REPUBLICII MOLDOVA
CENTRUL DE EXCELENTA IN CONSTRUCTIE
REFERAT LA BIOLOGIE
“SIDA”
2
Principalele cai de transmitere a virusului HIV:
Virusul HIV se poate transmite de la mama la fat in timpul nasterii sau dupa
nastere prin alaptare.
Cum nu se transmite virusul HIV
prin imbratisare, sarut, tuse
prin folosirea grupurilor sanitare publice in conditii igienice
prin folosirea tacamurilor, asternuturilor de pat
prin folosirea in comun a obiectelor de toaleta
prin respirarea aerului din aceeasi camera
prin alimente sau prin apa
3
TRANSMITERE:
Sfaturile pentru igiena vieții cuprind precauțiile care trebuie să fie luate de o
persoană seropozitivă pentru a nu se recontamina. În fapt, contaminările multiple,
prin aporturile repetate de virus pe care le antrenează, precipită evoluția bolii, deci
trecerea la faza de SIDA declarată. Seropozitivului i se mai recomandă să-și
asigure o urmărire medicală regulată: medicamente administrate preventiv sau
precoce și asociate cu o bună igienă a vieții (alimentație corectă, curățenie
corporală, odihnă, abținerea de la medicamente sau de la droguri care pot deprima
suplimentar imunitatea, abținerea de la activități care riscă provocarea unor răniri),
întârzie deosebit de eficace evoluția bolii.
4
SINCTOMELE:
Pacientii care prezinta unul sau mai multe dintre aceste simptome sau au un istoric
pe baza caruia pot suspecta o infectie cu HIV trebuie sa se prezinte de urgenta la
medic, cu urmatoarele informatii.
Cand au aparut primele simptome ale infectiei cu HIV?
Istoricul contactelor sexuale neprotejate
5
\Pacientul obisnuieste sa consume droguri?
Pacientul a suferit vreo interventie chirurgicala sau stomatologica sau a
primit tratament injectabil in conditii nesterile?
Pacientul a avut recent accidente care sa implice rani deschise sau contact
direct ale umorilor sale corporale cu obiecte sau persoane infectate?
Care sunt obiceiurile de ingrijire personala ale pacientului (manichiura,
pedichiura, epilare etc)
6
Cronologie:
1979 – Medicii din New York și Los Angeles au remarcat unele dereglări
neobișnuite ale sistemului imun la un șir de pacienți – bărbați homosexuali:
cazuri serioase de herpes genital, cancer al vaselor sanguine (sarcomul Kaposi)
și o formă rară de pneumonie (pneumocistoză).
1982 – Centrele federale americane pentru controlul morbidității (CDC) au
introdus în registrul de boli o nouă maladie: sindromul imunodeficienței
dobândite – SIDA (AIDS – "acquired immune deficiency syndrome"). A fost
stabilită legătura SIDA cu hemotransfuziile, cu injectarea intravenoasă a
drogurilor și cu infecțiile congenitale. Totodată, cercetătorii și medicii
practicanți din Statele Unite și Europa Occidentală au ajuns la următoarea
concluzie: e posibil ca drept cauză a SIDA să fie un virus transmisibil pe cale
sexuală. Maladia a fost descrisă și a început să fie studiată activ.
1983 – Grupul doctorului Luc Montagnier de la Institutul Pasteur din Paris a
identificat virusul limfotrop T-celular (LAV). În același timp, în SUA grupul
doctorului Robert Gallow de la Institutul National al Sănătății a depistat un
virus, numit virusul T-limfotrop uman de tipul III (HTLV-III), care s-a dovedit
a fi absolut identic cu cel depistat în Franța. A fost acceptată denumirea HIV –
virusul imunodeficienței umane ("human immunodeficiency virus"). HIV este
considerat agentul care provoacă SIDA.
1985 – Direcția federală pentru controlul produselor alimentare și al
preparatelor medicinale din Statele Unite (FDA) a aprobat primul test pentru
depistarea anticorpilor la HIV – reacția de imunofluorescență (RIF).
1987
o SIDA este detașat într-o ramură științifică independentă, ceea ce permite
crearea unui sistem de centre specializate pentru monitorizarea situației
epidemiologice, organizarea profilaxiei infecției și acordarea asistenței
medicale persoanelor infectate cu HIV și bolnavilor de SIDA.
o A fost instituit Programul Global al Organizației Mondiale a Sănătății
(OMS) pentru SIDA. SIDA este prima maladie pusă în discuție la o ședință
a sesiunii Adunării Generale a ONU. În câteva țări a fost aprobat primul
medicament împotriva SIDA – AZT (zidovudină, retrovir).
1988 – Ziua de 1 decembrie este declarată Ziua mondială de combatere a
SIDA.
1990 – Pe piața farmaceutică mondială au apărut încă două preparate pentru
tratarea SIDA (DDI și DDC), care aparțin aceleiași clase ca și AZT.
1995 – Un șir de companii farmaceutice americane și europene aproape
simultan au anunțat crearea unei noi clase de preparate pentru tratarea infecției
HIV – inhibitori ai proteazei.
7
1997 – Centrele americane pentru controlul morbidității pentru prima dată
înregistrează scăderea nivelului mortalității de SIDA din Statele Unite, în
comparație cu anul precedent, scădere condiționată de aplicarea noilor metode
de tratament.
2000 – Specialiștii Centrului pentru profilaxia și combaterea SIDA au elaborat
și au publicat "Standardul de tratament paliativ al bolnavilor de SIDA".
2003 – Bolnavii de SIDA și persoanele infectate cu HIV primesc acces la
terapia ARV.
2004 – Are loc primul Forum al organizațiilor nonguvernamentale și al
structurilor statale, care activează în domeniul infecției HIV/SIDA.
Raspandirea pe glob:
EUROPA DE EST SI ASIA CENTRALA
Majoritatea epidemiilor în această regiune sunt încă la început, ceea ce înseamnă
că, odată cu timpul, intervențiile efective le pot preveni de la înrăutățirea lor. Cu
toate acestea, din cauza nivelurilor de comportamente riscante cum ar fi
consumarea drogurilor intravenoase și întreținerea relațiilor sexuale neprotejate
între tineri, numărul persoanelor infectate cu HIV în această regiune continuă să
crească dramatic. Rusia și Ucraina sunt, în prezent, cele mai afectate țări din
această regiune, însă HIV continuă să se răspândească și în alte țări cum ar
fi: Letonia, Estonia, Belarus, Kazahstan și Moldova. Persoanele care trăiesc în
prezent cu HIV în Rusia reprezintă 70% din toate persoanele infectate cu HIV din
această regiune. Principala cale de transmitere a virusului în această regiune este
consumul de droguri prin injectare, însă aceasta începe să se schimbe cu o creștere
rapidă și însemnată a transmiterii HIV prin sexul heterosexual, în așa fel
permițându-i virusului să se încadreze și în populația generală.
O caracteristică proeminentă a epidemiei în această regiune este vârsta fragedă a
persoanelor infectate. Mai mult de 80% din persoanele seropozitive din această
regiune au vârsta sub 30 de ani, în contrast cu America de Nord și Europa de Vest,
unde numai 30% din persoanele infectate au vârsta sub 30 de ani. Experții cred că
anume comportamentul riscant larg răspândit (cum ar fi injectarea cu droguri sau
sexul neprotejat) printre persoanele tinere este de vină pentru acest fapt. Folosirea
rară a prezervativului printre tineri în timpul relațiilor sexuale sporește riscul
transmiterii HIV. Potrivit unui sondaj, în Rusia, mai puțin de jumătate dintre
adolescenții cu vârsta cuprinsă între 16–20 de ani au folosit prezervative în timpul
activităților sexuale. Procentajul prostituatelor care raportează folosirea
permanentă a prezervativului abia atinge 50%, pe când printre consumatorii de
droguri intravenoase mai puțin de 20% raportează folosirea permanentă a
prezervativului. Nefolosirea consistentă a prezervativului, mai ales printre
consumatorii de droguri, va mări rata creșterii transmiterii prin sex decât prin
folosirea de droguri.
8
ROMANIA:
Un angajat CFR care se ocupa cu întreținerea vagoanelor de dormit pe rutele
internaționale a fost cel dintâi român depistat cu virusul HIV. Se întâmpla în
toamna anului 1985. A fost primul asemenea caz din întregul spațiu
comunist.[37] Din 1989 au fost semnalate cazuri la copii. Numai în 1990 au fost
diagnosticate peste 1.000 de persoane infectate, cea mai mare parte fiind copii. De
la apariția în 1985 a primului caz de HIV/SIDA, în România au fost înregistrați
16.077 de bolnavi, 5.534 au murit, iar 563 au fost pierduți din evidență. [38] În
prezent, în România trăiesc cu această maladie 9.980 pacienți. Potrivit statisticilor,
majoritatea celor infectați sunt tineri între 20 și 24 de ani. Studiul arată că cele mai
multe cazuri sunt în București, iar cei mai expuși contaminării sunt prostituatele,
utilizatorii de droguri, marinarii și șoferii.[38]
Principalele caracteristici ale HIV/SIDA în România sunt:[39]
AFRICA SUBSAHARIANA:
Africa Subsahariană rămâne de departe cea mai afectată regiune de epidemia bolii
SIDA. Această regiune are peste 10% din populația globului pamântesc, însa în
același timp este și casă pentru două treimi (64%) din toată populația care trăiește
cu HIV și mai mult de trei pătrimi (76%) din toate femeile care trăiesc cu HIV. De
fapt, se estimează că femeile africane sunt mai predispuse (cel puțin de 1,2 ori) la
infectarea cu HIV decât bărbații. Epidemia este generalizată (1% HIV prevalează
printre peroanele de 15–49 ani) în aproape fiecare regiune. Șapte țări sud-africane
(Botswana, Lesotho, Namibia, Africa de Sud, Zambia și Zimbabwe) au o prevalare
a ratelor pentru adulți mai sus de 20%. Numărul deceselor de SIDA este în
creștere, în principal din cauza accesului sărac la medicamentele antiretrovirale.
Cea mai mare rată a pandemiei este prin urmare la sud de deșertul Sahara, unde
trăiesc circa 26 milioane de persoane seropozitive. Încă n-a putut fi stabilit cu
siguranță motivul ritmului accelerat de răspândire, dar un rol mare i se atribuie
transmiterii informaționale a pericolului care pleacă de la HIV prin mass-media în
America de Nord și Europa. În Africa a rămas timp de încă aproape 20 de ani o
temă tabuizată, timp în care a putut să se răspândească nestingherită.
10
WEBOGRAFIE:
https://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA
https://www.formaremedicala.ro/educatie-pacienti/semne-si-
simptome-ale-hivsida-care-pot-fi-recunoscute-de-pacienti/
CUPRINS:
1. Informatie despre SIDA, p 2.
2. Principalele cai de transmitere a virusului HIV, p 3.
3. Transmitere, p 4.
4. Sinctomele, p 5-6.
5. Cronologie, 7-8.
6. Raspandirea pe glob, 8-10.
7. Cuprins, 11.
11