Sunteți pe pagina 1din 1

Maria de Mangop

,,Împărătița Maria ieși de la Cetatea Albă în ziua de 8 a lunii septembrie. Măria sa își luă rămas- bun de la
unii din neguțătorii genovezi, care o întovărășiseră pe mare. Trimese printr-înșii închinăciune părinților
săi preaiubiți și grădinilor încîntate de la Mangop. (MANGOP (THEODORO-MANGOP), principat în
SE Crimeii, constituit în sec. 13. În 1475, a fost cucerit de turcii otomani. De aici era Maria deM., a
doua soție a lui Ștefan cel Mare, sora principelui Alexandru, adept al luptei antiotomane.) Niciodată
în viață n-avea să mai vadă trandafirii de-acolo atîrnați pe coasta mării. (…) Cu lacrimi deci se
desfăcu Doamna Maria de aceste ființi ce se întorceau la patria sa. După ce-și șterse pleoapele
cernite cu năframă de borangic, măria sa oftă. Într-acolo, departe, era Cetatea Sucevii și soțul său,
pe care încă nu-l cunoștea.”

,,Caleașca cu 8 cai se urni. Maria de Mangop purta haină țesută cu fir de aur și conduri persienești
trandafirii. Pe sîni I se revărsau șiraguri lungi de mărgăritare. În laturile căleștei avea șase slujitori
tătari cu coif și suliță. Apoi, în jur, erau slujitorii Domnitorului. Cel mai apropiat se afla Luca
pârcălabul, ca să deie Doamnei deslușiri în limba grecească, singura pe care Măria sa o vorbea.”

,,Foarte s-a bucurat măria sa de această priveliște. Călăreții și norodul înălțau cușmele hăulind. Nu era
nimene între cei de față care să dea lămurire ce se spune și ce se strigă.”(oamenii erau bucuroși că au
doamnă pentru Ștefan cel Mare)

,,Vornicul din Țara de Jos nu putea rosti decît cuvinte moldovenești și acelea cu totul neânțelese. Deci, de
la un timp, împărătița a prins a zâmbi și a râde, după care a râs și vornicul, molipsindu-se după aceea de
veselie toți câți erau de față în cerdacul episcopesc. Băgând de samă norodul asemenea plăcută înțelegere,
a prins a râde și norodul, chiuind. ”

,,Cine este acest boier și ce poftește? A întrebat zâmbind Măria sa, Împărătița”

,,Domnul o călăuzi cîțiva pași; apoi iarăși se închinară unul altuia. Împărătița se sui în caleașcă. Domnul
încălecă și veni în laturea dreaptă a caleștii. Împărătița își lăsă vălul. ”

,,În răstimpul cît i se dezvelise fața, Doamna cea nouă arătase supușilor săi cei mai migdalați și mai
sprîncenați ochi, negri ca pana lăstunului, însă obrazul său nu avea deosebită frumuseță. Nas ușor
încovoiat și bărbie puțină, o albeață palidă și fără strălucire. Când zâmbea, nu-și arăta dinții, zâmbetul îi
era întristat, însă plăcut. NNu părea să fie în întîia tinereță, totuși era subțire în boi și mlădioasă ca o
copilă.”

,,Înalt preasfințitul Teoctist, cu mare sobor de episcopi, a desăvârșit prin taina nunții legământul lui
Ștefan-Vodă cu Împărătița Maria. Se cuprindea în acest legământ nu numai o taină sfântă, ci și una
politicească.”

Ce zic jupânesele: ,,Împărătița nu-i fumoasă, în schimb nu-i nici tânără! Are pe ea însă nestemate care nu
s-au văzut niciodată în țara Moldovei. Se zice că ar fi fiind la Mangop 18haznale în care stau tăinuite alte
juveeruri fără preț ale împărătiței de la Țarigrad. Ciudat este cum frăgezesc asemenea podoabe obrazul
unei femei. I se pot descrie anii după crețurile de la coada sprâncenelor și după colțurile gurii. Însă nici nu
s-ar fi cuvenit să fie altfel, căci și Domnul e cărunt și văduv.”

,,După o rânduială de la Bizanț, mireasa s-a închinat întăi. Apoi a primit 2 făclii, cu acestea s-a întors
către boieri, înclinându-se, apoi a venit și către jupânese cu aceeași înclinare a frunții. Obrazul îi era
descoperit ca să fie cunoscut de toți. În sfîrșit a ieșit în fața slujitorilor și noroadelor. Apoi s-a întors către
Vodă, dându-i făcliile.”

,,S-auzea într-o vreme că măria sa aduce alt obicei la curte, amestecând muierile cu soții lor, cum se face
la curtea de la Buda și de la Cracovia. De asemenea, se spune că-au să vie muzici nemțești și leșești.”