Incidența crescută și măsurile de prevenire a bolilor

provocate de specia Blastocystis hominis în populația din zona

Cluj-Napoca

Koblicska Oana-Raluca
Abstract
Blastocystis hominis este un parazit intestinal cu formă clasică, care se vede de obicei
în eprubete, variază în mărime de la 6-40 µm și se caracterizează printr-un corp central mare,
legat de membrană. Este întâlnit sub formă vasculară, granulară, amoeboidă și chistică (9).
Acest articol a avut ca principală activitate efectuarea unei practici la Spitalul de Boli
Infecțioase Cluj-Napoca, în cadrul laboratorului de parazitologie. Acest studiu a avut ca scop
evidențierea speciilor de paraziți în ultimele două luni ale anului 2017, dar și din întreaga
perioadă a anului 2018. De asemenea, a fost evidențiată frecvența speciilor de paraziți în funcție
de categoria de vârstă, dar și tipul de sex al pacienților. Pe parcursul practicii, au fost efectuate
examene coproparazitologice care au ajutat la înțelegerea modului prin care paraziții sunt
identificați la persoanele infectate. Datele obținute de la Spitalul de Boli Infecțioase Cluj-
Napoca, au arătat faptul că numărul total de pacienți care s-au prezentat la spital și au avut
nevoie de realizarea examenului coproparazitologic, a fost de 2051. Din numărul total, doar 69
de pacienți au fost identificați ca fiind infectați cu o anumită specie de parazit. Speciile de
paraziți identificați au fost: Ascaris lumbricoides, Blastocystis hominis, Enterobius
vermicularis, Giardia lamblia, Hymenolepis nana, Strongyloides stercoralis și Trichuris
trichiura, acest articol bazându-se în special pe incidența crescută și măsurile de prevenire a
bolilor provocate de specia Blastocystis hominis în populația din zona Cluj-Napoca.
Cuvinte cheie: paraziți, Blastocystis hominis, măsuri de prevenire, examen
coproparazitologic, infecții.

Introducere
Numeroase specii de paraziți provoacă anumite boli, acest lucru fiind datorat faptului că
majoritatea persoanelor nu respectă măsurile de igienă. Cunoașterea măsurilor de prevenire a
bolilor provocate de speciile de paraziți este foarte importantă pentru a putea reduce cât mai
mult apariția acestora.
Parazitologia este știința care se ocupă cu studiul paraziților, fiind conturată relativ
târziu, în jurul secolelor XVIII-XIX, odată cu acumularea a numeroase date despre paraziți și
prezentarea lor într-o formă închegată. Conceptul de parazit se referă la organisme care folosesc
drept sursă de hrană și adăpost alte organisme, denumite gazdă, în cadrul unei relații
interspecifice, conflictuale sau antagonice, uneori patogene, cunoscută sub numele de
parazitism, astfel putând provoca anumite boli. De asemenea, parazitul este strâns legat
metabolic și biologic de o gazdă, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp (1). În
ceea ce privește formele de parazitism, acestea sunt categorisite pe baza mai multor criterii,
precum: caracterul obligatoriu, localizare, durată, specificitate de gazdă, ciclu biologic, etc (2).
Știința care studiază bolile cu răspândire în masă, boli ce creează probleme de sănătate publică,
adică boli infecțioase, dar și neinfecțioase este numită EPIDEMIOLOGIE. Procesul
epidemiologic cuprinde totalitatea factorilor ce determină sau favorizează apariția bolilor,
extinderea, persistența, stingerea lor în colectivitate (3).
Paraziții prezintă mai multe căi prin care pot pătrunde într-o nouă gazdă, precum: calea
pasivă (parazitul pătrunde în gazdă prin intermediul aerului, apei sau alimentelor), calea activă
(parazitul pătrunde prin forțe proprii în gazdă, de regulă prin învelișul extern al acesteia), calea
sexuală (paraziții sunt transmiși în timpul actului sexual), dar și altele (4). Odată ce a pătruns
în gazdă, parazitul va fi expus mecanismelor de apărare pe care aceasta le deține și le
mobilizează drept răspuns. Prin diferite modalități, parazitul va încerca să împiedice acțiunile
imune ale gazdei (1). Modalitățile sunt: acțiunea mecanică, spoliatoare, toxică, antigenică,
chimică, iritativă, inflamatoare, alergică, bacteriferă și imunodepresivă (4). De asemenea,
organismele gazdă, pentru a împiedica pătrunderea paraziților, își mobilizează factorii și
mijloacele de apărare generale și specifice (1). Față de invazia parazitară, gazda deține anumite
mecanisme de apărare: apărare nespecifică și specifică (4). Astfel, după Iacobiciu și colab., (4),
paraziții pot părăsi gazda prin mai multe modalități, precum: eliminarea prin fecale, prin salivă
și picăturile lui Pflugge, prin vomă, prin spută, prin urină, prin secreția vaginală și uretrală, pe
calea cutanată, desprinderea de pe corpul gazdei și prin vectori.
Cu toate acestea, articolul de față se bazează pe practica făcută la Spitalul de Boli
Infecțioase Cluj-Napoca, în cadrul laboratorului de parazitologie, dar și pe datele obținute de
la spitalul respectiv. Practica a adus beneficii enorme asupra întregului articol prin numărul
crescut al speciilor de paraziți identificați în populația din zona Cluj-Napoca.
Scopul acestui articol este acela de a evidenția frecvența speciilor de paraziți, în special
al speciei Blastocystis hominis în populația din zona Cluj-Napoca. De asemenea, acest articol
vizează incidența speciilor de paraziți în funcție de categoria de vârstă, dar și de sexul
pacienților.

Material și metode
1. Materialul cercetat
 În articolul de față a fost utilizat ca material pentru cercetare, datele de la Spitalul de Boli
Infecțioase Cluj-Napoca. Datele au fost obținute prin efectuarea unei practici, timp de 2
săptămâni, în cadrul laboratorului de parazitologie. De asemenea, datele au constat în numărul
total de indivizi care și-au făcut analize la spital, dar și a indivizilor care au fost infectați cu o
anumită specie de parazit. Prin prisma practicii a putut fi observată metoda prin care speciile
de paraziți sunt identificate. Cu toate acestea, există și alte metode prin care identificarea
speciilor de paraziți poate fi făcută, precum: metoda amprentei anale, metoda de flotare, metoda
SAF(Sodium Acetate Formaldehyde), metoda McMaster (5).

2. Metode de diagnosticare a paraziților intestinali

Examenul coproparazitologic are capacitatea de a oferi posibilitatea precizării
diagnosticului în parazitozele digestive și ale organelor anexe (ficat, pancreas), cât și în unele
parazitoze pulmonare. Examenul coproparazitologic este o metodă directă de diagnosticare a
paraziților intestinal, prin folosirea microscopului, astfel fiind o metodă care se bazează pe
microscopie (5). Acest examen se realizează prin utilizarea probelor de fecale. Analiza probelor
de fecale pentru prezența ouălor parazite, larvelor, chisturilor și oochistelor este cea mai
răspândită procedură de diagnostic atât în parazitologia veterinară, cât și în cea umană (6).
Aceste probe vor fi recoltate individual fie în urma defecărilor spontane, fie prin tușeu rectal.
Lotul ales pentru recoltare trebuie să fie reprezentativ pentru populație, și anume, să cuprindă
toate categoriile de vârstă, stare de întreținere, sex ș.a.. Cantitatea de materii fecale de 25-50 g
pentru animalele mici și de 100-500 g pentru animalele mari. Recoltarea fecalelor direct din
rect este recomandată de majoritatea specialiștilor parazitologi. Este indicat ca examinarea
probelor să se facă în cel mai scurt timp (recomandat, maximum 24 ore).
Ambalarea și transportul materiilor fecale constituie o importanță deosebită, tocmai de
aceea, acestea se pot face în pungi sau cutii din material plastic, mănuși obstetricale, sticluțe,
borcane etc. În cazul în care are loc identificarea unor fragmente de paraziți sau chiar a
paraziților întregi, atunci materiile fecale vor fi ambalate în recipiente etanșe imersate într-o
soluție conservată (ca de exemplu: acid acetic 5%, alcool sanitar sau alcool etilic) (7).
După Ndao (8), microscopia a fost considerată timp de mulți ani, singurul instrument
disponibil pentru detectarea paraziților prin inspectarea frotiurilor de sânge, specimene de țesut,
fecale, ganglioni limfatici, măduvă osoasă și chiar lichid cefalorahidian. Cu toate acestea,
pregătirea probelor pentru observarea directă este consumatoare de timp, iar diagnosticarea
corectă depinde de tehnicienii de laborator calificați. În realitate, toate infecțiile parazitare
intestinale majore sunt încă în continuare dependente de microscopie pentru diagnosticare.

Rezultate
În urma datelor obținute de la Spitalul de Boli Infecțioase Cluj-Napoca a rezultat faptul
că pacienții care au avut nevoie de realizarea examenului coproparazitologic au fost într-un
număr total de 2051. Din numărul total de pacienți reiese faptul că doar 69 de pacienți au fost
infectați cu o anumită specie de parazit intestinal. Dintre paraziții intestinali identificați la cei
69 de pacienți au fost: Ascaris lumbricoides (Fig. 1A), Blastocystis hominis (Fig. 1B),
Enterobius vermicularia (Fig. 1C), Giardia lamblia (Fig. 1D), Hymenolepis nana (Fig. 1E),
Strongyloides stercoralis (Fig. 1F) și Trichuris trichiura (Fig. 1G), specia Blastocystis hominis
fiind cea mai frecventă (fig. 6).
Pentru ca, continuarea cercetărilor să fii putut avea loc, a fost realizat un test ANOVA
simplu între grupe (one-way between-groups ANOVA), având ca ipoteză nulă (I 0) – specia de
parazit nu depinde de vârstă, astfel putând observa dacă această ipoteză poate fi acceptată sau
respinsă.
În urma testului ANOVA, s-a putut observa faptul că valoarea semnificației era mai mică
de 0,05, ceea ce înseamnă că ipoteza nulă putea fi respinsă (fig. 2). Datorită faptului că ipoteza
nulă a fost respinsă, s-au putut realiza anumite diagrame care au confirmat că specia de parazit
nu depinde de vârstă (fig. 4).
Din datele obținute (probele infectate) de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj-
Napoca s-au identificat 6 categorii de vârstă. Cu ajutorul programului Excel, dar și a
programului SPSS s-a putut identifica cât la sută din pacienții infectați (69) se încadrează în
fiecare categorie de vârstă (fig. 3). Astfel s-a putut observa faptul că specia Blastocystis
hominis a fost prezentă la fiecare categorie de vârstă în proporții majore. De asemenea,
rezultatele au evidențiat că pacienții din categoria de vârstă 0-10 ani au un risc ridicat de
infecție, la fel ca și cei din categoria de vârstă ˃50 ani.
În ceea ce privește sexul pacienților care, în urma efectuării analizelor parazitologice au
fost infectați, s-a realizat o diagramă care a constat în prezența tipurilor de paraziți atât la sexul
masculin, cât și la cel feminin (fig. 5). Totodată, s-a observat faptul că procentul infestărilor cu
specia Blastocystis hominis a fost mai mare la persoanele de sex feminin decât la cele de sex
masculin (fig. 5).
 De asemenea, pe baza datelor obținute de la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Cluj-
Napoca, s-a efectuat o diagramă cu procentul paraziților întâlniți în numărul de probe infectate
(fig. 6) și o diagramă cu tipurile de paraziți întâlniți în fiecare lună din care au fost prelevate
datele (fig. 7). Datele au arătat faptul că specia Blastocystis hominis a fost cea mai răspândită
în numărul de probe infectate, analizate în cadrul Spitalului Clinic de Boli Infecțioase Cluj-
Napoca, iar celelalte specii de paraziți se întâlnesc în procente mult mai mici față de acesta (fig.
6).
În ceea ce privesc lunile în care s-a efectuat cercetarea, a rezultat faptul că specia
Blastocystis hominis a reprezentat cel mai mare procent în aproximativ toate lunile (fig. 7).

Discuții
Blastocystis hominis(fig. 1B) este un parazit intestinal cu formă clasică, care se vede de
obicei în eprubete, variază în mărime de la 6-40 µm și se caracterizează printr-un corp central
mare, legat de membrană. Este întâlnit sub formă vasculară, granulară, amoeboidă și chistică.
Chisturile (fig. 2) sunt forme infectante și se formează două tipuri de chisturi: cu pereți subțiri
și cu pereți groși. Chisturile cu pereți subțiri conțin în mod evident schizonte și pot fi
autoinfectanți (9).
Cunoașterea ciclului de viață și a transmiterii este încă în curs de investigare. Forma
clasică găsită în scaunele umane este chistul, care variază foarte mult în dimensiune. Chistul
cu pereți groși care este prezent în scaune fiind considerat cel responsabil pentru transmiterea
externă, posibil prin calea fecal-orală, prin ingestia de apă sau alimente contaminate. Chisturile
infectează celulele epiteliale ale tractului digestiv și se înmulțesc asexuat. Formele vacuolare
ale parazitului dau naștere unor forme multi-vacuolare și amoeboide. Formele multi-vacuolare
se dezvoltă într-un pre-chist care dă naștere unui chist cu pereți subțiri. Forma amoeboidică dă
naștere unui pre-chist, care se dezvoltă în chist cu pereți groși prin schizofrenie. La finalul
ciclului de viață, chistul cu pereți groși este excretat în fecale. Ciclul de viață este în continuu
reluat (9).
De asemenea, la pacienții cu imunocompetență severă, a fost detectată o corelație
semnificativă între Blastocystis și simptomele gastrointestinale (9). La om, blastocistoza este
caracterizată în principal prin simptome gastrointestinale nespecifice, cum ar fi diaree, durere
abdominală, greață, vărsături, contipație, scădere în greutate sau oboseală. Severitatea acestor
boli variază de la infecții acute la cronice. Ca și în multe infecții parazitare, unele populații sunt
mai susceptibile la această infecție decât altele. Prin urmare, acest parazit se găsește frecvent
la indivizi care au virusul imunodeficienței umane, sindromul imunodeficienței dobândite sau
cancer. De asemenea, copiii din țările în curs de dezvoltare și cei imunocompromiși sunt mai
sensibili. Statutul socioeconomic, calitatea apei potabile, consumul de alimente contaminate și
obiceiurile de igienă personală sunt principalele riscuri care explică contaminarea copiilor (10).
Ca metode de prevenire și combatere trebuie luate în considerare igiena corespunzătoare,
spălarea fructelor și zarzavaturilor, dar de asemenea spălarea adecvată a mâinilor după
defecare.
Analiza varianței (ANOVA) este una dintre cele mai frecvent utilizate metode statistice
în cercetarea medicală. Nevoia de ANOVA rezultă din eroare inflației de nivel alfa, care crește
probabilitatea de eroare de tip I (fals pozitiv) și este cauzată de comparații multiple. ANOVA
folosește statistica F, care este raportul dintre variațiile de grup și în cadrul acestora. Principalul
interes al analizei este axat pe diferențele dintre mijloacele grupului (11).
ANOVA simplă (”one-way”) înseamnă că există doar o singură variabilă dependentă (x),
care prin numărul de stări pe care le poate lua, determină grupurile de subiecți sau tratamentele
aplicate acestora. ”Between-groups”, adică între-grupe, se referă la faptul că fiecare subiect
este măsurat o singură dată, iar comparația se face între mediile lui Y obținute în fiecare grup.
Pacienții din categoria de vârstă 0-10 ani au fost identificați cu un risc ridicat de infecție,
acest lucru datorându-se faptului că, copiii au o imunitate mult mai scăzută decât pacienții
celorlalte categorii de vârstă. De asemenea, riscul destul de major de infestare al categoriei de
vârstă ˃50 ani este datorat imunității scăzute (cauzată de înaintării în vârstă).
În ceea ce privește procentul ridicat de infestare a femeilor cu specia Blastocystis
hominis, a fost datorat faptului că persoanele de gen feminin nu au respectat regulile de igienă
a mâinilor, au consumat alimente sau au preparat hrană în condiții neigienice.
Faptul că specia Blastocystis hominis a fost cea mai răspândită în numărul de probe
infectate, se datorează cel mai probabil faptului că pacienții nu au respectat regulile de igienă,
nu au spălat fructele și zarzavaturile înainte de preparare și nu s-au spălat pe mâini după
utilizarea toaletelor. De asemenea, faptul că specia Blastocystis hominis a reprezentat cel mai
mare procent în aproximativ toate lunile, datorându-se probabil consumului de către pacienți a
fructelor și legumelor importate, fără să le fii spălat.
Pentru ca bolile provocate de paraziții intestinali să fie prevenite, oamenii trebuie să aibă
un stil de viață mult mai sănătos, să spele de fiecare dată fructele și legumele înainte de a fi
consumate, să respecte măsurile de igienă corespunzătoare, să se spele pe mâini de fiecare dată
după folosirea toaletei, ș.a.
Concluzii
În investigațiile făcute asupra examenelor parazitologice din cadrul Spitalului Clinic de
Boli Infecțioase Cluj-Napoca, au fost identificate 7 specii de paraziți intestinali: Ascaris
lumbricoides – ouă, Blastocystis hominis, Enetrobius vermicularis – adulți, Giardia lamblia –
chisturi, Hymenolepis nana – ouă, Strongyloides stercoralis – larve și Trichuris trichiura –
ouă, dintre care cea mai frecventă specie întâlnită fiind Blastocystis hominis.
Au fost investigate în total 2051 de probe, dintre care doar 69 au fost infestate. Din
probele infectate, 25% reprezintă pacienții din categoria de vârstă 0-10 ani, 7% reprezintă
pacienții din categoriile de vârstă 11-20 ani și cea de 21-30 ani, 10% reprezentând pacienții din
categoria de vârstă 31-40 ani, 13% pacienții din categoria de vârstă 41-50 ani, iar 38%
reprezintă pacienții din categoria de vârstă >50 ani (fig. 4).
Cei mai mulți paraziți au fost prezenți în cadrul categoriei de vârstă 0-10 ani, datorită
faptului că, imunitatea copiilor este mult mai scăzută decât celelalte categorii de vârstă (fig. 4),
dar și datorită nerespectării regulilor de igienă.
Specia Blastocystis hominis a fost prezentă în toate categoriile de vârstă (fig. 4), atât la
persoane de sex masculin, cât și la persoane de sex feminin (fig. 5), în aproximativ toate lunile
din perioada de preluare a datelor, cu o mică excepție, luna a VII-a a anului 2018 (fig. 7).
Important pentru diagnosticul și tratamentul celor 7 specii de paraziți identificați
(Blastocystis hominis), este să cunoaștem foarte bine boala provocată de acești paraziți,
morfologia acestora, modul de transmitere, dar și modul de parazitare.
Cele mai importante măsuri pentru prevenirea bolilor provocate de cei 7 paraziți
identificați în probele de la spital, în special de specia Blastocystis hominis sunt: depistarea și
tratarea corectă a bolnavilor; inactivarea dejecțiilor omului, folosite ca îngrășământ; igiena
corespunzătoare a mâinilor; spălarea corectă a fructelor și zarzavaturilor înainte de preparare;
dehelmintizarea terenurilor de joacă ale copiilor din grădinițe, creșe, parcuri; igiena locuințelor;
păstrarea la adăpost corespunzător a alimentelor; tăierea cât mai scurt a copiilor; păstrarea
igienei personale.
Unul dintre obiectivele importante ale parazitologiei este cunoașterea și aplicarea
măsurilor de prevenire a apariției parazitozelor.
Imagini

Figura 1. Speciile de paraziți identificați în cadrul practicii efectuate: A – ou de Ascaris

lumbricoides, B – chisturi de Blastocystis hominis în suporturi umede, colorate cu iod, C –
adult de Enterobius vermicularis, D – chist de Giardia lamblia într-un suport umed, colorat cu
iod, E – ou de Hymenolepis nana, F – larvă de Strongyloides stercoralis, G – ouă de Trichuris
trichiura.

Figura 2. Testul ANOVA în funcție de dependența parazitului față de vârstă, care arată faptul
că valoarea semnificației este mai mică de 0,05. Prin faptul că valoarea semnificației este mai
mică de 0,05, cercetările au putut continua.
Figura 3. Frecvența pacienților infectați din fiecare categorie de vârstă, observându-se faptul
că cel mai mare procent de infestare în au pacienții din categoria de vârstă >50 ani și cei din
categoria de vârstă 0-10 ani.

Figura 4. Prezența tipurilor de paraziți în cadrul fiecărei categorii de vârstă și frecvența

acestora, fiind evidențiat faptul că specia Blastocystis hominis apare în fiecare din categoriile
de vârstă având cel mai mare procent. De asemenea, este observat faptul că doar în cadrul
categoriei de vârstă 0-10 ani este prezentă specia Hymenolepis nana.
Figura 5. Speciile de paraziți întâlniți la persoane de genul masculin și feminin, dar de
asemenea și frecvența acestora. Se observă faptul că specia Blastocystis hominis este cea mai
frecventă, atât la persoanele de sex feminin, cât și la cele de sex masculin, un procentaj major
avândul persoanele de sex feminin. De asemenea, se observă faptul că specia Hymenolepis
nana apare doar la persoanele de sex feminin, dar numărul speciilor de paraziți este mai mare
la persoanele de sex masculin, decât la cele de sex feminin.

Figura 6. Frecvența paraziților întâlniți în numărul de probe infectate, fiind evidențiat

faptul că specia Blastocystis hominis s-a identificat într-un procent crescut.
 Figura 7. Tipurile de paraziți identificați în fiecare lună din perioada cercetată. Se
observă faptul că specia Blastocystis hominis a fost cea mai frecventă, în aproximativ toate
lunile cercetate, cu excepția lunii a VII-a din anul 2018 în care a fost identificată specia
Trichiuris trichiura.

Bibliografie
1. Mitrea IL, Parazitologie și boli parazitare, București: Editura Ceres, 2011;
2. Dărăbuș G, Morariu S, Oprescu I, Mederle N, Parazitologie și boli parazitare,
Timișoara: Editura Mirton, 2006;
3. Gîrju M, Gîrju M, Virusologie, bacteriologie, parazitologie, Craiova: Editura
Sitech, 2010;
4. Iacobiciu I, Olariu R, Calma C, Parazitologie medicală, Timișoara: Editura Mirton,
2003;
5. Kaufmann J, Parasitic infections of domestic animals: a diagnostic manual.
Springer Basel AG. 1996, DOI 10.1007//978-3-0348-7666-7;
6. Cringoli G, Coprological diagnosis: what`s new? Parassitologia. 2004;46(1-2):
137-9;
7. Cosoroabă I, Dărăbuș G, Oprescu I, Morariu S, Diagnostic parazitologic și tehnici
experimentale în parazitologie, Timișoara: Editura Mirton, 2002;
8. Ndao M, Diagnosis of Parasitic Diseases: Old and New Approaches.
Interdisciplinary Perspective on Infectious Diseases. 2009;
9. Beyhan YE, Yilmaz H, Cengiz ZT, Ekici A, Clinical significance and prevalence
of Blastocystis hominis in Van, Turkey. Saudi Medical Journal. 2015;36(9): 1118-
1121;
10. Wawrzyniak I, Poirier P, Viscogliosi E, Dionigia M, Texier C, Delbac F, Alaoui
HE, Blastocystis and unrecognized parasite: an overview of pathogenesis and
diagnosis. Therapeutic Advances in Infectious Desease. SAGE. 2013;1(5): 167-
178;
11. Kim TK, Understanding one-way ANOVA using conceptual figures. Korean J.
Anesthesiol. 2017;70(1): 22-26.