Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Consideratii Teoretice Despre Relatiile Publice Online
Consideratii Teoretice Despre Relatiile Publice Online
Asa cum spunea si Stefan Wehmeier[1] intr-unul din rezumatele situatiei cercetarii in domeniu, in
cercetarea stiintifica a ePR-ului, se constata lacune foarte mari, pornind chiar de la inexistenta practic a
definirii acestui domeniu. Este un domeniu nou? Este doar o evoluare a relatiilor publice clasice? Nu
aduce nimic nou ci reprezinta doar o noua media? Sunt multe intrebari la care s-a incercat a se
limiteaza la descrierea noilor modalitati comunicationale aparute, respectiv ale noilor media online.
Sunt enumarate mai multe recomandari despre cum ar fi recomandat sa comunicam, vezi neticheta,
blogticheta, dar din pacate, fondul stiintific este de cele mai multe ori ignorat. Cativa autori au incercat
sa surprinda diferentele survenite in comunicarea de masa intre canalele de comunicare clasice si cele
comunicationale aparute.
De la teze ca Internetul nu ar putea sa devina practic un canal de comunicare in masa asa cum
sustineau Melvin Defleur si Sandra Ball-Roleach[2], si pana la idei ca aparitia media online ar putea
conduce la sfarsitul comunicarii de masa [3] comunitatea stiintifica si-a pus intrebarea fireasca: cum (si
Unul din cele mai cunoscute raspunsuri la aceasta intrebare este cel propus de Merrill Morris und
Christine Ogan[4] care vorbesc despre noua schema a comunicarii de masa, aducand in atentie
comunicarea de masa de tip “many to many”. Comunicarea de masa nu mai este apanajul exclusiv al
unor organizatii mari, fiind accesibila si maselor, si totodata masa de receptori are la dispozitie un
mecanism de feedback mult mai facil si care practic permite receptorilor sa se transforme la randul lor
in emitatori. Inca din 1994 E.W. Brody [5] credea ca Internetul ar putea reprezenta pentru practicienii de
Schema clasica a comunicarii de masa (Shannon/Weaver [6]) s-a modificat radical odata cu aparitia
Internetului.
O abordare matematica a acestei scheme descrie diferenta intre schema comunicarii ale alte media care
adică comunicarea de la masă către masă. Fiecare poate comunica către mulţi, răspunsul este imediat,
sa poata comunica direct publicurilor sale l-a facut pe cunoscutul practician de relatii publice online
din SUA, Don Middleberg[9] sa constate ca “nici o industrie nu a fost mai puternic si mai pozitiv
Desi specialistii de relatii publice au inceput sa foloseasca din ce in ce mai mult Internetul ca media de
comunicare si practic sa adune o experienta in domeniu, acestia au nevoie de “un concept coerent si
Vorbind despre influenta Internetului asupra agentilor economici, Lord Chadlington [11], CEO al
“International Public Relations” relata intr-una din prezentarile sale ca toate organizatiile pot comunica
la nivel global folosind Internetul, putand ajunge cu o lejeritate debordanta la diverse publicuri de
interes.
Aceste noi posibilitati comunicationale bazate pe relatia “many to many” sunt folosite de catre diverse
organizatii si persoane pentru a-si face cunoscut mesajul. Costurile relativ scazute, la fel ca si
imaginea celor mari prezente in Internet. Legat de acest aspect un studiu al lui Jeffrey K. Springston
releva ca practicienii de relatii publice considera ca Internetul ofera posibilitatea micilor organizatii sa
concureze direct cu cele mari[12]. Romy Fröhlich[13] vede in Internet, din perspectiva comunicarii
comunica facil cu presa, prin diverse media, de la email pana la pagina Web pe care multe organizatii
au facut publice comunicatele sale de presa sau diverse stiri despre activitatea curenta. In
studiul[14] agentiei de presa online „news aktuell“ (organizatie apartinand DPA) reiese 57 % din
jurnalisti isi petrec mai mult de doua ore pe zi pe Internet in interes de servici.
jurnalisti[15]. In studiul “Media in Cyberspace”[16], se poate observa ca mai mult de 90% din
editorialisti (deci lideri de opinie) folosesc Internetul pentru documentare, cu toate ca Web-ul este
vazut ca o media cu o credibilitate mai redusa decat media ca televiziunea sau presa [17]. Studiul
Studiul lui Springston subliniaza la randul lui importanta Internetului pentru practicienii de relatii
publice.
asculta publicurile. Acestia aplica interactivitatii din Internet termenul de “dialogic relationship” pentru
a descrie mai bine relatia de comunicare care ar trebui sa existe in comunicarea online. O analiza a
interactivitatii site-urilor a fost efectuata de Petter Alexander Gustavsen si Elspeth Tilley [20], si releva
ca doar 25% din paginile cercetate pun un accent mare sau foarte mare pe aceasta componenta
comunicationala.
comunica pe Internet nu inseamna numai a iti atinge publicul tinta, ci a intra in dialog cu el. In studiul
sau asupra comunicarii online a companiilor din „Fortune 500“ din SUA, Cooley releva ca capacitatea
interactiva a Internetului este folosita doar partial si rar in acelasi timp [22].
Interactivitatea comunicarii este un element cheie in relatiile publice online sustine Robert
Marston[23]. Subliniind importanta acestui element, Zerfass si Fietkau [24]denumesc relatiile publice
al lui Martin Eichholz, care analizeaza situatia comunicarii organizationale online la primele 100
companii ca venituri din Germania. Acest studiu arata ca “Principalul target al activitatilor de PR pe
Internet este cultivarea imaginii organizatiei - 96% urmat de grija pentru impunatatirea comunicarii -
Ca nu putem ignora capacitatile comunicationale ale Internetului s-a observat si in vestitul caz al
procesorului Intel care genera o eroare de calcul la a cincea cifra dupa virgula. Dupa ce initial
hotarasera sa nu ia nici o masura, in urma numeroaselor reactii generate de aflarea acestei erori pe
Un alt exemplu mai recent este cel al companiei daneze Kiss-Technology, producator de dvd/divx
playere, care a inclus in softul unor aparate produse parti de program aflate sub incidenta GPL [26],
care prevede ca este permisa utilizarea sau integrarea in alte programe a liniilor de cod aflate sub
licenta GPL, dar ca softul creat astfel intra automat sub licenta GPL, care prevede obligativitatea
distribuirii surselor de cod pentru aceste programe. Cum site-ul autorilor codului initial
www.MPlayerHQ.hu a facut cunoscuta aceasta incalcare, Kiss-Technology s-a aflat sub o imensa
presiune: ca. 10.000 de pagini web au preluat acuzatiile si numeroase forum-uri au discutat aceasta
problema. In consecinta firma si-a pus softul sub licenta GPL, adica si-a facut public codul sursa al
programelor folosite.
Sunt doar cateva exemple care demonstreaza ca puterea comunicationala a Internetului nu poate fi
ignorata si ca aceasta putere este acum in mana tuturor, inlesnind competetitia intre organizatiile mari
Pe acest fond se explica cresterea deosebita a interesului fata de activitatile de comunicare online,
semnalata de studiile lui Thomas L. Harris [27] care descriu asteptarile clientilor fata de firmele de PR.
Astfel daca in 1998 numai 8% din organizatii au declarat ca sunt interesati ca firmele de PR angajate sa
fie capabile sa contribuie la activitatile de comunicare pe Internet, in 2003 aceasta cifra ajunsese la
[11] Chadlington, Lord, 1999. pag. 6, Globalization, the internet and the future of public relations. Speech
presented at 1999 Vernon C. Schranz Distinguished Lecture in Public Relations. Muncie, IN: Ball
State University. Monograph
[12] Springston
[24] Zerfass/Fietkau, 1999
[25] Martin Eichholz (Michael Krzeminski/Ansgar Zerfaß – Hg.), 1998, pag. 53
[26] GNU General Public License, sustine distribuirea programelor impreuna cu codurile sursa
by
Iulian
In domeniul relatiilor publice online exista in prezent preponderent lucrari orientate catre latura
practica, care prezinta/descriu posibilitatea utilizarii noilor tehnologii in comunicarea interna si externa
a organizatiilor.[1]
Cunostintele din acest domeniu se bazeaza pe cateva studii empirice si pe putine analize teoretice,
care sunt construite coerent stiintific intr-un mod destul de lapidar si doar partial cercetate. Se spune
despre relatiile publice online ca sunt nesistematic si insuficient cercetate. Stefan Wehmeier scrie intr-
una din lucrarile sale despre relatiile publice pe Internet ca acestea sunt “in continuare un domeniu
nedefinit”[2].
Martin Eicholtz este de aceeasi parere si numeste PR-ul online ca fiind “o materie necercetata”[3]. O
definire a termenilor se dovedeste a fi dificila, datorita faptului ca aspectele teoretice ale comunicarii
de masa ar trebui mult modificate, respectiv completate, astfel incat comunicarea de masa online sa
devina parte integrata intr-o constructie teoretica cuprinzatoare a comunicarii. Aceste provocari i-au
facut pe cei mai multi teoreticieni sa evite formularea unei definitii exacte.
Desi autori cunoscuti ca de exemplu Shel Holtz, Don Middleberg, James L. Horton, Matt Haig sau
Gregory Sherwin si Emily Avilla s-au implicat in definirea conceptului, dar s-au limitat in general la
grupurile tinta in si prin Internet.”[4] Aceasta definitie o gasim si la Oenicke[5], iar Zerfass si Fietkau
afirma ca: “Retelele publice de calculatoare care sunt folosite ca medium si care au pe de o parte
Stefan Wehmeier vorbeste despre o comunicare integrata si incearca sa explice lipsurile existente in
definirea termenilor prin integrarea in comunicarea online a mai multor activitati comunicationale –
publicitatea, marketingul, relatiile publice (atat interne cat si externe) si a jurnalismului. Din aceasta
cauza Wehmeier propune ca intreaga activitate comunicationala de pe Internet sa fie numita ca “relatii
online”[7].
Felix Friedlaender considera ca: “PR-ul online este o parte componenta a relatiilor publice, care
specifice”[8].
Specific relatiilor publice online sunt dimensiunile comunicarii pe Internet: interactivitate, caracterul
Intranet-ul, Extranet-ul, etc.) ale ePR[10]-ului au fost prezentate de diferiti specialisti. Printre acestia
se numara: Shell Holtz, Matt Haig, James Horton, Dieter Herbst, Frank Hortz, Gregory Shelwin, Emily
Felix Friedlaender, Martin Eicholz, Ulla K. Bunz au analizat prin cercetari empirice implementarea si
Din pacate numarul acetor cercetari nu este suficient si multe aspecte ale comunicarii organizationale
pe Internet au fost doar sumar analizate. Printre aceste aspecte se poate observa ca atat definirea
domeniului cat si analiza comunicarii organizationale online ca apartinand comunicarii de masa, unde
emitatorul dispune de o media la fel sau poate mai puternica decat televiziunea, radioul sau presa
scrisa. Din aceasta cauza relatiile publice s-au modificat substantial odata cu popularizarea
foarte rare.
In concluzie, mai este mult pana vom putea avea o definire atat completa a domeniului, cat si sustinuta
Franfurt/M., ca si Zerfass/Fietkau.
[11]Conf. Holz (1999), Haig (2000), Horton (2001), Herbst (2001), Hortz, (1999), Shellwon/Avilla
Mai jos puteti vedea principalele retele sociale prin care companiile britanice au ales sa comunice:
Cea mai insemnata crestere o inregistreaza Twitter, despre care 49% din respondenti au spus ca l-au
Poate ca, vazand asemenea cresteri, vor intelege si companiile romanesti ca, din perspectiva
comunicationala, s-ar parea ca este o paine de mancat si pe aceasta directie. 40% din companii
Voiam sa subliniez cu aceste date demografice, daca mai era nevoie, calitatea si varsta celor care
folosesc twitter-ul. Vedem atat faptul ca doua grupe insemnate, 35-49 si peste 50, alcatuiesc aproape
jumatate din utilizatorii twitter. Am vrut sa punctez acest lucru, pentru ca, din pacate, si in 2009, mai
auzi persoane destul de citite si teoretic pregatite, care spun ca eh, Internetul si retelele sociale sunt
Iata ca nu este chiar asa, si profilul utilizatorului (chit ca se bazeaza pe datele in US), ne demonstraza
totusi ca pentru multe organztii ar fi o modalitate utila prin care acestea ar putea sa isi sprijine efortul
comunicational.
Conform unui studiu realizat de Center for Marketing Research al University of Massachusetts
Dartmouth pe companiile din Inc. 500 (www.inc.com) - companiile cu cele mai mari cresteri, 75% din
respondenti folosesc retelele sociale iar 62% folosesc platforma de microblogging - Twitter.
Mai jos va prezint evolutia perceptiei social media in ultimii 3 ani de catre companiile din Inc. 500.
Ce este poate si mai surprinzator este ca aproximativ 91% din companiile intervievate folosesc cel putin
Conform unui studiu al Universitatii Oldenburg, realizat impreuna cu Konstruktiv. peste 60% dintre
Pe locul intai se situeaza twitter - cu un procent de 39%, urmat de youtube - 37% si facebook- 28%.
O surpriza a acestui studiu, este slaba utilizare a blog-urilor corporate - doar 12% folosind acest
comunicarii organizationale pe Internet, recunosc ca am citit de cateva ori acest procent, considerand
Doar 5 procente dintre companiile cercetate folosesc atat twitter, youtube, facebook si blog-uri
corporate, din nou, un procent scazut dupa parerea mea. Mai ales pe o piata dezvoltata, asa cum e
Germania.
6,5 milioane USD din vanzari de calculatoare, componente PC si software, din 2007, de cand Dell a
La acest succes oarecum neobisnuit, in general companiile folosind retelele sociale pentru scopuri mai
Iata ca renumita companie IT a reusit sa foloseasca social media si pentru impulsionarea vanzarilor.
Dell interactioneaza cu aproximativ 3,5 milioane de persoane prin intermediul retelelor sociale si prin
De urmarit mai departe evolutia Dell pe retelele sociale. E o companie care s-a adaptat remarcabil
FJSC, si daca tot le-am cules, am zis sa le public si pe blog, poate mai are lumea nevoie de ele.
sursa: Alexa.com
Daca tot am un blog pe care sa anunt ce mai fac, atunci folosesc aceasta cale pentru a anunta
colaborarea mea cu cei de la Standard Snacks (cei care fac Rontzy, Bazzaconi, samd) pe partea de
comunicare online.
Dupa colaborarea cu cei de la Vel Pitar, ma bucur sa vad ca inclusiv companiile din FCMG se preocupa
In acest moment sunt la capitolul analiza a situatiei actuale a Standard Snacks si elaborarea planului de
actiune. Trebuie sa recunosc ca am fost placut impresionat de interesul oamenilor din conducerea
da o mana de sprijin pentru cei care doresc sa comunice profesionist in online, o fac cu mare placere.
Pe curand si va tin la curent cu ce am mai realizat atat la 24 Media, la Univ. sau laStandard Snacks.
Spunea cineva (mi-e lene sa caut cine), ca aceia care nu isi dau seama ca revolutia online este o
Nu vreau sa fiu nerespectuos sau sa fiu vazut ca umbland cu nasul pe sus. Dar nu pot sa nu observ cu
tristete cum majoritatea celor implicati in comunicarea online (nu numai de la noi), sunt oameni care
nu au un background comunicational. Sunt ori oameni tehnici (sa ma ierte absolventii de politehnica,
nu e o acuza), ori oameni cu orice alta formatie, numai oameni de comunicare nu prea sunt.
management defectuos al companiilor implicate, au condus la ocuparea locurilor din industrie de catre
Omul necomunicational implicat in constructii comunicationale nu are nici o vina. Cei mai buni au
invatat si si-au dat interesul pentru a acoperi aceasta sincopa formationala pentru a isi putea face jobul
O persoana spunea despre pozitia de sef al departamentului de comunicare online al unei companii
asemenea idei comunicarea online din Romania o sa progreseze foarte greu. Sau mult mai greu decat
ar trebui.
Mi se pare la fel de hilar, ca atunci cand un amic implicat in conducerea unui mare publisher online imi
spunea despre niste reportaje video postate pe site: “de ce te grabesti sa le publici, in loc sa le dai la o
firma specializata si sa le ai in cam doua luni, dar or sa arate perfect. Ca doar e un clip video, nu e o
stire.” Imi amintesc ca am ramas perplex atunci. De unde pana unde stirea trebuie sa fie doar
text? Despre perisabilitatea stirii samd, nu avea sens sa mai aduc vorba. Oricat de funny ar putea
parea, eu ma intristez cand vad asemenea idei la oameni care au puterea de decizie in ceea ce priveste
activitatea in online-ul romanesc. Tot ce pot sa sper in acest moment, e ca multi sa isi doreasca sa
invete, si sa constate ca fara o formare comunicationala, nu fac altceva decat sa dauneze. Sau in cel
Dragi colegi din comunicare, implicati-va in online. Nu musca, e foarte frumos, si in plus, va ofera
Dragi colegi din online, sau implicati in procesele decizionale de pe net, poate ca a sosit timpul -
suntem totusi in 2009 - sa intelegem ca omul din online trebuie sa fie specialist in comunicare in
primul rand. Nu sa stie sa programeze un CMS sau sa instaleze un blog sau sa deseneze un template. E
la fel de ciudat, ca atunci cand am pune un tehnician care apasa butonul de emisie in eter al unei
Nu sunt atat de naiv incat sa cred ca acest post din blog va schimba ceva, dar mi s-a parut necesar sa