În raport cu rolul său, marketingul îndeplineşte următoarele funcţii12:
a) Investigarea pieţei, a nevoilor de consum este considerată funcţia premisă, deoarece un astfel de demers este necesar să preceadă deciziile organizaţiei. În mod concret, ea presupune existenţa unui sistem informaţional de marketing care să permită culegerea informaţiilor privind piaţa şi transmiterea lor structurilor decizionale. Cunoaşterea nevoilor de consum este adesea un demers complex, fiind necesară desfăşurarea unor cercetări de marketing, fie cu resurse proprii, fie apelând la firme specializate, în acest sens fiind constituite structuri organizatorice specifice (compartiment sau sector de cercetări de marketing). În sens larg, acestă funcţie presupune investigarea mediului de marketing în vederea adaptării activităţii întreprinderii la cerinţele acestuia. b) Conectarea dinamică a întreprinderii la mediu reprezintă funcţia mijloc, deoarece întreprinderea trebuie să se adapteze în permanenţă factorilor de mediu aflaţi în continuă schimbare şi să manifeste un rol activ în vederea fructificării oportunităţilor şi contracarării ameninţărilor pe care acesta le generează. Aceleaşi condiţii de mediu reprezintă pentru unele organizaţii oportunităţi, iar pentru altele ameninţări, astfel încât adaptarea presupune un comportament specific fiecărei întreprinderi. Dinamismul mediului variază de la un factor la altul. Astfel, în timp ce factorii de mediu natural sau cultural au un grad mare de stabilitate, mediul economic sau tehnologic comportă schimbări frecvente, impunând eforturi permanente de adaptare. c) Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum reprezintă prima funcţie obiectiv a întreprinderii. Satisfacţia este o variabilă calitativă manifestată la nivelul cumpărătorului şi care se determină ca diferenţă dintre aşteptări şi utilitatea primită prin cumpărarea produsului. Nivelul aşteptărilor se formează, în principal, prin experienţa de cumpărare şi consum, prin sursele personale, prin sursele de marketing (mesaje publicitare, nivelul preţului, tipul de magazin în care se comercializează produsul). Atunci când aşteptările sunt mai mari decât utilitatea primită apare starea de insatisfacţie, ce necesită din partea întreprinderii cunoaşterea surselor care au generat-o şi remedierea produsului/serviciului. În cazul în care utilitatea primită este egală sau mai mare decât cea aşteptată se formează starea de satisfacţie sau chiar încântare, ceea ce poate determina o 12 Balaure, V., (coord), op. cit., p. 35; 9 recumpărare a produsului. Studiile au demonstrat că nu există o relaţie liniară între satisfacţie şi fidelitate, existând suficiente cazuri când satisfacţia nu determină fidelizarea consumatorului. Finalitatea demersului de marketing este aceea de a oferi valoare consumatorilor, respectiv cel mai bun raport dintre beneficiile primite şi costul suportat. d) Maximizarea profitului reprezintă cea de-a doua funcţie obiectiv, exercitarea ei fiind condiţionată de satisfacerea nevoilor consumatorilor. Astfel, această funcţie reprezintă o consecinţă a îndeplinirii funcţiei anterioare şi nu un scop în sine.