Sunteți pe pagina 1din 1

Funcţiile marketingului

În raport cu rolul său, marketingul îndeplineşte următoarele funcţii12:


a) Investigarea pieţei, a nevoilor de consum este considerată funcţia premisă, deoarece
un astfel de demers este necesar să preceadă deciziile organizaţiei. În mod concret, ea
presupune existenţa unui sistem informaţional de marketing care să permită culegerea
informaţiilor privind piaţa şi transmiterea lor structurilor decizionale. Cunoaşterea
nevoilor de consum este adesea un demers complex, fiind necesară desfăşurarea unor
cercetări de marketing, fie cu resurse proprii, fie apelând la firme specializate, în acest
sens fiind constituite structuri organizatorice specifice (compartiment sau sector de
cercetări de marketing). În sens larg, acestă funcţie presupune investigarea mediului de
marketing în vederea adaptării activităţii întreprinderii la cerinţele acestuia.
b) Conectarea dinamică a întreprinderii la mediu reprezintă funcţia mijloc, deoarece
întreprinderea trebuie să se adapteze în permanenţă factorilor de mediu aflaţi în continuă
schimbare şi să manifeste un rol activ în vederea fructificării oportunităţilor şi
contracarării ameninţărilor pe care acesta le generează. Aceleaşi condiţii de mediu
reprezintă pentru unele organizaţii oportunităţi, iar pentru altele ameninţări, astfel încât
adaptarea presupune un comportament specific fiecărei întreprinderi. Dinamismul
mediului variază de la un factor la altul. Astfel, în timp ce factorii de mediu natural sau
cultural au un grad mare de stabilitate, mediul economic sau tehnologic comportă
schimbări frecvente, impunând eforturi permanente de adaptare.
c) Satisfacerea în condiţii superioare a nevoilor de consum reprezintă prima funcţie
obiectiv a întreprinderii. Satisfacţia este o variabilă calitativă manifestată la nivelul
cumpărătorului şi care se determină ca diferenţă dintre aşteptări şi utilitatea primită prin
cumpărarea produsului. Nivelul aşteptărilor se formează, în principal, prin experienţa de
cumpărare şi consum, prin sursele personale, prin sursele de marketing (mesaje
publicitare, nivelul preţului, tipul de magazin în care se comercializează produsul).
Atunci când aşteptările sunt mai mari decât utilitatea primită apare starea de insatisfacţie,
ce necesită din partea întreprinderii cunoaşterea surselor care au generat-o şi remedierea
produsului/serviciului. În cazul în care utilitatea primită este egală sau mai mare decât cea
aşteptată se formează starea de satisfacţie sau chiar încântare, ceea ce poate determina o
12 Balaure, V., (coord), op. cit., p. 35;
9
recumpărare a produsului. Studiile au demonstrat că nu există o relaţie liniară între
satisfacţie şi fidelitate, existând suficiente cazuri când satisfacţia nu determină fidelizarea
consumatorului. Finalitatea demersului de marketing este aceea de a oferi valoare
consumatorilor, respectiv cel mai bun raport dintre beneficiile primite şi costul suportat.
d) Maximizarea profitului reprezintă cea de-a doua funcţie obiectiv, exercitarea ei fiind
condiţionată de satisfacerea nevoilor consumatorilor. Astfel, această funcţie reprezintă o
consecinţă a îndeplinirii funcţiei anterioare şi nu un scop în sine.

S-ar putea să vă placă și