legatura si stabilitate al Guverndrii', asigurand cadrul necesar sistemului de luare a deciziei, subliniere pe care o fac si autorii francezi raportandu-se la aceasta structura’, Departamentuf este o structurd organizatorica fard personalitate juridic& si in subordine, subordonat primului-ministru’, cu rolul de coordonare si sintez4 in domenii de interes general, in conformitate cu atributiile Guvernului. Departamentul este condus de un demnitar® si, in exercitarea atribugiilor ce fi revin, conducatorul departamentului emite ordine cu caracter individual’. in concret, infiinjarea, modul de organizare si functionare, precum si atributiile departamentului se aproba prin hotarare a Guvernului. 84, Functionarea Guvernulut. Guvernul este 0 autoritate publica colegiala, care lucreaza in sedinje. 85. Sedinja plenului reprezinté modalitatea de lucru a intregului Guvern. in sedinjele plenului se dezbat problemele politicii interne si externe a farii, precum si cele privind conducerea general a administratiei publice, se adopta acte juridice si politice si se stabilesc masurile corespunzatoare. Potrivit art. 25 din Legea nr. 90/2001, Guvernul se intruneste in sedinje saptamanal sau ori de cate ori este nevoie. Sedinjele Guvernului sunt convocate si conduse de primul-ministru. Reluandu-se textul constitutional al art. 87 alin. (1), in art, 24 alin. (2) din lege se prevede c& Presedintele Romaniei poate lua parte la sedintele Guvernului in care se dezbat probleme de interes nafional privind politica externa, apararea jarii, asigurarea ordinii publice 5, la cererea primului-ministru, in alte situafii. Presedintele Romaniei prezideaza sedintele de Guvern la care participa. In calitate de invitagi, la sedinjele Guvernului pot participa conducatori ai unor organe de specialitate din subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ai unor ' Anticolul 22 afin, (5) din Legea nr. 90/2001. 2 Bundoard, autorul R. Chapus afirma c& Secretariatul General al Guvernului francez este prin excelenja organul coordonarii si continuitatii guvernamentale (op. cit., vol. |, 1999, p. 214). * Articolul 23 din Legea nr. 90/2001. “ Ase vedea, de exemplu, Departamentul pentru Relafii interetnice, structur& fA perso- nalitate juridic& tn subordinea primuluisministru, 5 Cu privire la ingelesul termenului de ,demnitar in administratia publica centrala’, a se vedea art. 1 din O.G. nr. 32/1998, modificat prin art. Il! din O.U.G. nr. 17/2009, * Articolul 23 alin. (2) si (3) din Legea nr. 90/2007.80 {. Organizarea administrafiei publice autoritati administrative autonome’, precum si orice alte persoane a cror prezenja se apreciazé a fi utila, la solicitarea primului-ministru. Dezbaterile din sedintele Guvernului si modul de adoptare a actelor acestuia, Precum si a oricaror alte masuri stabilite se fnregistreaz’ pe bandd magnetica si se Consemneazé tn stenograma sedinfei, certificat de secretarul general al Guvernului. 86. incetarea mandatului Guvernului. Potrivit art. 110 alin. (1) din Constitutie, Guvernul isi exercita mandatul pand la data validarii alegerilor parlamentare gene- tale, Referitor la aceasta prevedere, in mod intemeiat s-a subliniat c4, din moment ce in temeiul art. 104 alin. (2) din Constitutie Guvernul nou ‘si incepe mandatul la data depunerii jurimantului, este evident cA vechiul Guvern va fi obligat s& functioneze pana in momentul in care noul Guvern isi incepe mandatul; drept urmare, acest moment este cel al depunerii juramantului, nu cel al validarii alege- rilor parlamentare generale, cum statueaza art. 110 alin. (1. in art. 110 alin, (2) din Constitufie se stabileste c& Guvernul este demis, deci Mandatul sau inceteaz&, la data retragerii de cdtre Parlament a increderii acordate* sau dac& primul-ministru se afla in una din situatiile de incetare a functiei de membru al Guvernului prevazute de art. 106 din Constitutie, cu exceptia revocarii, ori este in imposibilitate de a-si exercita atributiile mai mult de 45 de zile. in aceste situatii, Presedintele Romaniei va desemna un alt membru al Guvernului ca Prim-ministru interimar, pentru a indeplini atributiile primului-ministru pana la formarea noului Guvern. Interimatul, pe pericada imposibilitajii exercitarii atributiilor, inceteaza dac& primul-ministru isi reia activitatea in Guvern. Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 90/2001, in cazul incetarii mandatului sau, in conditiile prevazute de Constitutie, pana la depunerea juramantului de catre membrii noului Guvern, Guvernul continua s& indeplineasca numai actele cu Caracter individual sau normativ necesare pentru administrarea treburilor publice, f&r& a promova politici noi. in aceasti perioad’, Guvernul nu poate emite ordo- nanfe si nu poate initia proiecte de lege. ee "intr-0 opinie, se arati despre conducatorii autoritiilor administrative autonome c4 nu Pot participa nici in calitate de invitati, intrucat ,prin specificul activitasii lor si prin autoritatea publica in fafa cdrora prezinta rapoarte de activitate, nu au legatura cu Guvernul” (VA. Prisdcaru, op. cit., 2002, p. 115). Ne exprimam rezerve faji de acest punct de vedere, deoarece autonomia ce le caracterizeazi si prezentarea de rapoarte in fafa Parlamentului de cAtre aceste autoritati nu inseamna ca activitatea lor se desfagoara fard a cunoaste si a aplica programul de guvernare, politica interna si externd a Guvernului. Dar, mai mult, chiar in art. 29 din Legea nr. 90/2001 legiuitorul organic a prevazut expres ci Guvernul se afla in taporturi de colaborare cu autoritatile administrative autonome. $i atunci, nu vedem care at fi motivele pentru care nu ar putea fi invitati la sedintele Guvernului si conducatorii autorita- filor administrative autonome? Sigur, fiind o invitatie, rimane la latitudinea conducatorului autoritasii administrative autonome de a participa sau nu fa sedinga de Guvern. * Ase vedea T. Drdganu, op. cit,, vol. Il, 1998, p. 320. > Camera Deputatilor si Senatul, in sedinti comun’, pot retrage increderea acordati Guvernului prin adoptarea unei motiuni de cenzura, cu votul majoritatii deputagilor si senatorilor (art. 113 din ConstitutieUl, Guvernut 1 §3. Atribufiile Guvernului 87. Articolul 102 alin. (1) din Constitusie prevede ci Guvernul, potrivit pro- gramului su de guvernare acceptat de Parlament, asigurd realizarea_politicii interne si externe a Jarii si exercité conducerea generala a administratiei publice. Totodata, dup’ cum s-a mai precizat, Guvernul are rolul de a asigura functio- narea echilibrata si dezvoltarea sistemului national economic si social, precum si racordarea acestuia la sistemul economic mondial in conditiile promovarii intereselor nationale. ‘indeplinirea acestor importante obiective implicd multiple si variate atributli, cele principale find prevazute in art. 11 din Legea nr. 90/2001. 88. Clasificarea atribujiilor Guvernului. Atributille Guvernului se pot clasifica din mai multe puncte de vedere, Dupé criteriul actului normativ care le prevede, atribujiile Guvernului pot fi grupate in: 1, atributii prevazute de Constitutie; 2. atribufii previzute de Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Roméniei si a ministerelor; 3, atribusii prevazute de Regulamentele de functionare ale celor doud Camere ale Parlamentului; 4. atributii prevazute in alte legi. ‘in continuare, ne vom opri numai asupra atributiilor Guvernului stipulate in Constitutie si a celor precizate in Legea nr. 90/2001. 89. Atribufiite Guvernului prevazute in Constitufie vizeaza politica interna sau externa a statului. a) din domeniul politicii interne, mentionam urmatoarele: ~ asigura realizarea politicii interne, potrivit programului su de guvernare, acceptat de Parlament [art. 102 alin. (1)]; ~ exerciti conducerea generala a administratiei publice (art. 102 alin. (1)]; ~ exercita inigiativa legislativa [art. 74 alin. (1) si (3)]; — Guvernul si ministerele, cu avizul Curtii de Conturi, pot infiinja organe de specialitate in subordinea lor, numai dacd legéa le recunoaste aceasta competen{a fart, 117 alin. (2)]; ~ poate propune Presedintelui Romaniei revizuirea Constitutiei art. 150 alin. (1)] etc; b) in domeniul politicit externe, retinem urmétoarele: ~ asigura realizarea politicii externe a j2rii, potrivit programului séu de guver- nate, aprobat de Parlament [art. 102 alin. (1)]; ~ negociaz& incheierea tratatelor internafionale [art. 91 alin. (1)]; - propune Presedintelui Romaniei acreditarea si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei [art. 91 alin. (2)] etc.92 Il. Organizarea administrajiei publice 90. Atribusiile Guvernului prevazute in art. 11 din Legea nr. 90/2001. Ne vom referi la aceste atributii in ordinea stabilita in articolul menjionat. a) Guvernul exercité conducerea generald a administratie! publice'. Atributia tsi are fundamentul in art. 102 alin. (1) din Constitutie. Guvernul, fiind organul central al puterli executive, care realizeaz& politica interna si externa a farii, trebule s& asigure unitatea de actiune a administratiei publice centrale si locale, pentru reali- zarea obiectivelor ce decurg din programul de guvernare acceptat de Parlament. Atributia de conducere general a administrajiei publice se realizeaz prin mijloace si forme diferite, dupa cum autoritatile sunt subordonate Guvernului sau, dimpotriva, sunt autonome, organizate pe plan central ori functioneaza pe baza auto- nomiei locale. Astfel, Guvernul exercité controlul ierarhic asupra ministerelor, celor- lalte organe centrale ale administratiei publice de specialitate si asupra prefectilor. Guvernul se afl in relatii de colaborarea cu autoritatile administrative autonome’. Controlul de legalitate a actelor autoritatilor administratiei publice locale se reatizeaza de catre prefecti, care sunt reprezentanjii Guvernului, fiind un control de tutela administrativa, in cadrul caruia, dac& considera actul ilegal, pot s& sesizeze instanja de contencios administrativ, solicitand anularea actului. b) Guvernul initiazé proiecte de lege si le supune spre adoptare Parlamentului. Conform art. 74 alin. (1) din Constitutie, dreptul de inisiativa legislativa apartine Guvernului, deputatilor, senatorilor, precum si unui numar de 100.000 de cetjeni cu drept de vot. Guvernul este primul subiect c&ruia i se recunoaste dreptul de initiativa legis- lativa, ceea ce nu este intamplator, ci se explic3 tocmai prin obiectivele majore ale activitatii guvernamentale, Membrii Guvernului pot propune Guvernului proiecte de hotdrari si de ordo- nanje, precum si proiecte de lege, in vederea exercitarii dreptului de inigiativa legislativa a acestuia. Conform art. 26 alin, (2) din Legea nr. 90/2001, Metodologia de elaborare si inaintare la Guvern a acestor proiecte de acte normative se aproba prin hotirare a Guvernului. Astfel, Guvernul a adoptat H.G. nr. 1226/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, ta nivelul Guvenului, pentru ela- borarea, avizarea si prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum si a altor documente, in vederea adop- tarii/aprobari?, Guvernul isi exercit& iniiativa legislativa prin insusirea proiectelor de lege ela- borate de ministere sau de alte autorit&ti ale administratiei publice si transmiterea acestora spre dezbatere si adoptare Camerei competente a Parlamentului, ca prima Camera sesizata. Proiectele de acte normative se elaboreazi de c&tre autoritajile abilitate cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa, republicat’. 1 Asupra acestei atributii, a se vedea M. Preda, op. cit., 2002, p. 63-64. ? Articolui 29 din Legea nr. 90/2001. 3M. Of. nr. 716 din 23 octombrie 2007. fs pens seeI. Guvernul 93 ¢) Guvernul emite puncte de vedere asupra propunerilor legislative, initiate cu respectarea Constitutiei, si le transmite Parlamentului, in termen de 60 de zile de la data solicitarii. Nerespectarea acestui termen echivaleaza cu susfinerea implicita a formei inifiatorului', d) Guvernul emite hotrari pentru organizarea executarii legilor, ordonante in temeiul unei legi speciale de abilitare si ordonanje de urgenta potrivit Constitutiei. Dorim s& subliniem ca, in calitate de organ ceniral al puterii executive, Guvernul are misiunea de a stabili masurile ce se impun pentru organizarea executarii legi- for, ceea ce se realizeaz3 prin adoptarea hotararilor. Dup cum s-a aratat, prin hotarari se reglementeazi acele relatii sociale care sunt inferioare ca importanjad faa de cele reglementate de lege’. Ordonanjele se adopta in temeiul delegarii legislative reglementate in art. 115 din Constitutia Romaniei e) Guvernul asigurd executarea de catre autoritafile administratiei publice a legilor si a celorlalte dispoziii normative date in aplicarea acestora. Ca sef al exe- cutivului, Guvernul trebuie s& asigure executarea legilor si a celorlalte normative elaborate pentru aplicarea acestora. In principal, aceasta atributie se realizeaza prin adoptarea hotararilor, obligatorii pentru organele administrasiei publice, persoanele juridice si persoanele fizice, precum si prin controlul executirii lor, exercitat in formele si modalitijile prevazute de lege. f) Guvernul elaboreaza proiectele de lege a bugetului de stat si a bugetulul asigurarilor sociale de stat si le supune spre adoptare Parlamentului. Atributia reprezintd o reluare a textului art. 138 alin. (2) din Constitutie. Anual, Guvernul elaboreaza proiectul de lege a bugetului de stat si proiectul de lege a asigurarilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobarii Parlamentului, g) Guvernul aproba strategiile si programele de dezvoltare economic a t&rii, pe ramuri si domenii de activitate. Este una din atributiile de o deosebit’ important& prin care se realizeazA politica intem& a {4rii, mai ales politica economica in diferitele ramuri si domenii de activitate, conform strategiei si programului de guvernare aprobat de Parlament. h) Guvernul asigurd realizarea politicii in domeniul social potrivit Programului de guvernare. Aceasta atributie are In vedere utilizarea forfei de munca in sectorul de stat, salarii, pensii, acordarea de ajutoare materiale si altele*, i) Guvernul asigura apararea ordinii de drept, a linistii publice si sigurantei cetaé- Jeanului, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor, in condifiile prevazute de lege. indeplinirea acestei atributii implica adoptarea de acte normative in aceste domenii, coordonarea unora din autoritatile administratiei publice cu atribusil de aceasta naturd etc., toate aceste activitaji guvernamentale putand sa aiba loc numai in condifiile prevazute de lege. Textul de {a lit. b!) a art. 11 din Legea nr. 90/2001 a fost introdus prin Legea nr. 250/2006. (M. Of. nr. 554 din 27 iunie 2006). ? Ase vedea M. Preda, op. cit., p. 73. > Ase vedea I. Vida, op. cit., p. 96.94 {l. Organizarea administratiei publice j) Guvernul aduce la indeplinire masurile adoptate, potrivit legii, pentru apd- rarea firli, scop fn care organizeaza si inregistreaza forfele armate. Examinarea acestei atributii poate fi facuté numai pe baza textelor constitutionale referitoare la fortele armate, respectiv a art. 118 alin. (1)-(3)'. 1) Guvernul asigurd realizarea politicil externe a jarii si, in acest cadru, inte- grarea Romaniei in structurile europene si internafionale. Atributia decurge direct din rolul Guvernului statornicit in art. 101 alin. (1) din Constitujie, acela de a reali- za politica externa a fri, care iyi afl concretizare fn programul su de guvernare acceptat de Parlament. 1) Guvernul negociaz’ tratatele, acordurile si convengiile internajionale care angajeaza statul roman; negociaza si incheie, in condijiile legii, convengii si alte injelegeri internagionale {a nivel guvernamental. Prima parte a textului se inte- meiaza pe art. 91 alin. (1) din Constitutie, potrivit cdruia negocierea tratatelor inter- nationale in numele Roméniel este de competenta Guvernului, iar incheierea lor de competenta Presedintelui Romaniei. Partea a doua a art, 11 lit. k) din lege se refera la acele conventil si alte intele- geti internationale ta nivel guvernamental care sunt negociate si incheiate de Guvern, in condifiile legii. m) Guvernul conduce si controleaza activitatea ministerelor si a celorlalte orga- ne centrale din subordinea sa. Conducerea si controlul activitafii autoritafilor men- fionate de catre Guvern se realizeaz’ pe baza raporturilor administrative de subor- donare dintre cele dintai fafa de Guvern. Acesta din urma beneficiaza de preroga- tivele largi ale controlului ierarhic, verificand activitatea, dar mai ales legalitatea si ‘oportunitatea actelor administrative ale autoritajilor controlate. Drept urmare, in aft. 28 alin, (2) din Legea nr. 90/2001 s-a inserat expres dispozitia potrivit careia, in exercitarea controlului ierarhic, Guvernul are dreptul sa anuleze actele administra- tive ilegale sau inoportune emise de autoritatile administrafiei publice din subor- dinea sa, precum si ale prefectilor. n) Guvernul asigurd administrarea proprietatii publice si private a statului. 0) Guvernul infiinjeaza, cu avizul Curtii de Conturi, organe de specialitate fn subordinea sa. Textul atribusiei reproduce, parjial, confinutul art. 117 alin. (2) din Constitutie. p) Guvernul coopereazd cu corganismele sociale interesate In indeplinirea atri- butillor sale. Far& nicio detaliere, textul reproduce alin. (2) al art. 102 din Consti- tutie. + Articolul 118 alin. (1-Q) are urmatorul cuprins: ,(1) Ammata este subordonati exclusiv voinfei poporului pentru garantarea suveranitajii, a independentei si a unit statului, a inte~ gritafil teritoriale a farii si a democratiei constitutional. in conditiile legit si ale tratatelor internationale la care Romania este parte, armata contribuie la apararea colectiva in siste- mele de aliantd militard si participa la acjiuni privind menfinerea sau restabilirea pacii. (2) Structura sistemului national de aprare, pregatirea populatiei, a economiei si a teri- toriului pentru apatare, precum si statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organica. (3) Prevederile alin. (1) si (2) se aplica, in mod corespunzattor, si celorlalte componente ale fortelor armate stabilite potrivit legii”.Al. Guvernul 95 1) Guvernul indeplineste orice alte atribugii prevazute de lege sau care decurg din rolul si funcfiile sale. Din conjinutul ultimei atributii rezulta ca legiuitorul nu a dorit ca atributiile Guvernului prevazute in Legea nr. 90/2001 sa abi caracter limitativ; dimpotriva, acesta va indeplini orice alte atributii prevazute in alte legi sau care decurg din rolul Guvernului si functiile sale. 91. Din examinarea variatelor atribufii ale Guvernului rezult’ ci, din punct de vedere al competenfei materiale, are 0 competenfa general, care priveste toate domeniile si ramurile de activitate ale administratiei publice. Din punct de vedere al competenfei teritoriale, Guvernul isi exercitd atribujiile pe intreg teritoriul farii. §4. Actele Guvernului 92. Conform art. 108 alin. (1) din Constitufie, Guvernul adopté hotarari si ordonanje. in alin. (2) al aceluiasi articol se arata ca hotirarile se emit pentru orga- nizarea executarii legilor, iar tn alin. (3) se precizeaza ca ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condijiile prevazute de aceasta. Membrii Guvernului pot propune proiecte de hotarari si ordonante. De aseme- nea, pot propune Guvernului proiecte de lege in vederea exercitarii dreptului de inifiativa legislativa a acestuia, potrivit Metodologiei aprobate prin hotarare a Guvernului. Proiectele de acte normative se transmit Ministerului Justifiei in original, impreuna cu 0 copie si numai dupa obfinerea avizelor autoritdjilor publice interesate. Ministe- tul Justitiel avizeaza proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al egalitatii, incheind succesiunea operasiunilor din etapa de avizare. Avizul Ministerului justitiei nu este obligatoriu in cazul hotararilor Guvernului ‘cu caracter individual care au ca obiect exclusiv cele precizate in art. 8 alin. (7) din Regulament’. 93, Hotdrarile Guvernului reprezint& categoria de acte administrative specifica organului central al puterii executive, ele se adoptd pentru organizarea executaiii legilor si nu pot contraveni principiilor si dispozisiilor cuprinse intr-o lege. Hotérarile pot avea caracter normativ sau individual. * Este vorba de numiri $i revocari din functie; stabilirea unor date; aprobarea de indica- tori tehnico-economici de investiii; aprobarea bugetelor de venituri si cheltuieli ale agengilor economici si ale institutiilor publice, pentru cazurile prevazute de lege, si a rectificarii acestora; acordarea de ajutoare financiare si de urgent’; alocarea de fonduri de la bugetul de stat, suplimentarea bugetelor institutiilor publice din Fondul de rezerva bugetar’ la dispo- zitia Guvernului si din Fondul de intervenie la dispozifia Guvernului; aprobarea finanfarii de proiecte si actiuni din fondurite pentru promovarea imaginii extemne a Romaniel; apro- barea stemelor pentru judefe, municipii, orase si comune.96 UW. Organizarea administratiei publice Hotararile cu caracter normativ pot fi clasificate in doua categorii: a) cele care stabilese ele insele reguli juridice pe baza si in vederea executarii legii, deci sunt acte de reglementare a relajiilor sociale din administratia publica (formeaza majori- tatea) si b) hotararile prin care se aproba alte acte juridice, cum sunt, spre exemplu, hotirarile de aprobare a unui ansamblu de norme juridice, denumite regulamente, norme, norme metodologice etc. Despre ultima categorie de hotarari, tn doctrina sa aratat cA ,in toate aceste cazuri, intrucat nu este vorba de aprobarea unui act juridic normativ al unui organ subordonat Guvernului, nu ne gasim tn prezenta nei aprobari propriu-zise, ci a adoptarii de catre Guvern, pe calea unei hotarari, a unui regulament, a unor acte normative, a unor norme metodologice etc.”*. 94. Ordonanjele. a) Ordonanjele simple. Dreptul Guvernului de a recurge la ordonante se intemeiaz’ pe institujia delegarii legislative’, prevazuta de art. 115 alin. (1) din Constitutie, in temeiul c&reia Parlamentu! poate adopta o lege specialé de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. Ordonanfele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si condifiile precizate de aceasta’. S-a aratat ci legea de abilitare a Guver- nului reprezint& totdeauna o initiativa a acestuia, adicd Guvernul insusi solicité legea de abilitare‘. Legea de abilitare trebuie s& prevada, in mod obligatory, dome- niul si data pana la care se pot emite ordonanjele® [art 115 alin, (2) din Constitutie]. Ce se intampla daca, totusi, Guvernul recurge la emiterea unor ordonante dupa expirarea termenului prevazut in legea de abilitare pana la care ele se puteau emite? ntr-o opinie, se consider c3 0 ordonanja a Guvernului emis dupa expirarea termenului prevazut in legea de abilitare este neconstituyionala®. jintr-o alt& parere, se sustine c& o asemenea reglementare isi pierde caracterul de ordonant& si devine simpla hot8rare a Guvernului, care nu poate si modifice, s& abroge sau s& suspende nici legi organice, nici legi ordinare. Se mai adauga ca ,in realitate ins’, intrucét 0 asemenea ordonanj& este emisd cu respectarea tuturor formelor procedurale pentru valabilitatea unei hotarari guvernameniale, este firesc 1 T. Draganu, op. cit,, vol. tl, 1998, p. 317. 2 Cu privire la injelesul delegari legislative, a se vedea /. Deleanu, op. cit, 2001, p. 340. > A se vedea, de exemplu, Legea nr. 279/2003 privind abilitarea Guvernulul de a emite cordonange (M. Of. nr. 454 din 26 iunie 2003). + 4 se vedea I. Deleanu, op. cit., 2001, p. 342. 3 De pild&, in art. 1 din Legea nr. 279/2003 se prevede: , in temeiul art. 114 alin. (1) din Constitujie, Guvernul este abilitat ca de la data intririi in vigoare a prezentel legi, dar nu inainte de incheierea primei sesiuni ordinare a anului 2003, si pand la reluarea lucrarilor Parlamentului in cea de-a doua sesiune ordinar’ a anului 2003, s emité ordonanje tn domenii care nu fac obiectut legilor organice (...)”. 5 M. Constantinescu si A. lorgovan, in lucrarea colectiva Constitufia Romaniel ~ adnotata sl comentatd, 1992, p. 255. Bo eeeemmmnnnrrgen4 Guvernut 97 8 se ajunga la concluzia cA ea are valoarea juridicd a unei asemenea hotarari (olan in ce ne priveste, se poate considera ci 0 ordonanfa emisi de Guvern dupa expirarea.termenului prevazut pentru emiterea ei devine o hotdrare a Guvernului numai in masura in care textele ei nu modifica, nu completeaza, nu abroga sau nu suspenda articole din legi, altfel, o asemenea reglementare trebuie socotita cA este neconstitutionala. Daca legea de abilitare o cere’, ordonanjele se supun aprobarii Parlamentului potrivit procedurii legislative, pana fa implinirea termenului de abilitare, neres- pectarea acestui termen atragand incetarea efectelor ordonantei [art. 115 alin. (3) din Constitutie]. Asadar, numai acele ordonanfe se supun aprobarii ulterioare a Parlamentului daca legea de abilitare o cere, regula flind nesupunerea ordonanfelor unei aseme- nea aprobari’. Pana la aprobarea lor de catre Parlament, ordonantele pot fi modificate, revo- cate sau inlocuite de Guvern*, deoarece ele sunt acte administrative cu caracter normativ. Mai trebuie adaugat ca, potrivit art. 115 alin. (7) din Constitufie, ordonanjele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobé sau se resping® printr-o lege in care vor fi cuprinse si ordonantele ale caror efecte au incetat potrivit alin. (3)’. b} Ordonantele de urgenta in conceptia Constitutiei din 1991, inainte de revi zuirea acesteia. Problematica ordonanjelor de urgenfA o vom examina, mai intai, prin prisma reglementarilor Constituiel nerevizuite, a doctrinei si practicii constitu- fionale intemeiate pe acestea. Astfel, in art. 114 alin. (4) din Constitutie se preciza c& ,|n cazuri exceptionale, Guvernul poate adopta ordonanfe de urgenja. Acestea 'T. Drdganu, op. cit,, vol. l, 1998, p. 135. * De exemplu, in art 2 alin. (1) din Legea nr, 142/2008 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante (M. Of. nr. 525 din 11 lulie 2008), se stipuleaz’ c& in conformitate cu dispozitile art. 115 alin. (3) din Constituyia Roméniei, republicata, ordonanfele emise de Guvern jn temeiul art. 1 vor fi inaintate spre aprobare Parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la reluarea lucrarilor Parlamentului in cea de-a dowa sesiune ordinaré a anuiui 2008, Nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ardonantei”. > Ase vedea M, Constantinescu, A, lorgovan, tn luctarea colectiva Constitujia Romaniei - adnotata si comentaté, 1992, p. 255. “Asse vedea I. Santai, op. cit., p. 124, * A se vedea, de exemplu, Legea nr. 40/2009 privind aprobarea Ordonanjel Guvernuiui nr, 20/2008 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 79/2003 privind controlui si recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanjare aferente utilizate necorespunzator (M. Of. nr. 168 din 18 martie 2009). * Cu titlu de exemplu, a se vedea Legea nr. 265/2003 pentru respingerea Ordonanjei Guvernului ne, 65/2002 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare (M. Of, nr. 434 din 19 iunie 2003), ? Tn aceasta problema, pentru detaliu, a se vedea T. Draganu, op. cit., vol. H, 1998, p. 135 si urm.98 Ul, Organizarea administrafiei publice intra in vigoare numai dup’ depunerea lor spre aprobare la Parlament. Daca Parla- mentul nu se afl& in sesiune, el se convoaca in mod obligatoriu”. S-a subliniat c&, spre deosebire de ordonantele emise pe baza unei legi de abili- tare, ordonanfele de urgent pot fi adoptate in temeiul unel autorizari proprii conferite Guvernului' chiar prin textul menfionat, fara sa fie nevole de o autorizare printr-o lege speciala, dar cu condigia existentel unei situafii exceptionale. jn al doilea rand, ordonantele de urgent& nu intra in vigoare decat dup’ depu- nerea lor spre aprobare la Parlament, find o conditie de existenta a acestora. Refe- fitor la aceast’ condiie, justificat s-a observat ca publicarea ordonanjelor de urgen}4 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea |, ar trebui s& poarte menfiunea oficiala a Presedintelui uneia din cele dou& Camere, prin care s& se ateste depu- nerea lor in prealabil in Parlament, ceea ce niciodata nu s-a facut in practica?, Dacd ordonanta de urgent este respins®? de Parlament, in mod firesc, efectele ei inceteaza la data publicarii legii de respingere; daca ordonanja de urgenta este aprobat&* de Parlament, fara sau cu modificari, ea dobandeste regimul juridical legii®. O problemé controversata a fost aceea daci Guvernul poate emite ordonante de urgenfa in domeniul legilor organice. jn doctrin’ s-a susfinut si argumentat temeinic punctul de vedere 1a care ne-am raliat, potrivit caruia ordonanjele de urgenj nu pot cuprinde reglementari de domeniul legilor organice. Astfel, s-a aratat cA in sistemul Constituiei_noastre, Parlamentul nu este autorizat s& modifice, s& abroge sau si suspende legi organice prin legi ordinare, nici macar in stare de urgenja*. ‘in continuare, se observa c&, daca Parlamentului in situatii de urgens& nu i se recunoaste aceasta competenja, este de neconceput ca intr-o situatie identica Guvernului si i se recunoasca dreptul de a exercita aceasta competenta pe cale de ordonante’. Un alt autor sublinia, printre altele, cA _,Excepfia de la regula constitutionala prevazuta de art. 144 alin. (1) din Constitutie — admisibilitatea ordonanjelor numai in domenii care nu fac obiectul legilor organice — nu ar putea fi decat expresa, nu subinfeleasa, tocmai * A se vedea T. Dréganu, op. cit,, p. 141. in acelasi sens, a se vedea | Deleanu, care adaugi: ,Mai exact, poate, ordonanja de urgenja nu reprezints 0 varietate de delegare legislativa, cto abatere de la regula delegarii” (op. cit, 2001, p. 347, nota 2). In sens contrar, a se vedea M. Constantinescu, A. forgovan, 7n jucrarea colectiva, Constitujia Romaniei — comentat’ si adnotata, 1992, p. 256. 2 Ase vedea T. Draganu, op. cit., vol. Il, 1998, p. 147. > A se vedea, de exemplu, Legea nr. 2/2008 pentru respingerea Ordonanjei de urgenta a Guvernulul nt. 134/2006 privind inflinjarea Autoritiii Nationale pentru Reglementare in Comunicatii si Tehnologia Informatiel (M. Of. nr. 105 din 20 februarie 2009). * Legea nr. 8/2009 pentru aprobarea Ordonanjel de urgent a Guvernului nr. 31/2008 pentru modificarea art. 492 din Codul de procedura penald (M. Of. nr. 105 din 20 februarie 2009). 3 Ase vedea M. Preda, op. cit,, p. 77. ® Ase vedea T. Drdganu, op. cit., vol. ll, 1998, p. 142. 7 Ibidem.i i | | | i U. Guvernul 99 pentru ca ar trebui sa fie calificaté ca exceptie’’, S-a mai remarcat ca, intrucat legea de aprobare a ordonantei este o lege ordinara, se ajunge la situatia de a se vota cu majoritate simpli o lege prin care se aprobi norme de factura organica, adoptate printr-o ordonanfa’. Potrivit unei opinii, ordonanjele de urgenja nu trebuie s intervina in domeniul legilor organice, ,aceasta fiind o condifie esensiala a constitutionalitatii lor’, Cu toate argumentele solide in favoarea acestui punct de vedere, Curtea Consti- tujionala s-a situat, adesea, pe o pozitie opusa in jurisprudenta sa‘. A doua problema care trebuia Lamuriti privea infelesul nosiunii in cazuri exceptionale’. Curtea Constitutional’, in cateva decizii, a aratat ce anume se injelege prin cazul exceptional de care depinde legitimitatea constitutionala a ordonanjei de urgenja. Astfel, cazul exceptional se justificd ,pe necesitatea si urgenja reglemen- tril unei situaii care, datorit circumstantelor sale exceptionale, impune adoptarea unei grave atingeri aduse interesului public”. Intr-o alta decizie, la cele de mai sus, Curtea Constitutional a addugat: ,Cazul exceptional are un caracter obiectiv, in sensul ca existenja sa nu depinde de vointa Guvernului, care, in asemenea imprejurari, este constrans si reacfioneze prompt pentru apararea unui interes public pe calea ordonanfei de urgenja”*. Prin acest inteles dat cazulul exceptional de catre Curtea Constitutionala, numarul ordonan- jelor de urgenta ar fi trebuit s4 scad&, dar in practica nu s-a intamplat aga. Pe de alta parte, dupa cum s-a remarcat in doctrina, din pacate, chiar Curtea Constitusionala si-a abandonat criteriile care justificau cazul exceptional”. ©) Prin revizuirea Constitutiei din anul 2003, alin. (4) si (5) ale fostului art. 114, devenit art. 115, au fost modificate si s-au adaugat trei alineate noi, in ideea de a se stavili numarul mult prea mare al ordonanfelor de urgent adoptate de Guvern si de a se clarifica unele din problemele controversate din doctrina. Conform alin. (4) al art. 115, ,Guvernul poate adopta ordonante de urgenta numai tn situatii extraordinare a cdror reglementare nu poate fi amanatd, avand obligatia de a motiva urgenta in cuprinsul acestora”. "1 Deleanu, op. cit., 2001, p. 343. 2 A se vedea D. Apostol Tofan, Consideratii in fegatur’ cu regimul juridic aplicabil ordo- nantelor Guvernului, in Dreptul nr. 4/1998, p. 39. ° ° 1, Muraru, M. Constantinescu, Ordonanja guvernamentald. Dactrina si jurisprudeny3, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2000, p. 107. “ De pild’, a se vedea C.C,, Decizia nr. 34/1998, in M. Of. nr, 88 din 25 februarie 1998. * C.C, Decizia nr. 65/1995, in M. Of. nr. 129 din 28 iunie 1995. *C.C., Decizia nt. 83/1998, in M, Of. nr. 211 din 8 iunie 1998. Prin aceasta decizie s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor O.U.G. nr. 22/1997 pentru modifi carea si completarea Legii administrajiei publice locale nr. 69/1991, republicaté, Remarcam, cu alta ocazie, importanga deosebita a acestei decizii, prin cate s-a pus capat aplicarli vreme de un an de zile a ,celebrei” O.U.G. nr. 22/1997. 7 Ase vedea |, Deleanu, op. cit., 2001, p. 342 si definitia pe care autoru! o di ,cazului excepfional”, la p. 346. | |100 Ml. Organizarea administratiei publice Din examinarea textului rezulté cd adoptarea ordonanfelor de urgenta de catre Guvern este permis& numai in situafii extraordinare, a cdror reglementare nu poate fi amanata, cu obligagia motivarii urgenfei in cuprinsul ordonanfelor. Desigur, fafa de textul initial, actuala formulare este mai restrictiva. Se constata ins ca, in anit care au trecut de la revizuirea Constitutiei, Guvernul a recurs la un mare numar de ordonante de urgent, iar sintagma ,,situafii extraordinare a cdror reglementare nu sufera in nici un fel amanarea’, adeseori, a fost interpretaté mult prea larg, fara a fi intrunite condifiile intrinseci ale ,,situafiei extraordinare”’. in alin. (5) al art. 115 se precizeaza: ,Ordonanja de urgenta intra in vigoare numai dup& depunerea sa spre dezbatere in procedura de urgenja la Camera competent’ sa fie sesizata si dupa publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei. Camerele, dacd nu se afla in sesiune, se convoaca in mod obligatoriu 7n 5 zile de la depunere sau, dupa caz, de la trimitere. Dac in termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizati nu se pronun{A asupra ordonanjei, aceasta se considera adoptat’ si se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea in procedura de urgent. Ordonanja de urgenja cuprinzind norme de natura legii organice se aprob’ cu majoritatea prevazutd la art. 76 alin. (1)". Este binevenité precizarea mai exact a momentului intrarii in vigoare a ordo- nanjei de urgent’, in sensul ad&ugirii ,si dup’ publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei”. Totusi, trebuie semnalata diferenja de optica fata de regula statornicité in art. 78 din Constitutie, in sensul c& legea se public in Monitorul Oficial al Roméaniei si intr in vigoare la 3 zile de la data publicarli sau la o data ulterioara prevazutd fn textul ei. Totodat&, remarcm ca noutate dezbaterea accelerata in procedura de urgentd a acestor ordonanje. Astfel, dac& in termen de cel mult 30 de zile de la depunere Camera sesizati nu se pronunja asupra ordonanfei de urgenja, aceasta este considerata adoptata si se trimite celeilalte Camere, care decide tot in procedurd de urgenja. Cu privire la conginutul textului, s-a aratat ca ,se evita astfel ca asemenea ordonanje s& nu fie supuse controlului parlamentar si aprobirli sau respingerii, dup’ caz, timp de luni de zile sau chiar ani”. In schimb, Intr-o alta parere, se + Autorul |. Deleanu defineste ,situatia extraordinara” ca fiind ,, situaie imprevizibila, care se abate de la regulile sau asteptirile obisnuite, de natura sa intrefind, si determine ori si favorizeze periclitarea interesului public, implicand, din acest motiv si fn lipsa altor mijloace constitutionale imediate, m&surl urgente pentru inlaturarea sau prevenirea perico- lului, aplicabile de indata, m&car partial” (Institutii si proceduri constitutionale in dreptul roman si in dreptul comparat. Tratat, Ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 705). ? Autorul A. lorgovan sugereaz’ Guvernului s& instituie regula, in practica elaborarii ordonantelor de urgent, dup care, in preambulul ordonantei unde se menfioneaza temeiul constitufional si inainte de motivarea urgenfei, si se faci precizarea cd ordonanfa a fost depusa spre dezbatere la Camera Deputatilor sau Senat, dup3 caz, cu indicarea datei (in M, Constantinescu, A. lorgovan, |. Muraru, E.S. Tandsescu, op. cit., 2004, p. 229), 2M. Constantinescu, |. Muraru, A. lorgovan, op. cit., 2003, p. 96. Chiar asa flind, se pune intrebarea dac& interese politice nu vor determina Camera competent sesizata c nu se pronune tn termen de cel mult 30 de zile de la depunere asupra ordonantei de urgensa, tocmai pentru a se evita dezbaterile si a se considera adoptata.Ul Guvernul 101 considera ca este o prevedere vulnerabild, susceptibila de diverse interpretari si inutila', Acelasi autor mai arata, intemeiat, ca ,Prezumtia ~ dar, de fapt, fictiunea ~ adoptarii ordonanjei nu se justifica prin nimic; dimpotriva, ar trebui, cel mult, s& se deduca neadoptarea ordonanjei””. Mai observam cA prin ultima fraza a alin. (5) al art. 115 se admite ca prin ordo- nane de urgent s& se intervina in domenii rezervate legii organice, prevazindu-se c ,Ordonanta de urgens& cuprinzand norme de natura legii organice se aproba cu majoritatea prevazutd la art. 76 alin. (1)". Asadar, in pofida majoritatii opiniilor din doctrina romana de specialitate, in sensul c& ordonantele de urgenfa nu trebuie sa reglementeze norme de natura legii organice, prin Legea de revizuire s-a optat pentru solutia contrard. Este drept c4 urmatorul alineat cuprinde anumite domeni? in privinfa carora este interzisé adoptarea ordonantelor de urgenga*. Astfel, alin. (6) din art. 115 din Constitutie are urmatorul cuprins: ,Ordonanjele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta® regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitujie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri tn proprietate publica”. Cu privire la adoptarea ordonantelor de urgent in domeniul legilor organice, recent s-a subliniat: ,Compromisul politic nu a permis interdictia intervenfiei prin ordonanje de urgenta in domeniul legilor organice si a limitat destul de mult anver- gura modificarii*. in continuare se arati c& in cadrul procesului de revizuire constitutionala nu s-au facut suficiente precizari cu privire [a situatiile in care se pot emite ordonanje de urgen}4, precum si {a efectele juridice produse de astfel de acte normative’. jin fine, ultimul alineat al art. 115 este nou, si anume se stipuleaz& ca: ,Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, daca este cazul, masurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonantei”®. "In acest sens, a se vedea /, Deleanu, op. cit., 2006, p. 706. ? }, Deleanu, Revizuirea Constitusiei, p. 27. 2 Ase vedea CL. Popescu, Domeniile de reglementare care nu pot face obiectul ordo- nantelor de urgenté ale Guvernului, in Dreptul nr.'4/2006, p. 72 gi urm. * Comentarii cu privire la limitele ordonanjelor de urgenfi a se vedea in J. Deleanu, op. cit, p. 27; A. lorgovan, in M, Constantinescu, A. lorgovan, |. Muraru, E.S. Tandsescu, op. cit, p. 226-228 ° Autorul 1. Defeanu subliniaza c4, intr-o interpretare contextual juridica, trebuie si ne oprim doar la unul din sensurile cuvantului ,afectare”, precizat in dicfionar, acela de »Prejudiciere” sau de ,lezare” (op. cit., 2006, p. 710), ®'S, Tandsescu, Revizuirea Constitutiei, in CJ. nr. 10/2003, p. 85. ” Ibidem. * Daca la scurt timp dupa revizuirea Constitutiei afirmam ca ramane de vazut in ce misurd noile texte ale art. 115 din Constitusie vor contribui, mai ales in practica statala, la solufionarea unora dintre problemele controversate ridicate n legiturd cu ordonanjele de102 Il, Organizarea administrafiei publice d) in ce priveste natura juridicd a ordonanfelor, de la data publicatii lor in Monitorul Oficial al Romaniei, acestea sunt acte administrative, iar prin ratificarea lor de catre Parlament, ele se transforma in lege! sau, intr-o alt& formulare, se arat& ca ordonantele Guvernului au o dubla natura juridic’, si anume acte admi- nistrative, tn raport cu autoritatea care le adopt’, si acte cu putere de lege, in raport de forga juridic’ a lor’, ) Caracterul ordonanfelor. Regula este cA ordonanjele au caracter normativ. Dat fiind c& tn practica guvernamentala a ultimilor ani au fost adoptate si ordo- nanfe cu caracter individual, acestea se constituie in excepfii de fa regula. 95. Procedura de adoptare a hotararilor si ordonanjelor Guvernului. a) Con- form art. 27 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, Guvernul adopta hotarari si ordonante in prezenja majoritatii membrilor s8i. Asadar, cvorumul cerut pentru adoptarea actelor juridice ale Guvernului este prezenta la sedinjele de plen a majoritafii membrilor care il compun. in continuare, in acelasi alineat al art. 27 se prevede ca: ,Hotararile si ordonanjele se adopta prin consens. Daca nu se realizeazi consensul, hotaraste primul-ministru”. Dac unii autori nu comenteaza in niciun fel textul citat’, alfii tsi exprim’ rezerve fata de continutul acestuia. Ne raliem ultimului punct de vedere, care considera c& ,(...) aceasta procedura de adoptare a hotirarilor sau ordonantelor (...) este straina oricror reguli ale democrafiei si prin ea se dau puteri exagerate primului-ministru’’. in sprijinul aceluiasi punct de vedere, un alt autor observa intemeiat c& hotararile si ordo- nanfele ,fiind acte juridice, ele ar trebui adoptate doar pe baz de vot, unde cerinta majoritatii nu trebuie s& lipseasca (...)". Intr-adevar, a cere consensul pentru adoptarea unor acte juridice® si, cu at&t mai mult, ale Guvernului ni se pare o conditie excesivi, care in practica este dificil de realizat. Pe de alt parte, daca nu se realizeazi consensul, hotaraste primul-ministru, ceea ce inseamna ca acesta decide in ultima instant si este infrant chiar caracterul urgenfa si mai ales la reducerea numarul lor, la ora actuala, putem sa constatam ca au fost adoptate un numar foarte mare de ordonante de urgenta. "Ase vedea: R. Chapus, Droit administratif général, 13° éd., p. 640; 1, Deleanu, op. cit, 2006, p. 347. 2A se vedea D. Apostol Tofan, Despre natura juridicd si regimul juridic aplicabil ordonantelor Guvernului, in R.D.Pb. nr. 1/1995, p. 97. > Ase vedea, spre exemplu: V. Vedinas, op. cit., 2007, p. 314-315; A. Trailescu, op. cit., 2008, p. 22-23; C. Manda, op. cit., vol. lI, 2002, p. 50. “Vil. Prisdcaru, op. cit., 2002, p. 114. 5 M, Preda, op. cit., 2002, p. 72. © Pentru observatii critice cu privire la dispozitiile Legii nr. 415/2002, prin care se prevede cA hotararile Consiliului Suprem de Aparare a Tari se adopta prin consens, a se vedea R.N. Petrescu, O noua reglementare privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Apirare a Tari, p. 65-67.11. Guvemul, 103 colegial al Guvernului’, Or, regula este c& autorititile administratiei publice cole- giale isi adopta actele juridice cu ,majoritatea” ceruta de lege. b) Alineatul (2) al art. 27 stipuleaz4 c& prevederile alin. (1) se aplic’ si in cazul documentelor si al altor masuri dezbatute in Guvern. Dupa cum s-a observat, din text nu rezulté daca asemenea documente si masuri sunt sau nu producatoare de efecte juridice’. Din moment ce aceste documente ori masuri nu imbraca forma hotararilor si ordonanfelor, care este rostul unei asemenea precizari confinute in alin. (2) al art. 27? c) Reluand textul art. 108 alin. (4) din Constitutie, in art. 27 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 se arati ca hotirarile si ordonanjele se semneazé de primul-ministru, se contrasemneaza de ministrii care au obligafia punerii lor in executare si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea |. Nepublicarea atrage inexistenfa hotdrarii sau ordonanjei. Fac exceptie de la regula publicarii hotdrarile cu caracter militar, care se comu- nic& numai institufiilor interesate. §5. Raporturile Parlamentului cu Guvernul 96. Conform art. 111 alin. (1) din Constitutie, republicata, Guvernul si celelalte organe ale administrafiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitafii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatitor, de Senat sau de comisiile parlamentare, prin intermediul presedintilor acestora. In cazul in care o inifiativa legislativa implica modificarea prevederilor bugetului de stat sau a bugetului asigurarilor sociale de stat, solicitarea informarii este obligatorie. Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca fi se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie’. 97. Tot in cadrul raporturilor Parlamentului cu Guvernul se inscrie art. 112 alin. (1) din Constitutie, potrivit c4ruia Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligaia si raspunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputafi sau senatori, in conditiile prevazute de Regulamentele celor doud Camere ale Parla- mentului. Asadar, potrivit noului text al art. 112 alin. (1), Guvernul si fiecare dintre membrii sai au obligatia si rispunda la intrebirile sau interpelirile formulate de deputati sau de senatori, dar numai in conditiile avute in vedere de Regulamentele ‘Tn aceasti ordine de idei, A. lorgovan subliniaza: ,Suntem de parere c4 actuala form’, cu decizia final a primului-ministru, este mai susceptibila de o critic’, sub aspectul neconstitutionalitési, decat formula dreptului de veto al primului-ministry din vechea reglementare. Constitujia spune clar, in art. 107: ¢Guvernul (gi nu primul-ministru) adopta hotarari si ordonanje»"(op. cit., 2005, p. 402, nota 1). 7 jn acest sens, a se vedea V./. Prisdcaru, op. cit., 2002, p. 114. ? articolul 171 alin. (2) din Constitutie, republicata.104 Ul, Organizarea administratiei publice Camerei Deputatilor si Senatului, precizare care lipsea in forma initiala, anterioara revizuirii, Conform Regulamentelor Camerelor Parlamentului, intrebarea este o simpla cerere In vederea obfinerii unor limuriri, de pilda, daca o informatie este exacta, dac& un fapt este adevarat, daci Guvernul si celelalte organe ale administrafiei publice injeleg 54 comunice Camerei actele si informasiile solicitate; interpelarea este si ea o cerere adresata Guvernului, prin care se solicita explicagit asupra politicii Guvernului in probleme importante ale activitatii sale interne si externe’. ‘intrebarile se adreseaz oral sau in scris, pe cand interpelarile implica un text scris. Interpeldrile se inscriu intr-un registru special si se afiseaza la sediul Camerel. 98, Refinem consacrarea constitufionald a mofiunii simple in art. 112 alin. (2), realizata prin Legea de revizuire, adica posibilitatea adoptarii ei de catre Camera Deputatilor sau Senat, prin care si-si exprime pozisia cu privire la o problema de politic’ intern, externa sau, dupa caz, referitoare la o problema ce a facut obiectul unei interpelri. in acest mod, parlamentarii dispun de un mijloc mai eficace de control asupra Guvernului, ministrilor si administratiei publice in general. Adoptarea unei mofiuni simple produce efecte in plan politic, ,marcand o victorie a forfelor politice care au inisiat-o si susfinut-o, cu ecoul corespunzator in ochii opiniei publice”’. 99, Ancheta parlamentara este realizata de catre comisiile de anchetd ce pot fi inifiate la cererea unei treimi din numarul deputatilor sau senatorilor, fiind necesar pentru infiinjarea lor votul majoritagii deputatilor sau senatorilor. Odat& constituite, comisiile de anchet& dobandesc anumite atributii speciale de investigare, care se finalizeaz& cu un raport supus dezbaterii Camerei. ‘Asadar, numai Camerele Parlamentului au competenta de a hotéri asupra masurilor ce urmeaza a se lua ca urmare a constatarilor comisiei de ancheta’, 100. in cadrul raporturilor Parlamentului cu Guvernul, respectiv al controlului politic exercitat de Parlament asupra Guvernului se inscrie mofiunea de cenzur3, reglementata in art. 113 din Constitutie, respectiv angajarea réspunderii Guvernulut conform art. 114 din Constitujie. Ne vom ocupa de aceste doua probleme in continuare, cu ocazia examinarii raspunderii Guvernului. + A se vedea si V, Duculescu, C. Calinoiu, G. Duculescu, op. cit,, 1997, p. 339-340; T. Drdganu, op. cit, vol. I, 1998, p. 185-186. 7 M. Constantinescu, |. Muraru, A. lorgovan, op. cit., p. 89. 2A se vedea, in acest sens, T. Draganu, op. cit., vol. ll, 1998, p. 187. A se vedea si A. lorgovan, op. cit., 2005, p. 421. i |HGuverul 105 §6. Raspunderea Guyernului 101. Unele considerafii de drept comparat’. Constitufia Spaniei, in art. 108, stipuleaz&: ,Guvemnul este responsabil in mod solidar pentru gestiunea sa public& in faja Congresului deputatilor”, iar in art. 113 alin. (1) prevede: ,Congresul depu- tajilor poate pune in joc responsabilitatea politic’ a Guvernului, adoptand cu majoritatea absoluta o mosiune de cenzura”. ‘in alin. (2) al aceluiasi articol se araté ca ,Mosiunea de cenzur& va trebui sd fie propus’ de cel putin a zecea parte din deputafi si ea va trebui si includ’ numele unui candidat la presedintia Guvernului’, Constitufia Frantei, in art. 49 alin. (2) precizeaza: ,Adunarea Nationala pune in cauza rAspunderea Guvernului prin votarea unei mofiuni de cenzura. O asemenea mofiune nu este acceptata decat daca este semnata de cel putin a zecea parte din membrii Adundrii Nafionale. Nu se poate proceda la vot decat dupa patruzeci si opt de ore de la depunerea sa”. in continuare, se araté cd motiunea de cenzurd se adopta cu votul majoritagii deputatilor. in art. 94 alin. ultim din Constitufia italiei se prevede: ,Mofiunea de neincredere trebuie si fie semnati de cel putin a zecea parte din membrii Camerei si ea nu poate constitui obiectu! dezbaterilor decat dupa trei zile de la prezentarea sa”. In Grecia, motiunea de cenzura trebuie semnata de cel pujin a sasea parte din deputati pentru a fi pus in dezbatere si ea este adoptat’i numai cu votul majorit3fii absolute a deputatilor®. O noua mofiune de cenzurd poate fi initiata numai dupa 6 luni de la respingerea motiunii de cenzuri precedente, trebuind semnata de majoritatea absoluta a deputatilor’. 102. Scurt istoric al raspunderii ministrilor in Romania. Pentru intaia oard, nofiunea de responsabilitate a ministrilor apare in Regulamentele Organice. Responsabilitatea ministrilor a fost mai clar definité in Conventia pentru organi- zarea definitiva a Principatelor Romane, semnatd la Paris, la 19 august 1858”. Constitutia din 1866, in art. 101, a reglementat expres rispunderea ministrilor, si anume a prevazut cd fiecare din ambele adundri, precum si Domnul au dreptul de a acuza pe ministri si a-i trimite inaintea Inaltei Curti de Casasie si Justitie, care, Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. ll, p. 2005, 424 si urm. 2 O, Tinca, Constitutit si alte texte de drept public, Ed. Imprimeriei de Vest, Oradea, 1995, p. 669. > Idem, p. 476. *O, Finca, op. cit., p. 591. 5 K. Mavrias, Le régime politique de la Gréce, in Les régimes politiques de pays de I'UE et de la Roumanie, op. cit,, p. 192. * Idem, p. 92. 7 Ase vedea V.l, Prisdcaru, op. cit, 2002, p. 160.106 Ul, Organizarea administrajiei publice singura, in Sectiuni Unite, era in drept de a-i judeca. Alte dispozifii procedurale speciale! erau cuprinse in urmatoarele alineate ale art. 101. in temeiul art. 101 alin. (3) din aceasti Constitujie, a fost adoptaté Legea responsabilitatii ministeriale din 2 mai 1879. Conform art. 1 din aceasta lege, toate dispozitiile legilor penale ordinare, rela- tive la infractiunile comise atat de functionarii publici in exercitiul funcfiunilor tor, cat si de particulari, se aplicd si ministrilor. in art. 2 se prevedea c& ministrilor, dovediti ca find vinovati, li se aplica, pe lang pedepsele cu detentiune prevazute de Codul penal, si interdictia, de la 3 ani pana Ia toata viata, de a ocupa funcsii publice, in raport de gravitatea infractiunii comise. Conform art. 10, instructiunea si urm&rirea se puteau incepe numai cu autorizarea Camerei sau Senatului. In afard de réspunderea penalé a ministrilor, Legea din 1879 reglementa si raspunderea civil a acestora in cazul in care, dupa cum se preciza in art. 4, ,cu rea-credinfA va fi cauzat o dauna statului sau 7 va fi expus la daune catre parti- culari, va fi rAspunzator civil citre stat si se va judeca conform dreptului comun, cu autorizarea corpurilor legiuitoare”. Jurisprudenta format pe baza dispozisiilor Legii asupra responsabilit3sii ministe- riale a cuprins si aspecte ale responsabilitatii ministeriale civile’. Constitutia din 1923 a reluat, cu unele modificari, dispozitiile cuprinse tn art. 101 din Constitufia din 1866 si in acelasi mod a procedat si Constitutia din 1938”. 103. Raspunderea Guvernului potrivit Constitujiei Romaniei, republicat A. Raspunderea politica. in art, 109 alin, (1) se araté ci Guvernul raspunde politic numai fn fata Parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al Guvernului rispunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea Guver- nului si pentru actele acestula. Asadar, in sistemul nostru constitutional este regle- mentati. rdspunderea politicd solidara a tuturor membrilor Guvernului pentru activitatea si actele acestuia. a) Cea mai severd sancfiune care se aplic3 in cazul rspunderii politice a Guver- nului este retragerea fncrederii de catre Parlament sau demiterea Guvernului, iar procedura care trebuie respectata pentru aplicarea acestei sancfiuni este mofiunea de cenzura, reglementata in art. 113 din Constitutie. Prin adoptarea motiunii de cenzura de catre Parlament, acesta retrage incre- derea acordati Guvernului, de aceea este consideratd ,o solutie extrema”, care intervine numai dup ce Parlamentul a uzat de celelalte proceduri de control stipulate in Constitutie*. Pentru detalii, a se vedea V.1. Prisdcaru, op. cit., 2002, p. 160. ? A se vedea R. Carp, Responsabilitatea ministeriala, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 185. 2 Idem, p. 160. + in acest sens, a se vedea: G. Vrabie, op. cit, vol. i, 1999, p. 322-323; V. Vedinas, op. cit, 2007, p. 320.Ul, Guvernul 107 Conform art. 113 alin. (2) din Constitutie, motiunea de cenzura poate fi inifiata de cel putin o patrime din numarul total al deputagilor si senatorilor si se comunicd Guvernului la data depunerii, Mofiunea de cenzura se dezbate dupa 3 zile de Ja data cand a fost prezentatd in sedinta comuna a celor dou Camere [alin. (3) al art. 113). Adoptarea motiunii de cenzura cu votul majoritafii deputagilor si senatorilor in sedingé comuna a Camerei Deputafilor si Senatului are ca efect retragerea incre- derii acordate Guvernului, adic incetarea mandatului acestuia. Daca mofiunea de cenzurd a fost respinsd, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot inijia, in aceeasi sesiune, o nou’ mofiune de cenzura, cu excepfia cazului in care Guvernul isi angajeaza rspunderea potrivit art. 114. ‘in doctrina se consider c& prin intreaga reglementare a art. 113 din Constitujie mojiunea de cenzura poate duce fa demiterea Guvernului in ansamblul sau, dar nu poate fi indreptata impotriva unui singur ministru?, opinie cu care suntem de acord. b) Angajarea rspunderii Guvernulu?’. Cu privire la angajarea raspunderii Gu- vernului la inifiativa sa, s-a precizat cA aceasta nu este apanajul primului-ministru, cio face Guvemnul, ca organ colectiv si solidar, ceea ce presupune o hotarare in acest sens a acestuia, ca atare, rémane {a aprecierea exclusiva a Guvernului oportunitatea inisiativei si a continutului acestel inigiative’, opinie Ja care ne raliem. Potrivit art. 114 afin. (1) din Constitutie, Guvernul isi poate angaja raspunderea in faja Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinga comuna, asupra unui program, a.unei declaratii de politic general sau a unui proiect de lege’. Daca in termen de 3 zile de la prezentarea unuia dintre acestea se depune o mofiune de cenzura, care este votata in conditiile art. 113, Guvernul este demis alin. (2) al art. 114]. " Autorul 7. Drdganu arat’ c& aceasti prevedere constitutional se abate de la traditia parlamentard a fSrii noastre, potrivit cireia votul de neincredere al unei singure Camere a Parlamentului era suficient pentru a obliga Guvernul si demisioneze (op. cit,, vol. Hl, 1998, p. 172). Ase vedea: |. Vida, op. cit., p. 333; T. Draganu, op. cit., vol. ll, p. 172; V. Vedinas, op. cit, 2007, p. 320. ? Intr-un examen al evolujiei practicii de stat cu privire la angajarea raspunderii Guver- ului pand in anul 2003, sunt surprinse foarte bine si analizate in spirit critic principalele situafii in care Guvernul si-a angajat rispunderea: pentru un project de lege de aprobare a unei ordonanje (care deja isi producea efecte juridice); pentru un project care continea nu ‘mat putin de 6 obiecte de reglementare si, recent, pentru un proiect de lege confinand nu ‘mai putin de 15 obiecte de reglementare, precum si pentru un proiect de lege care intrase deja in dezbaterea parlamentard, trecnd de Camera Deputajilor si aflandu-se In dezbaterea Senatului*. Raportat la caracterul general al prevederilor constitutionale, se fac propuneri de lege ferenda pentru ca Guvernul s3 nu mai recurga cu exces de putere” la practica legi- ferarii tn locut Parlamentului? (a se vedea D, Aposto! Tofan, Angajarea rispunderii Guver~ nului, in R.D.Pb. nr. 1/2003, p. 21). * Ase vedea |. Deleanu, op. cit., 2006, p. 281. 5 Cu privire la angajarea raspunderli Guvernului, a se vedea, pe larg, D. Aposto! Tofan, op. cit, p. 4 si urn.108 i, Organizarea administratiei publice Initial, in alin, (3) al fostului art. 113 se prevedea c&, dacd motiunea de cenzura este respins’, proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declarafia de politic& general devine obligatorie pentru Guvern. Prin Legea de revizuire a Constitutiei, textul actualului alin. (3) al art. 114 a fost perfectionat, in sensul c& se permite parlamentarilor sé prezinte amendamenie, urmand ca cele acceptate de Guvern sa fie inserate in confinutul legii!. Reddim cuprinsul acestui alineat: ,Daci Guvernul nu a fost demis potrivit alin. (2), proiectul de lege pre- zentat, modificat sau completat, dupa caz, cu amendamente acceptate de Guvern se consider’ adoptat, iar aplicarea programului sau a declarajiei de politica general devine obligatorie pentru Guvern”. Ramane insa fara rezolvare situatia in care Guvernul nu va accepta niciunul din amendamentele propuse, cea ce inseamna c& proiectul de lege nu va suferi nicio modificare, ramanand in forma initiala, conceputa de Guvern. ‘in cazul in care Presedintele Romaniei cere reexaminarea legii adoptate con- form art. 114 alin. (3), dezbaterea acesteia se va face in sedinta comuna a celor doua Camere. B. Raspunderea juridica ~ dispozitii de ordin constitutional. Referitor a raspun- derea penala, in art. 109 alin. (2) din Constitujie se prevede cd numai Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul s4 cear& urmarirea penala a membrilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitarea funcfiei lor. Daca sa cerut urmarirea penala, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestora din functie. Trimiterea in judecata a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din functie. Competenta de judecat& apartine Inaltei Curti de Casatie si Justisie. Potrivit art. 109 alin. (3) din Constitutie, cazurile de raspundere si pedepsele aplicabile membrilor Guvernului sunt reglementate printr-o lege privind responsa- bilitatea ministeriala”. 104. Raspunderea membrilor Guvernului potrivit Legii nr. 15/1999. in aplica- tea textelor constitutionale a fost adoptata Legea nr. 115/1999 privind responsabi- fitatea ministeriala’, republicata in 2007*. Ase vedea M, Constantinescu, I. Muraru, A. forgovan, op. cit,, p. 93. 2 In mod asemanator, art. 32 din Legea nr. 90/2001 prevede ci rdspunderea penald a membrilor Guvernului este reglementata printr-o lege privind responsabilitatea ministerial, 3 Legea nr. 115/199 (M. Of. nr. 300 din 28 iunie 1999) a fost completata prin O.U.G. nr, 130/199 (M. Of. nr. 454 din 20 septembrie 1999), aprobata prin Legea nr. 468/2001 (M. Of. nr. 413 din 25 fulie 2001}, prin O.U.G. nr. 289/2000 (M. Of. nr. 706 din 29 decembrie 2000), aprobat’ prin Legea nr. 31/2001 (M, Of. nr. 116 din 7 martie 200%). Legea ne. 115/2001 a fost republicata in M. Of. nr. 334 din 20 mai 2002. Curtea Constitusionala sa pronunjat asupra oblectiilor de neconstitufionalitate a Legii nr. 115/1999 prin Decizia nr, 93/1999 (M. OF. nr. 300 din 28 iunie 1999), * Dupa alte modificari si completari, Legea nr. 115/1999 a fost republicatd in M. Of. nr, 200 din 23 martie 2007, dandu-se textelor 0 noua numerotare. in text, vor avea in vedere aceast’ form’ republicatd a Legii nr. 115/2007, cu modificarile ulterioare., : Il, Guvernul 109 Legea nr. 115/1999 reglementeaza atat rdspunderea politica, cat si rdspunderea Juridica a membrilor Guvernului’. a) In ce priveste raspunderea politica, textele legii reitereaz& si detaliaz’ dispozifiile constitusionale. Astfel, se precizeaz’ cA Guvernul, in intregul sau, si fiecare dintre membrii acestuia sunt obligati sa isi indeplineascd mandatul cu respectarea Constitutiei si a legilor sari, precum si a programului de guvernare acceptat de Parlament. Guvernul raspunde politic numai fn fafa Pariamentului, ca urmare a votului de incredere acordat de acesta cu prilejul investituril?. Fiecare membru al Guvernului rispunde politic in mod solidar cu ceilalfi membri pentru activitatea Guvernului si pentru actele acestuia. Raspunderea politica a Guvernului consti in demiterea sa, ca urmare a retragerii increderii acordate de c&tre Parlament, prin adoptarea unei mofiuni de cenzurd, in condiiile prevederilor art. 112 si art. 113 din Constitutie. Guvernul si fiecare dintre membrii sai? sunt obligasi si rispunda la intrebarile sau la interpelarile formulate de deputati si senatori, in cel mult 15 zile de 1a pri- mirea lor, respectiv informasiile si documentele cerute in conditiile art. 114 alin. (1) din Constitutie vor fi puse la dispozifie de Guvern si celelalte organe ale admi- nistratiei publice in termen de cel mult 30 de zile de la primirea solicitarii. De asemenea, in termen de 15 zile de la data incetarii mandatului Guvernului sau al unuia dintre membri sai, potrivit art. 106 si art. 110 din Constitutie, acestia vor prezenta situatia privind gestionarea activitatii ministeriale de care au raspuns, precum si a problemelor aflate in curs de derulare, pe baza unui protocol de predare-primire’, b) In art. 5 din Legea nr. 115/1999, republicatd, se prevede c4, pe linga ris- punderea politic’, membrii Guvernului pot raspunde si civil, contraventional, disciplinar sau pena, dup’ caz, potrivit dreptului comun, in masura in care aceasta lege nu cuprinde dispozitii derogatorii. Avand in vedere textul art. 52 din Constitutie si Legea contenciosului admi- nistrativ nr. 554/204, consideram c& raspunderea ministrilor pentru pagubele cauzate printr-un act administrativ ilegal sau nesolufionarea in termenul legal a A se vedea si F. Coman-Kund, Al.S. Ciobanu, Drept administrativ. Sinteze teoretice $i exercifii practice pentru activitatea de seminar, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p- 170-171, * Articolul 2 din Legea nr. 115/199, republicata, * Yn an. 6 din Legea nr. 115/1999, republicata, se precizeaza ci, in intelesul acestei legi, sunt membri ai Guvernului primul-ministru, ministrii si alsi membri stabilifi prin lege orga- nicé, numiti de Presedintele Roméniei pe baza votului de incredere acordat de Parlament. * A se vedea H.G. nr. 2/2001 pentru aprobarea structurii si conjinutului protocolului de predare-primire intocmit de membrii Guvernului si de conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice la expirarea mandatului (M. Of. nr. 3 din 5 ianuarie 2001), 5 Ase vedea R. Carp, Raspunderea penala, civild si contraventionala a membrilor Guver- nului, in Dreptul nr. 4/2002, p. 126 si urm,10 it. Organizarea administrafiei publice unei cereri are natura administrativ-patrimoniald, cu trasaturi proprli, care 0 deose- besc de clasica rispundere de drept civil. De aceea, credem ca, de lege ferenda, in art. 5 din Legea nr. 115/1999 ar trebui prevazuté expres si aceasté forma de raspundere administrativ-patrimoniala. “in acest sens, $-a subliniat c4 membrii Guvernului vor rispunde pentru pagubele ce nu sunt rezultatul unei fapte penale sub forma réspunderii administrativ-patrimo- niale, in regimul contenciosului administrativ, cand dauna s-a cauzat printr-un act administrativ sau nesolusionarea in termen tegal a unei cereri si sub forma ras- punderii civile in celelalte situatit cauzatoare de prejudicii®. ) Majoritatea articolelor din Legea nr. 115/1999, republicatd, se referd la ras- punderea penala a membrilor Guvernului. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 115/1999, republicata, intra sub incidenta legii faptele savarsite de membrii Guvernului in exercisiul funcfiei lor si care, potri- vit legit penale, constituie infracfiuni, Membrii Guvernului raspund penal pentru faptele sdvarsite in exercitiul funcfiel lor, potrivit normelor de procedura stabilite in Legea nr. 115/1999, republicatd. Pentru sdvarsirea altor infraciuni, in afara exercitiului functiei tor, membrii Guvernului raspund potrivit dreptului comun. d) Faptele savarsite de membrii Guvernului care constituie infracsiuni, potrivit Legii nr. 115/1999. De la bun inceput, trebuie subliniat cd Legea nr. 115/199, jnainte de a fi modificat’, nu a prevazut, asa cum s-ar fi impus’, nicio infracfiune specifica ce s4 atragd rdspunderea ministrilor dac& o savarsesc tn exercisiul functiei lor. Ca urmare, la scurt timp dup% adoptarea Legii nr. 115/1999 privind respon- sabilitatea ministerial’, Guvernul a fost nevoit s4 adopte O.U.G. nr. 130/1999 pentru completarea acestei legi, care a prevazut faptele savarsite de membrii Guvernului care constituie infracfiuni si pedepsele aplicabile, ele fiind continute tn prezent de art. 8 alin, (1) si (2) din Legea nr. 115/1999, republicata. ‘Astfel, constitule infracfiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 la 12 ani urmatoarele fapte sdvarsite de membrii Guvernului in exercitiul funcfiei lor. ~ impiedicarea, prin ameninfare, violeng& oi prin folosirea de mijloace fraudu- loase, a exercitirii cu buna-credinfA a drepturilor si libert&jilor vreunui cet3gean; * Potrivit Constitutiei din 1991, republicat3, si Legii nr. 554/2004, categoria réspunderii administrativ-patrimoniale a ministrilor este susfinuta de A. forgovan, op. cit,, 2005, p. 441-442; V. Vedinas, op. cit., 2007, p. 319. Sub imperiul Legit nr. 29/1990, autorul R. Carp arita c& Dreptul comun in materia raspunderii civile a membrilor Guvernului este alcatuit din pre~ Yederile Constitufie, ale Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 (...)° (op. cit,, p. 136). 2 Ase vedea A, lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 442. » Pe buna dreptate, autorul J. Deleanu formuleaz’ o serie de observatil critice Legit nr. 115/1999, pana la modificarea ei, aratnd, printre altele: ,Parlamentul a adoptat Legea privind responsabilitatea ministerial, cu totul inadecvatd si improprie ?n raport cu obiectul ei” (op. cit, 2001, p. 322, nota 1)Ul. Guvernul mw ~ prezentarea, cu rea-credinta, de date inexacte Parlamentului sau Presedintelui Romaniei cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde savarsirea unor fapte de natura s4 aduca atingere intereselor statului'. Potrivit alin. (2) al art. 8, constituie, de asemenea, infractiuni si se pedepsesc cu Inchisoare de la 6 luni Ja 3 ani urmatoarele fapte savarsite de catre un membru al Guvemului: — refuzul nejustificat de a prezenta Camerei Deputafilor, Senatului sau comi- siilor permanente ale acestora, in termenul prevazut la art. 3 alin. (2), informatiile si documentele cerute de acestea in cadrul activitajii de informare a Parlamentului de c&tre membrii Guvernului, potrivit art. 111 alin. (1) din Constitutie, republicata; ~ emiterea de ordine normative sau instrucjiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasa, nafionalitate, etnie, limba, religie, categorie social, convingeri, varst, sex sau orientare sexual, apartenent politica, avere sau origine social, de natura sa aduca atingere drepturilor omului. Tentativa faptelor prevazute Ja alin. (1) se pedepseste. in cazurile prevazute la art. 7 alin. (1) sila art. 8 din legea republicata, pe lang’ pedeapsa principala, se va aplica si pedeapsa complementard a interzicerii drep- tului de a mai ocupa o functie de demnitate public& sau o funcfie publica de conducere pe 0 perioada de la 3 la 10 ani. in cazul savarsirii de c&tre membrii Guvernului a unor infractiuni in exercifiul funcgiei lor, altele decat cele prevazute la art. 8, se aplic’ pedeapsa prevazuti de legea penal pentru acele infractiuni?. Raspunderea penal este personal si ea priveste fiecare membru al Guvernului {in parte, pentru faptele comise in exercitarea funcjiei sale’. Mai trebuie adaugat cA membrii Guvernului raspund penal pentru faptele savarsite tn exercitiul functiel lor de la data depunerii jurimantului si pand la incetarea funcfiei, in condigifle prevazute de Constitutie. e) Procedura de urmarire penala si de judecare este detaliat reglementata tn Capitolul it! al Legii nr. 115/199, republicata. Dreptul de a cere urmérirea penali a membrilor Guvernului pentru faptele sdvargite in exercitiul funcfiei for apartine numai Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romanielt, Dezbaterea propunerii de incepere a urméririi penale in Camera Deputasilor sau in Senat se face pe baza raportului intocmit de 0 comisie permanentd care, in cadrul competentei sale, a efectuat o ancheta privitoare la activitatea desfasurata de Guyern sau de un minister ori de o comisie special de anchet& constituitS in acest | Pentru cbservatii critice pe marginea acestor texte, a se vedea Vil. Prisdcary, op. cit., 2002, p. 166. ? Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 115/1999, republicata. ? Articalul 10 din Legea nr. 115/1999, republicat’. * Articolul 12 din Legea nr. 15/1999, republicata112 {i, Organizarea administrafiei publice scop'. Acest raport se inscrie cu prioritate pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor sau a Senatului, dupa caz. Dupa inceperea urmiririi penale, membrul Guvernului care este si deputat sau senator poate fi refinut, arestat, perchezifionat sau trimis fn judecaté numai cu incuviinjarea Camerei din care face parte, cu respectarea prevederilor art. 72 alin. (2) din Constitutie, republicata, si a regulilor de procedura cuprinse in regulamentul Camerei din care face parte’. La dezbaterile din cele dou’ Camere ale Parlamentului, prezenja celui in cauzd este obligatorie’. Acesta are dreptul sa isi expuna punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal, precum si asupra cererii de ridicare a imunitijii parlamentare, atunci cand este cazul. Lipsa nejustificaté a membrului Guvernului nu impiedica desfasurarea lucrarilor. Daca cel in cauzi se afl in imposibilitate obiectivi de a se prezenta, Camera Deputatilor sau Senatul, cu prilejul dezbaterilor, va fixa un nou termen. Cererea de urmarire penal’ a membrilor Guvernului si, dupa caz, de ridicare a imunitajii parlamentare se adopta cu respectarea prevederilor art. 67 si ale art. 76 alin. (2) din Constitujie, republicata, adic& cu votul majoritajii membrilor prezenti din fiecare Camera. Votul este secret si se exprima cu bile. Articolul 16 din lege, care cuprindea mai multe alineate referitoare la exerci- tarea dreptului Presedintelui Romaniei de a cere urmarirea penali a membrilor Guvernului, a fost declarat neconstitutional de cdtre Curtea Constitutional’. Astfel, prin decizia nr. 1133/2007, articolul a fost considerat neconstitutional in raport cu prevederile art, 109 alin. (2) din Constitufie, prin atgumentele invocate* consi- derandu-se ci restrange dreptul Presedintelui de a cere urmarirea penalé a mem- brilor Guvernului pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. Prin aceeasi decizie, pentru aceleasi considerente a fost declarat neconstitugiona! si art. | din O.U.G. nr. 95/2007, care modifica si mai restrictiv textul art, 16, precum si art. Il din aceeasi ordonanja de urgena’, al cdrui consinut a fost considerat contrar prin- * Articolul 13 alin. (1) din Legea nr. 115/1999, republicata. ? Articolul 13 alin. (3) din Legea nr. 115/1999, republicata. 3 Articotul 14 alin. (1) din Legea nr. 115/199, republicata. *C.C,, Decizia nr. 1133 din 27 noiembrie 2007 (M. Of. nr. 851 din 12 decembrie 2007), citatd de £.5, Tandsescu, $t. Deaconu, in rubrica ,Jurisprudenta. Sinteze”, fn CJ. nr. 2/2008, p. 29, 5 Aceste argumente sunt prezentate, pe larg, in Decizia Curtii Constitutionale nr. 1133 din 27 noiembrie 2007. ® M, Of. nr, 678 din 4 octombrie 2007. 7 Una din modificarile radicale produse prin aceasti ordonansa de urgenti avea ca obiect componenja comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la sAvar- sitea unei infracfiuni in exercifiul functiei de cdtre membrii Guvernului, comisie care intoc- mea un raport prin care propunea Presedintelui Romaniei urmarirea penalé sau clasarea sesizarii, Astfel, conform alin, (4) al art. 16, aceasta era formata din 5 judecatori numifi pen- tru un mandat de 3 ani, care nu poate fi reinnoit. Propunerile privind componenta comisie| erat fnaintate de cite Consiliul Superior al Magistraturii Pregedintelui Romaniei, care ff numea prin decret.(inn nnn nnn #1. Guvernul 113 cipiilor impartialitasii justisiei si independentei judecatorilor, prevazute de art. 124 alin. (2) si (3) din Constitutie, precum si prevederilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentala. Prin Legea nr. 78/2008 a fost respinsa O.U.G. nr. 95/2007 pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministeriala. Dispozifii procedurale comune, Presedintele Romaniei va fi instiinjat despre ‘inscrierea pe ordinea de zi a sedinfei Camerei Deputatilor sau a Senatului a rapor- tului prevazut la art. 13 afin. (1). Daca una din cele doud Camere ale Parlamentului sau Presedintele Romaniei a cerut urmarirea penal, dosarul cauzei se trimite, de Indatd, ministrului justijiei sau, dupa caz, primului-ministru, pentru a proceda potrivit legii. Urmatirea penali a membrilor Guvernului pentru faptele svarsite in exercifiul functiei lor se efectueaza de cdtre Parchetul de pe langa inalta Curte de Casafie si Justitie sau de catre Directia Nationala Anticoruptie, iar judecarea acestora de citre Inalta Curte de Casatie si Justitie, potrivit legii. in cazul in care s-a cerut urmérirea penala impotriva unui membru al Guver- nului, Presedintele Romaniei poate dispune suspendarea acestuia din funcfie. Daca s-a dispus trimiterea in judecatd a unui membru al Guvernului, ministrul justigiei sau, dupa caz, primul-ministru comunicd Presedintelui Roméniei data la care a fost sesizata inalta Curte de Casasie si Justitie, in vederea suspendarii din functie a acestuia. in caz de infracfiuni flagrante, membrii Guvernului pot fi retinuti si perchezisio- nagi. Ministrul justitiei 7 va informa neintarziat pe presedintele Camerei din care face parte membrul Guvernului sau, dupa caz, pe Presedintele Romaniei', in situagia in care cel in cauza este ministrul justitiei, sesizarea se face de cAtre primul-ministru. Conform art. 23 afin. (1) din legea republicata, regulile speciale de procedurd prevazute in Legea nr. 115/1999 se completeaz’ cu cele cuprinse in Regu- lamentele celor doud Camere ale Parlamentului si in Codul de procedura penala, ‘in masura in care aceasta lege nu dispune altiel?. Pana la ramanerea definitiva a hotérarii judecatoresti de condamnare, membrii Guvernului sunt considerati nevinovati?, Hotararea definitiva de condamnare a unui membru al Guvernului se public’ in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea |. in fine, membrul Guvernului condamnat printr-o hotirare judecatoreasca definiti- va va fi demis din functie de Presedintele Romaniei, |a propunerea primului-ministru, * Articotul 22 alin. (1} din Legea nr. 115/1999, republicats. * Prin Decizia Curtii Constitufionale nr. 665 din 5 iulie 2007 (M. Of. nr. 547 din 10 august 2007), a fost admisa exceptia de neconstitujionalitate a dispozitillor art. 23 alin. (2) si (3) din Legea nr. 115/1999, republicat’. Alineatul (2) al art. 23 prevedea cA ,Urmarirea penala si Judecarea fostilor membri ai Guvernului pentru infractiunile sivarsite tn exercifiul functiei lor, astfel cum acestea sunt prevazute de art. 7-11, se efectueaz’ potrivit normelor de procedurd penala de drept comun", iar alin. (3) al aceluias! articol stipula ci ,Prevederile de ordin Procedural ale prezentei legi nu se aplic fostilor membri ai Guvernului in nicio situatie”. * Articolul 24 alin. (1) din Legea nr. 115/199, republicata,Capitolul al II-lea. Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate §1. Locul si rolul ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate 105. in infSptuirea administrafiei publice si a problemelor variate si tot mai numeroase care trebuie solusionate, un rol important il au ministerele si celelalte organe ale administrasiei publice centrale de specialitate'. ‘Aceste organe de specialitate au fost organizate tocmai in vederea desfasurarii unei activititi de organizare si executare in concret a legilor in anumite ramuri sau domenii de activitate. 106. Fundamentul constitutional {I constituie prevederile cuprinse in Secfiunea 1 ,Administrafia public’ centrald de specialitate” din Capitolul V_,Administrayia publica”, Titlul Ill, intitulat ,Autoritatile publice”, din Constitusia republicata. 107. Reglementarea legala. Sediu! materiel fl constituie Legea nr. 90/2001, Capitolul It din cadrul acesteia avand ca obiect organizarea si functionarea ministe- relor’, 108. infiinjare. a) Conform art. 117 alin. (1) din Constitutie, ministerele se in- fiinteaza, se organizeaza si funcfioneazd potrivit legii. Textul trebuie interpretat, dupa cum s-a subliniat, in sensul c& cel putin structura si regulile de baza ale desfasurarii activitajii lor trebuie sd fie stabilite prin lege’. Ministerele se organizeazi numai in subordinea Guvernului, dup’ cum stipuleaz’ art. 116 alin. (1) din Constitufie. Ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica guvernamentala in domeniile de activitate ale acestora, asa cum se precizeazA fn art. 34 din Legea nr. 90/2001. + Cu privire la rolul ministerelor, a se vedea £. Albu, Administrafia ministerial’ in Roma- nia, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, p. 144-46. 2 Ar fi fost preferabil ca principiile de baz ale organizarii si functiondrii ministerelor s& se regiseasca intr-o lege exclusiv cu acest obiect, iar Legea nr. 90/2001 si se refere exclusiv Ja organizarea si functionarea Guvernului Romaniei. 2A se vedea T. Draganu, op. cit., p. 323.Ill, Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate 115 Dupa cum se observa, s-a preferat caracterizarea ministerelor ca ,organe de domeniu", nu si ,de ramuri”. In doctrina se foloseste atat notiunea de ,organ al administrafiei publice de ramura”, cat si aceea de ,organ al administratiei publice de domeniu’’. Sesizind ca, uneori, distinctia intre cele doud categorii nu este usor de facut, intr-o opinie, s-a propus inca o categorie, aceea cu dubla natura, atat de ramur&, cat si de domeniu’. Conform art. 36 din Legea nr. 90/2001, minisierele si ministrii se aprobi de Parlament, prin acordarea votului de incredere asupra Programului de guvernare i intregii liste a Guvernului, la investitura. O alté prevedere ce trebuie refinut este cuprinsa in art, 37 din lege, si anume primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului_ prin infiinjarea, desfiintarea sau, dupa caz, divizarea ori comasarea unor ministere’. In astfel de situafii, prevederile art. 36 se aplicd in mod corespunzator. Ministerele au personalitate juridica si sediul in municipiul Bucuresti. b) In afara de ministere, pe plan central, sunt organizate si alte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate. Referitor la inflinjarea altor organe de specialitate decat ministerele, in art. 116 alin. (2) din Constitufie se prevad trei modalitati, si anume: acestea se pot organiza in subordinea Guvernului, in subordinea ministerelor ori ca autoritati administrative autonome. Guvernul si ministerele, cu avizul Cui de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, in subordinea lor, numai dac& legea le recunoaste aceast competent fart. 117 alin. (2) din Constitutie]. Autoritatile administrative autonome se pot infiinta numai prin lege organicd fart. 117 alin. (3) din Constitutie]. 109. Denumire. Spre deosebire de ministere, celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate poarta diferite denumiri: autoritati nationale, comi- sii, agensii, oficii, secretariat de stat si altele. Spre exemplu, Autoritatea Nafionald pentru Protectia Consumatorilor, organ de specialitate al administratiei_publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului; Comisia Nafionald de Prognoza, organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului; Agenfia Nafionala a Rezervelor de Stat, organ de specialitate al administrafiei publice centrale, cu personalitate juridic3, in subor- dinea Guvernului; Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor, organ de specialitate al administrafiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, etc.* Ase vedea A. lorgovan, op. cit., vol. |, 2005, p. 446. ? Ase vedea T. Drdganu, op. cit, vol. ll, 1998, p. 323. > Tn acest sens, a se vedea Hotarrea Parlamentului nr. 16/2003 privind modificarea structurii si componente Guvernului (M. Of. nr, 436 din 19 iunie 2003). * Un loc aparte in cadrul organelor de specialitate ale administratiet publice centrale La ‘ocupat Autoritatea National de Control, organizati in subordinea Guvernului, care aplica strategia si programul Guvernului in domeniul exercitarii functiilor autoritatilor de control (H.G. nr. 745/203, publicatd in M. Of. nr. 496 din 9 iulie 2003). Autoritatea era condusi116 iL, Organizarea administrafiei publice ‘nfiinfarea organelor administratiei publice centrale de specialitate cu alte denu- iri decat ministerele a fost determinata fie de necesitatea desfasurarii_unei petivitafi coordonate si unitare in rezolvarea unor probleme de specialitate, fie de Volumul mai restrans de activitate care nu reclama organizarea unui minister. 110. Competenja. Din punct de vedere al competenfei materiale, ministerele si celelalte qutoritaji ale administratiel publice centrale de specialitate tsi desfasoara activitatea, de regula, intr-un anumit domeniu de activitate, ceea ce inseamna ca ae au o competenti specializata, Chiar dac& unele dintre ele isi desfasoara activi- tatea in mai multe domenii, respectivul minister are o competenta specializata doar tru aceste domenii. Spre exemplu, Ministerul Agriculturli, Padurilor si Dez~ Toltérii Rurale are o competenfa specializata in trei domenii: agricultura, paduri si dezvoltarea rurala. Din punct de vedere al competentei teritoriale, ministerele si celelalte organe ale administrafiel publice centrale de specialitate isi exercita atributiile pe intreg teritoriul sarif. §2. Clasificarea ministerelor sia celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate 111. in funcfie natura atribugiilor pe care le exercita, ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate se pot clasifica in urma- toarele categorii: a) ministere si alte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate cu activitate preponderent economica (de exemplu, Ministerul Economiei, Ministerul Transporturilor si Infrastructurii, Agentia Nafionala pentru: Resurse Minerale, Agengia Romana pentru Investii Strdine etc.); b) ministere si alte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate cu activitate preponderent social, cultural, stiintificd, educativa (de pilda, Ministerul Muncii, Familie’ si Protectiei Sociale, Ministerul Culturii, Cuitelor si Patrimoniului National, Ministerul Educatiel, Cercetaril $i Inovarli, Ministerul Tineretului si Sportului, Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap); c) ministere si alte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate cu activitate preponderent de aparare a statului si ordinii de drept si de realizare a politicii externe, comunitare si euroatlanticd (bunaoara, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Justitiei si Libertafilor Cetajenesti: de ministrul delegat pentru coordonarea activitajilor de control, funcfie a carei infiinjare a fost aprobaté prin Hotararea Parlamentului nr. 16 din 19 iulie 2003. La data de 21 ianuiarie 2005, foncfia de ministry delegat pentru coordonarea activitatilor de control a fost desfiinjata,Ill, Ministerele si celelalte organe ale administratiel publice centrale de specialitate 117 d) ministere si alte organe ale administratiei publice centrale de specialitate cu activitate preponderent informafionala (de exemplu, Ministerul Comunicatiilor si al Societ&sii Informationale). Organele centrale de specialitate organizate ca autoritaji centrale administrative autonome pot fi si ele incadrate in una sau alta din aceste categorii. Spre exemplu, Consiliul National al Audiovizualului, autoritate publica autonoma, care isi exer cit& atributiile potrivit Legii audiovizualului', sub controlul Parlamentului, poate fi ‘incadrat in a doua grup’, Avocatul Poporului in cea de-a treia grupa etc. Clasificarea ministerelor si a celorlalte autoritafi ale administratiei_publice centrale de specialitate in aceste grupe nu trebuie interpretata stramt si exclusivist, ‘in sensul c& ele ar indeplini numai atributii corespunzitoare grupei din care fac parte. Dimpotriva, pe langa atributiile majoritare pe care le indeplinesc ministerele care se incadreaz intr-o anumita grup, ele pot exercita si unele atribufii carac- teristice altei grupe. 112. © alta clasificare a ministerelor se poate face dupa criteriul rolului, respectiv al funcfiilor pe care le au in domeniile pe care le conduc, si anume: a) ministere de sintezd sau cu ro! de sintezé, cum sunt: Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, Ministerul Finanjelor Publice; b) ministere cu rolul de autoritate de stat. De exemplu, Ministerul Transpor- turilor si Infrastructurii indeplineste rolul de autoritate de stat in domeniul transpor- turilor, constructiilor si turismului; c) ministere care nu au rolul de sintezd si nici de autoritate de stat. Din aceasta categorie fac parte: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Apararii Nationale, Ministerul Justitiei si Libertagilor Cetatenesti. §3. Organizarea si funcfionarea ministerelor 113. Conform art. 46 din Legea nr. 90/2001, conducerea ministerelor se exer- cit de ministri, fiind consacrat principiul conducerii unipersonale. Au calitatea de ministri numai cei care compun Guvernul Romaniei, ceilalsi conducatori ai organelor de specialitate ale administratiei publice avand alte denu- miri: presedinte, director, guvernator etc. Ministrul conduce activitatea ministerului, asigurand aplicarea strategiei si a programului Guvernului in domeniul respectiv de activitate, precum si executarea legii, a ordonantelor si hotararilor Guvernului. Ministrul este ordonator principal de credite, calitate in care dispune, in condi- fille legii, de mijloacele materiale si fondurile b&nesti incredintate ministerului. * Legea audiovizualului nr. 504/2002 (M. Of. nr. 534 din 22 iulie 2002), cu modificarile ulterioare.118 Ml. Organizarea administrafiei publice Totodat’, ministrul reprezint& ministerul in raporturile cu celelalte autoritafi publi- ce, cu persoanele juridice si fizice din tara si strainatate, precum si in justitie. 114. in lege se proclama regula potrivit careia rolul, funcjiile, atribusiile, struc- tura organizatorica si numérul de posturi ale ministerelor se stabilesc in raport cur importanta, volumul, complexitatea si specificul activitatii desfasurate si se aproba prin hotarare a Guvernului. Din dispozitiile art. 59 din Legea nr. 90/2001 rezults c& doar organizarea si functionarea ministerelor privind apirarea najionala 5i ordi- nea publica trebuie stabilitd prin legi speciale, pentru celelalte ministere find suficiente hotar? ale Guvernului. Organizarea si functionarea Ministerului Apararii Najionale este reglementata prin lege special (Legea nr. 346/2006), cat priveste ordinea publica, nu exist un minister al ordinii publice, ci doar Ministerul Admi- nistrafiei si internelor. 115, Pe angi ministru funcjioneaza colegiul ministerului, ca organ consul- tativ’. Ministrul, prin ordin, aprob& componenja si regulamentul de funcfionare a colegiului ministerului*. Colegiul ministerului se intruneste, la cererea si sub presedingia ministrului, pentru dezbaterea unor probleme privind activitatea ministerului. Colegiul ministrului are doar rol consultativ, drept urmare, ministrul poate hotari in domeniul de activitate pe care tl conduce cu sau fara consultarea acestuia, nefiind obligat s sind seama de recomandirile colegiului®. 116. in fiecare minister se organizeazi cabinetul ministrului, cu personal propriu, cAruia nu i se aplicd prevederile legii privind statutul functionarului public. 117. in funcfie de natura atributiilor, unele ministere pot avea in domeniul lor de activitate compartimente in strdinatate’, stabilite prin hotarare a Guvernului. jin concret, Ministerul Afacerilor Externe are in strainatate misiuni diplomatice si oficil consulare care se infiinteaza ori desfiinjeaza, respectiv fyi schimba rangul cu apro- barea Presedintelui Romaniei, la propunerea Guvernului’. * Articolul 40 alin. (1) din Legea nr. 90/2001. 2 In mod corect se araté cA referirea la minister al ,ordinii publice” este imprecisa $i con- fuza (D. Aposto! Tofan, op. cit., 2008, p. 241). > articolul 52 alin, (1) din Legea nr. 90/2001. * Aiticolul 52 alin, (2) din Legea nr. 90/2001. 5 Colegiul ministerului se compune, de regula, din: secretari de stat, subsecretari de stat, directori generali 5! directori, seful compartimentului juridic si alji sefi de compartimente din cadrul ministerului, precum si alte persoane, stabilite de ministru, © fnfiinjarea, desfiingarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice si oficiilor consulate se aprob de Presedintele Romaniei, la propunerea Guvernului {art. 41 alin. (2) din Legea nr. 90/2001] 7 Ke vedea E. Albu, op. cit., p. 179. —acorey GiIll, Ministerele si celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate 19 118, in activitatea de conducere a ministerului, ministrul este ajutat de unul sau mai mulfi secretari de. stat, potrivit hotararii Guvernului de organizare si functionare a ministerului'. in cazul in care ministruf, din diferite motive, nu isi poate exercita atribufiife curente, va desemna secretarul de stat care exerciti aceste atributii, tnstiintandu-| pe primul-ministru despre aceasta. Secretarii de stat exercitd atributiile delegate de ministru. 119. Secretarul general al ministerului este functionar public de carier&, numit prin concurs sau examen, pe criterii de profesionalism?. Rolul sau este de a asigura_stabilitatea funcfiondrii ministerului, continuitatea conducerii si realizarea legaturilor functionale intre structurile ministerului. Dintre principalele atribufii ale secretarulul general, stipulate in art. 49 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, mentionam: ~ coordoneaza buna functionare a compartimentelor si activitafilor cu caracter functional din cadrul ministerului si asigura legatura operativa dintre ministru si conducatorii tuturor compartimentelor din minister si unitatile subordonate; - colaboreazi cu compartimentele de specialitate din cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu secretarii generali din celelalte ministere, precum si cu secretarii judetelor si cu directorii generali din prefectura, in probleme de interes comun; ~ primeste si transmite spre avizare ministerelor proiectele de acte normative initiate de minister si asiguré avizarea actelor normative primite de la alti inifiatori etc. Secretarul general al ministerului poate indeptini si alte insarcinari prevazute de regulamentul de organizare si functionare a ministerului ori incredinjate de ministru. In realizarea atributiilor ce-i revin, secretarul general poate fi ajutat de unul sau doi adjuncti, care si ei sunt funcfionari publici de carierd, numisi prin concurs sau examen. 120. Structura organizatorica a ministerelor. Pentru a-si putea desfasura activi- tatea, fiecare minister are 0 anumit& structur& organizatoricA previzuta chiar de hotararea Guvernutui prin care este inflinjat. $i celelalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate au structuri organizatorice proprii, stabilite prin actele de fnfiinjare. Structura organizatoricd a ministerelor este compusd dintr-un anumit numar de compartimente, care difera in functie de obiectivele si sarcinile pe care ministerele le au de indeplinit. in principiu, structura organizatoricd a ministerelor poate cuprinde: birouri, servicii, directii, directii generale, inspectii si departamente. in cadrul unor ministere functioneaz’ agenfii organizate la nivel de directie general * Articolul 47 din Legea nr. 90/2001. ? Articolul 49 alin. (1) din Legea nr. 90/2001,120 H. Organizarea administrajiei publice sau serviciu si inspectorate ce pot fi organizate la nivel de direcjie, aflate in directa coordonare a sefilor de departament. Mai trebuie refinut c& structurile de control, inspectie si audit se afla in directa subordonare a ministrulut, pentru efectuarea de controale disciplinare, inspecfii tehnice sau orice verificdri de natura financiara’. Toate compartimentele formeaza aparatul propriu sau aparatul tehnic al ministe- relor, Sarcinile si atributiile diferitelor compartimente se stabilesc prin regulamentul de functionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului. in principiu, subdi- viziunile care compun acest aparat nu au atribufii proprii, nu sunt subiecte de drept administrativ si nu pot emite acte administrative; ele nu au nici personalitate juridic’. Ministrul conduce aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotarare a Guvernului, numeste si elibereaza din functie personalul acestuia. Totodata, atribu- tile compartimentelor ministerelor se stabilesc prin regulamentul de organizare si funcfionare a ministerului, aprobat prin ordin al ministrului. Guvernul poate aproba modificari ulterioare in structura ministerelor, a orga- nelor de specialitate, serviciilor publice deconcentrate si a institutiilor subordonate acestora numai in limita alocatiilor bugetare”. De asemenea, Guvernul poate dispune prin hotarare modificari In organizarea si functionarea ministerelor, precum si transferul unor activitati de la un minister la altul ori la organe de specialitate din subordinea Guvernului?. Personalul din aparatul de lucru al ministerelor si al celorlalte organe centrale de specialitate, care are calitatea de functionar public, se bucura de toate drepturile si obligasiile prevazute in Legea privind Statutul functionarului public. §4. Atribufiile generale ale ministrilor 121. in art. 53 din Legea nr. 90/2001 sunt prevazute atributiile generale pe care ministrii le indeplinesc in domeniul lor de activitate. Daca examiném hotararile Guvernului prin care au fost organizate ministerele, observam ca in cadrul acestora sunt prevazute atributiile ministerelor, si nu ale ministrilor. ‘in al doilea rand, se constata c4, in aceste hot&rari de Guvern, la cele mai multe ministere, mai intai sunt precizate functiile pe care respectivul minister le ‘inde- plineste in vederea realizarii politicii Guvernului in domeniul sau de activitate si apoi sunt enumerate principalele atributii pe care le indeplineste; la alte ministere sunt ptevazute anumite principii si apoi atribufiile; in fine, la cea de-a treia cate- gorie sunt stipulate direct atribufiile pe care ministerele le ‘indeplinesc in realizarea obiectului lor de activitate. * Ase vedea E. Albu, op. cit., p. 189. 2 Articolul 55 alin, (2) din Legea nr. 90/2001. 3 Articolul 56 din Legea nr. 90/2001.I. Ministerele si celelalte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate 421 122. Revenind fa atribufiile generale ale ministritor', prevazute in art. 53 alin. (1) din Legea nr. 90/2001, acestea sunt urmatoarele: = organizeazi, coordoneaz’ si controleaza aplicarea legilor, ordonanjelor si hotararilor Guvernului, a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii, cu respec- tarea limitelor de autoritate st a principiului autonomiei locale a institufiilor publice si a agentilor economici; ~ elaboreazi si avizeazi proiecte de lege, ordonante, hotarari ale Guvernului, in conditiile stabilite prin metodologia aprobati de Guvern; ~ acfioneaza pentru aplicarea strategiei proprii a ministerului, integrat& celei de dezvoltare economico-sociala a Guvernului; ~ fundamenteaza si elaboreaza propuneri pentru bugetul anual, pe care le inainteaz’ Guvernului; ~ urmaresc proiectarea si realizarea investitiilor din sistermul ministerului, in baza bugetului aprobat; ~ reprezint& interesele statului tn diferite organe si organisme internationale, in conformitate cu acordurile si conventiile 1a care Romania este parte si cu alte inte- legeri stabilite in acest scop, si dezvolta relatii de colaborare cu organe si organiza- tii similare din alte state si cu organizafii internationale ce intereseaz4 domeniul lor de activitate; ~ inijiaza si negociaz’, din imputernicirea Presedintelui Romaniei sau a Guver- nului, in condistile legii, incheierea de convenfii, acorduri si alte infelegeri interna- tionale sau propun intocmirea formelor de aderare la cele existente; = urmaresc si controleaza aplicarea conventiilor si acordurilor internafionale la care Romania este parte si iau masuri pentru realizarea condijiilor in vederea inte- grArii in structurile europene sau in alte organisme internationale; ~ coordoneaz’ si urmaresc elaborarea si implementarea de politici si strategii in domeniile de activitate ale ministerului, potrivit strategiei generale a Guvernului; ~ avizeaz4, in conditiile legii, infiinjarea organismelor neguvernamentale si coopereaza cu acestea in realizarea scopului pentru care au fost create; - colaboreaza cu institujiile de specialitate pentru formarea si perfectionarea pregatirii profesionale a personalutui din sistemul lor; ~ aproba, dupa caz, editarea publicatiilor de specialitate si informare. Mai trebuie retinut ci ministrii exercita in domeniul lor de activitate si alte atributii specifice stabilite prin acte normative”, Ministrii isi indeplinesc atributiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelar, precum si prin institutiile aflate in subordonarea, coordonarea sau autoritatea ministerelor. ’ Potrivit art. 53 alin. (4) din Legea nr. 90/2001, ministrii de stat coordoneaza, sub conducerea primulul-ministru, realizarea programului de guvernare acceptat de Parlament intr-un domeniu de activitate, scop in care conlucreazi cu ministrit care rispund de indeplinirea acestui program in cadrul ministerelor pe care le conduc. ? articolul 53 alin. (2) din Legea nr. 90/2001.122 Il, Organizarea administratiei publice §5. Actele ministrilor 123. in art. 46 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 se prevede doar ca, in exerci- tarea atribusiilor ce ti revin, ministrul emite ordine si instrucfiuni in condijiile legii, fara alte detalieri. in hot&rarile guvernamentale de organizare si functionare a ministerelor se arata c&, in exercitarea atributiilor prevazute de lege si a conducerii ministerului, ministrul (conducatorul organului administratiei publice centrale de specialitate) emite ordine si instructiuni. in schimb, nu se intalneste nicio precizare despre caracterul normativ sau individual al ordinelor i instructiunilor sau despre situafiile Jn care se recurge la una sau cealalta categorie. Totusi, in anumite hotarari ale Guvernului, de organizare si funcfionare a unor organe ale administratiei publice centrale de specialitate, se fac asemenea menfiuni. 124, Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicd legislativ’ pentru ela- borarea actelor normative contine unele precizari in acest sens. Conform art. 2 alin. (2) din lege, normele de tehnic’ legislativa definesc parle constitutive ale actului normativ, structura, forma si modul de sistematizare a conginutului acestuia, procedeele tehnice privind modificarea, completarea, abrogarea, publicarea si republicarea actelor normative, precum si limbajul si stilul actului normativ. in continuare, se arati ca actele normative date in exercitarea legilor, ordo- nanjelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordond. Proiectele de acte normative se supun spre adoptare insotite de o expunere de motive, o not& de fundamentare sau un referat de aprobare, precum si de un studiu de impact, dupa caz*. jn art. 75 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicata, se stipuleaz’ c& ordinele cu caracter normativ si alte asemenea acte ale conduc&torilor ministerelor si ai celorialte organe ale administratiei publice centrale de specialitate sau ale auto- rit&jilor autonome se emit numai pe baza si in executarea legilor, a hotararilor si a ordonanjelor Guvernului. in formula introductiva a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevazute la art. 40 alin. (4) din lege”. Ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sd se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea cdrora au fost emise si nu pot * Bundoar’, tn art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1210/2004 privind organizarea $i functionarea Agentiei Nationale de Cadastru si Publicitate imobiliar’ se prevede cA ,in exercitarea atributiilor ce fi revin, directorul general emite ordine cu caracter normativ si individual. Ordinele cu caracter normativ se publicd tn Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I” (M. Of. nr. 718 din 9 august 2004). 2 Articolul 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicat’, cu modificarile ulterioare. 2 Articolul 40 atin. (4) din Legea nr. 24/2000, republicatd, se refer la autoritatea emi- tent’, denumirea generic a actului, in functie de natura sa juridicd, precum si temeiurile juridice pe baza si in executarea catora actul a fost emis. i | I | :ill, Ministerele si celelalte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate 123, confine solutii care si contraviné prevederilor acestora’. Totodata, ordinele si instructiunile se vor elabora in termenul prevazut de actul superior sau, dupa caz, {intr-un termen util care si fac& posibil& aducerea lor la indeplinire. 125. Din activitatea practicd a ministerelor s-a constatat c4 instrucfiunile au totdeauna caracter normativ, si anume ele cuprind reguli de conduita cu caracter general si impersonal, care se aplicd la un numér nelimitat de cazuri, prin care ministrii stabilesc, pe baza si in executarea legii si a hotararilor si ordonanjelor Guvernului, anumite detalii in vederea aplicarii acestora. 126. Ordinele pot avea atat caracter normativ, cat si individual. Ordinele cu caracter normativ cuprind reguli cu caracter general si impersonal’, care sunt elaborate pentru aplicarea unor dispozitii legale. Ordinele cu caracter normativ au aceeasi forta juridica la fel ca instructiunile cu acest caracter. Ordinele cu caracter individuaP se aplicd unor subiecte dinainte determinate si ele cuprind reguli de conduita cu aplicagie limitata. Se constata c&, in practic’, ministrii si ceilalti conducatori ai organelor de spe- cialitate ale administrasiei publice centrale recurg mai frecvent la ordine si mai rar la instructiuni. 127. Tot in activitatea practici a ministrilor se intainesc si acte ce poarta alte denumiri, cum sunt: circulare, decizii, rezolugit, norme, precizari, norme meto- dologice si altele. In literatura noastra de specialitate, s-a subliniat cA cele mai multe dintre aceste acte nu se deosebesc de instructiuni, nici din punctul de vedere al cuprinsului, nici din punctul de vedere al procedurii de elaborare’, Astfel, ele apar ca manifestari directe ale voinjei ministrului concretizate in acte juridice cu caracter normativ. in schimb, alte acte’, cum at fi autorizafifle, au caracter individual si se aseaman’ cu ordinele individuale. 128. Conducatorii celorlalte organe ale administrafiei publice centrale de specialitate emit ordine si instrucfiuni. Totodatd, si in activitatea lor se intalnesc acte cu alte denumiri, si anume norme metodologice, circulare si altele. ' Articolul 76 din Legea nr. 24/2000, republicata. 2 A se vedea, de exemplu, Ordinul Ministerului Economiei si Finanjelor si Agentiei Najio- nale de Administrare Fiscal’ nr. 1009/2007 privind procedurile de selectie a practicienilor in insolvenga agreati de Agensia National de Administrare Fiscald (M. Of. nr. 543 din 9 august 2007). 3 Ase vedea, de exemplu, Ordinul Ministerului Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale nr. 588/2006 privind schimbarea sediului Sucursalei teritoriale Mures-Olt a Administratiei Nafionale a imbunatasirilor Funciare (M. Of. nr. 588 din 7 iulie 2006). “Ase vedea T. Draganu, op. cit., 1972, p. 435. ° Pentru caracterizarea altor acte emise de ministrii, a se vedea si E. Albu, op. cit., p. 191-192.124 Ul, Organizarea administratiei publice §6. Raspunderea ministrilor 129. Conform art. 35 alin, (3) din Legea nr. 90/2001, ministrii raspund de intreaga activitate a ministerului tn fata Guvernului, precum si, in calitate de membri ai Guvernului, in fata Parlamentului. Dupa cum se observa, se instituie o dubla responsabilitate’ pentru ministri. ‘in calitate de conducatori ai ministerelor, ministrii raspund faja de Guvern, in subor- dinea cdrora sunt organizate ministerele, iar ca membri ai Guvernului, investiti fn functie de catre Parlament, fiecare ministru raspunde in fata acestuia, solidar cu ceilalsi membri ai Guvernului. §7. Serviciile publice deconcentrate ale ministerelor 130. Prin revizuirea Constitufiei, in art. 123 alin. (2), serviciile publice ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale din unitafile administrativ-teritoriale sunt numite, in mod corect, ,deconcentrate”, in loc de »descentralizate”, Termenul ,deconcentrate” reflecta raporturile reale dintre ministere si structurile acestora din teritoriu, care se afla in subordinea lor. Vechea denumire, aceea de _servicii publice descentralizate ale ministerelor”, era in contradictie cu relatiile de dependent tntre aceste servicii publice si ministere, precum si cu controlul ierarhic exercitat de acestea din urma asupra celor dintai. Sesizandu-se aceste contradictii, se propunea, inainte de adoptarea Legii nr. 90/2001, ca viitoarea lege de organizare si functionare a ministerelor sa cuprind’ dispozitii explicite despre raporturile dintre ministere si serviciile lor publice ,descentralizate”. in acest sens, art. 43-44 din Legea nr. 90/2001, care au ca obiect aceste servicii publice, sunt binevenite. Astfel, in art. 43 se araté ca ministerele pot avea in subordinea Jor servicii publice, care funcfioneaza in unita- tile administrativ-teritoriale. Desi in art. 44 se utilizeazd, in continuare si In mod surptinzator, tot termenul de ,servicii publice descentralizate ale ministerelor”, in realitate, este vorba de serviciile publice deconcentrate, aflate tn subordinea ministerelor. inflinjarea sau desfiinjarea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitasile administrativ-teritoriale, obiectul de acti- vitate, structura organizatoricé, numarul si incadrarea personalului, criteriile de constituire a compartimentelor si funcfiile de conducere ale acestora se aprobd prin cordin al ministrului, respectiv al conducdtorului organului de specialitate in subordinea cdruia aceste servicii sau organe igi desfasoard activitatea’, Tot ministrul " Ase vedea M. Preda, op. cit., 2002, p. 110. 2 A se vedea, in acest sens, RN. Petrescu, Drept administrativ, Ed. Cordial Lex, 2001, p. 104, * Articolul 44 alin. (1) din Legea nr. 90/2001. eeIll, Ministerele si celelalte organe ale administrajiei publice centrale de specialitate 125 este cel care numeste si elibereazi din funcfie conducatorif servi deconcentrate. Din cele de mai sus rezulta cu claritate cA intre ministere si serviciile lor publice deconcentrate se stabilesc relafii de subordonare $i c4 primele exerciti controlul ierarhic, cu toate prerogativele caracteristice acestei forme de control. in acest context, ni se pare reusit& caracterizarea serviciilor publice decon- centrate, de catre un autor francez, ca ,prelungiri in teritoriu ale ministerelor”'. ‘in final, mentiondm cateva dintre aceste servicii publice deconcentrate, care functioneaza in teritoriu, de regula tn judefe: directiile pentru agricultura si dezvol- tare rurala; direcfiile sanitare veterinare judejene si a municipiului Bucuresti; inspectoratele scolare judetene si al municipiului Bucuresti; ditectiile de sanatate publica judejene si al municipiului Bucuresti. Jor publice §8. Autoritafi, institufii si alte unitaji aflate in subordinea, coordonarea ori sub autoritatea ministerelor 131, Conform art. 116 alin. (2) din Constitufie, alte organe de specialitate se pot organiza in subordinea Guvernului oti a ministerelor sau ca autoritati admi- nistrative autonome. Potrivit legii, conducatorii organelor de specialitate din subor- dinea ministerului sunt numisi si eliberafi din functie de ministru, in temeiul reglementarilor constitutionale, in art. 42 din Legea nr. 90/2001 se prevede ci ministerele pot infiinta in subordinea lor organe de specialitate, cu avizul Curfil de Conturi, iar ministrul numeste si elibereaz4 din functie conducatorii organelor de specialitate din subordinea ministerului?, 132, in ceea ce priveste celelalte institutii si unit3ji aflate in subordinea ministerelor, denumirea lor este foarte variata si difera de la un minister fa altul, ca si numarul lor. De exemplu, in subordinea Ministerului Educatiei, Cercetarii si Ino- varii, funcfioneaza institutii de invafamant superior de stat (universitati, Academia de Studi Economice din Bucuresti, Academia Nagionala de Educajie Fizica si Sport din Bucuresti, Scoala Nagionala de Studii Politice si Administrative din Bucuresti); biblioteci centrale si pedagogice; casele universitarilor; casele de cultura studen- Jesti si cluburi sportive studentesti; institusii si unitati de cercetare stiintifica, dez- voltare tehnologica si inovare . 133. Atributiile ministrilor cu privire la unitajile subordonate. in hotdrarile Guvernului de organizare si functionare ale ministerelor se prevede, de regul’, c& 1 A se vedea Fr. Chauvin, Administration de I'Etat, 5* é¢., Dalloz, Paris, 1998, p. 100. * Astfel, in subordinea Ministerului Administrajie! si internelor este organizat, ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, Inspectoratul Najional pentru Situafii de Urgeng, organ central al administratiel publice.rT 126 11, Organizarea administrajiel publice structura organizatorica, regulamentu! de organizate si funcfionare a unitatilor din subordine se stabilesc prin ordin al ministrului in condifile legii. De asemenea, in unele din aceste hotarari de Guvern se mai stabileste c& normativele personale, ctiteriile de constituire a compartimentelor si statele de funcjii pentru institusiile : publice subordonate, finanjate de la bugetul de stat, se stabilesc prin ordin al ministrului, in condifiile legii. Controlul exercitat de ministere asupra unitajilor din subordine intruneste caracteristicile controlului ierarhic. Drept urmare, acest control include dreptul de a anula, uneori chiar de a modifica actele celor subordonaji, atat pentru motiv de ilegalitate, cat si pentru motiv de inoportunitate, in cazurile in care se constatd existenja unor asemenea acte, precum si de a suspenda acele acte daca in privinga legalitafii sau oportunitagii lor exist ‘indoieli.. 134. Referitor 1a institugiile si unitafile aflate in subordinea, coordonarea ori sub autoritatea ministerelor, menfion’m c& numarul si denumirea lor variaza in raport de specificul domeniului de activitate al fiecarui minister. Examinarea \ oricrui act normativ de organizare si functionare a unui ministere ne arata cate structuri organizatotice are in subordinea, coordonarea sau sub autoritatea lui, ! acestea putand fi institufii, regi autonome, societati comerciale, companii i nafionale etc. Astiel, un anumit minister poate $8 aibi un numar mare de asemenea structuri care functioneaza sub autoritatea sa, in timp ce altul are un numar redus de unitafi care se afl sub autoritatea sau in coordonarea sa. Dat fiind cd in Legea nr. 90/2001 nu se intalnesc dispozisii care s8 reglementeze raporturile dintre aceste institupii si unitaji, pe de o parte, si ministere, pe de alté parte, exist situaffi contradictorii, bundoara, jn cazul unul minister, regii auto- nome, companii nationale sau societaji comerciale functioneaz’ sub autoritatea acestuia, in schimb, in cazul altui minister, aceleasi entitasi funcfioneazd in coordonarea sau in subordinea acestuia’. ‘Ase vedea E. Albu, op. cit, p. 182.Capitolul al IV-lea. Organizarea si functionarea autoritatilor administrative autonome 135. Autoritajile administrative centrale autonome. Posibilitatea infiingarii autoritatilor administrative centrale autonome este prevazutd fn art. 117 alin. (3) din Constitugie. Textul stipuleazd ca ,Autoritati administrative autonome se pot {nfiinja prin lege organica”. Unele din aceste autoritati sunt reglementate chiar in dispozifiile Legii funda- mentale, de exemplu, Consiliu! Suprem de Aparare a Jarii (art. 119); Avocatul Poporului (art. 58-60); Consiliul Legislativ (art. 79); Curtea de Conturi (art. 140). Alte asemenea autorit3ji au fost infiinjate prin legi organice, bundoara, Consiliu! Concurentei; Comisia National a Valorilor Mobiliare; Consiliu! National pentru Studierea Arhivelor Securitafii etc. Cu privire la autoritajile administrative autonome reglementate in dispozisiile Constitufiei, se arata ci ele au un ,statut constitusional”, in timp ce celelalte ‘nfiinjate prin legi organice au ,,un statut legal”. Chiar daca infiinjarea si denumirea unor autoritati administrative autonome sunt stabilite in Constitutie, organizarea, functionarea si atributiile lor sunt concretizate prin lege organic’. Unele dintre autoritatile administrative centrale autonome au constituite struc- turi organizatorice proprii si la nivelul judeyului (de exempiu, Curtea de Conturi, Serviciul Roman de Informatii), altele sunt organizate numai la nivel central (de exemplu, Consiliul Suprem de Apirare a Jari; Consiliul Legislativ). Organizarea in Sara noastra a unor asemenea autoritati, cu atributii de control sau de coordonare, independente de Guvern, se inscrie in tendinja general care caracterizeaza legislatia occidentala a ultimilor ani, si anume cresterea numericd a autoritatilor administrative independente, create la nivel central, autonome fat de Guvern si uneori fat de Seful Statului. Au calitatea de autorit3ti administrative centrale autonome: Consiliu! Suprem de Apirare a Taril; Serviciul Roman de Informatii; Serviciul de Informatii Externe; Serviciul de Protectie si Paz’; Serviciul de Telecomunicafii Speciale; Avocatul Poporului; Consiliul National al Audiovizualului; Societatea Roman’ de Radiodi- fuziune; Societatea Romana de Televiziune; Consiliul Nasional pentru Studierea Arhivelor Securitatii ca Politie Politic; Consiliul Economic si Social; Banca Natio- nala a Romaniei; Consiliul Legislativ; Consiliul National de Evaluare si Acreditare ‘Academica; Curtea de Conturi; Comisia Nafionala a Valorilor Mobiliare. * Ase vedea I. Vida, op. cit., p. 140.128 H, Organizarea administrajiei publice Dupa cum se observa, autoritatile administrative centrale autonome au denu- miri variate (consiliu, serviciu, comisie, colegiu etc. si isi desfasoara activitatea in domenii diferite), dar, cu toate acestea, prezint anumite trasaturi specifice, pe care Je vom releva in continuare. 136. Trasiturile autoritafilor administrative centrale autonome’. a} Aceste autoritati fac parte din administratia publica centrald de specialitate. Ca si ministe- rele si celelalte organe centrale subordonate Guvernului, autoritatite administrative autonome exercit’ o activitate executiva, adic organizeaza aplicarea si executa in concret legile, asigurand buna funcfionare a serviciilor publice instituite in acest scop. Faptul c& unele autoritati administrative centrale autonome functioneazd pe angi Parlament (de exemplu, Consiliul Legislativ) sau c& ele prezinta rapoarte de activitate in fata Parlamentului (de pilda, Serviciul Roman de informagii) nu influen- jeazi asupra naturii lor juridice, ele facdnd parte din categoria organelor admi- nistrative centrale de specialitate. b) Autoritatile administrative centrale autonome sunt independente, ceea ce inseamna cA nu se afl in subordinea Guvernului sau a vreunui minister. Desigur, ele trebuie 63 execute ordonanjele si hotararile Guvernului. Pe de alta parte, aceste autoritaji nu se afl nici in subordinea Presedintelui Roméniei, pentru cA reglementirile Constitufiei nu admit crearea unor organe administrative nici pe langa si nici in subordinea acestuia. ©) Cele mai multe dintre aceste autoritati au un caracter colegial (bundoara, Consiliul Suprem de Aparare a Jarii, Consiliul National al Audiovizualului, Con- siliul Concurenjei, Curtea de Conturi). d) Majoritatea autoritatilor administrative centrale autonome dispun de putere de decizie, care se manifest4 prin emiterea actelor administrative de autoritate individuale. in principiu, legalitatea acestor acte poate fi controlata, in mod direct, pe calea contenciosului administrativ. e) Membrii autoritatilor administrative centrale autonome sau, uneori, directorii lor sunt numiti fie direct prin decizia uneia sau a celor dou’ Camere ale Parla- mentului, fie fa propunerea unei comisii permanente a Camerei Deputatilor sau Senatului, fie prin alte metode’. f} Autoritatile administrative centrale autonome depind intr-o forma sau alta de Parlament. Dependenta lor fafa de Parlament se manifesta diferit. Astfel, raportat la alte autoritSti_ administrative centrale autonome, Consiliul Legislativ se gaseste Wvire fa aceste trasituri, a se vedea RN. Petrescu, Le réle et les caracteristiques des autorités administratives centrales independants en Roumanie, in Revista tansilvand de stlinge administrative nr. 1/2001, p. 114115. 2 4 se vedea T. Drdganu, Tendinje de limitare a rolului in stat a Guvernului, prin multi- plicarea exagerat4 a autorititilor centrale autonome ale administratiel publice, in R.D.C. nr. 12/2000, p. 68.1V, Organizarea si functionarea autoritajilor administrative autonome 129 intr-o relatie de dependens& mai strict’, deoarece, conform art. 79 din Constitutie, este organ de specialitate al Parlamentului. Dependenta altor autoritaji administrative centrale se manifesta prin controlul exercitat de catre Parlament asupra activitatii acestora, bundoara, in cazul Servi- ciului Roman de Informatii, sau prin examinarea rapoartelor pe care trebuie si le prezinte in fafa Parlamentului, cum este cazul Consiliului Suprem de Aparare a Jari sau al Curfii de Conturi. Oricare ar fi modul in care se realizeazi dependenfa acestor autoritaji fafa de Parlament, ea trebuie prevdzutd expres in legile organice care reglementeaza orga- nizarea si functionarea lor. jin plus, mai trebuie refinut c& dependenja autoritatilor administrative centrale autonome are un caracter direct, spre deosebire de ministere, care rispund in fata Parlamentului prin intermediul Guvernului'. 137. Autoritatile administrative independente in unele {ari europene*. Denu- mirea de , autoritaji administrative independente” este intrebuingata pentru organele administrative infiinjate la nivel central, care se caracterizeaz& prin independenta lor fata de Guvern si ierarhiile administrative. ‘Ultimii ani s-au caracterizat prin cresterea numarului autoritatilor administrative independente intr-o serie de state europene. Acest fenomen este interpretat fie ca 0 m&rturie a dorintei de modernizare a administrafiei traditionale’, fie ca un esec sau Neadaptare a structurilor administrative traditionale, dar, in egal masur’, si a juris- dictiei, pentru aspectele cele mai noi ale administratiei*. S-a mai afirmat ca autoritajile administrative independente reprezint& creatia cea mai original a acestor ani®. a) in Franfa, notiunea de autoritate administrativa independenta apare pentru prima data in Legea din 6 ianuarie 1978 referitoare ta informatii, fisiere si libertafi, chiar dac& se recunoaste cA fn anul 1941 a fost creaté o asemenea autoritate, si anume Comisia Centrala a Bancilor’. Calitatea de autoritate administrativa independenta este previzutd expres in unele acte normative care reglementeaza organizarea si functionarea lor. Astfel, Comisia Nafionala de Informatica si Libertafi (infiinjata prin Legea nr. 6 ianuarie 1978) are ca scop supravegherea dispozitiilor referitoare la constituirea $i utilizarea fisierelor cu respectarea drepturilor si libertatilor administratilor. Legea * Ase vedea T, Drdganu, op. cit., vol. il, 1998, p. 321. ? Cu privire la aceast’ problem, a se vedea RN. Petrescu, Nofiunea si trasiturile autori- tajilor administrative independente tn unele fSri europene, tn Revista Transilvan’ de Stiinte Administrative nr. 2/2000, p. 74 si urm. > A se vedea J. Rivero, J. Waline, op. cit. 1994,, p. 302. ‘Ase vedea A. de Laubadére, J.C. Vénezia, Y. Gaudemet, op. cit., p. 94. A se vedea Fr. Chauvin, op. cit, p. 10. * Ase vedea A. von Lang, G. Gondouin, V. inserguet-Brisset, Dictionnaire de droit admi- nistratif, Montchrestlen, Paris, 1999, p. 37.— 130 H. Organizarea administrafiei publice calificd in mod expres Comisia drept autoritate administrativa autonoma si preci- zeazi cd ,membrii sAi nu primese instructiuni de la nicio alta autoritate”. Consiliul Superior al Audiovizualului a fost organizat prin Legea din 17 ianuarie 1989 in locul Comisiei Nationale pentru Comunicare si Libertsi. Consiliul Superior al Audiovizualului este calificat ,autoritate independenta”, cu rolul de a regla sectorul public si privat al radioutui si televiziunii. Comisia Operatiunilor de Bursa (infiinjat& prin Ordonana din 26 septembrie 1967) vegheaza la corecta realizare a operafiunilor de Bursa. ‘Aceasti Comisie este calificaté autoritate administrativa independenta si atributiile ei au fost marite prin Legea din 2 august 1989, respectiv prin Legea din 2 iulie 1996. Mediatorul Republicit tnfiintat prin Legea din 13 ianuarie 1989 este calificat autoritate independentd. Acesta exercita un control cu tras&turi proprii, care-| deo- sebeste de controlul jurisdictional, cat si de controatele administrative traditionale, asupra ansamblului administratiei, inclusiv asupra colectivitésilor locale, serviciilor publice descentralizate si organismelor autorizate s4 desfasoare servicii publice. Chiar daca prin reglementatile legale alte autoritaji ale administrafiel publice nu sunt calificate expres ca ,independente”, dar intrunesc trasdturile caracteristice ale acestora, doctrina le considera facand parte din categoria autoritasilor administra tive independente. bb} in Irlanda functioneaza o serie de organisme publice care pot fi considerate independente, de exemplu, Comisia Independent’ de Radio si Televiziune, Banca Central a Irlandei, Agensia pentru Combaterea Sariciei, Ombudsman-ul etc. ‘in Luxemburg este organizat Consiliul Economic si Social. in Spania, institugia Aparatorul Poporului (Defensor del Pueblo) este prevazuta fn Constitutie si reglementata prin lege organic’. De asemenea, Curtea de Conturi este prevazuti in Constitufie, legea organica reglementand compunerea, organiza- rea si funcjionarea ei. in italia si Portugalia funcfioneaz& Curtea de Conturi, precum si institutiile ,Difensori civic”, respectiv ,Provedor de justica”. ‘in Regatul Unit al Marii Britanii, dup’ anul 1970 s-a impus termenul de ,, Quango” (Quasi-autonomous non-guvernamental organization), desemnand trei tipuri de organisme care au un anumit rol in procesul administrativ al Regatului Unit, dar ele nu sunt departamente ministerial sau structuri ale acestora’. — "A se vedea J. Ziller, Administrations comparés, Montchrestien, Paris, 1993, p. 331.Tittul al Hl-lea. Administratia publica locala Capitolul I. Consideratii introductive pri publica locala. Principiile organizarii administra’ publice locale §1. Privire asupra organizarii administrativ-teritoriale a statului 138, Sarcinile complexe ale statului nostru, ca si nevoile felurite si multiple ale persoanelor fizice nu pot fi realizate, respectiv satisfacute numai de autoritajile administrafiei publice centrale. Pe de alti parte, dac& aceste organe centrale at avea in competenta lor si rezolvarea tuturor problemelor — foarte numeroase ~ legate de viaja local4, ele ar trebui s4 ducd o munca foarte apasatoare pentru posi- bilit&yile lor si s-ar afla in situafia de a nu-si mai putea consacra activitatea pentru indeplinirea sarcinilor fundamentale privitoare la problemele generale de stat’. Pentru acest motiv, in cadrul statului sunt create unitati administrativ-teritoriale inzestrate cu autoritati care exercitd administratia publica legata de viata locala. in art. 3 alin. (3) din Constitutie se prevede ca teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, in comune, orase si judefe. in condigiile legii, unele orase sunt declarate municipii. Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, re- publicaté’, comunele, orasele, municipiile si judefele sunt unitati administrativ-terito- » Ase vedea T. Drdganu, op. cit,, vol. |, 1998, p. 201. 2 Legea nr. 215/2001 a fost republicatd tn M. Of. nt. 123 din 20 februarie 2007, in temeiul art. III din Legea nr, 286/2006 pentru modificarea si completarea Legii administrafiei publice locale nr. 275/2001 (M, Of, nr. 621 din 18 iulie 2006), dandu-se textelor o nou’ numerotare. Legea nr. 215/201, republicatd, a fost modificata si completata prin O.U.G. nr. 20/2008 (M. Of. nr. 77 din 7 mattie 2008), prin Legea nr. 35/2008 pentru alegerea camerei Deputatilor i Senatului si pentru modificarea si completarea Legit nr. 67/2004 pentru alegerea autorititilor administrajiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr, 393/2004 privind Statutul alesilor locali (M. Of. nr. 196 din 13 martie 2008), prin O.U.G. nt, 66/2008 pentru modificarea si completarea Legii administratie! publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 334/2006 privind finanfarea activitafi partidelor politice si a campaniilor elec torale, precum si pentru medificarea Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea auto- titSyilor administragiel publice locale, a Legii administragiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali (M. Of. nr. 409 din 30 mai 2608) si prin132 1, Organizarea administrajiel publice riale in care se exercita autonomia locala si in care se organizeaz& si funcjioneazi autoritati ale administratiei publice. Comunele pot fi formate din unul sau mai multe sate. Unele orase pot fi declarate municipii, in conditiile legii. in municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale, ale caror delimitare si organizare se fac potrivit legii. Autorititile administratiei publice locale se pot constitui si in subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor'. Aceste autoritati_exercita _atribugille prevazute la art. 81, respectiv la art. 83 din Legea nr. 215/2001, republicata, care se aplica in mod corespunzator. Textul art. 22 din aceeasi lege se refera la delimitarea teritoriala a comunelor, oraselor, municipiilor si judetelor, continutul sau fiind in acord cu art. 5 din Carta europeana a autonomiei locale. Astfel, se araté cd orice modificare a limitelor teri- toriale ale comunelor, oraselor si judefelor se poate efectua numai prin lege si nu- mai dupa consultarea prealabila a cetafenilor din unitatile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizeaza potrivit legii. ‘nainte de modificarea Legii nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/206, in art. 19 se prevedea: ,Comunele, orasele si judefele sunt persoane juridice de drept public (sn. ~ R.N.P.). Acestea au un patrimoniu propriu si capacitate juridic’ deplina”. Textul mentionat a rimas, dar a fost completat prin Legea nr. 286/2006. Astfel, in actualul art. 21 alin. (1) se arata, in plus, c& unitatile administrativ-teritoriale sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscal si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile ban- care, si c& unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligafiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparin domeniutui public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoa- ne fizice sau juridice in condigiile legii. In legaturé cu aceste completari, ne intre- bam daca era necesar ca ele si fie confinute in Legea nr. 215/2001, republicata, sau, dimpotriva, in alte acte normative. Bundoara, ni se pare mai potrivit ca preve- derea in sensul cA unitajile administrativ teritoriale sunt subiecte juridice de drept fiscal sd fie cuprins numai in Legea nr. 273/2006 privind finanfele publice locale”. §2. Aspecte generale privind autoritafile administrafiei publice locale 139, Reglementarea de rang constitutional. Sectiunea a 2-a din Capitolul V, Titlul ill al Constitutiei din 1991, republicatd, se intituleaz’ ,Administratia publica locala”. Articolele 120-123 cuprind principiile de baza ale administratiei publice locale, autoritatile administratiei publice prin care se realizeaz4 autonomia localé Legea nr, 131/208 pentru completarea art. 116 din Legea administratiei publice locale nr. 215/201 (M. Of. nr. 485 din 30 iunie 2008). * articolul 20 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, republicata. 7M. Of. nr, 618 din 18 iulie 2006.|. Consideratii introductive privind administratia public’ locala 133 in comune si orase, consiliul judejean, trasaturile fundamentale ale institugiei prefectului. Prin revizuirea Constitufiei, la art. 120 a fost introdus alin. (2), ce confine o re- glementare la standarde europene, potrivit careia, in unitatile administrativ-terito- tale in care cetatenii apartinand unei minoritafi nationale au o pondere semnifi- cativa, se asigura folosirea limbii minoritajii nationale respective in scris si oral in relajiile cu autoritaile administratiei_publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica. 140. Reglementarea de ordin legal. Sediu! materiel il constituie Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, republicat’, cu modificarile ulterioare. ~ 141, Autoritajile administrafiei publice prin care se realizeazi autonomia locala in comune, orase si municipii sunt consiliile locale, comunale, ordsenesti si municipale, ca autoritéfi deliberative, si primarii, ca autorit&ji executive'. Consiliile locale si primarii se aleg in condiiile prevazute de Legea pentru alegerea auto- ritjilor administrasiei publice locale. Consiliile locale si primarii functioneaz& ca autoritafi ale administratiei publice locale si rezolva treburile publice din comune, orase si municipii, in condigiile legii. in fiecare jude} se constituie un consiliu judefean, ca autoritate a administratiel publice locale, pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale, ordsenesti si municipale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judefean. Consiliul judesean este ales in conditiile Legii pentru alegerea autoritatilor administrasiei publice locale. + 142. Potrivit art. 25 din Legea nr. 215/2001, republicati, modificat prin Legea nr. 35/2008, alesii Jocali sunt primarul, consilierii locali, presedintele consiliului judeean si consilierii judefeni. in asigurarea liberului exercifiu al mandatului lor, acestia indeplinesc o funcfie de autoritate publica, beneficiind de dispozitiile legit penale cu privire la persoanele care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autorittii de stat”. Referitor la nofiunea de ales local, trebuie observat c8, dac& Legea nr. 286/206 nu a modificat textul initial, prin Legea nr. 35/2008, in categoria alesilor locali a fost inclus si presedintele consiliului judefean. in schimb, in mod cu totul surprin- Zitor, Legea nr. 35/2008 a modificat numai alin. (2) si (3) ale art. 2 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, nu si alin. (1) care stabileste semni- ficatia termenului ,,alesi locali". Or, dupa cum s-a aratat in doctrind, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 consacrase de 1a bun inceput sensul larg al nofiunii de ales ' Articolul 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata, 2 articolul 23 din Legea nr, 2715/2001.134 11, Organizarea administratiei publice local’, incluzand in cadrul acestora si ,viceprimarii, presedintii si vicepresedingii consiliului judefean”. Chiar mai mult, este asimilat alesilor locali si delegatul sdtesc. ‘in ce ne priveste, ni se pare criticabil faptul cA Legea nr. 35/2008, care a modificat atat Legea nr. 215/2001, republicata, cat si Legea nr. 393/2004, nu a stabilit acelasi infeles in ambele legi organice pentru nofiunea de ales focal. Pe de alté parte, din textul modificat al art, 25 alin. (1) din Legea nr, 215/2001, republicata, se pare c& legiuitorul a preferat sf pastreze termenul de ales local pentru cei alesi prin votul direct al cetatenilor cu drept de vot dintr-o anumita unitate administrativ-teritorialé, nu si pentru cei alesi prin vot indirect, cum sunt viceprimarli, respectiv vicepresedin{ii consiliilor judefene. Or, Legea privind Statutul alesilor locali are un caracter special fata de Legea administrafiei publice locale, ceea ce insemna ca textele celei dintai se aplicd cu prioritate. Pentru inlaturarea acestor confuzii de fond, precum si din considerente ce fin de tehnica legislativa, aceast’ neconcordansa trebuie inlaturaté cat mai repede, prin stabilirea, de lege ferenda, a unui text unic care si defineasc& nojiunea de wales local”, atat in Legea nr. 215/2001, republicata, cat si in Legea nr. 393/2004. 143. Mandatul primarului, consilierului local, respectiv al presedintelui consiliului judefean si al consilierului judejean este de 4 ani si el se exercita tn condifiile legii?”. Consiliul local sau consiliul judefean, primarul, precum si presedintele consi- fiului judefean ales in cursul unui mandat, ca urmare a dizolvarii consiliului local sau judefean, respectiv a vacantei postului de primar sau de presedinte al con- siliului judefean incheie mandatul precedentei autoritafi a administrafiei publice locale. Consiliul local sau consiliul judejean, primarul sau presedintele consiliului judejean, alesi in urma organizarii unor noi unitati administrativ-teritoriale sau th urma dizolvarii unor consilii, respectiv vacantarii unor posturi de primari sau de presedinti ai consiliilor judegene, tsi exercita mandatul numai pana la organizarea urmatoarelor alegeri locale generale’. 144. In scopul asigurarii autonomiei locale, autoritatile administratiei publice locale au dreptul sa instituie si s4 perceapa impozite si taxe locale, sa elaboreze si s& aprobe bugetele de venituri si cheltuieli ale comunelor, oraselor si judefelor, in conditiile legii. * Pentru comentarii privind nofiunea de ales local in conceptia Legii nr. 393/2004, a se vedea RN. Petrescu, Observatii asupra unor texte ale Legii nr. 393/2004 privind statutul alesitor locali, in Dreptul nr. 11/2005, p. 33-34. ? Articolul 26 alin. (1) din Legea nr, 215/2001, republicaté, modificat prin Legea nr, 35/2008. 2 articolul 26 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, republicati, modificat prin Legea nr, 35/2008.|. Considerafii introductive privind administragia publica locala 135 §3. Principiile de baza ale administrafiei publice locale 145. Principiile constitufionale. Ca urmare a revizuirii si republic&rii Constitu- fie, in art. 120 sunt stipulate trei principii pe care se intemeiaz’ administrafia public& din unitajile administrativ-teritoriale, si anume: principiul descentralizarii, principiul autonome’ locale si principiul deconcentrarii serviciilor publice. Fata de textul art. 119 din Constitutie inainte de revizuire, care prevedea princi- piul autonomiei locale si cel al descentralizarii serviciilor publice, se adauga inca unul, principiul deconcentrarii serviciilor publice. Trebuie semnalat c&, inca inain- te de revizuirea Constitutiei, s-a propus de lege ferenda ca, in cadrul art. 119, sa fie inserat si principiul deconcentrarii'. Dupa revizuire, intr-o alta parere, se apreciazi c& acest principiu trebuia inscris expres in textul Constitutiei, deoarece admi- nistratia publica locala care se realizeaza la nivel judejean si la nivelul localitasilor implica 0 deconcentrare spre localitati a serviciilor reprezenténd administratia central#’. 146. Principii prevazute in Legea administrafiei publice locale nr. 215/2001, republicata. in art. 2 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 se arata c& administratia public’ din unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si funcfioneazi in temeiul urmatoarelor principii: ~ principiul descentralizarii; ~ principiul autonomiei locale; ~ principiul deconcentrarii serviciilor publice; — principiul eligibilitayii autorit3gilor administratiei publice locale; ~ principiul legalitayii; — principiul consultarii cetajenilor in solufionarea problemelor locale de interes deosebit. Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat national, unitar si indivizibil al Romanie’?. 147. Principiul descentralizarii*. In acord cu enumerarea constitutionala a prin- cipiilor de baz ale administrafiei publice locale din art. 120 din Constitutie, republicat, primul principiul este cel al descentralizarii. Fara a se face detalieri, in art. 7 din Legea nr. 215/2001, republicata, se stipuleaz’ doar c& descentralizarea competentelor catre autoritajile administrafiei publice locale se face cu respectarea "Ase vedea C, Manda, C.C. Manda, Administratia public’ locala din Romania, Ed. Lu- mina Lex, Bucuresti, 1999, p. 102. ? Ase vedea M. Constantinescu, |. Muraru, A. lorgovan, op. cit., p. 99. 3 Articolul 2 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicata. * Ase vedea D. Aposto! Tofan, Probleme actuale ale descentralizarii administrative (I), in S.D.R. nr. 3-4/1991, p. 141 si ums idem, (UI si IID, in S.D.R. nr. 1/1993, p. 43 si urm., respectiv S.D.R. nr. 2/2003, p. 103 si urm.; M. Preda, Centralizarea si descentralizarea in administratia public’, in Dreptul nr. 9/1995, p. 42 si um.136 Il, Organizarea administratiei publice principiilor si regulilor prevazute in Legea cadru a descentralizarii. in prezent, ne raportim la Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006", care a abrogat fosta Lege cadru a descentralizarii nr. 339/2004*, ‘in art. 2 din lege, unde se definesc o serie de termeni si expresii, la lit. |) este stabilit’ acceptiunea termenului descentralizare, si anume ,transferul de com- petenjd administrativa si financiara de la nivelul administrajiei publice centrale la nivelul administratiei publice locale sau catre sectorul privat”. Textul, in general, este in acord cu injelesul dat descentralizarii de catre doctrina de spectalitate, conform cdreia descentralizarea serviciilor publice sem- nificd transferarea unora dintre atributit din competenja autoritajilor administrafiel publice centrale de specialitate cdtre un organism determinat, un serviciu public determinat din unit&tile administrativ-teritoriale. Descentralizarea serviciilor publi- ce implica organizarea unor servicii publice pe plan local, dotate cu un anumit patrimoniu si organe proprii. Astfel, serviciile publice descentralizate dobandesc o anumitd libertate de actiune, ce deriva din calitatea lor de persoana juridica, transformandu-se, cum menfioneaza autorii francezi, in ,stabilimente publice”*. Principiile pe baza cdrora se desfaisoara procesul de descentralizare sunt stabilite mai corect si mai sintetic in actuala lege fata de fosta Lege nr. 334/2004, si anume: ~ principiul subsidiaritaii, care const in exercitarea competenjelor de catre autoritatea administratiei publice situata la nivelul administrativ cel mai apropiat de cetitean si care dispune de capacitate administrativa necesara; ~ principiul asigurarii resurselor corespunzatoare competentelor transferate; — principiul responsabilitagii autoritatilor administratiei publice locale in raport cu competentele ce le revin, care impune obligativitatea realizarii standardelor de calitate in furnizarea serviciilor publice si de utilitate publica; 7M. Of. nr. 483 din 25 mai 2006. 2M, Of. nr. 668 din 26 iulie 2004. Pentru observatii critice asupra acestei legi, a se vedea RN. Petrescu, Considerafil asupra noil legi-cadru privind descentralizarea, in R.D.Pb. nr. 1/2005, p. 35-44, 2 Conform art, 2 din fosta Lege-cadru nr. 39/2004, descentralizarea era tnfeleast drept nG.d) procesul transferulul de autoritate $1 responsabilitate administrativa si financiara de la nivel central ia nivel local”. Cu privire la observatiile ce s-au facut asupra acestui text, a se vedea RN, Petrescu, op. cit., p. 36-38. * Ase vedea G, Dupuis, M.-l. Guédon, P. Chrétien, op. cit, p. 210. 5 Definirea termenului de capacitate administrativa la lit. b) a art. 2 ni se pare incorecta, ea nejinand cont de ceea ce doctrina romana de drept administrativ a infeles prin acest termen, Astfel, autorul /. fovdnas arta ,Capacitatea administrativa desemneaza posibilitatea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ", stabilind si deose- birile intre capacitate si competenja (Dreptul administrativ si elemente ale stilnyei_admi- nistrafiei, Ed. Didactic’ si Pedagogica, Bucuresti, 1977, p. 120-122). Or, conform art. 2 lit. b) din Legea cadru nr. 195/2006, prin capacitate administrativa se ingelege cu totul altceva, si anume ,ansamblul resurselor materiale, institugionale si umane de care dispune o unitate administrativ-teritoriala, precum si actiunile pe care le desfasoara aceasta pentru exercitarea competentelor stabilite prin lege”.|. Consideratii introductive privind administragia publica locala 137 ~ principiul asigurarii unui proces de descentralizare stabil, predictibil, bazat pe criterli si reguli obiective, care s& nu constranga activitatea autoritatitor admi- nistrajiei publice locale sau si limiteze autonomia locala financiar’; ~ principiul echitatii, care implica asigurarea accesului tuturor cetatenilor la serviciile publice si de utilitate publica; ~ principiul constrangerii bugetare, care interzice utilizarea de cdtre autoritStile administratiei publice centrale a transferurilor speciale sau a subventiilor pentru acoperirea deficitelor finale ale bugetelor locale. Mai trebuie subliniat ca, in acord cu legislafia altor state europene, pentru prima data in Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006 se prevede ca, in vederea asi- gurrii serviciilor publice de interes local, autoritajile administratiei publice locale exercita, in conditiile legii, competenfe' exclusive’, competenfe partajate’ si com- petente delegate, notiuni care au fost introduse si in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 prin Legea nr. 286/2006. Se mai precizeazi cA transferul de competenfe se face concomitent cu asigu- rarea resurselor necesare exercitarii acestora, iar exercitarea competentelor are loc numai dupa asigurarea resurselor financiar necesare’. Consideram pozitiv continutul art. 7 din Legea nr. 195/2006, conform cruia, in furnizarea serviciilor publice descentralizate, autorititile administratiei publice locale sunt obligate sa indeplineascd standardele de calitate, in conditiile legli. Se pune intrebarea care este sancfiunea pentru neindeplinirea acestei obligatii de catre serviciile publice descentralizate? Raspunsul la aceasta intrebare necesita, de “lege ferenda, completarea art. 7 cu precizarea unei sau unor sancfiuni in situatia neindeplinirii standardelor de calitate. 148. Principiul autonomiei locale. Conceptul de autonomie locala® este stabilit in art. 3 alin. (1) din Legea nr. 215/201. Astfel, prin autonomie locala se ineleg * Din moment ce tn art. 2 lit. c) competenja este definit& ca ansamblul atributiilor, ne exprimam rezerve fa§X de folosirea pluralului ~ competenfe; mai corect ar fi fost si se utilizeze expresiile atributii exclusive, atributii partajate, atributii delegate. 2 In art. 2 lit e) din Legea cadru a descentralizarii nr. 196/2006, prin termenul ,compe- tente exclusive” se injeleg ,competentele atribuite prin lege autorititilor administratiei publice locale de realizarea carora acestea sunt responsabile, Autoritatile administrafiei publice locate au dreptul de decizie si dispun de resursele si mijloacele necesare indepliniti competentelor, cu respectarea normelor, criteriilor si standardelor stabilite de lege”. Fn art. 2 lit. ) din Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006, prin termenul ,compe- tenfe partajate” se infeleg competentele exercitate de catre autoritajile administratiei publice locale, impreund cu alte niveluri ale administratiei publice (judefean sau central), cu o separare clar3 a finanfirii si a puterii de decizie pentru fiecare responsabil in parte. * fn art. 2 lit. d) din Legea cadru a descentralizirii nr. 196/2006, prin nofiunea ,compe- tenge delegate” se injeleg ,competentele atribuite prin lege autoritatilor administratiei publi- ce locale, impreuna cu resursele financiare corespunzatoare, de catre autorititile publice centrale, pentru a le exercita in numele si in limitele stabilite de catre acestea: * Articolul 6 din Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006. * Ase vedea Gh. Comea, Discusii si aprecieri critice in leg’turd cu principiul autonomiei locale in Romania, in Dreptul nr. 10/2002, p. 56 si urm. Pentru conceptul de autonomie138 Ul, Organizarea administrafiei publice dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administragiei publice locale de a solutiona si gestiona, In numele si in interesul colectivitafilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, in condifiile legii. Comparand acest text cu cel similar din art. 3 din Carta europeand pentru autonomie locala', considerm c& legiuitorul roman a dat un inteles chiar mai larg acestui concept, in sensul c& se precizeazi dreptul si capacitatea efectiva a autoritailor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona treburile publice, si nu numai_,o parte importanta din treburile publice’. a) Autonomia locala se exercits de consiliile locale si primari, precum si de consiliile judefene si presedingii acestora, autoritati ale administrafici publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret gi liber exprimat®. Aceasta dispozitie nu aduce atingere posibilitiii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice alt forma de participare directa a cetatenilor la treburile publice, in condifiile legii?. Ambele texte, in redactarea de fond si forma, reproduc, aproape in intregime, confinutul art. 3 pct. 2 din Carta europeana pentru autonomia locala. Prin colectivitate locala' se injelege totalitatea locuitorilor din unitatea administrativ-teritoriala, dupa cum se stipula si in fosta Lege a administratiei publice locale nr. 69/1991, republicata. Ideea din aceasta lege, in sensul c& autonomia locala este numai administrativa, se rela in Legea nr. 215/2001, dar se adauga ,,si financiara’, flind exercitata pe baza gi in limitele prevazute de lege. b) in art. 4 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicata, se precizeaz’ ca auto- nomia locala priveste organizarea, functionarea, competentele si atributiile, pre- cum si gestionarea resurselor care, potrivit legii, apartin comunei, orasului, muni- cipiului sau judejului, dup’ caz. S-a ar&tat si cu alte ocazii cA nu este corect a se folosi simultan nojiunile ,competenta” si_,atributii”, pentru simplul motiv c& in dreptul administrativ roman prima se defineste ca totalitatea atributiilor unei auto- rit&ji publice, dar, intr-o serie de acte normative recente, legiuitorul persisté a le utiliza ca si cum fiecare din cei doi termeni ar avea un alt injeles. Din examinarea textului rezulti c& autonomia focal cuprinde cele tre ele- mente evidentiate in doctrina: organizatoric, functional si gestionar’. Organizatoric, local potrivit Legit nr. 69/1991, a se vedea E. Balan, Propuneri de lege ferenda privind cadrul! legal al autonomiei locale administrative, in Dreptul nr. 8/1995, p. 68 si urm. Vin art. 3 din Carta europeana pentru autonomie locala se prevede c& Prin autonomie locala se injeleg dreptui si capacitatea efectiva pentru colectivititile locale sa reglementeze si 58 administreze in cadrul legii, sub propria lor raspundere si In favoare populatiei tespective, o parte important din treburile publice”. 2 asticolul 3 alin, (2) din Legea nr. 235/201, republicaté, modificat prin Legea nr. 35/2008. 3 Articolul 3 alin. (3) din Legea nr. 215/201, republicat’. * Jngelesul nofiunii de colectivitate locala este criticat de £. Popa, in Consideratii privind aspecte terminologice ale definirii principiului autonomiei locale, in R.D-Pb. nr. 1/1998, p. 42. 3 Cu privire la aceste trei elemente ale autonomie locale, a se vedea £ Popa, Corelarea principiului autonomiei locale cu alte principii de drept, fd. Servo-Sat, Arad, 1996, p. 48-50; idem, Autonomia locala in Romania, Ed. Ali Beck, Bucuresti, 1999, p. 45-46. j|. Consideratii introductive privind administratia publica local 139 autonomia locala. se manifest’ prin alegerea autoritatitor administrafiei_publice locale de c&tre populatia cu drept de vot care domiciliaz’ in comund, oras, muni- cipiu si judes si prin tnfiinjarea serviciilor publice de interes local; functional, autonomia locala se manifesta, in principal, prin competenta larga a autoritatilor administrafiei publice locale de a rezolva problemele de interes local; gestionar, autonomia local se manifest’ prin aprobarea unui buget propriu, stabilirea de impozite si taxe locale, gestionarea patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale'. Cu privire la ultimul element component al autonomiei locale, in art. 9 alin. (1) se prevede ca in cadrul politicii economice nationale, comunele, orasele, municipiile si judejele au dreptul la resurse financiare proprii, pe care autoritatile administratiel publice locale fe stabilesc, le administreaza si le utilizeaza pentru indeplinirea competengelor si atribusiilor ce le revin, in condiiile legii. Totodat’, se mai araté c& resursele financiare de care dispun autoritatilor administratiei publice locale trebuie 8 fie corelate cu competentele si atributiile prevazute de lege. Autoritatile administratiei publice locale administreaza sau, dup’ caz, dispun de resursele financiare, precum si de bunurile proprietate public’ sau privati ale comunelor, oraselor si judefelor, in conformitate cu principiul autonomiei locale. ¢) Prevederi noi, menite a largi continutul autonomiei de care se bucura unita- sile administrativ-teritoriale, au ca obiect asociatiile de dezvoltare intercomunitar?. Astfel, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicat§, doua sau mai multe unitati administrativ-teritoriale au dreptul ca, in limitele competentelor auto- ritgjilor lor deliberative si executive, s4 coopereze si si se asocieze, in conditiile legii, formand asociafii de dezvoltare intercomunitard, cu personalitate juridica de drept privat si de utilitate public’®. Se mai precizeazi c& asociafiile de dezvoltare intercomunitar sunt de utilitate public’, prin efectul Legii nr. 215/2001, prin derogare de la prevederile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociafii si fundatii, aprobatd cu modificari si completari prin Legea nr. 246/2005. in ce priveste acordarea personalitatii juridice de drept privat acestor asociatii, ne raliem opiniei care critic’ aceasta solutie, aritandu-se ci, din moment ce uni- tagile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, si asociatiile respective ar fi trebuit sa aiba personalitate juridica de drept public’. Scopul in care se constituie asociafiile de dezvoltare intercomunitara este reali- Zarea in comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori +E. Popa, op. cit., 1999, p. 45-46. 7 A se vedea si L. Coman-Kund, Administraia public’ de nivel intermediar in dreptul comparat si tn dreptul romanesc, Ed. Didactica si Pedagogic3, Bucuresti, 2005, p. 97 si urm. > Tot in art. 11 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicati, se mai prevede c& asociatiile de dezvoltare intercomunitara sunt de utilitate public’, prin efectul acestei legi, prin dero- gare de la prevederile O.G. nr. 26/2006 cu privire la asociafii si fundatii, aprobati cu modi- ficari si completari prin Legea nr. 246/2005. ‘In acest sens, a se vedea V. Vedinas, D. Bakirci, Principalele modificdri aduse prin Legea nr. 286/2006 pentru modificarea si completarea Legii administratiei publice locale nr. 215/2001, in Dreptul nr. 11/2006, p. 20.140 Ul, Organizarea administrasiei publice furnizarea in comun a unor servicii publice. Zonele metropolitane' si aglomerdrile urbane? constituite cu acordul expres al consiliilor locale ale unitailor admi- nistrativ-teritoriale componente au ca scop dezvoltarea infrastructurilor sia obiec- tivelor de dezvoltare de interes comun’. Trebuie refinut cd autoritatile deliberative si executive de la nivelul fiecarei unitafi administrativ-teritoriale componente isi pastreaza autonomia localé, in conditiile legii. Finantarea asociajiilor de dezvoltare intercomunitara se asiguré prin contributii din bugetele locale ale unitatilor administrati teritoriale membre, precum si din alte surse, in conditiile legii'. Guvernul sprijind asocierea unitatilor administrativ- teritoriale prin programe nationale de dezvoltare, care sunt finantate anual prin bugetul de stat si sunt prevazute distinct in cadrul bugetului Ministerului Admi- nistrafiel si Internelor, in condifiile Legii privind finantele publice locale. Totodats, se d& posibititatea consilillor judefene de a initia si derula programe judejene de dezvoltare finantate din bugetul local al judefului. Asociatiile de dezvoltare intercomunitara sunt conduse de un consiliu de admi- nistrafie’ compus din reprezentanfi ai unitatilor administrativ-teritoriale compo- nente, desemnati de consiliul local sau de consiliu! judefean, la propunerea prima- tulul, respectiv a presedintelui consiliului judejean, precum si la propunerea consilierilor locali sau judefeni, dup’ caz. d) Autonomia locala confera autoritatilor administratiei publice locale dreptul ca, in limitele legii, sd aibd initiative in toate domeniile, cu exceptia celor care sunt date in mod expres in competenta altor autoritafi publice. Preluandu-se textul din Legea cadru a descentralizarii, in art. 5 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicat, se stipuleaza c& autoritatile administrasiel publice locale exercit’, in condifiile legti, competenje exclusive, competente partajate si competenje delegate. Pentru realizarea in practic a autonomiei locale, autoritafile administrasiet publice centrale au obligatia de a consulta, tnainte de adoptarea oricarei decizii, structurile asociative ale autoritatilor administratiei publice locale, in toate proble- mele care le privesc in mod direct, potrivit tegii®. Prin Legea nr. 26/2006, la art. 8 sa introdus alin, (2), care precizeaza, in mod pertinent, care anume sunt acest 1 Zona metropolitana este definita ca ,asociatia de dezvoltare intercomunitara constituita pe baze de parteneriat intre capitala Romaniei sau municipiile de rangul | si unitapile admi- nistrativ-teritoriale aflate in zona imediat&” fart. 1 alin. (2) lit. )- ? Aglomerari urbane, adic& ,asociatii de dezvoltare intercomunitard constituite pe baz de parteneriat intre municipli, altele decat cele prevazute fa lit. ), si orage, Impreund cu localitafile urbane si rurale aflate in zona lor de influenfa (art. 1 alin. (2) lit. b)]- > rticolul 11 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicata. 4 Articolul 12 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata. 5 Pentru realizarea obiectivelor proprii, consiliul de administrajie poate inflinta un aparat tehnic, finanjat din resursele asociatiei de dezvoltare intercomunitard. Organizarea 51 modul de functionare a consiliulul de administra si a aparatului tehnic sunt stabilite prin actul de infiin- fare si statutul asociatiei de dezvoltare intercomunitar’, aprobate prin hot8rarlle consitiilor jocale, respectiv judetene asociate fart. 13 alin. (4) din Legea nr. 2715/2003, republicata). ® Articolul 8 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata.|. Consideratii introductive privind administratia publica locala 141 structuri asociative, si anume: Asociafia Comunelor din Romania; Asociatia Oraselor din Romania; Asociafia Municipiilor din Romania; Uniunea Nafionala a Consiliilor Judetene din Romania; alte forme asociative de interes general, consti tuite potrivit legii. Tot ca o expresie a autonomiei locale, raparturile dintre autoritafile administra- sie publice locale din comune, orase si municipii si autoritatile administratiei publice de le nivelul judefean se bazeaza pe principiile autonomiei, legalitatii, res- ponsabilitatii, cooperarii si solidaritatii in rezolvarea problemelor intregului judey'. In relatiile dintre autorit3sile administraiei publice locale si consiliul judefean, pe de 0 parte, precum si tntre consiliul local si primar, pe de alt& parte, nu exist raporturi de subordonare. e) in acord cu cele mai recente reglementari comunitare in materie, textele initiale din Legea nr. 215/201, care reglementau cooperarea si asocierea auto- ritdfilor administratiei publice locale, au fost completate prin Legea nr. 286/2006, largindu-se, astfel, cadrul de exercitare a autonomiei locale. Unitagile administrativ-teritoriale au dreptul ca, in limitele competentelor auto- ritagilor lor deliberative si executive, s4 coopereze $i si se asocieze* si cu unitati administrativ-teritoriale din strdinatate, in condijiile tegii, prin hotarari ale consiliilor locale sau consiliilor judetene, dup’ caz’. Potrivit art. 14 din lege, unit&file administrativ-teritoriale pot incheia intre ele acorduri, precum si pot participa, inclusiv prin alocare de fonduri, la initierea si realizarea unor programe de dezvoltare zonala sau regionali, in baza hotdrarilor adoptate de consiliile locale ori judejene, dupa caz, in conditiile legii. Cooperarea transfrontalierd este reglementata in prevederile art. 15 din Legea nr, 215/2001, republicata. Astfel, unitatile administrativ-teritoriale limitrofe* zone- lor de frontier pot incheia intre ele infelegeri de cooperare transfrontaliera cu structuri similare din arile vecine, in conditiile legii®. Prin recunoasterea acestul drept inca din anul 2001, Legea administratiei publice locale a fost pus de acord cu Conventia privind cooperarea transfrontaliera a colectivitajilor sau autoritatilor teritoriale. Unitajile administrativ-teritoriale, prin primari, respectiv presedinjii consiliflor judefene, transmit Ministerului Afacerilor Externe, spre avizare conforma, proiec- ' Articolul 6 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata. “A se vedea V, Vedinas, $t-C. Mirica, Regimut juridic ai dreptului de asociere a unit’- tilor administrativ-teritoriale in lumina modific&rilor aduse Legii nr. 215/2001 prin Legea hr. 286/206, 7n R.D.Pb. nr. 2/2007, p. 19 si urm * Articolul 11 alin. (3) din Legea nr. 215/2001, republicata. * Precizdm cd, inainte de adoptarea Legli nr. 289/2006, consitille locale si judefene din Unitatile administrativ-teritoriale limitrofe zonelor de frontierd aveau dreptul si incheie acor- duri de cooperare transfrontalier’, precum si si participe ia organismele create prin res- pectivele acorduri. Referirea actuala fa unititile administrativ-teritoriale ni se pare corecti, pentru cd ele au calitate de persoana juridicd de drept public. * Articolul 15 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata. Pentru comentarii asupra fostului text al art. 13 din Legea nr. 215/2001, a se vedea D.C. Dragos, op. cit., p. 8-10.142 11, Organizarea administrajiei publice tele de injelegeri de cooperare pe care acestea intenjioneazA s& le incheie cu unita- tile administrativ-teritoriale din alte sari, inainte de supunerea lor spre adoptare de c&tre consiliile locale sau judetene, dupa caz. Prin intelegerile de cooperare transfrontalier pot fi create si pe teritoriul Roma- niei organisme care sd aibd, potrivit dreptului intern, personalitate juridica. Este pertinent precizarea c& aceste organisme nu au, in sensul Legii nr. 215/2001, republicaté, competenfe administrativ-teritoriale. De asemenea, unitajile admi- nistrativ-teritoriale care au incheiat acorduri de cooperare transfrontaliera au dreptul sa participe, in alte state, fa organismele create prin respectivele acorduri, in limita competentelor ce le revin, potrivit legii Cooperarea, asocierea cu unitdsi administrativ-teritoriale din strdingtate si aderarea la o asociagie internafionala a unitafilor administrativ-teritoriale din strai- natate implica indeplinirea anumitor condiii, dupa cum reiese din textul art. 16 din lege. Inigiativa acestor acjiuni de asociere sau aderare va fi comunicatd Ministerului Afacerilor Externe si Ministerului Administratiei si internelor. Proiectele de injele- geti de cooperare vor fi transmise spre avizare Ministerului Afacerilor Externe, prin primari, respectiv presedintii consiliilor judejene, inainte de supunerea lor spre adoptare de citre consilille locale sau consiliile judejene, dupa caz. Conform art. 16 alin. (3), aceste avize trebuie emise in termen de 30 de zile de la primirea solicitarii. In caz contrar, se va considera cd nu sunt objecfii si proiectul respectiv poate fi supus spre aprobare consiliului local sau judejean interesat. Remarcam c&, in cazul acordurilor de cooperare transfrontalierd, lipseste aceas- t& precizare expresa referitoare la termenul in care trebuie emis avizul conform al Ministerului Afaceritor Externe si consecintele neelaborarii lui. Or, pentru simetrie, precum si pentru inlaturarea situagiilor neclare, susceptibile de interpretari, o dispo- Zitie cu acelasi conjinut ca cea din alin. (3) al art. 16 ar fi trebuit s4 fie inserata dupa art. 15 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicata. Responsabilitatea privind intelegerile de cooperare incheiate de unitafile administrativ-teritoriale revine in exclusivitate acestora. f) Un alt aspect prin care se concretizeazd autonomia locala este dreptul consiliilor locale de a putea hotari asupra participarii cu capital sau cu bunuti, in numele si in interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, la infiintarea, functionarea si dezvoltarea unor organisme prestatoare de servicii publice si de utilitate publica de interes local sau judefean, fn conditiile legii. Controlul administrativ si controlul financiar al activitatii autoritatilor admi- nistratiei publice locale se exerciti tn limitele si in condisiile prevazute de lege. ‘in final, consideram ca si art. 19 din Legea nr. 215/2001, republicata, reprezinta tot 0 aplicare in practic’ a autonomiei locale. Potrivit textului, in unitatile admi- nistrativ-teritoriale in care cet&tenii aparjinand minoritatilor nationale au o pondere de peste 20% din numarul locuitorilor’, autorit3tile administratiei publice locale, " Ne raliem opiniel in sensul c& legiuitorul a avut in vedere intrunirea procentului legal de catre o singuré minoritate nationala (D.C. Dragos, op. cit, p. 12).|, Consideratii introductive privind administrajia publica locala 143 institujiile publice aflate in subordinea acestora, precum si serviciile publice deconcentrate asigura folosirea, in raporturile cu acestia, si a limbii materne, in conformitate cu prevederile Constitutiei, ale Legii administratiei publice locale si ale conventiilor internasionale la care Romania este parte. Fat de fostul art. 17, care se referea doar la autoritatile administrafiei publice locale si serviciile publice deconcentrate, s-au adaugat si ,institufiile publice aflate in subordinea autoritasilor administratiei publice locale”, ceea ce i-a determinat pe unii autori s& aprecieze textul art. 19 din Legea nr. 215/2001, republicat&, ca fiind contrar art. 120 alin. (2) din Legea fundamentala'. 149, Principiul deconcentrarii administrative const in atribuirea competentei de a lua anumite decizii unor organe care isi exercit’ atributiile intr-o circumscrip- sie determinata si care raman supuse controlului ierarhic al autoritatilor centrale?. In ce priveste termenul ,deconcentrare”, acceptiunea sa este stabilita in art. 2 fit.) din Legea cadru a descentralizarii nr. 195/2006, si anume ,,redistribuirea de competenfe administrative si financiare de catre ministere si celelalte organe centrale de specialitate ale administrafiei publice centrale catre propriile structuri de specialitate din teritoriu”. Serviciile publice deconcentrate sunt autoritaji administrative care depind de un minister sau de un alt organ al administratiei publice de specialitate, ele benefi- ciaz& de o anumitd putere de decizie, avand o competenta materiala specializata, respectiv o competenta teritoriala locala. 150. Principiul eligibilitatii autoritatilor administrafiei publice locale. Consiliile locale, consiltile judetene, presedintii consiliilor judejene si primarii se aleg prin vot universal, egal, direct, secret gi liber exprimat in conditiile stabilite de Consti- tujia Roméniei, revizuitd si republicat’, si de Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administrafiei publice locale’, republicata in 2007*. Pentru inceput, trebuie avut in vedere textul art. 16 alin. (3) din Constitutie, republicata, la care ne-am mai referit, si alin. (4) al aceluiagi articol, introdus prin tevizuirea legli fundamentale, care stipuleaza c&, in condifiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetafenii Uniunii care indeplinesc cerintele legii organice au dreptul de a alege si de a fi alesi in autoritatile administrafiei publice locale’. ‘in acest sens, a se vedlea V. Vedinas, D. Bakirci, op. cit, p. 21-22. ? G. Dupuis, M.-}. Guédon, P. Chrétien, op. cit., p. 179. > M, Of. ne. 271 din 29 martie 2004. Prin Legea nr. 67/2004 s-a abrogat Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale (republicaté.in M. Of. nr. 79 din 18 aprilie 1996), cu modificarile ulterioare. * Legea nr. 67/2007 (republicata in M. Of. nr. 333 din 17 mai 2007). Legea a fost recent modificata si completati prin O.U.G. nr. 20/2008 privind unele masuri pentru organizarea si desfisurarea alegerilor pentru autoritatile administratiei publice locale (M. Of. nr. 177 din 7 ‘martie 2008) si prin Legea nr. 35/2008 (M. Of. nr. 409 din 30 maj 2008). ° Dupa cum se subliniaza, textul ,consacr un drept ce apartine cetajenilor Uniunii Euro- pene, strains legat de dezvoltarea democratiei la nivelul de baz al unitiilor administrativ-144 tI, Organizarea administratiei publice Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, republicata, consiliile locale si consiliile judeyene, primarii si presedinjii consiliilor judefene se aleg prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. Consiliile locale si judefene se aleg pe circumscriptii electorale, pe baza scrutinului de listé, potrivit principiului reprezentarii proportionale, iar primarii comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, primarul general al municipiului Bucuresti si presedinjii consiliilor judejene se aleg pe circumscripjii electorale pe baza scrutinului uninominal'. Vicepresedinjii consiliilor judetene, precum si viceprimarii se aleg prin vot indirect de catre consiliile judetene, respectiv consiliile locale. Tn Legea nr. 67/2004 privind alegerile locale, sunt stabilite norme specifice care determina calitatea de alegator, cat si pe cea de eligibil. Referitor la calitatea de alegator, se prevede ca cet&jenii romani exercita, In mod egal, drepturile electorale, fara privilegii si fara discriminari. Dreptul de vot se exercita numai pe baza actului de identitate prevazut la art. 126. Au dreptul de a alege cet&fenii romani care au implinit 18 ani, inclusiv cei care implinesc aceasta varsté in ziua alegerilor. Pentru alegerea consiliului local, a consiliului judejean sia primarului, precum sia presedintelui consiliului judefean, fiecare alegator are dreptul la cate un singur vot. Dreptul de vot se exercitd numai in comuna, orasul, municipiul sau subdivi- ziunea administrativ-teritorial’ a municipiului in care alegatorul isi are domiciliul. Cetatenii cu drept de vot, care si-au stabilit resedinja intr-o alt unitate admi- nistrativ-teritorialé cu cel putin 3 luni inaintea datei alegerilor, isi vor exercita dreptul de vot in unitatea administrativ-teritoriala respectiva, potrivit prevederilor Legii nr. 67/2004, republicata. ‘in ceea ce priveste dreptul de a fi ales consilier, primar sau presedinte al consi- liului judefean, se precizeaz&: — beneficiazi de acest drept cettenii cu drept de vot care au implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani, daca nu le este interzisa asocierea tn partide politice, potrivit art. 40 alin. (3) din Constitutie, republicata’; = pot candida numai persoanele care au domiciliul pe teritoriul unitajii administrativ-teritoriale in care urmeaza sa fie alesi; ~ la sectoarele municipiulul Bucuresti pot candida si pot fi alese persoanele care au domiciliul in municipiul Bucuresti, indiferent de sector. Prin O.U.G. nt. 20/2007, a fost introdus art. 4". Potrivit alin. (1) al acestui atticol, cetdtenii Uniunti Europene care au domiciliut sau resedinga in Romania au teritoriale, justificat fafa de aceia care, potrivit concitiiior prevazute de legea organic, rezul- td cA s-au integrat in viaja social-economic’ a comunitatilor locale” (M. Constantinescu, 1, Muraru, A. lorgovan, op. cit., p. 15). " anticolul 1 alin, (4) din Legea nr. 67/2004, republicata, modificat prin Legea nr. 35/2008. * Potrivit art. 40 alin, (3) din Constituyie, republicata, nu pot face parte din partide politice judecatorii Curtii Constitutionale, avocatii poporului, magistragii, membrii activi ai armatei, polifistii si alte categorii de funcjionari publici stabilite prin lege organica.|. Considerayii introductive privind administratia publica locala 145 dreptul de a alege si de a fi alesi in aceleasi condisii ca si cetéfenii romani, cu indeplinirea prevederilor Legii alegerilor locale. Cetdjenii Uniunii Europene au dreptul de a fi alesi numai in functia de consilier local si consilier judejean. in sensul Legii nr. 67/2004, republicat, prin cetafenii Uniunii Europene se inteleg cetajenii statelor membre ale Uniunii Europene, altele decat Romania’. Nu pot alege: a) debilii sau alienafii mintal, pusi sub interdictie; b) persoanele lipsite de drepturile electorale, pe durata stabilita prin hotarare judecdtoreasca definitiva’, Nu pot fi alesi: a) cetatenii care fac parte din categoriile prevazute la art. 40 alin. (3) din Constitusie, republicata; b) cei care nu pot alege, menjionafi mai sus. Candidaturile pentru consilille locale si consiliile judejene, precum si cele pentru primari si presedinti ai consiliilor judefene se propun de partidele politice sau de alianfele politice constituite potrivit Legii partidelor politice nr. 14/2003. Se pot depune candidaturi si de catre aliantele electorale constituite in condifiile Legii nr. 67/2004, de catre organizatiile cet&jenilor apartinand minoritiqilor nagionale prevazute la art. 7, precum si candidaturi independente. Listele de candidati pentru alegerea consiliilor locale si a consiliilor judefene trebuie intocmite astiel incat s& asigure reprezentarea ambelor sexe’. Alianjele electorale se pot constitui intre partide politice sau aliante politice la nivel judefean sau local. Un partid politic nu poate face parte, fa acelasi nivel, decat dintr-o singurd alianja electorala. intro circumscripjie electoral, partidele politice din aliantele politice pot participa la alegeri fie pe liste proprii, fie pe listele alianfei. Partidele politice din alianjele electorale participa la alegeri numai pe listele aliantei. O persoana poate candida pentru un singur consiliu local si un singur consiliu judefean si numai pentru o singura funcfie de primar sau de presedinte al con- siliului judefean*. O persoana nu poate candida, in acelasi timp, Peniry functia de primar si pentru funcsia de presedinte al consiliului judefean. Numarul de candidat de pe fiecare lista poate fi mai mare decat numarul de consilieri stabilit potrivit Legii administrafiei publice nr. 215/2001, republicata, cu pana la un sfert din numarul mandatelor; fractiunile se intregesc la cifra 1, indiferent de marimea acestora. Conform alin, (8) al art. 6 din Legea nr. 67/2004, republicata, candidaturile depuse pe mai multe liste de candidati sau at&t pe liste, cat si ca independent sunt nule de drept. " Articolul 4' alin. (3) din Legea nr. 67/2004, republicata. 2 asticolul 5 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, republicata. + Avticolul 6 alin. (1) din Legea nr. 67/2007, republicata. * Articolul 6 alin. (5) din Legea nr, 67/2004, republicat’.146 I, Organizarea administratiei publice Pot depune candidaturi organizatiile cet§fenilor romani aparfinand minoritatilor nationale’ reprezentate in Parlament. Pot depune candidaturi si alte organizatii ale cetijenilor romani apartinand minorititilor najionale legal constituie care prezinta la Biroul Electoral Central o list’ de membri. Numarul membrilor nu poate fi mai mic de 15% din numarul total al cetjenilor care la ultimul recensdmant s-au declarat ca apartinand minoritafii respective’. Data alegerilor se stabileste prin hotarare a Guvernului, cu cel pufin 75 de zile inaintea votérii. ‘in cazul unor alegeri parjiale, organizate in situajiile prevazute de Legea nr. 215/2001, republicat’, precum si de Legea nr. 393/2004 privind Statutul ale- silor locali, data desfasurarii acestora se stabileste cu cel putin 35 de zile inaintea votirii, In acest caz, termenele prevazute de Legea nr. 67/2004, republicata, cu excepjia celor de 24 de ore, se reduc la jum&tate’. Alegerile au loc intr-o singura zi, care poate fi numai duminica. in continuare, Capitolul Il din Legea nr. 67/2004, republicatd, reglementeaza organizarea alegerilor, si anume circumscripjiile electorale, sectiile de votare, listele electorale, birourile electorale, buletinele de vot, candidaturile, campania electorala. Mentionam cateva din textele ce au ca obiect aceste probleme. Pentru alegerea consiliilor locale si a primatilor, flecare comund, oras, municipiu si subdiviziune administrativ-teritoriala a municipiului constituie o circumscripfie electorala. Pentru alegerea consiliilor judejene, a presedintelui consiliului judejean si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, flecare judef, respectiv municipiut Bucuresti constituie 0 circumscriptie electoral. Numerotarea_circumscripsiitor electorale judejene si a municipiului Bucuresti se face prin hotarare a Guvernului, iar numerotarea circumscriptiilor electorale din fiecare jude, precum sia cir- cumscripfiilor electorale de sector al municipiului Bucuresti se face de catre prefect, prin ordin, in termen de 3 zile de la data stabilirii datei alegerilor. La aceeasi sectie de votare, alegatorii voteaz pentru consitiul local, consiliul judejean, pentru primar si pentru presedintele consiliului judetean*. 1 articolul 7 alin, (1) stabileste c& prin ,minoritate national” se injelege acea etnie care este reptezentat’ In Consiliu! Minoritatilor Nationale. 2 Articolul 7 alin, (3) din Legea nr. 67/2004, republicata. Dac& numarul membrilor nece- sar pentru indeplinitea conditillor mensionate este mai mate de 25.000 de persoane, lista membrilor trebuie s8 cuprinds cel pusin 25.000 de persoane domiciliate in cel pusin 15 din judefele jirli si in municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 300 de persoane pentru fiecare dintre aceste judeje si pentru municipiul Bucuresti. Organizajile respective pot participa la alegeri si pot depune liste de candidayi numai sub denumirea si cu semnul electoral al respectivel organizatil 2 articolul 9 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, republicata. xrticolul 14 alin, (1) din Legea nr. 67/2004, republicata, modificat prin Legea nr. 35/2008.1. Consideratii introductive privind administratia publica tocala 147 Actualizarea listelor electorale permanente se realizeaza de catre primarul unitajii administrativ-teritoriale impreuna cu serviciul public comunitar local de evidenja a persoanelor. Cetijenii au dreptul s& verifice inscrierile facute tn listele electorale permanente. intampinarile impotriva omisiunilor, inscrierilor gresite sau oricdror erori din liste se fac in scris si se depun Ia primar’. Primarul este obligat s4 se pronunte in scris, in cel mult 3 zile de le inregistrarea intampinarii. Impotriva solutiei date de primar se poate face contestatie in termen de 24 ore de la comunicare. Contestatie se sofutioneaza in termen de cel mult 3 zile de la inregistrare, de c&tre judecdtoria in a carei razi teritorialé se afla localitatea. Hotdrarea judec&toreasca este definitiva si irevocabila si se comunica persoanei interesate si primarului in termen de 24 ore de la pronunjare’. Prin O.U.G. nr, 20/2008 s-au introdus noi texte referitoare la listele electorale complementare cu caracter permanent’, care fi cuprind pe tofi cetajenii Uniunii Europene cu drept de vot ce se afl in evidentele Oficiului Roman pentru Imigrari si au domiciliul sau resedinta in localitatea pentru care se intocmeste lista, precum si la obligatia inscrierii in lista electoralé suplimentara, in ziua votarii, de catre presedintele biroului electoral al sectiei de votare a cetdtenilor Uniunii Europene omisi din copia de pe lista electorala complementara care se prezinta la vot si fac dovada c& au domiciliul sau resedinja in raza teritoriala a secfiei de votare res- pective, cu oricare dintre documentele emise de Oficiul Roman pentru Imigrari sau cu unul dintre documentele prevazute la art. 22° alin. (3) din Legea nr. 67/2004, republicata. Pentru organizarea si desfisurarea operajiunilor electorale se tnfiinjeaza Biroul Electoral Central, birouri electorale judetene, birouri electorale de circumscriptie si birouri electorale ale sectiilor de votare*. Birourite electorale sunt alcatuite numai din cetafeni cu drept de vot, candidatii neputand s& fie si membri ai birourilor electorale. Jn realizarea atributiilor ce revin birourilor electorale, membrii acestora exercitd functie ce implica autoritatea de stat, care, obligatoriu, trebuie exercitatd corect si impartial. Contestafiile asupra modului de organizare si asupra componenjei birourilor electorale se pot face in termen de 48 de ore de la desemnarea presedinfilor si a locfiitorilor acestora sau, dupa caz, de la completarea birurilor electorale cu repre- zentan}ii partidelor politice, alianjelor politice sau alianfelor electorale. Contesta- fiile se solutioneazi de biroul electoral de circumscriptie comunala, origeneasc’, municipal sau de sector al municipiului Bucuresti sau de Biroul Electoral Central, dupa caz, in termen de 2 zile de la tnregistrarea contestafiilor’. * Articolul 16 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, republicat’. ? Anicolul 16 alin. (5) din Legea nr. 67/2004, republicata. 2 Ase vedea art. 22'-22* din Legea nr. 67/2004, republicata. + Asticolul 23 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, republicata. * Articolul 39 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, republicata.148 Ul, Organizarea administrafiei publice Hot&rarea pronunjata este definitiva si irevocabila st se comunica, in cazul presedintelui biroului electoral si locfiitorului acestuia, in termen de 24 de ore, presedintelui tribunalului, care, in cazul admiterii contestatiei, procedeaza la o noua desemnare. Cat priveste candidaturile, numarul consilierilor pentru consiliile locale si pen- tru consiliile judefene este cel stabilit prin ordin al prefectului, potrivit prevederilor Legii nr. 25/2001, republicaté. Propunerile de candidasi pentru consilierii locali, consilierii judeteni, pentru primari si pentru presedinjit consiliilor judejene se fac pe circumscriptii electorale si se depun la birourile electorale de circumscripsie cel mai trziu cu 30 de zile inainte de data alegerilor’.. Candidatii independengi pentru funcfia de consilier trebuie s& fie sustinusi de 1% din numarul total al alegatorilor inscrisi tn listele electorale permanente si in listele electorale complementare din circumscriptia respectiva, dar nu mai pusin de 50 in cazul comunelor, de 100 in cazul focalitatilor urbane de rangul II si Ill si de 1,000 in cazul judefelor, municipiului Bucuresti, sectoarelor municipiulul Bucuresti si localititilor urbane de rangul Pentru functia de primar, candidafii independenti trebuie s& prezinte o lista de susfinatori, care s& cuprinda minimum 2% din numérul total al alegatorilor inscrisi in listele electorale permanente din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai pujin de 200 in cazul comunelor, 300 in cazul oraselor, de 1.000 in cazul municipiilor si sectoarelor municipiilor Bucuresti si 5.000 in cazul municipiului Bucuresti. Candidatii independenti pentru funcfia de presedinte al consiliului judefean tre- buie s& prezinte o list’ de sustinatori, care s4 cuprindd minimum 2% din numarul total al alegatorilor inscrisi in listele electorale permanente din circumscriptia pentru care candideaza, dar nu mai putin de 3.000. Nu se admit liste de candidagi independenti pentru functia de consilier’. Modelele buletinelor de vot se stabilesc prin hotarare a Guvernului si sunt dife- rite pentru consiliile locale, pentru consiliile judeene, respectiv Consiliul General al Municipiulut Bucuresti si pentru primari, respectiv pentru primarul general al municipiului Bucuresti, precur si pentru presedintli consiliilor judefene*, Campania electoral incepe cu 30 de zile inaintea de data desfasurarii alege- rilor si se incheie in ziua care preceda data alegerilor, la ora 7. ‘in campania electorala, candidatii, partidele politice, aliantele politice, alianjele electorale, precum si cetifenii au dreptul s’-si exprime opiniile in mod liber si fara nicio disctiminare, prin mitinguri, adunari, utilizarea televiziunii, radioului, a presei si a celorlalte mijloace de informare in mas’. 1 Articolul 44 din Legea nr, 67/2004, republicat, modificat prin Legea nr. 35/2008. ? Articolul 48 alin, (1) din Legea nr. 67/2004, repuiblicata, ? Articolul 48 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, republicat’. “ Articolul 54 din Legea nr. 67/2004, republicat’, modificat prin Legea nr. 35/2008. 5 Articolul 62 alin, (7) din Legea nr. 67/2004, republicat’.ot 1. Considerafii introductive privind administrajia publicd local 149 Radiodifuzorii publici si privati sunt obligati s& asigure, in cadrul serviciilor de programe audiovizuale, désfagurarea unei campanii electorale echitabile, echili- brate si corecte pentru toate ‘partidele politice, aliantele politice, alianfele electo- rale, organizatiile cetafenilor aparfinand minoritatilor nationale, precum si pentru toti candidatii’. in Capitolul tlt din lege este reglementata desfasurarea alegerilor, iar in Capi- tolul IV stabilirea si constatarea rezultatelor alegerilor. Rejinem dispozitia potrivit cdreia fiecare sectie de votare trebuie si posede un numér suficient de cabine, urne si stampile de votare, care se asigura de catre primarl. La desfasurarea operafiunilor de votare pot asista observatori strdini si abservatori interni acreditati in acest scop. Pot fi acreditasi ca observatori interni reprezentanji ai organizatiilor neguveramentale care au ca unic scop apirarea drepturilor omului si sunt legal constituite. Persoanele desemnate de aceste orga~ nizafii nu pot fi membri ai vreunui partid politic. Acreditarea observatorilor interni poate fi contestata la Biroul Electoral Central. Subliniem ca, potrivit art. 95 din Legea nr. 67/2004, republicata, alegerile pentru consilieri, pentru primari si pentru presedintii consiliilor judetene sunt vala- bile indiferent de numarul alegatorilor care au participat la vot. Pentru repartizarea mandatelor de consilier, biroul electoral de circumscriptie stabileste pragul electoral al circumscripjiei, reprezentand 5% din numéarul total al voturilor valabil exprimate in circumscriptia respectiva. in cazul alianselor politice sau alianjelor electoraie, la pragul de 5% se adauga pentru al doilea membru al alianjei 2%, iar pentru alianjele cu cel putin 3 membri, pragul electoral este de 8%?. Repartizarea mandatelor’ se face avandu-se in vedere numai_partidele politice, alianjele politice, atiangele electorale si candidasii independenti care au intrunit pragul electoral sus-mentionat. Pentru functia de primar, centralizarea voturilor se face de biroul electoral de circumscriptie*. Este declarat primar candidatul care a Tntrunit majoritatea voturilor valabil exprimate. Daca niciunul dintre candidati nu a obtinut majoritatea voturilor valabil exprimate, fapt care se consemneaza in procesul-verbal incheiat de biroul electoral de circumscriptie, se organizeaza un al doilea tur de scrutin’. La al doilea tur de scrutin participa numai candidagii clasaji pe primele dou locuri, respectiv candidajit aflati in situajie de balotaj. Al doilea tur de scrutin are loc la doua s&ptimani de la primul tur. In al doilea tur de scrutin este declarat primar candi- datul care a obtinut cel mai mare numar de voturi valabil exprimate. Pentru-functia de presedinte al consiliului judefean, centralizarea voturilor se face de biroul electoral de circumscripsie judeteana. Este declarat ales presedinte al ' Articolul 63 alin. (2) din Legea nr. 67/2004, republicata, ? Anticolul 96 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, republicata. > Modul concret fn care se face repartizarea mandatelor de consilier este reglementat de art, 96 alin. (3)-(9) din Legea nr, 67/2004, republicata. * Articolul 97 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, republicats. 5 Articolul 97 alin. (3) din Legea nr. 67/2004, republicata.150 Ni Organizarea administratiel publice consiliului judefean candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi valabil exprimate in primul tur de scrutin'. ‘in caz de balotaj se va organiza un nou tur de scrutin la doua saptamani de la primul tur, fa care vor participa numai candidatii care se afla in aceasta situatie. Biroul electoral de circumscriptie comunala, oraseneasc’, municipal sau jude- jean’, dupa caz, elibereaza certificatul doveditor al alegerilor consilierilor locali st primarului, respectiv consilierilor judejeni si presedintelui consiliului judetean*, Pentru primarul general al municipiului Bucuresti, precum si pentru membrit Consiliului General al Municipiului Bucuresti, certificatele doveditoare ale ale- gerilor se elibereaza de biroul electoral de circumscriptie a municipiului Bucuresti, iar pentru consifieri si pentru primarul de sector de catre biroul electoral de cir- cumscriptie de sector. ‘in Capitolul V al Legii nr. 67/2004, republicata, sunt prevazute faptele ce consti- tuie contraventii, constatarea contraventiilor si aplicarea sancfiunilor, precum $i infractiunile 51 pedepsele stabilite. 151. Principiut legalit’fii a fost stipulat mai intai in Legea administrajiet publice nr. 69/1991, republicata, ca urmare a modific&rii si completarii sale prin Legea nr. 24/1996, si apoi reluat de art. 2 din Legea nr. 215/2001, republicata. Principiul legalitajii, aplicat la administratia publica locala, inseamné cA ,tot ce fine de aceasta”, adic& alegerea, constituirea, exercitarea atribujiilor, adoptarea hotdrarilor sau emiterea altor acte administrative, precum si orice alte activitaji, trebuie si se desfisoare numai pe baza si in conformitate cu legea. ‘ntr-o opinie din doctrina francez& se afirma ca principiul legalitasii, conform c&ruia administratia trebuie s& respecte legile, face parte dintr-un principiu mai larg, si anume principiul juridicitati?. Se arata c4, potrivit ultimului principiu, in toate actiunile sale, administrafia trebuie sa respecte cadrul in care trebuie sd actio- neze, stabilit de ansamblul ordinii juridice*, Supunerea faté de ordinea juridica implica exigenta conformitatii intre actele emise de administratie si cele care Ti sunt superioare. 152. Principiul consultarii cetatenilor in problemele locale de interes deosebit. Tnainte de adoptarea Legii nr. 286/2006, detalieri ale acestui principiu se intalneau {in art. 68 fit. c) din Legea nr. 215/2001, care preciza c& primarul poate propune consiliului local consultarea populatiel prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit. Pe baza hotararii consiltului focal, primarul lua masuri pentru organizarea acestei consultari, in condifiile legii. Textul reprezenta una dintre atributiile primarului ca ales local, ce nu putea fi delegata viceprimarulul sau * Anticolul 97' din Legea nr. 67/2004, republicat’. ? Articolul 99 alin. (8) din Lega nr. 67/2004, republicat’. 2 A se vedea C. Dupuis, M.-). Guédon, P. Chrétien, op. cit., p. 76. * tbidem.|. Considerajii introductive privind administratia public’ locala 151 viceprimarilor. Totodata, aceasti atribujie nu putea fi indepfinita de primarii sectoarelor municipiului Bucuresti. In prezent, dac&d examinam atribufiile primarului, stabilite in art. 63 din Legea nr. 215/2001, republicata, nu mai intalnim o atributie cu un confinut similar celei de mai sus. in schimb, o referire direct& la aceasta atribusie se intalneste in art. 83 din Legea nr. 215/2001, republicata, dar numai cu privire la primarii si viceprimarii sectoarelor municipiului Bucuresti, unde se arata c& ei indeplinesc atribufiile stabi- lite de lege pentru primarii si viceprimarii comunelor si oragelor, cu exceptia celor referitoare la consuliarea populatiei prin referendum organizat pentru solufionarea problemelor locale de interes deosebit si |a masurile previzute de lege pentru desfisurarea adunarilor publice, care se exerciti numai de primarul general al municipiului Bucuresti, Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului ne ofera detalii despre referendumul local organizat pentru probleme de interes deosebit. Astfel, potrivit art. 13 alin. (1), problemele de interes deosebit din unitafile admi- nistrativ-teritoriale si subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor pot fi supuse, 7n condifiile prezentei legi, aprobarii locuitorilor prin referendum local. Articolul 14 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 contine un text asem&nator cu cel intalnit in Legea nr. 215/2001, anterior adoptarii Legii nr. 286/2006, si anume problemele supuse referendumului local se stabilesc de consilifle locale sau judejene, dupa caz, la propunerea primarului, respectiv a presedintelui consiliului judejean sau a unei treimi din numarul consilierilor locali, respectiv al consilierilor judefeni. Asadar, ta nivelul comunelor, oraselor si municipiilor, primarul este autoritatea competentA s4 propuna consiliului local consultarea populatiei prin referendum. Adoptarea in acest sens a unei hotirati de catre consiliul local ii da dreptul si, 7n acelasi timp, i! obliga pe primar si ia masurile corespunzatoare pentru organizarea acestei consultari. Per a contrario, in ipoteza in are consiliul local nu adopta 0 asemenea hotarare, primarul nu mai are niciun drept de a mai lua vreo masur’ organizatoricd ce ar privi desfasurarea referendumului local. Se pune intrebarea ce se injelege prin probleme locale de interes deosebit? Prevederile Legii administrasiei publice locale nr. 69/1991, republicata, nu preci- zau ce se infelege prin probleme de interes deosebit, ceea ce insemna ca se lasa la latitudinea fiec&rei unitati administrativ-teritoriale si aprecieze acest lucru. ‘In ce priveste Legea nr. 215/2001, inainte de modificarea si completarea sa prin Legea nr. 286/2006, in art. 43 alin. (2) se specificau problemele ce totdeauna se vor discuta in sedin}i publica, si anume: problemele privind bugetul local, admi- nistrarea domeniului public si privat al comunei sau orasului, participarea la pro grame de dezvoltare judetean’, regional’, zonal’ sau de cooperare transfrontalier’, organizarea si dezvoltarea urbanisticA a focalitagilor si amenajarea teritoriului, precum si cele privind asocierea sau cooperarea cu alte autoritaji publice, orga- neguvernamentale, persoane juridice romane sau strdine. in final se adéuga nln legaturd cu aceste probleme, primarul poate propune consultarea cetatenilor prin referendum, in condifiile legi?". Din formularea textului rezulta c& legiuitorul a ‘inteles c& problemele sus-mentionate sunt de interes deosebit si, prin urmare,152 UI, Organizarea administratiei publice referitor la oricare din ele, primarul avea posibilitatea de a propune consiliului local consultarea cetajenilor prin referendum, in conditiile legii. Legea nr. 215/2001, republicata, nu mai confine asemenea dispozijii. Totusi, apreciem ca din interpretarea art. 45 alin. (2) si (3), se poate sustine, in continuare, c& sunt probleme de interes deosebit cele care privesc domeniile pentru care consiliul local hotaraste cu majoritate absolut sau calificaté, cum sunt bugetul local, contractarea de imprumuturi, stabilirea de impozite si taxe locale, patrimo- niu! etc. Totodat, ne mentinem opinia in sensul ca si alte probleme ce intervin in cadrul comunitatii locale pot sd prezinte un interes deosebit, ramanand la latitudinea primarului s& propun& consiliului local consultarea populafiel prin referendum, iar consiliul local s& se pronunfe prin adoptarea unei hot&r: Organizarea referendumului local se face potrivit dispozifiilor cuprinse in Legea nr. 3/2000. Astfel, referendumul local se poate organiza in toate satele si localitatile componente ale comunei sau orasului ori numai in unele dintre acestea. in cazul referendumului la nivel judejean, acesta se poate desfasura In toate comunele si orasele din judet ori numai in unele dintre acestea, care sunt direct interesate. Cet&fenii sunt chemafi si se pronunje prin ,DA” sau ,NU” asupra probleme supuse referendumului, decizand cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelul unitajii administrativ-teritoriale respective. Obiectul si data referendumului se stabilesc si se aduc la cunostint& publicd prin orice mijloace de informare in mas’, cu cel pufin 20 de zile inainte de data desfasurarii acestuia. Referendumul local se poate organiza intr-o singura zi, care poate fi numai duminica.Capitolul al Il-lea. Consiliile locale §1. Componenfa si constituirea consiliilor locale 153. Conform art. 121 alin. (1) din Constitutie, consiliile locale sunt autoritafi ale administrafiei publice prin care se realizeaz’ autonomia local in comune 51 orase, in conditiile legii. Consiliile locale sunt compuse din consilieri alesi prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in condifiile stabilite de Legea privind alegerile locale. Numérul membrilor fiecdrui consitiu local se stabileste prin ordin al prefectului, fn functie de numarul locuitorilor comunei, orasului sau municipiului, raportat de Institutul Nasional de Statistic’ fa data de 1 ianuarie a anului in curs sau, dup caz, la data de 1 iulie a anului care precede alegerile, conform tabelului’ stabilit la art. 29 alin. (1) din lege. 154, Conflictul de interese privind consilierii locali. a) Conceptul de conflict de interese este definit in art. 70 din Legea nr. 161/1993 ca fiind ,situatia in care persoana ce exercit’ 0 demnitate publica sau o functie publica are un interes de natura patrimoniala, care ar putea influenta tndeplinirea cu obiectivitate a atri- butiilor care fi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative”. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitagilor publice si functiilor publice sunt: impartialitatea; integritatea; transpa- renja deciziei; suprematia interesului public. Potrivit art. 77 din Capitolul il, Titlul IV, Cartea | a Legit nr. 161/2003, conflic- tele de interese pentru consilierii locali, ca si pentru consilierii judefeni sau pre- sedingii si vicepresedingit consiliilor judejene sunt cele prevazute in art. 46 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, republicata. Conform acestui articol, nu poate lua parte la deliberare si la adoptarea hotd- rarilor consilierul care, fie personal, fie prin sof, sofie, afini sau rude pang la gradul " Tabelul de la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, modificat prin O.U.G. nr, 20/2008, cuprinde numarul consilierilor locali, stabilit in functie de cel al locuitorilor comunei sau al orasului. Prin aceasta ordonanti de urgentd se revine la forma initiala a textului, marindu-se numarul consilierilor, cel minim fiind de 9, dac& numarul locuitorilor comunei sau ai orasului sunt pana la 1.500, si cel maxim de 31 (in loc de 27) de consilieri, pentru orasele sau municipiile care au peste 400.000 de locuitori. Daca inainte de modificarea prin O.U.G. ‘nr. 20/2008, Consiliul General al Municipiului Bucuresti se compunea din 31 de consitieri, tn prezent, numarul consilierilor este de 55, asa cum era in forma initial a Legii nr. 215/201.154 II, Organizarea administrafiei publice al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterilor consiliului local. Hotirarile adoptate de consiliul local cu incalcarea acestor dispozitii sunt nule de drept. Nulitatea se constata de c&tre instanta de contencios administrativ, iar aciunea poate fi introdus’ de orice persoand interesata. b) Dispozitii detaliate despre conflictul de interese al consilierilor locali si judeteni si despre registrul de interese se intainesc in Capitolul VIII al Legii nr. 393/204 privind Statutul alesilor locali. Potrivit art. 74 alin. (1) alin. aceasta lege, alesii locali sunt obligati sa isi facd publice interesele printr-o declaratie pe proprie rispundere, depusa in dublu exemplar la secretarul unitajii administrativ-teritoriale. Un exemplar se pastreaza de secretar intr-un dosar special, denumit registru de interese, si al doilea exemplar se transmite la unul din subprefecti, care il va pastra intr-un dosar special, denumit registru general de interese. Registrul de interese are caracter public, putand fi consultat de catre orice persoana, in conditiile Legit nr. 54/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public. in art. 75 din Legea nr. 393/2004 se prevede cand anume alesii locali au un interes personal intr-o problema Astfel, se araté c& alesii locali ay un interes personal tntr-o anumita problema daca au posibilitatea s4 anticipeze’ c& 0 decizie a autoritagii publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un avantaj pentru sine sau pentru: — sof, sotie, rude sau afini pana la gradul al doilea inclusiv; = orice persoana fizic& sau juridicd cu care au o relatie de angajament, indiferent de natura acestuia; ~ © societate comerciald la care defin calitatea de asociat unic, functia de administrator sau de la care obtin venituri; - o alt& autoritate din care fac parte; ~ orice persoana fizicd sau juridic’, alta decat autoritatea din care fac parte, care a facut o plata c&tre acestia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora; ~ asociatie sau fundatie din care face parte. Declarajia privind interesele personale trebuie depusd in termenele prevazute de lege, si anume in termen de 15 zile de la data declararii consiliului ca legal constituit, in cazul consilierilor judefeni si al consilierilor focali?. Textele art. 77 si art. 81 cuprind dispozifii asemanatoare celor din art. 46 alin. (1) si (2) din Legea nr. 215/2001, republicata, si anume au ca obiect interdicfia pentru consilierii locali si judejeni de a participa la deliberarea si adoptarea ' Apreciem ca sintagma ,,posibilitatea de anticipare” este 0 notiune destul de imprecisd, unii consilieri locali sau judeteni putand invoca in apararea lor cd nu au avut aceastd posibilitate de anticipare, ? Declarajia privind interesele personale se depune in termen de 15 zile de la depunerea jurdmantului, in cazul primarilor, si fn termen de 15 zile de la alegere, in cazul presedinfilor si vicepresedingilor consiliilor judejene si al viceprimarilor.~ wn ——— IL Consiliile locale 155 hotararilor dac& au un interes personal in problema dezbaterli. in aceste situatii, consilierii locali si judefeni sunt obligati si anunte, la inceputul dezbaterilor, interesul personal pe care il au in problema respectiva, iar anunjarea interesului personal si abfinerea de la vot se consemneaz’ in mod obligatoriu in procesul-verbal al sedinjei. Hotardrile adoptate cu nerespectarea acestor dispozijii sunt nule de drept, conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicata. Mai mult, alesii locali au obligasia s4 reactualizeze declaratia pentru interesele personale la inceputul fiecdrui an, dar nu mai tarziu de 1 februarie, dacd au intervenit modific&ri semnificative fata de declarafia anterioar’. Nerespectarea termenelor pentru depunerea declaratiei privind interesele per- sonale atrage sancfiunea suspendarii de drept a mandatului, pana la depunerea declaratiei. Refuzul depunerii declaratiei privind interesele personale atrage o sanctiune mai grava, si anume incetarea de drept a mandatului’. Ambele sanctiuni se constaté prin hotirare a consiliului local, respectiv judefean’. ¢) Articolul 9 alin. (2) din Legea nr. 144/2007 privind infiinfarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate’ se refera la obligatia consilierilor judeteni si a consilierilor locali, precum gi a primarilor si viceprimarilor de a depu- ne declarafiile de avere si de interese la persoana desemnata de secretarii unitatilor administrativ-teritoriale respective. in art. 40 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 se mai stabileste c& persoanele care candideaza pentru functia de consilier judetean, con- ilier local sau primar sunt obligate sa isi declare averea si interesele, aceste decla- rafii urmand a se publica pe pagina de internet a Agenfiei Nationale de Integritate in termen de 10 zile de la primire si se mengin publicate pe aceasta pagina. 155. Incompatibilitafile cu calitatea de consilier. Calitatea de consilier este incompatibila cu anumite funcfii sau calitati. in prezent, incompatibilitatile cu calitatea de consilier local sau judetean sunt prevazute fn art. 88 din Sectiunea a 4-a, Capitolul Ill, Titlul 1V, Cartea | a Legii nr. 161/2003. Articolul 117 din aceast& lege a abrogat expres fostul art. 30 din Legea nr. 215/2001, in varianta inigial&, care preciza incompatibilitatile*. | A se vedea si /. Nicola, Drept administrativ, Ed: Universit8sii ,Lucian Blaga", Sibiu, 2007, p. 208, ? Articolul 82 alin. (3) din Legea nr. 393/2004, cu modificarile si completirile ulterioare. * M. Of, nr. 359 din 25 mai 2007. * Potrivit fostului art. 30 din Legea nr. 215/2001, in varianta initiala, calitatea de consilier era incompatibila cu: functia de prefect sau subprefect; calitatea de functionat public in apa- ratul propriu de specialitate al autorititilor administratiei publice centrale si locale; calitatea de functionar public in aparatul propriu de specialitate al consiliului judetean, al prefectului, af serviciilor publice de interes local sau judetean, al serviciilor publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiet publice centrale; calitaiea de angajat in cadrul autoritijilor administratie’ publice locale respective sau in cadrul aparatului pro- priu al prefectului din judejul respectiv; functia de manager sau membru in consiliul de156 UI, Organizarea administrafiei publice a) Potrivit textului alin. (1) al art. 88 din Legea nr. 161/2003, funcfia de consilier local sau consilier judefean este incompatibild cu: ~ functia de primar sau viceprimar; — functia de prefect sau subprefect; - calitatea de functionar public sau angajat cu contract individual de munc& in aparatul de specialitate al primarului, respectiv in aparatul propriu al consiliului judejean oti al prefecturii din judetul respectiv; — funcjia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administrafie sau cenzor la regiile autonome si societatile comerciale de interes local infiinjate sau aflate sub auto- ritatea consiliului local ori a consiliului judetean respectiv sau Ja regiile autonome si societatile comerciale de interes national care isi au sediul sau care defin filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva; administragie al regilior autonome ori de conducator al societ&filor comerciale infiintate de consiliile locale sau de consiliife judejene; calitatea de primar; calitatea de senator, deputat, ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si cele asimilate acestora. Comparativ cu Legea nr. 69/1991, republicatd, art. 30 din Legea nr. 215/2001 era mal complet, numérul functiilor si incompatibilitajilor cu calitatea de consilier fiind mai mare, iar alin. (2) al art. 30 avea caracter de noutate, si anume se prevedea c& incompatibilitatea intervine numat dupé validarea mandatului, cel in cauza trebuind s& opteze in termen de 10 zile, dupa care, daca acesta nu a optat pentru calitatea de consifier, in sedinga de consiliu urmatoare presedintele de sedinf& va supune validarii mandatul supleantului acestuia de pe lista partidulul, alianfei politice sau a allanjei electorale respective. Precizirile de ordin teoretic le consideram binevenite, mai ales c& tn practic au existat situasii neclare privind momentul si termenul in care consilierul incompatibil trebuia s8-s1 precizeze opfiunea. Dificultati de ordin teoretic $1 practic in legatura cu aplicarea incompatibilit’tilor consi« lierilor locali s-au ivit prin raportare fa textul fostului art. 152 din Legea nr. 215/2001, in prezent abrogat si el prin Legea nr. 161/2003, care preciza ci Pana la organizarea viitoa- relor alegeri locale, consitiile locale si consiliile judejene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucuresti, vor funcjiona cu numarul de consilieri stabilit potrivit legii pentru alegerile locale din anul 2000, iar consilierii in functie la data intrSrii th vigoare a prezentei Jegi isi vor exercita mandatul pand la urmatoarele alegeri locale”. Referitor ia interpretarea acestui text, ne-am raliat opiniei care s-a pronunjat in sensul c, daca in momentul alegerii consilierul desinea o functie sau o calitate care, potrivit Legit nr. 69/1991, republicata, nu reprezenta o incompatibititate cu calitatea de consilier, acesta poate si-si desfasoare activitatea in continuare, deoarece legea noua nu poate retroactiva. S-a mai subliniat c& acesti consilieri tsi exercits vointa pe baza vointei corpului electoral, cate sia exprimat increderea in ei in condifille Legilor nr. 69/1991 si nr. 70/1991. in consecinj3, noua lege a administratiel publice nu poate s& infirme mandatul popular astiel obfinut, creand conditii de incompatibilitate necunoscute de lege in momentul alegerilor’ (a se vedea explicafia funizati de prof. dr. Tudor Draganu privind incompatibllitatile consilie- tilor la solicitarea Guvernului, publicata in ziarul Adevarul din 9-10 iunie 2001; a se vedea si D.C. Dragos, Principalele elemente de noutate ale Legii nr. 215/2001 a administragiei publice locale, p. 28; O. Podaru, Legea 215/2001 a administratiei publice locale comentaté, Ed, Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2004, p. 60-61).U1, Consifiile locale 157 — functia de presedinte sau de secretar al adun&rilor generale ale acjionarilor sau asociatilor la 0 societate comerciala care isi are sediul sau care defin filiale in unitatea administrativ-teritoriala respectiva; ~ calitatea de deputat sau senator; ~ functia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat si functiile asimilate acestora, Potrivit art. 88 alin. (2), 0 persoand nu poate exercita fn acelasi timp un mandat de consilier local si un mandat de consilier judejean. In continuare, in art. 89 alin. (1) se mai prevede o incompatibilitate. Astfel, calitatea de ales local este incompatibila si cu calitatea de actionar semnificativ la 2 societate comerciala inflintata de consiliu! local, respectiv de consiliul judefean. Incompatibilitatea exist si in situafia tm care sotul sau rudele de gradul | ale alesului local detin calitatea de actionar semnificativ la unul dintre agentii econo- mici menfionafi. Prin sintagma ,actionar semnificativ” se infelege persoana care exercit’ drepturi aferente unor actiuni care, cumulate, reprezinta cel putin 10% din capitalul social sau Ti confera cel putin 10% din totalul drepturilor de vot in adunarea general’ Din cele de mai sus rezuita cA numarul incompatibilitatilor cu calitatea de con- silier local ori judefean este mai mare decat cel avut in vedere inisial, fiind stipulate incompatibilitati cu caracter de noutate. in conformitate cu dispozitiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, con- silierii locali si consilierii judejeni care au funcjia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, precum si calitatea de acfionar sau asociat la societiile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unita}l administrativ-teritoriale nu pot incheia contracte de prestari de servicii, de executare de lucrari, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu auto- ritégile administratiei publice locale din care fac parte, cu institutiile sau regiile autonome de interes local aflate in subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judefean respectiv ori cu societafile comerciale inflinate de consiliile locale sau consiliile judefene respective. Aceste prevederi se aplicd si in cazul in care functiile sau calitatile respective sunt definute de soful sau rudele de gradul | ale alesului local. IncAlcarea dispozifiilor art. 90 atrage incetarea de drept a mandatului de ales focal la data incheierii contractelor'. . Constatarea incetarii mandatului de consilier local sau judetean se face prin ordin al prefectului, a propunerea secretarului_unititii administrativ-teritoriale, ordinul putand fi atacat la instanta de contencios administrativ competenta. b) Momentul intervenirii starii de incompatibilitate, Potrivit art. 91 alin, (1) din Legea nr. 161/2003, starea de incompatibilitate intervine numai dupa validarea mandatului, iar in cazul prevazut la art. 88 alin. (2), dupa validarea celui de-al ' Pentru observatil critice asupra textului art. 90 din Legea nr. 161/2003, a se vedea ©. Podaru, op. cit., p, 63-64,158 U1. Organizarea administrafiei publice doilea mandat, respectiv dup& numirea sau angajarea alesului local, ulterior validarii mandatului, intr-o functie incompatibila cu cea de ales local, jn cazul in care alesul local are calitatea de actionar semnificativ la o societate comerciala infiinjata de consiliul local, respectiv consiliul judefean, incompatil fitatea intervine Ia data la care el, soful sau ruda de gradul 1a acestuia devin actio- nari. Alesul local poate renunja ta functia definut& inainte de a fi numit sau ales in functia care atrage starea de incompatibilitate sau in cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea in aceasta funcfie’. Conform art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2003, in situafia tn care alesul local aflat in stare de incompatibilitate nu renunja la una din cele dou’ funcfii incom- patibile in termenul precizat de lege, prefectul va emite un ordin prin care constata incetarea de drept a mandatului de ales local \a data implinirii termenului de 15 zile, la propunerea secretarului unitatii administrativ-teritoriale. Totodata, orice persoand poate sesiza secretarul unitasii administrativ-teritoriale. Ordinul emis de prefect poate fi atacat /a instanfa de contencios administrativ competenta. 156, Constituirea consiliilor locale. De !a bun inceput trebuie precizat ca prin O.U.G. nr. 20/2008 sa renuntat fa majoritatea modificarilor realizate de Legea nr, 286/2006, revenindu-se la textele inigiale ale Legii nr. 215/2001. Potrivit art. 30 alin. (1), constituirea consiliilor locale se face in termen de 20 de zile de la data desfésurarii alegerilor, dupa indeplinirea prevederilor art. 38 alin. (1) si (1")din Legea nr. 334/2006 privind finantarea partidelor politice sia campaniilor electorale, cu modificarile 5 completarile ulterioare”. Convocarea consilierilor locali deciarai alesi, pentru sedinta de constituire, se face de catre prefect. La sedinja de constituire pot participa prefectul sau reprezentantul sdu, precum si primarul, chiar daca procedura de validare a mandatului acestuia nu a finalizata. * Articolul 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003. Tot in acest articol este inscrisd regula in. sensul c alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentet sectiuni este obligat si demisioneze din una dintre funciiile incompatible in cel mult 60 de zile de la intrarea fn vigoare a prezentei legi. ? Forma actuala a art. 30 alin. (1) din Legea nr. 2153/2001 se datoreaz’ modificarii aduse prin O.U.G, nr. 66/2008. Yn art. 38 alin. (1) din Legea nr. 334/2006 se prevede ca, in termen de 15 zile de la data desfisurarii alegeritor, mandatarul financiar este obligat s& depund la Autoritatea Electorala Permanent’ un raport detaliat al veniturilor si cheltuielilor electoral pentru fiecare partid politic, aliantA politic’, alianti electorala, organizatie a cetdjenilor romani aparginand minoritafilor najionale sau candidat independent, iar fn alin. (11) se arata c&, dupa expirarea termenului prevazut la alin, (1), Autoritatea Electoral Permanent asigu- 14 aducerea la cunostin{S publicd a listei partidelor politice, alianjelor politice, alianfelor electorale, organizatiilor cetafenilor romani aparfinand minoritisilor nagionale si a candi- datilor independenti care au depus rapoartele detatiate ale veniturilor si cheltuielilor electo- rale, pe m&sur& ce acestea sunt depuse, prin publicdri succesive In Monitorul Oficial al Romianiei, Partea |.i. Consiliile locale 159 a) Sedinfa este legal constituitd daca participa cel putin doud treimi din numarul consilierilor alesi', Daca prin Legea nr. 286/2006 s-a prevazut cd este suficienta prezenja majoritatii consilierilor alesi si validagi la oricare din cele trei sedinte organizate in acest scop, prin O.U.G. nr. 20/2008 s-a revenit la textul initial al art. 30, si anume fa toate cele trei convocari este necesard intrunirea majoritafii de cel putin dou treimi din numarul consilierilor. Astfel, in cazul in care nu se poate asigura aceasti majoritate la prima sedinta, aceasta se va organiza, in aceleasi conditii, peste 3 zile la convocarea prefectului. Daca nici la a doua convocare reuniunea nu este legal constituitd, se va proceda la © noua convocare de catre prefect, in aceleasi condisii. in situafia in care consiliul local nu se poate reuni nici la a treia convocare datorité absentei, fré motive temeinice, a consilierilor, prefectul (nu instanja) va declara vacante, prin ordin, jocurile consilierilor alesi care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocati anterioare (nu de la oricare dintre cele trei convocari?), daca acestia nu pot fi inlocuiti prin supleanjii inscrisi in listele de candidati respective’. in consecin}a, se vor organiza * Referitor la situatia in care la prima convocare a consiliului local in sedinja de consti- ture nu se intruneste cvorumul cerut imperativ de lege, art. 16 din fosta Lege a administrayiel publice locale nr. 69/1991 a adus precizari suplimentare utile fafa de textul inijial, cu privire la care s-au formulat observafii critice si propuneri de lege ferenda, in RN. Petrescu, Observatii tn legatura cu unele dispozifii ale Legit administrasie! publice locale, in Dreptul nr. 3/1995, p, 47-48, ? Textul introdus prin Legea nr. 286/2006, in sensul c& absenta nemotivatd poate sa priveasca oricare din cele 3 convocari, inlatura, partial, unele dintre aspectele criticate in literatura de specialitate sub imperiul Legit nr. 215/2001 tn forma inifiala, Revenindu-se la situatia dinainte de adoptarea Legii nr. 286/2006, revine in actualitate opinia potrivit careia Legea nr. 215/2001 nu cuprinde nicio precizare despre cazul in care niciun consilier local nu a lipsit nejustificat la toate cele 3 convocéri anterioare, consilierii absenfi fiind, de fiecare data, alfii (a se vedea O. Podaru, Dispozitii controversate ale noii Legi a administratiei pu- blice locale, tn P.R. nr. 2/2002, p. 292), Aceeasi observatie se face si in privinta absentelor motivate ale consitieritor. in ticerea legii, se propune ca prefectul si faci alte convociri, pana cand fie se intruneste cvorumut de dou’ treimi, fie devin incidente dispozitiile art. 31 alin. (3). Dacs, teoretic, prima solujie poate fi sustinut8, apreciem c& ea prezinta incon- veniente de ordin practic, procedura de constituire a consiliului local fiind mult tergiversat3. in Regulamentul-cadru de organizare si funcjionare a consiliilor locale (a se vedea O.G. nr, 35/2002 pentru aprobarea Regulamentului-cadru‘de organizare si functionare a consiliilor locale, publicati in M. Of. nr. 90 din 2 februarie 2002, aprobata prin Legea nr. 673/2002) sunt insefate unele dispozisii de detaliu, prin care se incercd solutionarea parjiald a problemelor mentionate. Astfel, in art. 1 alin. (3) din regulament se aratd: ,Dacd nici la a treia convocare nu se prezintd cel pufin doud treimi din numarul consilierilor declarati alesi, prefectul va dispune verificarea motivelor care au determinat neprezentarea la sedinté a consilierilor absenji, Dac& absenjele nu au la baz& motive temeinice, determinate de: boala care a necesitat spitalizarea sau imobilizarea la pat; deplasarea in strainatate in interes de serviciu; evenimente de for major’, cum ar fi: inundatfi sau alte catastrofe care au Impiedicat deplasarea; deces in familie sau alte situagii similare, prefectul va emite un ordin prin care va declara vacante focurile consitierilor alegi, care au lipsit nemotivat de fa cele 3 convocari anterioare”. + Articolui 30 alin, (3) din Legea nr. 215/2001, republicata.160 1, Organizarea administrafiei publice alegeri pentru completare, in termen de 30 de zile (si nu de 90 de zile), tn con ditiile Legii privind alegerea autoritailor administratiei publice locale. Ordinul prefectului prin care se declar’ vacante locurile consilierilor care au lipsit nemotivat poate fi atacat de cei in cauza la instanja de contencios admi- nistrativ in termen de 5 zile de la comunicare, iar hotdrarea instanfei este definitiva si irevocabila’. Retinem cele doud posibilitafi consacrate prin lege pentru cazul in care nici la treia convocare nu este prezent4 cel putin majoritatea consilierilor alesi si validati: ~ inlocuirea consilierilor care au absentat nemotivat cu supleanjii inscrisi pe listele de candidat respective; — daci nu se reuseste prima variant’, se organizeaza alegeri partiale de completare in termen de 30 de zile. Absenja consilierilor de !a sedinta de constituire este consideraté motivata dac& se face dovada cA aceasta a intervenit din cauza unei boli care a necesitat spitali- zarea sau a facut imposibila prezenta acestora, a unei deplasdri in strainatate in interes de serviciu sau a unor evenimente de forja major’. Conducerea lucratilor sedintei de constituire este asigurat de cel mai in varsta consilier, asistat de 2 consilieri tocali dintre cei mai tineri. 157. Validarea alegerii consilierilor a fost modificaté radical prin Legea nr. 286/2006, si anume ea se fiicea de catre judecatoria in raza cArela se afta unita- tea administrativ-teritoriala, de cdtre un judecator desemnat de presedintele instan- yei. Se mai arata c& cererea de validare a consilierilor locali se depunea in termen de 3 zile de la data constatirii rezultatelor alegerilor, fard a se preciza Ins& cine anume depune cererea. Prin O.U.G. nr. 20/2008 textul a fost abrogat, revenindu-se la dispozijiile din forma initial a Legii nr. 215/201, si anume, pentru validarea mandatelor, con- siliile locale aleg, prin vot deschis, dintre membril lor, pe intreaga duraté a man- datului, 0 comisie de validare, alc&tuit& din 3-5 consilieri*. Comisia de validare examineaza legalitatea alegerii fiecdrui consilier si propune consiliului local validarea sau invalidarea mandatelor. Motivele pentru care se propune invalidarea mandatului au ramas aceleasi, si anume: ~in cazul in care se constata incaicarea conditiilor de eligibilitate; * Articolul 30 alin, (4) din Legea nr. 215/2001, sepublicatd. ? Articolul 30 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, republicata. Textul introdus prin Legea nr. 286/2006, in prezent abrogat, stipula ci absenta consilierilor locali de fa sedinja de constituire este considerat motivata daca se face dovada ci aceasta a intervenit din cauza unei boli sau a unor evenimente de forjd major care au facut imposibila prezenfa acestora. > Articolul 31 alin, (2) din Legea nr. 215/2001, republicat, modificat prin O.U.G. nr, 20/2008,I. Consitiile locale 161 ~ dac& alegerea consilierului s-a facut prin frauda electoral, constatat in conditiile Legii privind alegerea autoritatilor administrafiei publice locale', Validarea sau invalidarea mandatelor se face, in ordine alfabetica, cu votul deschis al majoritatii consilierilor prezenti la sedinta. Persoana al cdrei mandat este supus validarii sau invalidarii nu participa la vot. Prin art. 311, introdus prin O.U.G. nr. 20/2008, se stabileste calea de atac impotriva hotararii de validare sau invatidare a mandatelor. Astfel, cei interesaji o pot ataca la instanfa de contencios administrativ in termen de 5 zile de la adoptare sau, in cazul celor absenti de la sedinja, de la comunicare. Instanja de contencios administrativ este obligata si se pronunja in cel mult 30 de zile. in acest caz, procedura prealabili nu se mai efectueazi, iar hotararea primei instante este definitivd si irevocabild. 158. Depunerea juramantului de citre consilierii locali. Dup& operafiunea de validare a mandatelor consilierilor locali in sedinta de constituire a consiliului local, acestia depun in fafa consiliului focal juramantul de credinf&, Jurimantul poate fi depus si fara formula religioasa. in ce priveste consilierii care refuz’ si depuna juramantul, acestia sunt consideraji demisionaji de drept, formulare criticata in literatura noastré de specialitate inci sub imperiul Legii nr. 69/1991, republicati, menfinutd ins atat in forma initial a Legii nr. 215/201, cat si tn cea tepublicata. in cazul in care consitierul local declarat ales renunja la mandat inainte de validare sau refuzd si depuna jurdmantul, se supune validarii mandatul primului supleant inscris pe lista partidului politic, a alianfei politice sau a alianfei electorale respective, dacd pana la validarea mandatului partidele si alianjele politice confirma in scris apartenenta la partid. In situafia in care locurile ramase vacante nu pot fi completate cu supleanti, conform legii, iar numarul de consilieri locali se reduce sub jumatate plus unu, se vor organiza alegeri parfiale de completare, in termen de 90 de zile. Dupa validare tn sedinja de constituire a consiliului local, consilierii locali depun juramantul. Consiliul local se declaré legal constituit, dac& majoritatea consilierilor locali validaji au depus juramantul. Constituirea consiliului local se constatd prin hotd- rare, adoptata cu votul majoritafii consilierilor locali validag?. Prevederea din art. 35 din Legea nr. 215/2001 a ramas neschimbat’, si anume, dupa declatarea ca legal constituit, consiliul local alege dintre membrii si, prin ! Anticolul 31 alin. (4) din Legea nr, 215/2001, republicati, modificat prin O.U.G. nr. 20/2008. * Textul juramantului de credinfa, stabilit in art, 32 alin. (1), este urmatorul: ,Jur $3 respect Constitujia gi legile yrli si si fac, cu bund-credinga, tot cea ce sti in puterile i priceperea mea pentru binele locultorilor comune (orasului, municipiului, judejului)... Aga s&-mi ajute Dumnezeu!” Articolul 34 alin, (2) din Legea nr. 215/2001, republicata162 il, Organizarea administrafiei publice votul deschis al majoritatii consilierilor in functie, un presedinte de sedinj4, pe o perioad3 de cel mult 3 luni, care va conduce sedinjele consiliului si va semna hotararile adoptate de acesta. Potrivit alin. (2} al aceluiasi articol, consilierul ales tn condifiile mentionate poate fi schimbat din funcjie la initiativa a cel putin unei treimi din’ numarul consilierilor, cu votul majorit&tii consilierilor in functie. Aceasta dispozitie trebuie interpretata in sensul ca inifiativa consilierilor poate interveni numai in cursul celor 3 luni de zile pentru care un consilier a fost ales ca presedinte de sedin)a, fiind un termen maxim, care nu poate fi depasit’. 159, Dupa constituire, consiliul local isi organizeazA comisii de specialitate, pe principalete domenii de activitate”. Legea nr. 69/1991, republicaté, cuprindea pre- ciz&ri utile cu privire la comisiile de specialitate ale consiliilor locale, care, in general, se regasesc si in Legea nr. 215/2001, republicatd, iar Regulamentul-cadru de organizare si functionare a consiliilor locale confine detalii despre organizarea, atributiile si functionarea acestor comisii”. Domeniile de activitate in care se pot organiza comisii de specialitate, denumirea acestora si numarul de membri, care va fi intotdeauna impar, se stabilesc de catre consiliul local, in funcfie de specificul acti- vitatii din fiecare unitate administrativ-teritoriald, iar principalele domenii de acti- vitate in care se pot organiza comisii de specialitate sunt prevazute in anexa nr. 2, si anume agricultura; activitati economico-financiare; activitaji social-culturale, culte; invayimant, sindtate si familie; amenajarea teritoriului si urbanism; munca si protectie sociala; protectie copii; protectie mediu si turism; juridica si de disciplina; validare. Yn functie de specificul activit&tii si de numérul consilierilor, consiliul poate hotart s& se organizeze comisii de specialitate si in alte domenii de activitate sau o comisie s& aiba in obiectul siu de activitate doua sau mai multe domenii. Pot fi membri ai comisiilor de specialitate numai consilferii locali. Comisiile de specialitate isi aleg cate un presedinte si un secretar, ele lucreaza in plen si iau hotSrari cu votul majoritatii membrilor lor, De regula, sedinjele sunt publice. Comisiile de specialitate analizeaza si avizeazd proiectele de hotarare in dome- niul lor de activitate. Organizarea, functionarea si atributiile comisiilor de spe- Cialitate se stabilesc prin regulamentul de organizare si functionare a consiliului local, respectandu-se configuragia politica rezultata in urma alegerilor locale. Consiliilor locale |i se permite organizarea, din proprie initiativa sau la inifiativa primarului, dup caz, a unor comisii speciale de analiza si verificare, pe perioadé "in acest sens, a se vedea $i O. Podaru, op. cit., in P.R. nr. 2/2002, p. 294, Ne exprimam rezerve faf3 de opinia care susfine c8, daca inifiativa unei treimi din numarul consilierilor nu exist, ,(...) presedintele ales in sedinja de constituire va rimine mai departe in functie, chiar si dupa expirarea termenului inifial de trei luni" (in acest sens, a se vedea D.C, Dragos, op. cit, p. 15). ? Articotul 54 alin. (1)-(7) din Legea nr. 215/2001, republicata. > A se vedea art. 15 si urm. din Regulamentul-cadru de organizare si functionare a con- sitiilor focale.li. Consiliile locale 163 determinatd. Componenta comisiei speciaie de analiza si verificare, obiectivele si perioada de desfasurare a activitailor acesteia se stabilesc prin hotdrdre a con- siliului focal, iar membrii comisiei actioneaza in limitele stabilite prin hotarare. Mai trebuie mentionata posibilitatea consiliilor locale de a organiza, din proprie inifiativa sau din inisiativa primarului, comisii mixte, formate din consilieri locali, functionari publici si alti specialisti, pe perioad’ determinata'. Componenta comi- siilor mixte, obiectivele si perioada de desfasurare a activitatii acestora se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale. Regula este ca sedinjele comisiilor mixte sunt publice. §2. Functionarea consiliului local 160. Potrivit art. 121 alin. (2) din Constitutie, republicati, consiliile locale funcjioneaza, in condifiile legii, ca autoritafi administrative autonome si rezolvé treburile publice din comune si orase. Mandatul consiliului local este de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa. Consiliul local isi exercit& mandatul de fa data constituirii pana la data declararii ca legal constituit a consiliului nou-ales. 161. Forma de lucru a consiliului local este sedinta. Sedinfele consiliului local sunt de dou’ feluri: ordinare si extraordinare. Potrivit art. 39 alin. (1) din lege, sedinfele ordinare au loc lunar, la convocarea primarului. Sedintele extraordinare au loc ori de cate ori este nevoie, la cererea primarulut sau a cel pufin unei treimi din numdrul membrilor consifiutui, Convocarea consiliului local se face in scris, prin intermediul secretarului unit3- fii administrativ-teritoriale. Convocarea trebuie facut cu cel putin 5 zile inaintea sedinfelor ordinare sau cu cel putin 3 zile inainte de sedintele extraordinare. Odata cu notificarea convocarii, sunt puse la dispozitia consilierilor focali materiatele inscrise pe ordinea de zi. In caz de forfé majora si de maxima urgentd pentru rezolvarea intereselor locui- torilor comunei, orasului sau municipiului sau in alte situafii stabilite de regu- lamentul de organizare si functionare a consiliului local, convocatea consiliului local se poate face de Indata. Tn invitatia la sedinté se vor preciza data, ora, locul desfasurarii si ordinea de zi a acesteia. Prin norma cu caracter imperativ se stabileste ci ordinea de zi a sedingei consiliului local se aduce la cunostingé locuitorilor comunei sau orasului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate. " Articolui 55 alin. (9) din Legea nr. 215/2001, republicata.164 I, Organizarea administrafiei publice O prevedere important este cuprinsd in art. 39 alin. (7) din lege, si anume in comunele sau orasele in care cetajenii aparinand unei minoritati nagionale au 0 pondere de peste 20% din numérul locuitorilor, ordinea de zi se aduce la cunos- tinga public’ si in limba maternd a cetafenilor aparjinand minoritajii respective. ‘in toate cazurile, convocarea se consemneaza in procesul-verbal al sedinjei. 162. Sedinfele consiliului local se desfisoara legal in prezenja majoritafii con- silierilor locali in funcfie. Se stipuleaz& ca prezenta consilierilor la sedinta este obligatorie, ceea ce este firesc, avand in vedere ci altfel consiliul local nu ar putea functiona. Cazurile in care se considera ca absenta consilierului este motivata sunt stabilite in Regulamentul de organizare si functionare a consiliului local'. Ideea ‘este continuata intr-un alt text, si anume in situafia in care un consilier absenteaza nemotivat de doud ori consecutiv, este sancfionat tot in condisiile Regulamentului de organizare si functionare a consiliului local. Sedinjele consiliului local sunt conduse de catre un presedinte de sedinfa, ales tn condijiile prevazute fa art. 35. 163. Caracterul sedinjelor consiliului local. Daca inainte de adoptarea Legii nr, 286/2006 se stabilea c& sedintele consiliului local sunt publice, cu excepjia ca- zurilor in care consilierii decid, cu majoritate de voturi, ca acestea s& se desfasoare cu usile inchise, in prezent, tn art. 42 alin, (1) din Legea nr. 215/2001, republicata, se stabileste, cu valoare de principiu, c& sedinfele consiliului local sunt publice. Lucratile sedinjet se desfasoar’ in limba roménd, limba oficiald a statului. Dintre modificarile survenite prin Legea nr. 286/2006, mentionam prevederea potrivit c3reia, in cazul in care consilierii locali aparjinand unei minoritagii nafio~ nale reprezinta cel pufin o cincime din numérul total, la sedintele de consiliu se poate folosi si limba materna’, Refinem ca legiuitorul a redus proportia de o treime la o cincime din num&rul total al consilierifor’. in aceste cazuri, se va asigura, prin grija primarului, traducerea in limba romana. jin toate cazurile, documentele sedintelor de consiliu se fntocmesc fn limba romana. 164, Modul de desfisurare a sedinfelor consiliului local, a) Ordinea de zi a sedinfelor se aprob& de consitiul local la propunerea celui care, in condigiile 1 Jn art, 67 alin. (2) din Regulamentul-cadru de organizare si functionare a consiliilor locale se arati c& un consilier nu poate lipsi de la sedinjele consiliului sau ale comisillor de specialitate din care face parte decat in cazul in care a obfinut aprobarea consiliulul, respectiv a presedintelui comisiei, daca are motive temeinice. 2 Articolul 42 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicata. > Aceast’ dispozitie, prin care este suficient ca 0 cincime din numérul total al con- silierilor si aparjina unei minorit’ji nafionale pentru a pute fi folosité si limba materna a acestora la lucratile consiliului local, este criticata intr-o opinie, sustinandu-se cd, din moment ce limba oficial a statului este limba romani, solutiile derogatorli nu tebule si afecteze acest catacter, argument care ni se pare pertinent (@ se vedea V. Vedinas, D. Bakirci, op. cit., p. 23).11, Consiliile locale 165 art. 39, a cerut intrunirea,consiliului. Suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente care nu pot fi amanate pana la sedinta urmatoare si numai cu votul majoritatii constlierilor prezengi. Daca problemele pentru care se solicit suplimentarea ordinii de zi nu intrunesc condifiile mentionate, nu va putea avea loc nicio modificare a ordinii de zi. in ce priveste scoaterea unui proiect de hotdrare de pe proiectul ordinii de zi, acest lucru este posibil, dar numai cu acor- dul inifiatorului sau dac& nu indeplineste condifiile art. 44. in cazul neaprobarii ordinii de zi in condifiile aratate, nu se acordd indem- nizatia cuvenita consilierilor locali pentru sedinja respectiva. b) Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicata, proiectele ‘inscrise pe ordinea de zi a sedinfei consiliului local nu pot fi dezbatute dacd nu sunt insofite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de spe- cialitate al primarului, care este elaborat tn termen de 30 de zile la inregistrarea proiectului, si de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepfia cazu- rilor in care consiliul local se intruneste in sedint& extraordinara sau in caz de forf majoré si maxima urgenf& pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, orasului sau municipiului. Subliniem elementul pozitiv pe care-| aduce textul, in sensul conditionarii dezbaterii proiectelor de hotarari de aceeasi operafiune materiald tehnicd, si anume acordul, fostul articol din Legea nr. 215/2001 solicitand dou’ operatiuni materiale-tehnice diferite, raportul compartimentului de resort si avizul comisiei de specialitate’. Ca 0 noutate, art. 44 alin. (2) are in vedere procedura aprobarii tacite, dispu- nand cd, daca rapoartele nu sunt intocmite in termen de 30 de zile de la inre- gistrarea proiectului, acestea se considera implicit favorabile. Proiectele de hotarari pot ff propuse de consilieri locali, de primar, viceprimar sau de cetafen?. Redactarea proiectelor se face de cei care le propun, cu sprijinul secretarului unitafii administrativ-teritoriale si al serviciilor din cadrul aparatului de specialitate al primarului. ©) Dezbaterile din sedintele consiltului local, precum si modul in care si-a exercitat votul fiecare consilier se consemneaza fntr-un proces-verbal, semnat de presedintele de sedinta si de secretarul unitaii administrativ-teritoriale. Acestia tsi asumé, prin semnétura, responsabilitatea veridicitatii celor consemnate, textul de importanja evident nefiind modificat de Legea nr. 26/2006. La inceputul fiecdrei sedinje, secretarul supune spre aprobare procesul-verbal al sedinjei anterioare. Consilierii locali au dreptul ca, in cadrul sedinfei, s& conteste continutul procesului-verbal si si ceard mentionarea exact a opiniifor exprimate in sedinta anterioara. Este posibil ca in procesul-verbal de sedinja opiniile unor con- silieri s& fi fost consemnate inexact, or, fati de o asemenea situafie, este foarte importanta recunoasterea dreptului de a contesta continutul procesului-verbal si a * Anticotul similar din fosta Lege nr. 69/1991, republicati, stipula c& aceste dous docu- mente sunt necesare doar ,de regul’”, l&sandu-se portiti liberi pentru ca, in activitatea practic’ a consililor locale, unele probleme si poatd fi dezbatute sin absenja acestora. 2 Articolul 45 alin, (6) din Legea nr. 215/2001, republicata.166 Hl. Organizarea administrafiel publice cere mentionarea exactd a opiniilor exprimate in sedinfa. Procesul-verbal al sedin- fei reprezinta principalul element probator a! sedingei, de aceea, in cadrul sau tre- buie consemnate cu fidelitate modul de desfasurare a acesteia si opiniile consi- lierilor. Procesul-verbal si documentele care au fost dezbatute in sedinté se depun intr-un dosar special al sedinfei respective, care va fi numerotat, semnat si presedintele de sedinfa si de secretar, dupa aprobarea procesului-verbal. Ultimul alineat al art. 42 din Legea nr. 215/2001, republicata, cuprinde un text nou, si anume se arati c4, tn termen de 3 zile de la terminarea sedinfei, secretarul unitagii administrativ-teritoriale afiseaza la sediul primériei si, dup’ caz, pe pagina de internet a unitatii administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al sedinjel. Mai trebuie mentionat c& la lucrarile consiliului local pot asista si lua cuvantul, fard drept de vot, prefectul, presedintele consiliului judetean sau reprezentanyii acestora, deputatii si senatorii, ministrii si ceilalti membrii ai Guvernutui, secretarii gi subsecretarii de stat, sefii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale, in problemele ce privesc domeniile de responsabilitate a acestor servicii, precum si persoanele interesate, invitate de primar’. d) O dispozitie in mare parte preluata din Legea nr. 69/1991, republicata, si nemodificata prin Legea nr. 286/206 se refera la delegafii sdtesti. Astfel, locuitorii satelor care nu au consilieri alesi in consiliile locale sunt reprezentafi la sedinjele de consiliu de un delegat sates?. Delegatul satesc este ales pe perioada mandatului consiliului local de c&tre 0 adunare sateasca, constituita din cate un reprezentant al fiecdrei familli, convocata si organizata de primar si desfasurat& in prezenta primarului sau viceprimarului. La discutarea problemelor privind satele respective, delegatii satesti vor fi invitati in mod obligatoriu. Votul acestora are caracter consultativ. Delegatului s&tesc fi sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile art. 51 alin. (1) si (6), adic& in exercitarea mandatului ei sunt in serviciul colectivitatii locale si au dreptul la decontarea cheltuielilor pe care le efectueaza in indeplinirea mandatului lor, in condifiile legii. 165. Dizolvarea consiliului local este modificaté substantial fata de forma initiala a Legii nr. 215/2001, deoarece, pe lang dizolvarea de drept, se prevede, pentru prima dat, posibilitatea dizolvarii acestuia prin referendum local. a) Dizolvarea de drept. Situatiile in care consiliul local se socoteste dizolvat de drept sunt precizate in art. 55 alin. (1), si anume: - in cazul in care consiliul local nu se intruneste timp de 2 luni consecutiv; in cazul in care nu a adoptat in 3 sedinte ordinare consecutive nicio hotarare; — in situatia in care numarul consilierilor se reduce sub jumatate plus unu si nu se poate completa prin supleanti. + Articolul $2 din Legea nr. 215/2001, republicaté. ? Articolul 53 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, republicat’.{1 Consiliile locale 167 jinainte de adoptarea Legii nr. 286/2006, prima imprejurare era formulata astfel: sin cazul in care consiliu! local nu se thtruneste timp de 3 luni consecutive”’, in doctrina s-a aratat ca textul este ambiguu, putand antrena consecinje nedorite de ordin practic, fiind necesara precizarea caracterului sedintelor in care un consiliu local nu se intruneste timp de 3 luni consecutive’, Ca urmare, s-a propus de lege ferenda urmatoarea formulare: ,,/n cazul in care consiliul local nu se intruneste in sedinte ordinare timp de 3 luni consecutive (...!". Propunerea rimane valabil’, trebuind actualizata doar in ce priveste intervalul, si anume 2 luni consecutive, in loc de 3 luni consecutive. Referitor la a doua situatie fn care consiliul local se considera dizolvat de drept, s-a subliniat c& este binevenita mentiunea in sensul ci neadoptarea niciunei hota- tari priveste 3 sedinge ordinare consecutive. Astfel, dac& tn acest interval consiliul local s-a intrunit intr-una sau in mai multe sedinte extraordinare in care s-au adoptat hotarari, aceasta imprejurare nu are relevant3‘, cerinfa legal pentru dizol- varea consiliului local fiind indeplinita. Cu privire la intervenirea vreunuia dintre aceste cazuri, primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale sau alt{ persoana interesat& sesizeazi instanfa de contencios administrativ’. Instanja analizeaza situatia de fapt si se pro- nunja cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotararea instantei este definitiva si se comunicd prefectului. b) Dizolvarea consiliului local prin referendum local. Pentru inceput, in art. 55 alin, (3) din Legea nr, 215/201, republicata, se stipuleaz’: ,Consiliut local poate fi * Cu privire fa acest text cuprins din fostul art, 58 alin. (1), sa ridicat exceptia de neconstitutionalitate, susjinandu-se c3 prin dizolvarea consiliului local datorité neintrunitii acestuia in mod legal timp de 3 luni se afecteaz dreptul constitutional de a fi ales al consi- lieritor locali care au fost prezengi la fiecare convocare a consiliului local si c4 acesti consi- lieri ar fi tebuit s& tsi poata exercita mandatul pand la sfarsitul celor 4 ani ai mandatului pentru care au fost alesi, restrangerea nejustificatd a dreptului lor incalcand si principiul egalitayii din Constitutie. Curtea Constitutional a refinut c3 sanctiunea aplicati consifiulul local se datoreazi imposibilitijii trarunirii sale legale timp de 3 luni consecutive datorita lipsei cvorumului cerut de lege. in continuare, se mai arati cA ,masura nu este discrimi- » pentru c& nu distinge intre consilierii care au absentat si cei care au fost prezenti la sedinjele consiliului local. De asemenea, solutia oferiti de legiuitor, care const in orga- nizarea unui nou scrutin, la care pot participa orice candidafi, inclusiv alesii locali afectati de o astfel de misuri, nu aduce atingere dreptului lor de a fi alesi” (Decizia nr. 18 din 10 ianuarie 2006, in M. Of. nr. 120 din 8 februarie 2006, publicatd si in rubrica ,Jurispruden3, Sinteze”, tntocmitd de E.S. Tandsescu, St. Deaconu, in C.J. nr. 3/2006, p. 15). ? A se vedea RN. Petrescu, Unele observafii cu privire la noua Lege a administratiei publice locale nr. 215/2001, in Dreptul nr. 4/2002, p. 108. 3 bidem. + RIN, Petrescu, op. cit., p. 109, 5 Articolul 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, republicata. Intervenirea oricarula dintre cazurile mentionate la fostul alin, (1) al art. 58 din Legea nr. 215/2001 se comunica de primar, viceprimar sau, fn absenja acestora, de citre secretar prefectului care, prin ordin, lua act de situatia de dizolvate a consiliului local si propunea Guvernului organizarea de noi alegeri.