Sunteți pe pagina 1din 5

La sfârşitul clasei a IV-a……

Câteva din poeziile pe care le-am cules, de-a lungul anilor, pentru acest moment.

Cine-i?

Floare am cules, cu floare…..

De Emilia CĂldăraru

Floare am cules cu floare Ea ne e a doua mamă


Din grădină şi din glastră Ea ne-nvaŃă tot ce-i bun
Ca să fie sărbătoare Ia ghiciŃi, ghiciŃi prieteni:
Pentru învăŃătoarea noastră - Despre cine-i tot ce spun?

R: La mulŃi ani! La mulŃi ani! Ea ne-nvaŃă cât de mândru


Pentru învăŃătoarea noastră! E acest pământ străbun
Basme, cântece, legende…
Stele, raze de lumină - Despre cine-i, tot ce spun?
Am adus din zarea albastră
Ca să fie sărbătoare
Pentru învăŃătoarea noastră
R :

Bine e cu ea alături
Şi e vesel de nespus
Cântec plin de duioşie Şi la muncă, şi la joacă
Slavă caldă şi măiastră - Despre cine-i tot ce-am spus?
ÎnălŃăm cu bucurie
Pentru învăŃătoarea noastră!
R:

Inima mereu curată E frumoasă ghicitoarea


Spre-mpliniri ne e fereastră Şi o vom ghici uşor:
Totdeauna o să bată - E învăŃătoarea noastră
Pentru învăŃătoarea noastră! Şi ni-e dragă tuturor!
R:
Doamnei învăŃătoare,
Draga mea învăŃătoare, de Marieta Marancea
de Marieta Marancea
La tine suflet blând
Vin astăzi cu o floare
Aceea ce mi-aŃi fost
Când au să treacă anii Întâia învăŃătoare.
Şi tâmpla-Ńi va albi
Ne vei privi cu fală, zicând: Ştiu că din partea mea
- Au fost ai mei copii! Prea multe aŃi răbdat
Că nu puteam să scriu
Un semn cât mai rotat.
Noi, recunoscători
Ne-om aminti cu drag Şi până la Crăciun
De-o bună învăŃătoare Greşeam cu număratul
Ce bine ne-a învăŃat Că nu înŃelegeam
Ce-nseamnă cifra patru.

M-Ńi dojenit pe drept


Şi vă vom trece pragul Şi adânc aŃi mai oftat
Acasă când venim Când am pictat pe bancă
C-o floare şi c-un zâmbet Şi haina mi-am pictat.
Şi-un gând, să-Ńi mulŃumim
Şi inima şi ochii
Şi mintea ne-aŃi deschis
Primii patru ani de şcoală
Au fost un frumos vis.
Plecăm în altă clasă
Dornici de-a afla multe Astăzi v-aş prinde-o floare
Cu-nvăŃătură aleasă Pe ia cu altiŃă
Munci-vom pe întrecute Care-o îmbrăcaŃi adesea
Întâia-mi dăscăliŃă.

Vă fac urare astăzi:


Să fiŃi fără tristeŃe,
Nu vă uităm de nume Să vă bucuraŃi
Nici înŃeleptul sfat Mereu de tinereŃe1
Călcându-vă pe urme
Vom mai veni la sat. MulŃi ani de şcoală
Păstrând acelaşi har!
Cu dragoste şi stimă:
…Eu, fostul dumneavoastră şcolar!
SimŃeam cum rostul lumii
În suflet ne pătrunde
Scrisoare către învăŃătorul meu, Văzând lumina ierbii
de Petre Ghelmez Cum scapără-ntr-un vers
Sau, cum din linii drepte
Şi numere rotunde
Afară-i noapte albă Pe cerul tablei noastre
Cu lună arzătoare Se-ncheagă un Univers
Eu vorbelor alese
Le-ncerc în taină cheia Eu nu ştiu cum se face
Şi scriu scrisoarea asta Dar Soarele şi Luna
Întâia mea scrisoare Când suntem împreună
Elevul dumneavoastră Au zarea mai albastră
Timid, din banca a treia! Vom creşte…Ani vor trece…
Eu voi rămâne-ntruna
Mirarea nu vă prindă Elev în banca-treia
Aşa mă simt eu bine Din clasa dumneavoastră!
Să vă vorbesc în şoaptă
Ca unui bun părinte
Doar braŃul dumneavoastră a fost atunci
cu mine Sfârşit de an şcolar
Când nu ştiam din slove
Să împletesc cuvinte
Semestrele-au trecut pe-aripa vremii
Ce lume fermecată Şi anul, dragi copii, a luat sfârşit
Mi s-a deschis în faŃă În clasa noastră băncile sunt goale
Tărâm de curcubeie Şi zgomotele toate-au amuŃit.
Grea vatră de iubire
Când Ńara, cât e Ńară
Pornea să prindă viaŃă Ne-aşteaptă taberele însorite,
Din harta clasei noastre Cu pajişti verzi sau valuri azurii
Din cartea de citire. În care zburdă-n hore
Gălăgioase cete de copii.
Eroi cu nume scumpe
La vorba-vă domoală
Lăsându-şi râul, ramul Când toamna va apare de pe dealuri
Cetatea, Ńara, glia Ne-om reîntâlni în dragul nostru grup
În zorii zilei repezi Şi clasa fremăta-va vie iarăşi
Ne însoŃeau la şcoală Cum freamătă albinele în stup.
Să ne înveŃe munca,
Şi cinstea, şi-omenia
ÎnvăŃătoarea, Cartea
de Elena Dragoş
Cartea nu e ce se vede
Prima zi de şcoală-Ńi vine-n minte Un pachet de coli frumoase
Au trecut de-atunci patru ani Între două scoarŃe groase
Tu erai fetiŃa cea sfioasă Cartea este ce n-ai crede
Cu codiŃe lungi şi cu ghiozdan? Mii de gânduri îŃi urzeşte
Cu idei te-mpodobeşte.
Te Ńineai de mama cu-ndârjire
Nu vroiai să te desparŃi de ea Cartea e o viaŃă nouă
Şcoala, cu ferestrele înalte Când citeşti, întinereşti
Şi grilaj de fier – te speria. Aripi lungi de vis îŃi cresc
Şi-aşa mult te-mbogăŃesc
A ieşit în prag învăŃătoarea Printre veşti, printre poveşti
Şi Ńi-a zis cu glas surâzător: Sub a literelor rouă.
- Hai, copile, să intrăm în clasă!
Te-ai desprins de mama-ncetişor Cartea nu e ce se vede
Până nu citeşti, n-ai crede
Şi-ai urmat-o ca pe-o zână bună Cartea e ce nu se vede!
Răsărind din cartea cu poveşti.
Datorită ei eşti înŃeleaptă, Sărbătoarea copiilor
Ştii acum să scrii şi să citeşti.
Când sunt copil, o sărbătoare
E fiecare zi din viaŃă
M-alintă mama iubitoare
Cuvinte de recunoştinŃă Bunica, dulce mă răsfaŃă.

Mă văd în fiecare floare


Ştiu, iubită-nvăŃătoare Şi-mi râd bujorii de pe faŃă
Că în minte-o să rămâi Mă-ncântă orişice culoare
Când eu trec în clasa a V-a Şi-ascult cu drag, orice povaŃă.
Iar tu, mergi la clasa întâi.
Blând, doamna mea învăŃătoare
Am simŃit în orice vorbă Să deschid cartea mă învaŃă
Că eşti sora mea mai mare Iar tata, când mă vede,
Te-am ştiut mereu aproape O zare de zâmbet are sub mustaŃă.
Când m-ai pus la vreo încercare.
De 1/15 iunie, din soare
Iar acum, la despărŃire Vine-o mai caldă dimineaŃă
Tuturor Ńin să le spun Cât sunt copil, o sărbătoare
Cu căldură şi iubire: E fiecare zi din viaŃă.
- M-ai dus tu pe drumul bun!
ÎnvăŃătoarea
Bine-ai venit, vacanŃă mare!

Bine-ai venit, vacanŃă mare! łin minte-un timp ce nu l-a şters uitarea
Te-am aşteptat ca pe o zână Când, lângă chipul mamei, mult iubit
Ce-mi împlineşte orice dorinŃă Îmi apărea alături alt chip :
Pe timpul meu, te faci stăpână. Un chip frumos şi blând – învăŃătoarea.

Acum, păpuşa aruncată Eram copii, vreo douăzeci în clasă


PrinŃesă dulce va fi iar Unii mai vrednici, alŃii mai poznaşi
Pisica îmi va fi tovarăş Dar toŃi tăceau când auzeau pe sală
NedespărŃit, întreaga vară. Mult aşteptaŃii, cunoscuŃii paşi.

Nu va fi zi fără plimbare
Şi curse lungi, pe bicicletă Intra cum ar intra în casa ei
Iar seara, voi citi o carte Şi ne vorbea de câte sunt pe lume
Şi voi visa că sunt poetă. Şi limpezi vorbe, pline de temei
Şi pentru înŃelesul nostru-anume.

Am fost un an Cenuşăreasa
Luptând cu nesfârşite teme
Tu mă scuteşti de orice dorinŃă Voi şti oricând, chiar anii de-ar mai trece
EmoŃii, plâns, dictări, probleme. De ochii ei, de părul ei bălai,
De mersul ei, de dulceaŃa ei din grai
De-nvăŃătura niciodată rece.
Şi-n toamnă mă aduci la şcoală
Cu gânduri noi, cu noi speranŃe
Şi pleci zâmbind în gând cu mine
Spre Ńara marilor vacanŃe.