Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Urbanism și Arhitectură

Lucru
individual
Investitiile si rolul lor în economie

A efectuat: Meleca Tudor gr ISTGCC 181 FR

A verificat Munteanu Tatiana

Chişinău, 2020
 Investitiile si rolul lor în economie
Investitiile sunt o categorie de cheltuieli care angajeaza cel mai mult viitorul, în
sensul ca de ele depind cresterea si perfectionarea potentialului productiv al unei
întreprinderi (prin extindere si modernizare), aparitia de noi capacitati de productie
într-o ramura sau alta a economiei. În acelasi timp, se fac importante cheltuieli de
investitie pt. dezvoltarea bazei materiale a activitatii social-culturale, precum si
pentru construirea de locuinte.

În orice economie, investitiile fac legatura dintre prezent si viitor, între generatii.
Acumularea de capital fix, productiv si neproductiv , construirea de cladiri de locuit,
scoli, teatre etc. asigura premisele 16116h721q ridicarii standardului de viata a
populatiei: locuri de munca, ridicarea gradului de cultura, de pregatire profesionala
si destindere pentru tineret etc.

1.1Conceptul de investitie - structura investitiei

Notiunea de investitie, într-o acceptiune larga, este sinonima cu: alocare,

plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezinta o
cheltuiala facultativa pentru obtinerea de bunuri materiale cu valoare mare si durata
de folosinta îndelungata.

Investitiile sunt întelese ca reprezentând partea din venit destinata pentru

,,formarea capitalului". Utilizarea venitului pentru cresterea capitalului si a structurii
reprezinta nivelurile nete, daca se utilizeaza si amortizeaza, obtinerea investitiei
brute. A investi înseamna a aloca resurse pentru sporirea capitalului real existent la
un moment dat.

Acceptiunea cea mai des întâlnita pentru definirea investitiei este aceea de
cheltuiala sau plasament de sume banesti la un moment initial, pentru a obtine efecte
ulterioare.

Un prim aspect în definirea investitiei se refera la faptul ca acestea sunt opuse

consumului imediat, care înseamna distrugerea unei parti din valoarea creata, în
fapt, distrugerea de avutie, investitia urmarind tocmai contrariul.

P. Mosse stabileste patru elemente esentiale pentru o investitie

1.Subiectul, reprezentat de cel care investeste (persoana fizica sau juridica).

 2.Obiectul, reprezentând lucrul, întreprinderea, firma, utilajul etc.; modul în
care se concretizeaza investitia.
3.Costul, reprezentând efortul suplimentar, cert, actual, consumat pentru
obtinerea acelui obiect concret.

4. Efectele valorice, rezultate prin realizarea investitiei, care se obtine în

viitor si reprezinta în realitate o speranta mai mult sau mai putin certa.

Orice investitie trebuie analizata sub aspect financiar si material sau fizic, iar
necorelarea acestor doua elemente, fac practic nerealizabila o investitie.

În economia de piata se vorbeste si de un proces invers - dezinvestitia, prin

care se transforma active si lichiditati folosite fie pentru returnarea lor unor
investitori care se retrag din afaceri, fie pentru a fi reinvestite în alte afaceri si, în
acest caz, dezinvestitia nu este sinonima cu consumul, ea servind în continuare
activitatii de investitii.

Conceptul de investitie
Literatura engleza de specialitate, înca dupa primul razboi mondial, a definit
investitia dupa alte 3 criterii importante.

Definirea contabila considera investitiile ca fiind similare cu mobilizarea,

întelese ca bunuri mobiliare si imobiliare, corporatii sau necorporatii, achizitionate
sau create pentru o întreprindere, destinate sa ramâna durabile, deci sa se
materializeze în însasi întreprinderea respectiva. Ele pot fi, la rândul lor, departajate
astfel:

- mobilizari legate de exploatare;

- mobilizari în afara exploatarii sau care nu sunt direct productive, ele
raspunzând altor preocupari.
- Definirea economica considera investitia ca fiind toate sacrificiile de
resurse facute azi în speranta obtinerii în viitor a unor rezultate, al caror nivel total
va fi superior cheltuielii initiale. Spre deosebire de simpla înregistrare contabila,
definitia economica tine seama de o serie de aspecte importante:
influenta factorului timp;
notiunea de randament si eficienta a operatiilor economice;

riscurile legate de viitor.

De asemenea, o investitie poate fi reprezentata la fel de bine printr-o achizitie de
bunuri, de echipamente, dar si prin cheltuieli pentru o campanie publicitara, pentru
elaborarea unui produs nou, pentru un progres de cercetare si dezvoltare.
Definirea financiara este mai putin restrictiva, astfel ca o investitie este un ansamblu
de cheltuieli ce va genera pe o perioada lunga venitul sau economic, care sa
ramburseze sau sa recupereze cheltuielile initiale. Fata de definitia economica, din
punct de vedere financiar, se are permanent în vedere acoperirea nevoii de fonduri
de exploatare generate de diferitele tipuri de nivel.
O abordare mai recenta este cea psihologica care pune accent pe intuitia individului
sau a firmei care investeste. Se insista asupra faptului ca investitia conduce la
decalarea consumului în timp. Din aceasta perspectiva, investitia însusi renunta la
bunul imediat în schimbul bunului viitor. Aceasta formulare prezinta ,,contradictia
psihologica" la care este supus investitorul constrâns sa confrunte resursele imediate
pe care le-ar angaja cu rambursarile viitor si incerte la care spera.
Ceea ce trebuie retinut este faptul ca investitia reprezinta suportul material al
dezvoltarii economico-sociale a tarii. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix,
cresterea randamentului tehnic si economic al celui existent, dar si crearea de noi
locuri de munca. În acest context investitia reprezinta elementul decisiv al cresterii
economice, al promovarii factorilor intensivi, calitativi si de eficienta.
1.2Clasificarea investitiei
Structurarea poate fi realizata în functie de modul în care este privita si definita
investitia si anume ca o cheltuiala sau ca o materializare a acestei cheltuieli. Pe lânga
aceste doua acceptiuni, investitiile pot fi grupate si în functie de sursa de finantare a
cheltuielilor.
- Dupa notiunea tehnologica, investitiile pot fi:
a) investitii de lucrari constructii-montaj care constau în executarea
constructiilor considerate mijloace fixe pentru realizarea productiei, dar si în
montajul utilajelor;
b) investitiile pentru cumpararea utilajelor necesare realizarii productiei;
c) investitii pentru lucrari geologice;
d) investitii pentru studii, cercetari, proiectari si pregatirea personalului, precum si
alte investitii necesare acoperirii unor cheltuieli speciale aparute odata cu realizarea
obiectivului de investitie.

-Dupa caracterul investitiilor, întâlnim:

a) investitii în sfera productiva, care pot fi: de înlocuire, de modernizare, de
dezvoltare si strategice;
b) investitii în sfera neproductiva care se realizeaza în învatamânt, cultura si arta,
stiinta, sanatate si asistenta sociala.;
În legislatia româna nu se face o delimitare clara între investitiile de modernizare,
de dezvoltare si celelalte categorii de investitii.
În literaturile de specialitate distinctia este clara, din punct de vedere al elementelor
pe care le contin si din punctul de vedere al modului în care poate fi evoluat proiectul
respectiv.
O investitie de modernizare are în vedere doar ameliorarea conditiilor de productie
cu sau fara modificarea volumului produs. De aici, rezultatul este de a obtine o
economie la costurile de productie si îmbunatatirea rentabilitatii activelor
întreprinderii.
Într-o alta acceptiune, investitiilor de modernizare le sunt asemanate si cele de
înlocuire: acestea vizând înlocuirea si revizuirea echipamentelor tehnice, uzate din
punct de vedere fizic si moral.
Inventiile de modernizare prezinta o serie de avantaje, cum ar fi:
pornesc de la o baza tehnica-materiala existenta;
durata realizarii investitiei este mica;
creste gradul de fiabilitate si rentabilitate, concomitent cu prelungirea duratei de
viata a utilajului;
efortul investitional este orientat spre echipamentul de productie si mai putin spre
alte investitii conexe si laterale.
Decizia privind realizarea proiectului de modernizare se preteaza unei analize
financiare. Cheltuielile de investitie si economiile la costurile de exploatare sau
cresterea productivitatii sunt cunoscute pot fi estimate de catre întreprindere.
Investitiile de dezvoltare sau se refera la toate investitiile întreprinderii care
contribuie la dezvoltarea activitatii sale si care au drept scop cresterea capacitatii de
productie a unei firme, crestere determinata de modificarea cererii pentru produsele
firmei sau lansarea de produse noi. si acestea sunt legate de investitii realizate în
perioadele precedente si prezinta o serie de avantaje:
existenta investitiilor colaterale, care se materializeaza în utilitati;
existenta surselor de materii prime;
existenta unui personal calificat, cu o anumita experienta si traditie.
Din punctul de vedere al naturii lor aceste investitii se preteaza cel mai bine la
evaluarea rentala financiara.
Un proiect de modernizare dezvoltat poate si trebuie sa cuprinda si investitii umane.
Aceasta se refera la decizia de a angaja noi specialisti sau de perfectionare a celor
existenti. Acest aspect nu se preteaza la o valoare de rentabilitate financiara,
deoarece elementele necesare sunt mai grele de evaluat.
-Dupa rolul lor, investitiile sunt:
a) investitii care se materializeaza si se gasesc în capitalul fix si circulant al firmei,
cum ar fi investitiile corporatiilor care cuprind teren si mijloace financiare;
b) investitii care nu se materializeaza si nu maresc valoarea capitalului fix si
circulant, care pot fi:

- investitii necorporale care cuprind cheltuieli de constituire, de cercetare,

dezvoltare-proiectare si alte imobilizari necorporale;
- investitii financiare care cuprind titluri de participare si alte titluri de valoare.
-Dupa sursa de finantare, putem întâlni:
a) investitii realizate din surse proprii: amortizarea, capitalizarea profiturilor,
atragerea economiilor altor persoane prin emiterea de actiuni noi sau prin
mobilizarea resurselor;
b) investitii realizate din surse atrase sau împrumutate, prin intermediul unor
credite interne sau externe.
-Dupa riscul asociat proiectelor de investitii:
a) cu risc minim sau 0 (plasament în obligatiuni);
b) cu risc redus (investitii de înlocuire);
c) cu risc mediu (investitii de modernizare);
d) cu risc ridicat si foarte ridicat (investitii de dezvoltare sau cercetare-
dezvoltare).
-Dupa modul de realizare a lucrarii:
a) investitii în antrepriza: lucrarile sunt realizate de o firma specializata si
nu de agentii economici în cauza;
b) investitii în regie: lucrari mai putin specializate sunt realizate cu forte
pregatite de agentii economici.
Un loc aparte în notiunile investitionale îl ocupa trei categorii de
investitii:
a) investitii directe;
b) investitii colaterale;
c) investitii conexe.
a) Investitiile directe cuprind totalitatea cheltuielilor prevazute în
documentatia previzionata de un agent economic în vederea realizarii a unor
obiective de investitii noi, înlocuirea, modernizarea sau dezvoltarea unor
întreprinderi deja existente.
b) Investitiile colaterale cuprind cheltuielile pentru efectuarea unor
lucrari legale, teritoriale si functionale de o anumita investitie directa si se refera la
constructia de conducte pentru alimentarea cu apa, gaze, canalizare, energie termica,
linii de transportare a energiei electrice, retele de telecomunicatie, cai si drumuri de
acces necesare punerii în functionare si exploatarii capitalului fix creat prin investitia
directa.
c) Investitiile conexe reprezinta cheltuielile de investitie, necesare pentru
a se efectua în alte ramuri sau domenii pentru a putea pune la dispozitia investitiei
directe utilaje, materii prime, combustibil, energie, cai de comunicatii, dotari social-
culturale.
- Din punctul de vedere al pietei financiare:
a) investitiile pentru afaceri constau în cheltuielile pentru masini, utilaje,
dotari ale unei societati comerciale;
b) investitii imobiliare (cladiri, locuinte, terenuri);
c) investitii în stocuri constau în productii stocate, dorite sau nu, pentru a
fi vândute.
- În metodologia ONU se foloseste notiunea de investitii brute si investitii nete,
primele referindu-se la cresterea si refacerea capitalului fix si circulant, iar ultimele
definind doar cheltuielile pentru cresterea capitalului fix si circulant.
1.3 Investitii de succes sau noul know-how în investitii
Sistemul investitional din etapa actuala nu are prea multe lucruri comune cu
investitia simpla a generatiei imediat anterioare.
Investitiile prezentului sunt comparabile cu a crea o întreprindere definita ca un
proiect si reprezinta un act riscant care reuseste, daca este real, cu participarea
tuturor actorilor vizati (cei implicati
Adesea apar lamentari cu privire la investitii insuficiente, dupa o oarecare reducere
a lichiditatilor întreprinderii. Aceasta situatie este normala pentru ca în esenta
investitia este indubitabil mijlocul de progres competitiv, lipsa de investitie este
moartea lenta a unei întreprinderi. În acelasi timp investitia gresita este moarte
rapida, mai ales azi, cu bani ,,scumpi" si concurenta implacabila.
Observând diferenta extraordinara între investitiile reusite si cele ratate, se poate
constata ca resursele cheie a unei bune investitii nu înseamna mai multi bani, ci a sti
sa investesti, know-how investitional.
Se constata ca succesul rezulta nu numai din promovarea progresului tehnologic ci
mai mult datorita rolului sporit al investitiilor necorporale (în software, în formarea
personalului, în cercetare si dezvoltare, în restructurare, în retete comerciale,
comunicatii) a caror eficacitate proprie se masoara mai dificil, dar conditioneaza
eficacitatea investitiei materiale.
Rezulta astfel diferite modalitati de a gândi în ce trebuie investit. Ceea ce trebuie
edificat si condus la nivelul formelor în etapa actuala este un sistem coerent,
închegat, de investitii atât corporale cât si necorporale, sistem caruia îi sunt putin
aplicabile principiile si regulile traditionale care de fapt tratau actiunea de investitie
si proiectele individuale, separat, nu corelate într-un singur sistem.
1.4. Proiectul de investitii si programul de investitii
Pentru a evidentia corect toate distinctiile într-un studiu de fezabilitate al unei
investitii într-o întreprindere facem apel la definitia proiectului.
Un proiect, poate fi definit ca o operatiune formata dintr-un ansamblu coerent de
cheltuieli care contribuie la realizarea unui obiectiv dat. Fiecare proiect vine sa se
insereze într-un program existent sau în unul nou. El poate duce la cresterea
capitalului sau modificarea structurii de ansamblu si nivelului sau de rentabilitate.
Studiul asupra proiectului se face nu numai pentru proiecte diferite dar si pentru
variantele acestora. Proiectul difera în functie de perioada de timp si pot existenta
proiecte de investitii pe termen mediu sau lung.
Alegerea unei abordari financiare poate deschide perspective favorabile de crestere,
fie continuând cu activitatea actuala, fie lansând noi activitati. Un esec sau o eroare
pot afecta competitivitatea viitoare, chiar viitorul întreprinderii.
Într-un program de investitii se stabilesc obiective, performante, actiuni si mijloace
necesare atingerii obiectivului, precum si modul de combinare si folosire a acestor
mijloace. Din acest motiv proiectele nu sunt exclusive (concurente). Urmaresc
aceleasi obiective sau obiective diferite, nu presupun acelasi spatiu de desfasurare,
nu presupun finantare din aceeasi sursa, ci sunt luate împreuna pentru a se reduce
riscul proiectului individual.
Programele de investitii, în general, au o arie de cuprins mai larga decât proiectele
de investitii, iar pentru implementarea lor este necesar a fi detaliate în unul sau mai
multe proiecte de investitii.
1.5. Dimensiunile unui proiect
Un proiect de dezvoltare se poate defini prin patru dimensiuni:

Dimensiunea organizationala Dimensiunea manageriala

Dimensiunea strategica Dimensiunea operationala
Dimensiunea manageriala asigura garantarea si validarea ansamblului de procese
de dezvoltare a unui proiect de la idee pâna la faza de realizare financiara. În
proiecte, aceasta dimensiune se materializeaza în avize, acorduri, în genere în
decizii, aprobari care triaza solutii angajeaza fondurile, stabileste sarcini.
Dimensiunea organizationala: marile proiecte presupun crearea de noi structuri,
reorganizarea de structuri existente, de regula parteneriate pe baza unui proiect
cunoscut. Aceasta dimensiune presupune si partajarea si echilibrarea corecta a
riscurilor acceptate sau consimtite. Organizational înseamna ca un proiect de mare
anvergura presupune crearea de organizatii întregi, de firma noua, crearea de
organisme destinate proiectului, angajarea unor subunitati din unitati existente cu
realizarea anumitor parti din cadrul proiectului.
Dimensiunea operationala presupune punerea în aplicare a componentilor meniti sa
conduca la o buna executie a diferitelor faze de dezvoltare a proiectului. Daca
dimensiunea organizationalapresupune definirea asa-numitilor efectori (organe,
compartimente, firme care sa participe la proiect) sau presupune o autonomie a
proiectului, dimensiunea operationala presupune functionarea, fiziologia, logistica
proiectului.
Dimensiunea strategica presupune detectarea semnalelor emise de mediu cu scopul
de a integra proiectul într-o viziune pe termen lung si de a asigura adaptarea lui
continua. De fapt, dimensiunea strategica este o componenta a dimensiunii
manageriale, dar care vizualizeaza numai asa-numitul management de vârf.
1.6. Caracteristici ale investitiei
Investitia reprezinta actiuni sau succesiuni de actiuni prin care anumite
resurse disponibile, disponibilizabile sau atrase sunt transformate în bunuri concrete
în scopul obtinerii de efecte viitoare sub forma de avantaje, dar, în principal, profit.
De aici se desprind câteva caracteristici esentiale:
a). Derularea temporara a investitiei se realizeaza pe intervale lungi de timp fiind
însotite de o separare a proiectului de angajare a efortului si de obtinere a efectului.
Astfel, dezvoltarea actiunii investitionale induce categoria speciala de risc, atât la
nivelul cheltuielii cât si al încasarii. În acelasi timp, decalarea interna a cheltuielilor
si efectul obliga la folosirea tehnicii actualizarii pentru a putea compara valori
(cheltuieli, încasari si beneficii).
În actiunile investitionale pot fi precizate trei perioade distincte, identificate în raport
cu eforturile implicate:
cercetarea ideilor si evaluarea;
punerea în opera;
obtinerea efectelor.
b) Complementaritatea investitiei este evidentiata în raport cu caracterul limitat al
resurselor de care investitorul dispune sau pe care le poate atrage pentru realizarea
actiunilor sale. Alocarea unor resurse pentru un proiect diminueaza proportional
sansele alocarii de resurse pentru alte proiecte ale investitorului.
c)Caracterul conexiunii este dat de interconditionalitatea dintre proiecte. Orice
investitie induce nevoia de alte investitii atât în aval cât si în amont.
d) Ireversibilitatea investitiei se raporteaza la imposibilitatea recuperarii ca atare a
resurselor implicate pentru realizarea lor.
e) Unicitatea proiectului. Chiar daca proiectele au acelasi profil, volum, calitate,
ele nu sunt identic reproductibile si de aceea, determinarile si analizele sunt
specifice pentru fiecare proiect.
 Totalitatea activitatilor si operatiunilor intreprinse in vederea
infaptuirii lucrarilor necesare si punerii in functiune-exploatare a unor
obiective economice, sociale etc., angrenand resurse (materiale, financiare si
de munca), precum si timp, prin interventia diferitilor factori, constituie
procesul investitional

1.2.3.ETAPELE PROCESULUI INVESTITIONAL

Pregatirea executiei lucrarilor de investitii incepe mult inaintea deschiderii

santierului si cuprinde o serie de activitati de anvergura cum este activitatea de
proiectare. Dupa terminarea lucrarilor pe santierul de constructii, se trece la o noua
pagina din viata obiectivului de investitii, care, transformat in fonduri fixe,
furnizeaza societatii efecte utile, o perioada destul de indelungata, pana in
momentul cand, din cauza uzurii fizice si morale, este casat, facand loc unui alt
obiectiv de investitii.

SCHEMA ETAPELOR IN VIATA UNUI OBIECTIV DE INVESTITIE

FAZA DE CONCEPTIE

ETAPA I.

La inceput, in procesul utilizarii fondurilor fixe existente, datorita lipsei de

capacitate pentru realizarea acelor produse solicitate de piata, in calitatile necesare
sau in calitatile asteptate, apare necesitatea unei noi investitii, prin care sa fie puse
in functiune fonduri fixe ce ar putea indeplini aceste exigente.

ETAPA II

Se fundamenteaza necesitatea realizarii unei noi investitii, intelegandu-se prin

aceasta actiunea de efectuare a unor calcule preliminare si estimari generale cu
privire la oportunitatea investitiei, costul lucrarilor, eficienta lor, etc. Toate aceste
elemente se inscriu in nota de fundamentare tehnico-economica, decument ce se
elaboreaza de beneficiarul de investitii respectiv.

ETAPA III

Consta in aprobarea notei de fundamentare tehnico-economica. Acest eveniment

defineste momentul adoptarii deciziei de a investi si finalizeaza faza de conceptie a
procesului investitional.

FAZA INFAPTUIRII PROCESULUI INVESTITIONAL

ETAPA IV

Infaptuirea propriu-zisa a procesului investitional se declanseaza prin etapa de

proiectare. Rezultatele activitatii de proiectare, concretizate in documentatii cu
caracter tehnico-economic, asigura in primul rand configurarea noului obiectiv sub
aspect tehnico-constructiv si functional. In al doilea rand, permit initierea unui flux
informational absolut necesar continuarii procesului investitional.

ETAPA V

Deschiderea finantarii lucrarilor de investitii este un moment sau o etapa in

procesul investitional care, pe langa fluxul informational, mai declanseaza si alte 2
si anume: fluxul financiar si cel material. Finantarea se poate realiza din surse
proprii ale firmei, iar in masura in care acestea nu exista sau nu sunt suficiente si
din alte surse atrase de la unitati de creditare. Astfel, se creaza posibilitatea
deschiderii frontului de lucru in vederea executarii lucrarilor de investitii.

ETAPA VI

Realizarea lucrarilor de investitii are o afera de referinta variabila in functie de

natura si felul investitiei. Experienta arata ca obiectivele de investitii puse in
functiune nu lucreaza de la bun inceput la parametrii proiectati, ca atingerea
acestora se face treptat, pe masura rodarii utilajelor, insusirii noii tehnici de catre
muncitori, asigurarii tuturor conditiilor necesare.

ETAPA VII

Este consacrata perioadei de atingere a parametrilor proiectati, perioada care

trebuie sa fie cat mai scurta, in asa fel incat noul obiectiv pus in functiune sa
furnizeze toate aspectele pozitive luate in considerare cand a fost luata decizia de a
investi.

ETAPA VIII

Este cea mai mare dintre toate etapele ce compun ciclul de viata a unui obiectiv de
investitii. Ea se refera la functionarea noului obiectiv in regim normal.

ETAPA IX

Functionarea oricarui fond fix presupune si uzura lui fizica, la care se adauga uzura
lui morala, care se produce indiferent daca el este sau nu utilizat. Drept urmare,
obiectivul pe care il analizam este scos din functiune, continuarea folosirii lui
atragand cheltuieli mari, fiind deci ineficienta. Daca inaintea acestui eveniment, si
anume in cursul etapei VIII, mai precis spre sfarsitul acesteia, apare necesitatea
inlocuirii obiectivului vechi cu altul nou, mai modern, cu performante mai inalte.
Apare deci, necesitatea unei noi investitii.

1.2.4.SCOPUL MATERIAL AL INVESTITIEI

Decizia investitionala trebuie sa asigure garantia realizarii castigului, a profitului

intr-o perioada mai apropiata sau mai indepartata de timp.

Continutul material al investitiei este determinat de alocarea resurselor de capital si

a celor materiale iar scopul final este realizarea profitului, a beneficiului sau al
unui avantaj economic.

Oricarei investitii ii este determinata eficienta in functie de durata de executie si a

celei de exploatare, de unde si influenta factorului timp in derularea unei investitii.

Se pot face urmatoarele precizari in legatura cu actul investitional:

1.Reprezinta o cheltuiala prezenta care poate produce efecte viitoare ( profit,

beneficiu, avantaj economic etc.) care uneori sunt incerte, intrucat orice investitie
comporta un risc.
2.Este necesara o perioada de timp intre momentul declansarii actului investitional
si cel al obtinerii efectelor scontate.

3.Obiectivul actului investitional nu presupune numai obtinerea de bunuri

materiale, produse, servicii, etc. ci si a unui profit, beneficiu (avantaj economic).

4.Reprezinta un flux al fondurilor financiare respectiv o parte din venituri si

economiile realizate.

5.Prin plasarea capitalului se urmareste realizarea unei avutii sporite pentru

individ, intreprindere sau societate.

In conditiile unei economii aflate in criza, intreaga activitate economica este

bulversata iar capitalul investit ramane nefolosit sau folosit incomplet. In aceasta
situatie este foarte posibil ca:

-volumul resurselor economisite sa fie foarte mic;

-costul creditului sa fie foarte mare;

-rentabilitatea sa fie scazuta;

-consumul ( cererea) sa fie foarte redus.

In acest caz este necesar sa se faca apel la surse de finantare externa.

1.3. Clasificarea investitiilor

Clasificarea investitiilor se poate realiza dupa mai multe criterii. Astfel, distingem
urmatoarea tipologie a investitiilor:

1) dupa “nationalitatea” capitalului investit:

a) investitii autohtone;

b) investitii straine;

c) investitii mixte.

2) dupa sursa de provenienta a capitalului:

a) investitii realizate din surse proprii, care se pot constitui din profit, din
incasarile obtinute prin vanzarea unor active sau din fondul de amortizare;
b) investitii realizate din surse atrase, respectiv credite bancare, alocatii
bugetare, fonduri obtinute prin programe de finantare internationale (ex.
programul SAPARD);

3) dupa natura investitiilor:

a) investitii corporale, care se materializeaza in elemente de capital fix si alte

categorii de active, rezultate din diverse tipuri de activitati sau in functie de
fondurile utilizate), formate din urmatoarele tipuri:

investitii asimilate:

- lucrari geologice si de cercetare stiintifica;

- proiectare pentru realizarea obiectivelor de investitii;

impaduriri, plantatii viticole si de pomi fructiferi, lucrari de imbunatatiri funciare,

etc.

cheltuieli cu salarizarea si pregatirea / perfectionarea fortei de munca necesara

pentru realizarea investitiilor;

lucrari de organizare de santier;

transport, montare, demontare, remontare mijloace fixe;

schimbarea destinatiei terenurilor;

fond de rulment necesar imediat dupa punerea in functiune a obiectivului de

investitii;

intretinerea plantatiilor viticole si cu pomi fructiferi pana la obtinerea primei

recolte;

cresterea animalelor tinere in vederea introducerii lor in turma de baza;

investitii propriu zise (cu prioritate mijloace fixe):

mijloace fixe construite;

mijloace fixe modernizate;

mijloace fixe achizitionate;

mijloace fixe inlocuite.

b) investitii necorporale:

activitatea de cercetare – dezvoltare pentru atragerea de clienti (clienti potentiali),

care in cel mult 5 ani vor asigura “succesul comercial” al firmei;

crearea, mentinerea si asigurarea logisticii retelelor comerciale;

programe informatice (create sau achizitionate);

formarea si perfectionarea personalului;

realizarea de analize, studii si diagnostice economico – financiare si de

management – marketing;

c) investitii financiare sau de portofoliu (plasamente de capital pe termen

lung):

cumpararea de creante;

achizitionarea titlurilor de valoare (actiuni, obligatiuni, titluri de stat, etc.).

4) dupa scopul in care se realizeaza investitiile sau dupa obiectivul urmarit:

a) inlocuirea capitalului fix uzat moral si/sau fizic;

b) investitii de crestere economica:

extindere;

dezvoltare;

obiective noi;

c) investitii strategice:

ofensive, realizate cu scopul:

intaririi pozitiei pe piata;

cresterii segmentului de piata;

patrunderii pe piete noi;

defensive, realizate in vederea:

- pastrarii pozitiei pe piata;

- protejarii fata de aparitia de noi competitori, etc.

4) dupa gradul de risc:

a) investitii cu grad de risc minim (investitii strategice, realizate cu garantia

statului);

b) investitii cu grad de risc redus (durata de recuperare scurta, inlocuire

utilaje uzate, etc);

c) investitii cu grad de risc moderat sau mediu (modernizare, dezvoltare,

retehnologizare fara schimbarea pietei de desfacere);

d) investitii cu grad de risc ridicat (investitii ce implica costuri importante,

durata de viata a proiectului peste 25 ani, pot fi destinate schimbarii profilului
de fabricatie sau cresterii capacitatii de productie cu peste 50%);

e) investitii cu grad de risc foarte ridicat (solutii tehnice noi, lansarea

produselor noi, etc).

6) dupa destinatie:

a) investitii productive;

b) investitii neproductive.

7) dupa relatia cu obiectivul principal de investitii:

a) investitii directe – destinate realizarii efective a obiectivului principal;

b) investitii conexe – destinate ramurilor sau domeniilor situate in amonte sau

in aval fata de obiectivul principal (aprovizionarea cu materii prime sau crearea
cailor de comunicatii si a retelelor de distributie);
c) investitii colaterale – destinate realizarii constructiilor anexe, retelelor de
comunicatii interne, etc.

1.4. Surse de finantare a investitiilor

Realizarea de investitii presupune existenta surselor de finantare si a unui

mediu economic stabil, care stimuleaza agentii economici in acest sens.

Finantarea investitiilor se poate efectua din diverse surse, dupa cum urmeaza:

a) capitalul propriu al firmei, al carui nivel depinde de gradul de solvabilitate

al agentului economic, care influenteaza capacitatea de a obtine credite si de a
avea independenta in relatiile cu tertii);

b) sursele imprumutate (creditele) – pot fi creditele propriu zise, obtinute de

la banci sau de la alte institutii financiar – bancare, specializate in activitatea de
investitii, sau pot fi obtinute prin emisiunea de obligatiuni;

c) warantul – emisiuni de titluri de valoare, care ii confera posesorului

dreptul de a cumpara actiuni ale emitentului intr-o perioada de timp
determinata;

d) leasingul – prin care institutii financiare specializate, sau chiar banci,

achizitioneaza bunuri (imobiliare sau mobiliare) pe care le inchiriaza clientului
(la sfarsitul contractului de leasing, clientul poate cumpara bunul la un pret
prestabilit, care poate fi spre ex. valoarea reziduala a bunului).

1.5. Rolul investitiilor in economia de piata

Dezvoltarea economica si sociala a unei tari depinde in mod hotarator de

dinamica, volumul si “calitatea” investitiilor realizate. Efectele realizarii
investitiilor pot fi clasificate in 2 categorii principale:

1) Efecte economice:

a) stimuleaza cresterea cererii de bunuri si servicii;

b) cresterea si diversificarea ofertei agentilor economici;

c) cresterea cifrei de afaceri, a veniturilor si profitului;

d) favorizeaza circulatia capitalurilor;

e) cresterea gradului de participare a tarii la circuitul economic
international;

f) accelereaza promovarea progresului tehnic, dezvoltarea,

retehnologizarea si innoirea capacitatilor de productie existente;

g) stimuleaza cresterea eficientei si toate domeniile;

h) imbunatatirea mediului economic, etc.

Efecte sociale:

a) cresterea calitatii vietii si a nivelului de trai;

b) cresterea numarului de locuri de munca si a gradului de ocupare a

fortei de munca;

c) reducerea somajului;

d) dezvoltarea culturii si educatiei;

e) cresterea calitatii fortei de munca;

f) ocrotirea sanatatii;

protectia mediului, etc.