Sunteți pe pagina 1din 3

NURSING IN NUTRITIE SI DIETETICA

GLUCIDELE SAU HIDRAŢII DE CARBON sunt substanţe organice formate din


carbon, hidrogen şi oxigen. Majoritatea au gustul dulce.
Se găsesc sub formă de
- monozaharide,
- dizaharide
- polizaharide.
Cele mai importante glucide sunt
- glucoza
- fructoza, care au moleculă mică (monozaharide),
- zaharoza (zahărul preparat industrial),
- galactoza, (glucidul din- lapte),
- amidonul (glucidul din legume şi cereale),
- celuloza şi hemicelulozele (din vegetale) şi
- glicogenul (din muşchi şi ficat).
Celuloza deşi nu suferă modificări în organism, favorizează evacuarea intestinului stimulând
mişcările intestinului gros (peristaltismul). Consumul scăzut de celulozice în SUA, Franţa,
Anglia, Germania etc., favorizează cancerul de colon de 20 de ori mai frecvent decât în ţara
noastră.
Consumul crescut de celulozice măreşte peristatismul intestinal, combate constipaţia,
împiedică concentraţia sărurilor biliare substanţe cu acţiune cancerigenă. Glucidele reprezintă o
sursă importantă de energie pentru organism. Un gram de glucide furnizează prin ardere 4,1
calorii.
Eliberarea energiei prin arderea glucidelor se face foarte rapid comparativ cu lipidele. De
aceea glucidele mai ales sub formă de glucoza sau zaharoza sunt recomandate la oamenii care
prestează eforturi de mare intensitate şi de durată scurtă, deci care necesită o sursă energetică
rapidă (de exemplu sportivii). Glucidele mai sunt importante pentru metabolismul lipidelor şi
proteinelor. De aceea s-a spus pe bună dreptate că "lipidele ard la focul hidranţilor de carbon".
Deşi ocupă ponderea .cea mai importantă în alimentaţia omului, consumul exagerat este
dăunător putând duce la instalarea obezităţii, dislipidemiilor şi a diabetului zaharat.
Cele mai dăunătoare sunt concentratele de glucide (zahăr, produse zaharoase, gemuri,
dulceţuri, etc), iar cele mai recomandabile sunt cele provenite din cereale fructe şi legume (de
tipul amidonului).
Sursele cele mai importante de glucide sunt:
-zahărul (100%), produsele zaharoase (60-90%),
- pastele făinoase (70-75%),
- leguminoasele uscate (50-60%),
- pâinea (50%),
- legumele şi fructele (5-20%) etc.
Nevoia de glucide pentru individul normal este evaluată la 4-8 g/kg corp/zi, adică 55-
65% din valoarea calorică globală.
APA, reprezintă mediul în care se desfăşoară toate reacţiile biologice din organism.
Pierderea a 10% din apa organismului duce la moartea acestuia.
Fără alimentaţie, omul poate rezista şi o lună, dar fără apă moartea se produce în
câteva zile, în organism este repartizată atât în celule (apa intracelulară) cât şi în spaţiul
extracelular - apa dintre celule şi vasele sanghine şi limfatice (apa extracehilară), şi îndeplineşte
roluri importante:
- dizolvă şi transportă la celule substanţele nutritive şi transportă resturile metabolice la
organele de eliminare (rinichi, piele, plămâni etc).
- menţine constantă temperatura corpului (termoreglare) eliminând prin transpiraţie căldura
care prisoseşte.
- este solventul tuturor substanţelor minerale.
Este adusă în organism ca atare sau cu alimentele. Fructele şi legumele verzi sunt foarte
bogate în apă. O parte din apă rezultă din metabolizarea principiilor nutritive (proteine, glucide şi
lipide) şi se numeşte apă de combustie. între aportul şi eliminarea de apă există o strânsă
dependenţă şi un perfect echilibru. Aportul sau ingesta trebuie să fie egal cu eliminarea sau
excretia.

Bilanţul hidric al organismului este următorul:


Aport (ingestia) Eliminare (excretia)
- băuturi 1 200 ml. - urină 1300 ml
- apă din alimente 100 ml. - piele 750 ml
- apă metabolică 300 ml - fecale 150 ml
Total 2500 ml - plămâni 300 ml
Total 2500 ml
Pierderea de apă declanşează reflexul de sete. Când pierderile de apă sunt foarte mari,
apar deshidratări grave, care pot fi mortale (ex. coma diabetică). Când eliminarea apei nu se
poate face în totalitate, aceasta se reţine în ţesuturi şi apare edemul (rolul important îl deţine
sodiul).

SĂRURILE MINERALE, participă la structura celulelor şi intră în constituţia unor


enzime, vitamine şi hormoni.
- Calciul şi fosforul se găsesc în schelet, dinţi şi sânge şi sunt aduse de unele alimente ca:
lapte, brânzeturi, gălbenuşuri de ou, varza, conopida, cereale decojite, unele fructe. Când lipsesc
din alimente, apare rahitismul la copil şi ostemalacia la adult.
- Sodiul şi clorul, sunt aduse în organism sub formă de clorură de sodiu (sarea de bucătărie),
pierderile importante ale acestor minerale prin vornismente sau diaree, pun în pericol viaţa
bolnavului.
- Potasiul se găseşte în carne, peşte, lapte, legume, fructe, leguminoase uscate.
- Fierul, se găseşte în alimente de origine animală, ficat, inimă, gălbenuş de ou, unele legume
verzi, spanac, urzici, etc. Intră în structura hemoglobinei, iar lipsa lui în sânge duce la apariţia
anemiei feriprive.
- Magneziul, se găseşte în carne, viscere, lapte, ouă, cartofi, cereale, fasole boabe. Are rol în
calmarea (sedarea) sistemului nervos central, lipsa sa duce la apariţia convulsiilor.
- Cuprul, se găseşte în viscere (ficat, splină, creier, rinichi) leguminoase uscate, cafea şi ceai.
- Iodul, se găseşte în ouă, ceapă, usturoi. Este indispensabil funcţionării glandei tiroide.
Lipsa, duce la apariţia guşii.
- Fluorul, se găseşte în ceai, lapte, gălbenuş de ou, carne, viscere, spanac, roşii. Lipsa din
alimentaţie, duce la apariţia cariilor dentare.