Apafi Mihai

Management ID
Anul III
Iunie 2018

Proiect la Managementul Micilor

Afaceri
 CUPRINS

INTRODUCERE.................................................................................................3

Capitolul I............................................................................................................4
Micile afaceri şi importanţa lor în economie....................................................4

I.1.Rolul micilor afaceri în economie................................................................4

I.2 Definirea micilor afaceri...............................................................................4

Capitolul II...........................................................................................................5
Întreprinzătorul – Promotorul micilor afaceri.................................................5
II.1 Definiţia conceptului de întreprinzător.......................................................5
II.2. Trăsăturile întreprinzătorului eficace.........................................................5

Capitolul III.........................................................................................................6
Factorii de succes sau de eșec în micile afaceri.................................................6

CONCLUZII........................................................................................................9

2
 INTRODUCERE

Managementul reprezintă știința de a conduce munca altora. Ca știință,

managementul s-a cristalizat relativ recent ca răspuns la stringentele necesități
ale practicii sociale. În lucrările americanilor, managementul se definește de pe
poziția managerului și înseamnă procesul de coordonare a resurselor umane,
informaționale, fizice și financiare pentru realizarea scopului organizației.
Francezii îl definesc ca știință a tehnicilor de conducere a întreprinderii.
Managementul unei afaceri studiază procesele și relațiile de management
în vederea descoperirii legilor, a principiilor care le guvernează, a conceperii de
noi sisteme, metode, tehnici și modalități de conducere de natură să asigure
obținerea și creșterea competitivității.
Micile afaceri au avut și continua să aibă un rol deosebit în cadrul
economiei. P. Drucker afirmă că micile afaceri reprezintă catalizatorul principal
al creșterii economice. R. Reagan sublinia că micile afaceri reprezintă "inima și
sufletul economiei de piață", iar M. Coltman arată că ele constituie coloana
vertebrală a sistemului economic al întreprinderii libere.
Micile afaceri au contribuit în mod esențial la dezvoltarea statelor
industrializate și la dobândirea recentei prosperități a unor țări din sud-estul
Asiei.
Micile afaceri au o deosebită importanță funcțională în economie pentru
următoarele motive:
• Furnizarea de locuri de muncă
• Interdependența afacerilor
• Menținerea competiției
• Inovarea
• Aprovizionarea cu bunuri și prestarea de servicii către populație

3
 Capitolul I

MICILE AFACERI ŞI IMPORTANŢA LOR ÎN ECONOMIE

I.1.Rolul micilor afaceri în economie

Micile afaceri au avut şi continua să aibă un rol deosebit în cadrul

economiei. Micile afaceri au contribuit în mod esenţial la dezvoltarea statelor
industrializateşi la dobândirea recentei prosperităţi a unor ţări din sud-estul
Asiei. Micile afaceri au o deosebită importanţă funcţională în economie pentru
următoarele motive:
• Furnizarea de locuri de muncă
• Inovarea - indivizii şi micile afaceri reprezintă o sursă majoră de idei şi
invenţii. În S.U.A., de exemplu, în ultimii 20 ani peste 1/3 din invenţii au fost
efectuate de persoane particulare şi 1/4 de către micile afaceri care au mai puţin
de 100 salariaţi
Micile afaceri sunt mai inovative decât cele mari, publice,deoarece
oamenii ingenioşi lucrează la idei noi care sunt legate direct de profitul lor şi
astfel motivate într-un mod mai direct. Micile afaceri de pionierat nu au un
produs sau un serviciu cu cererea verificată şi dificultatea vânzărilor produselor
lor este uneori atât de mare încât destul de des se înregistrează falimente înainte
de a reuşi în final.

I.2 Definirea micilor afaceri

Comitetul pentru Dezvoltare Economică, organizaţie ştiinţifică

semnificativă, arată că o afacere este mică atunci când îndeplineşte cel puţin
două din următoarele criterii:
1. Conducere independentă (în mod obişnuit managerul este şi
proprietarul afacerii).
2. Capitalul este achiziţionat şi proprietatea este deţinută de o persoană
sau de un număr redus de persoane.
3. Domeniul de activitate este în principal local. Personalul şi proprietarul
sunt din aceeaşi localitate. Pieţele trebuie să fie locale.
4. Mărime relativă în cadrul ramurii - o afacere este mică în comparaţie cu
altele considerate mari. Ea poate fi mică într-un domeniu şi mare în altul. Dintre
cele patru criterii, cei mai mulţi consideră că cel de-al patrulea este cel mai
important.
În România, potrivit Legii nr. 133/1999 privind stimularea
întreprinzătorilor privaţi privind înfiinţarea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi
mijlocii, criteriile după care sunt definite întreprinderile sunt numărul de
salariaţi şi cifra de afaceri, astfel:
Numărul de salariaţi:
4
 - microîntreprinderi: până la 9 salariaţi;
- întreprinderi mici: 10-49 salariaţi;
- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.
Cifra de afaceri: până la 8 milioane euro.

Capitolul II

Întreprinzătorul – Promotorul micilor afaceri

II.1 Definiţia conceptului de întreprinzător

Întreprinzătorul este persoana care iniţiază sau preia o afacere, asumându-

şiuneori anumite riscuri pe care cei mai mulţi oameni obişnuişi nu ar face-o,
iaralteori aplicând cunoştinţele fundamentale într-un mod cu totul original
pentru a-şiasigura succesul afacerii.

II.2. Trăsăturile întreprinzătorului eficace

Nu poate exista o descriere perfectă care să se potrivească tuturor

întreprinzătorilor. Totuşi, mulţi întreprinzători de succes au trăsături similare,
datorită cărora au obţinut realizări deosebite. Cele mai importante dintre aceste
trăsături sunt: dorinţa de a-şi asuma responsabilitatea; preferinţa pentru risc
moderat; încrederea în succesul personal; alegerea momentului oportun;
obiectivitatea; dorinţa unor rezultate imediate; puterea ridicată de muncă;
pricepere organizatorică; orientare spre viitor; atitudinea echilibrată faţă de bani;
competenţa profesională; întreţinerea de relaţii bune cu clienţii, salariaţii,
furnizorii şi instituţiile financiare.
Dorinţa de a-şi asuma responsabilitatea
Întreprinzătorii simt o responsabilitate personală pentru afacerea în care
sunt implicaţi. Odată angajaţi într-o acţiune nu o vor abandona, deoarece aceasta
nu şi-ar putea-o ierta niciodată. Perspectiva unui eşec îiîngrijorează. Preferă să
controleze resursele de care dispun şi le folosesc pe acelea careduc la realizarea
obiectivelor pe care şi le-au propus. Nu îşi încetează căutările până nu şi-au
îndeplinit scopurile.
Preferinţa pentru risc moderat.
În ciuda opiniei generale că întreprinzătorii ar finişte aventurieri, ei nu îşi
asumă riscuri deosebit de mari, încercând să calculeze risculunei acţiuni. Nefiind
adepţii riscurilor profesionale, ei preferă un risc moderat, suficientde ridicat
pentru a fi tentant, dar cu speranţe rezonabile, concrete, de câştig. Cunoscându-
şi stilurile de conducere, atitudinea lor este de un realism agresiv. Scopul poate
fi ambiţios în limitele altor percepţii, însă ei îl analizează, în mod obişnuit, prin
prisma percepţiilor lor şi îl consideră rezonabil şi de atins.
5
 Încrederea în succesul personal.
Întreprinzătorii au încredere în ei înşişi,deoarece se bazează pe experienţa
căpătată anterior şi care le este de mare folos în luareadeciziilor. Ei cred că au
capacitatea necesară pentru a reuşi în afaceri. îşi croiesc propriullor drum,
nefiind împiedicaţi de lipsa unor şabloane sau modele şi, adesea, folosesc
oriceşansă pentru a-şi realiza obiectivele.

Capitolul III
Factorii de succes sau de eșec în micile afaceri

Cunoasterea factorilor care asigura succesul sau esecul micilor afaceri îi

ajuta pe întreprinzatori sa depaseasca dificultatile sau sa previna pierderile în
orice conditii de mediu. Decizia intrarii în afaceri trebuie luata cu întelegerea
deplina a riscurilor si a modalitatilor în care aceste riscuri pot fi evitate sau
diminuate.
Factorii care actioneaza asupra micilor afaceri îsi au originea înafara
firmei sau în interiorul ei.
Factorii externi sunt determinati de evolutiile sau involutiile din economie
si asupra carora micii întreprinzatori nu pot actiona. Acestia sunt: evolutia
produsului intern brut; rata inflatiei si a dobânzilor bancare; reglementarile
guvernamentale.
Evolutia produsului intern brut cunoaste faze de crestere sau de declin
care favorizeaza sau descurajeaza micile afaceri. Fluctuatiile macroeconomice
sunt suportate cu dificultate de întreprinzatori datorita resurselor limitate de care
acestia dispun. În fazele de crestere economica, micile afaceri prospera iar în
cele de recesiune, sunt grav afectate.
Rata inflatiei si a dobânzilor bancare se afla într-o strânsa corelatie cu
evolutia generala a economiei. Inflatia are ca efect cresterea costurilor materiale
si a celor cu forta de munca. Aceste cresteri fac sa creasca sensibil cerintele de
capital circulant. Inflatia si dobânzile bancare evolueaza în acelasi sens fapt ce
provoaca în situatiile de recesiune economica o diminuare rapida a fondurilor
proprii, ceea ce pentru multe firme poate însemna esecul. În perioadele de
crestere economica inflatia si dobânzile scad si micile afaceri prospera.
Reglementarile guvernamentale au un impact mult mai pronuntat asupra
micilor afaceri, diminuând foarte mult sansele lor de supravietuire în comparatie
cu marile afaceri. În situatiile de recesiune economica, pentru micile afaceri se
elaboreaza reglementari de protejare.
Factorii interni sunt de natura subiectiva si sunt într-o strânsa corelatie cu
caracteristicile întreprinzatorilo 232f58c r. Acesti factori sunt foarte numerosi si
se pot grupa dupa cum urmeaza: capacitatea manageriala a întreprinzatorului;
cunoasterea profunda a afacerii; planificarea; gestiunea patrimoniului;
identificarea prioritatilor; climatul de munca; tentatia cresterii; starea de sanatate
si familia întreprinzatorului.
6
 Capacitatea manageriala a întreprinzatorului. Autoevaluarea onesta si
sigura a capacitatii de conducere reprezinta pentru întreprinzator una dintre
principalele reguli ale succesului. Aceasta presupune identificarea si consti-
entizarea propriilor obstacole si a remediilor care fac sa fie întelese bine
realitatile si nevoile esentiale pentru abordarea eficace a afacerilor.
Cunoasterea profunda a afacerii. Un prim aspect legat de acest factor este
relevat de întelegerea corecta a relatiei produs-client. La fel de importanta este si
întelegerea corecta a complexului de indicatori tehnico-economici ai afacerii
precum si încurajarea spiritului creator si novator care sa conduca la satisfacerea
nevoilor clientilor si asigurarea profitului firmei.
De cele mai multe ori întreprinzatorii fac urmatoarele greseli:
• realizeaza produse, sub forma de bunuri sau servicii, raportându-le la sistemul
propriu de valori, fara a tine cont de nevoile clientilor
• nu se concentreaza asupra unui grup distinct de clienti, cu o gama adecvata de
produse
• neglijeaza marketingul si ignora supravegherea concurentilor
• evita analizele financiare si de gestiune si nu practica un control sistematic si
complet.
Acest factor arata ca sansele de succes în micile afaceri sunt posibile
atunci când se realizeaza produse într-o gama specializata, cautate de o categorie
distincta de clienti bine cunoscuti, folosind specialisti care stiu bine sa execute
si sa vânda aceste produse în conditii de eficienta economica.
Planificarea în domeniul micilor afaceri este factorul care permite
identificarea cu exactitate a obiectivelor întreprinzatorului si concentrarea
managementului asupra programarii cu eficienta si eficacitate a resurselor
firmei. Planificarea presupune anticiparea unor conditii de mediu si alocarea în
perspectiva a resurselor pentru maximizarea rezultatelor.
Întelegerea planificarii conduce la initierea unor actiuni ordonate,
respectând o anumita disciplina, pentru identificarea nevoilor esentiale ale firmei
într-o perspectiva mai lunga si nu de azi pe mâine. Planificarea este un factor de
provocare a întreprinzatorilo 232f58c r pentru a-si alege anumite tinte reale pe
care sa le atinga apoi prin implicarea întregului personal de care dispune.

Gestiunea patrimoniului. Un factor deosebit de important, în conditiile

unor resurse limitate, este gestiunea patrimoniului. Garantia asupra circulatiei
eficiente a resurselor este asigurata atunci când se organizeaza si se conduce
atent activitatea contabila a firmei. Gestiunea patrimoniului se asigura cu
ajutorul specialistilor experimentati în domeniul productiei firmei, cu o
temeinica pregatire economica confirmata prin recomandari credibile si cazier.
Gestiunea patrimoniului permite mentinerea unui nivel competitiv prin
evidentierea clara a alocarii resurselor, circulatia numerarului, identificarea
creantelor si obligatiilor, asigurarea unui control preventiv asupra administrarii
eficiente a firmei si evidentierea corectiilor necesare pentru maximizarea
rezultatelor. Ignorarea gestiunii de patrimoniu conduce la esecul sigur al afacerii.

7
 Identificarea prioritatilor. În domeniul micilor afaceri concentrarea
resurselor si utilizarea timpului acolo unde impactul si rasplata sunt maxime
reprezinta factorul prioritatilor. Acest factor este echivalent cu evitarea
activitatilor de prisos si descoperirea artei de a face mult din putin. Identificarea
prioritatilor se realizeaza raspunzând la o serie de întrebari tipice:
• Ce produse ofera firma?
• Care este grupul de clienti caruia se adreseaza firma?
• De unde se obtin banii?
• Cum se aloca resursele firmei?
• Care sunt scopurile concrete si realizabile pentru firma?
• Ce este important? Dar nesemnificativ?
• Ce ar trebui facut mai întâi?
• Cum s-ar putea face mai bine produsele, cu oamenii de care dispune firma?
• Cum se poate organiza mai bine munca oamenilor, în timpul disponibil, pentru
ca succesul si profitul sa fie maxime?
A identifica prioritatile înseamna a nu risipi timp pentru acele probleme
care au deja solutie si a concentra atentia asupra a ceea ce nu se poate amâna
fara consecinte nefaste pentru firma.
Climatul de munca. Evolutia oricarei afaceri este inevitabil legata de
onestitatea si eficienta salariatilor. În întreprinderile mici si mijlocii oamenii
“cheie” au responsabilitati mai mari decât cei din întreprinderile mari datorita
schemelor de organizare restrânse. Afacerile facute cu succes presupun eforturi
colective armonizate, într-un climat care încurajeaza angajarea responsabila a
tuturor si a fiecaruia în parte. Climatul de munca eficient se obtine cu oameni
competenti, care accepta delegarea de autoritate si carora li se recunosc meritele
prin aplicarea celor mai potrivite tehnici de motivatie.

CONCLUZII

Micile afaceri au dovedit ca poseda un mare potential de creatie si

inovatie, pe fondul cresterii impactului descoperirilor stiintifice si tehnice. Din
acest motiv, în majoritatea statelor lumii sectorul micilor afaceri se dovedeste un
promotor al dezvoltarii economice si este încurajat de mediul macro-economic.
La originea micilor afaceri se afla întreprinzatorii, persoane care poseda
anumite caracteristici creative si novatoare, motivate de satisfactii materiale,
spirituale, morale si sociale, capabile sa-si asume riscurile înfiintarii si
conducerii întreprinderilor micro, mici sau mijlocii.
Întreprinzatorii micilor afaceri sunt denumiti în mod curent antreprenori;
ei se folosesc de resursele materiale si financiare ale familiei pentru initierea
afacerilor. Întreprinzatorii pot exista si în cadrul marilor întreprinderi unde
asigura, de regula, initierea, organizarea si atragerea resurselor firmei pentru

8
deschiderea unor directii noi de dezvoltare. Acesti întreprinzatori sunt cunoscuti
sub denumirea de intraprenori.
Întreprinzatorii se aseamana cu managerii însa au numeroase
particularitati care le confera un statut social distinct. În acest sens se remarca
obiectivitatea, capacitatea ridicata de munca, abilitatea organizatorica, viziunea,
înclinatia spre riscul moderat, încrederea în propriile forte, abilitatea de a
surprinde momentul oportun, competenta profesionala, atitudinea echilibrata
fata de bani.
Micile afaceri se regasesc în toate domeniile economiei - productie,
prestari servicii si comert. Aceste afaceri sunt sustinute microîntreprinderi si de
întreprinderile mici si mijlocii, caracterizate printr-un numar mediu scriptic de
pâna la 250 salariati si o cifra de afaceri de pâna la 50 milioane euro pe an sau
dispun de active totale de pâna la 43 milioane euro.
Problemele specifice micilor afaceri sunt determinate de resursele limitate
ale familiei întreprinzatorului, calitatea profesionala uneori îndoielnica a
salariatilor, sistemul informational sumar s.a. Aceste probleme pot fi agravate
sau diminuate de existenta mai multor factori, interni si externi - rata inflatiei si
a dobânzilor bancare, reglementarile guvernamentale, capacitatea manageriala a
întreprinzatorului, prioritatile, climatul de munca, tentatia cresterii etc.
Asigurarea succesului sau aparitia esecului în micile afaceri sunt
determinate de capacitatea întreprinzatorilor de a atrage noi surse în circuitul
propriilor afaceri. Succesul micilor afaceri este garantat atunci când, printr-un
plan de afaceri bine conceput si elaborat, sunt convinsi creditorii sau investitorii
sa contribuie la sporirea finantarii. Planul de afaceri este documentul prin care se
prezinta în mod detaliat continutul afacerii si care are ca scop demonstrarea
viabilitatii actiunii întreprinzatorilor.