MINISTERUL EDUCATIEI CULTURII SI CERCETARII AL

REPUBLICII MOLDOVA
CENTRUL DE EXCELENTA IN CONSTRUCTIE

REFERAT LA BIOLOGIE
“SIDA”

A ELABORAT ELEVUL: Sergiu Voicu

GRUPA: CECE-19.09.1
PROFESORUL: Tudorasco Veceslav
CHISINAU 2019
SIDA - (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată
de virusul imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul
imunitar al organismului.

Boala se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în

greutate, afecțiuni ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se
reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-o celulă a sistemului imunitar. Virusul
pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare cu sânge infectat sau de
la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi
prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.

SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie la 1

decembrie 1981. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră numărul
deceselor datorate urmărilor acestei boli ca fiind de 2,9 milioane în anul 2006,
numărul celor infectați pe plan mondial de 39,5 milioane, anual infectându-se alte
4,3 milioane de persoane. Pe plan mondial numărul persoanelor infectate cu HIV
se apreciază ca fiind de 1% în grupa de vârstă 15–45 de ani. În unele țări din Africa
se consideră numărul celor infectați cu acest virus în această grupă de vârstă ca
fiind de până la 20% (și chiar mai mare în unele regiuni) din populație.

2
 Principalele cai de transmitere a virusului HIV:

Principalul factor de risc in transmiterea virusului HIV este contactul sexual

neprotejat (vaginal, anal sau oral) prin intermediul secretiilor genitale ale
partenerilor.

Alte modalitati de transmitere sunt utilizarea necorespunzatoare a echipamentelor

si a procedurilor medicale:
 folosirea de ace si/sau seringi nesterile
 instrument medical ce produce sangerarea sau alte obiecte taioase
 transfuzii sau alte produse biologice necontrolate pentru HIV

Virusul HIV se poate transmite de la mama la fat in timpul nasterii sau dupa
nastere prin alaptare.
Cum nu se transmite virusul HIV
 prin imbratisare, sarut, tuse
 prin folosirea grupurilor sanitare publice in conditii igienice
 prin folosirea tacamurilor, asternuturilor de pat
 prin folosirea in comun a obiectelor de toaleta
 prin respirarea aerului din aceeasi camera
 prin alimente sau prin apa

3
TRANSMITERE:

Acesta cuprinde două capitole: tratamentele de inhibiție a virusului și tratamentele

preventive sau curative ale diferitelor boli dezvoltate. De altfel, un oarecare număr
de reguli de viață sunt recomandate persoanelor seropozitive, cu scopul de a frâna
evoluția spre SIDA declarată și transmisia bolii.

Tratamentul împotriva virusului se bazează pe mecanismele care inhibă replicarea

virală, ca zidovudina (AZT) sau didanozina. Se folosesc, de asemenea,
antiproteazele, proteazele fiind enzimele care permit virusului să fabrice proteine
necesare supraviețuirii sale. Uneori, este util să fie asociate unele cu altele până la
trei astfel de medicamente (triterapie), cu scopul de a-i creste eficacitatea globală.
Aceste diferite metode de tratament antrenează o ameliorare provizorie a stării
bolnavului. În plus, după studii recente, luarea de AZT de către o femeie gravidă
contaminată ar diminua cu 50% riscul contaminării fătului. Totuși, nicio
terapeutică nu permite actualmente să se aibă în vedere o eradicare a virusului din
organism, deoarece el este integrat în genomul limfocitelor pe care le infectează.

Tratamentele preventive sau curative, a consecințelor deficitului imunitar (infecții

oportuniste, tumori), se bazează pe administrarea de antibiotice, de antifungice și
de antimitotice (ehimioterapie, interferon), precum și pe radioterapie și chirurgie.

Sfaturile pentru igiena vieții cuprind precauțiile care trebuie să fie luate de o
persoană seropozitivă pentru a nu se recontamina. În fapt, contaminările multiple,
prin aporturile repetate de virus pe care le antrenează, precipită evoluția bolii, deci
trecerea la faza de SIDA declarată. Seropozitivului i se mai recomandă să-și
asigure o urmărire medicală regulată: medicamente administrate preventiv sau
precoce și asociate cu o bună igienă a vieții (alimentație corectă, curățenie
corporală, odihnă, abținerea de la medicamente sau de la droguri care pot deprima
suplimentar imunitatea, abținerea de la activități care riscă provocarea unor răniri),
întârzie deosebit de eficace evoluția bolii.

4
SINCTOMELE:

Unul dintre cele mai importante aspect de retinut in cazul infectiilor cu

HIV este fapul ca boala este de cele mai multe ori asimptomatica si ajunge sa
se manifeste dupa cateva luni, in unele cazuri, sau chiar dupa cativa ani, in anumite
situatii, prin complicatiile pe care le da.
Persoanele care au motive sa suspecteze o infectie cu virusul HIV trebuie sa
urmareasca simptomele ce apar la cateva zile sau saptamani de la contractarea
virusului si sa consulte medicul in cel mai scurt timp:
 Febra asociata cu dureri de cap
 Stare generala de slabiciune
 Ganglioni mariti
 Transpiratii nocturne
 Diaree
 Infectii cutanate
 Dureri musculare
 Aparitia iritatiilor si a ulceratiilor bucale sau genitale
Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al
organismului, pot aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:
 Senzatie de oboseala cronica
 Inflamarea nodulilor limfatici
 Probleme de respiratie
 Febra si frisoane
 Scadere in greutate
 Tuse uscata
In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome
precum:
 Diaree cronica
 Aparitia de limfoame si infectii recurente
 Iritatii ale pielii
 Aparitia herpesurilor genital
 Dureri de cap constant
 Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort
 Paloare
 Transpiratii nocturne

Ce informatii trebuie sa prezinte pacientul cu HIV cand merge la medic?

Pacientii care prezinta unul sau mai multe dintre aceste simptome sau au un istoric
pe baza caruia pot suspecta o infectie cu HIV trebuie sa se prezinte de urgenta la
medic, cu urmatoarele informatii.
 Cand au aparut primele simptome ale infectiei cu HIV?
 Istoricul contactelor sexuale neprotejate
5
 \Pacientul obisnuieste sa consume droguri?
 Pacientul a suferit vreo interventie chirurgicala sau stomatologica sau a
primit tratament injectabil in conditii nesterile?
 Pacientul a avut recent accidente care sa implice rani deschise sau contact
direct ale umorilor sale corporale cu obiecte sau persoane infectate?
 Care sunt obiceiurile de ingrijire personala ale pacientului (manichiura,
pedichiura, epilare etc)

6
Cronologie:

 1979 – Medicii din New York și Los Angeles au remarcat unele dereglări
neobișnuite ale sistemului imun la un șir de pacienți – bărbați homosexuali:
cazuri serioase de herpes genital, cancer al vaselor sanguine (sarcomul Kaposi)
și o formă rară de pneumonie (pneumocistoză).
 1982 – Centrele federale americane pentru controlul morbidității (CDC) au
introdus în registrul de boli o nouă maladie: sindromul imunodeficienței
dobândite – SIDA (AIDS – "acquired immune deficiency syndrome"). A fost
stabilită legătura SIDA cu hemotransfuziile, cu injectarea intravenoasă a
drogurilor și cu infecțiile congenitale. Totodată, cercetătorii și medicii
practicanți din Statele Unite și Europa Occidentală au ajuns la următoarea
concluzie: e posibil ca drept cauză a SIDA să fie un virus transmisibil pe cale
sexuală. Maladia a fost descrisă și a început să fie studiată activ.
 1983 – Grupul doctorului Luc Montagnier de la Institutul Pasteur din Paris a
identificat virusul limfotrop T-celular (LAV). În același timp, în SUA grupul
doctorului Robert Gallow de la Institutul National al Sănătății a depistat un
virus, numit virusul T-limfotrop uman de tipul III (HTLV-III), care s-a dovedit
a fi absolut identic cu cel depistat în Franța. A fost acceptată denumirea HIV –
virusul imunodeficienței umane ("human immunodeficiency virus"). HIV este
considerat agentul care provoacă SIDA.
 1985 – Direcția federală pentru controlul produselor alimentare și al
preparatelor medicinale din Statele Unite (FDA) a aprobat primul test pentru
depistarea anticorpilor la HIV – reacția de imunofluorescență (RIF).
 1987
o SIDA este detașat într-o ramură științifică independentă, ceea ce permite
crearea unui sistem de centre specializate pentru monitorizarea situației
epidemiologice, organizarea profilaxiei infecției și acordarea asistenței
medicale persoanelor infectate cu HIV și bolnavilor de SIDA.
o A fost instituit Programul Global al Organizației Mondiale a Sănătății
(OMS) pentru SIDA. SIDA este prima maladie pusă în discuție la o ședință
a sesiunii Adunării Generale a ONU. În câteva țări a fost aprobat primul
medicament împotriva SIDA – AZT (zidovudină, retrovir).
 1988 – Ziua de 1 decembrie este declarată Ziua mondială de combatere a
SIDA.
 1990 – Pe piața farmaceutică mondială au apărut încă două preparate pentru
tratarea SIDA (DDI și DDC), care aparțin aceleiași clase ca și AZT.
 1995 – Un șir de companii farmaceutice americane și europene aproape
simultan au anunțat crearea unei noi clase de preparate pentru tratarea infecției
HIV – inhibitori ai proteazei.

7
 1997 – Centrele americane pentru controlul morbidității pentru prima dată
înregistrează scăderea nivelului mortalității de SIDA din Statele Unite, în
comparație cu anul precedent, scădere condiționată de aplicarea noilor metode
de tratament.
 2000 – Specialiștii Centrului pentru profilaxia și combaterea SIDA au elaborat
și au publicat "Standardul de tratament paliativ al bolnavilor de SIDA".
 2003 – Bolnavii de SIDA și persoanele infectate cu HIV primesc acces la
terapia ARV.
 2004 – Are loc primul Forum al organizațiilor nonguvernamentale și al
structurilor statale, care activează în domeniul infecției HIV/SIDA.
Raspandirea pe glob:
EUROPA DE EST SI ASIA CENTRALA
Majoritatea epidemiilor în această regiune sunt încă la început, ceea ce înseamnă
că, odată cu timpul, intervențiile efective le pot preveni de la înrăutățirea lor. Cu
toate acestea, din cauza nivelurilor de comportamente riscante cum ar fi
consumarea drogurilor intravenoase și întreținerea relațiilor sexuale neprotejate
între tineri, numărul persoanelor infectate cu HIV în această regiune continuă să
crească dramatic. Rusia și Ucraina sunt, în prezent, cele mai afectate țări din
această regiune, însă HIV continuă să se răspândească și în alte țări cum ar
fi: Letonia, Estonia, Belarus, Kazahstan și Moldova. Persoanele care trăiesc în
prezent cu HIV în Rusia reprezintă 70% din toate persoanele infectate cu HIV din
această regiune. Principala cale de transmitere a virusului în această regiune este
consumul de droguri prin injectare, însă aceasta începe să se schimbe cu o creștere
rapidă și însemnată a transmiterii HIV prin sexul heterosexual, în așa fel
permițându-i virusului să se încadreze și în populația generală.
O caracteristică proeminentă a epidemiei în această regiune este vârsta fragedă a
persoanelor infectate. Mai mult de 80% din persoanele seropozitive din această
regiune au vârsta sub 30 de ani, în contrast cu America de Nord și Europa de Vest,
unde numai 30% din persoanele infectate au vârsta sub 30 de ani. Experții cred că
anume comportamentul riscant larg răspândit (cum ar fi injectarea cu droguri sau
sexul neprotejat) printre persoanele tinere este de vină pentru acest fapt. Folosirea
rară a prezervativului printre tineri în timpul relațiilor sexuale sporește riscul
transmiterii HIV. Potrivit unui sondaj, în Rusia, mai puțin de jumătate dintre
adolescenții cu vârsta cuprinsă între 16–20 de ani au folosit prezervative în timpul
activităților sexuale. Procentajul prostituatelor care raportează folosirea
permanentă a prezervativului abia atinge 50%, pe când printre consumatorii de
droguri intravenoase mai puțin de 20% raportează folosirea permanentă a
prezervativului. Nefolosirea consistentă a prezervativului, mai ales printre
consumatorii de droguri, va mări rata creșterii transmiterii prin sex decât prin
folosirea de droguri.
8
ROMANIA:
Un angajat CFR care se ocupa cu întreținerea vagoanelor de dormit pe rutele
internaționale a fost cel dintâi român depistat cu virusul HIV. Se întâmpla în
toamna anului 1985. A fost primul asemenea caz din întregul spațiu
comunist.[37] Din 1989 au fost semnalate cazuri la copii. Numai în 1990 au fost
diagnosticate peste 1.000 de persoane infectate, cea mai mare parte fiind copii. De
la apariția în 1985 a primului caz de HIV/SIDA, în România au fost înregistrați
16.077 de bolnavi, 5.534 au murit, iar 563 au fost pierduți din evidență. [38] În
prezent, în România trăiesc cu această maladie 9.980 pacienți. Potrivit statisticilor,
majoritatea celor infectați sunt tineri între 20 și 24 de ani. Studiul arată că cele mai
multe cazuri sunt în București, iar cei mai expuși contaminării sunt prostituatele,
utilizatorii de droguri, marinarii și șoferii.[38]
Principalele caracteristici ale HIV/SIDA în România sunt:[39]

 preponderența infectiei în rândul copiilor, majoritatea cazurilor fiind

reprezentate de copii născuți în perioada 1988–1990;
 peste 70% din totalul copiilor au fost infectați pe cale nozocomială (în timpul
unor intervenții medicale) sau prin transfuzii de sânge;
 creșterea numărului de cazuri nou diagnosticate în rândul adulților, și în special
în rândul tinerilor;
 perspectiva creșterii cazurilor de transmitere verticală (de la mamă la făt) și
prin droguri injectabile, odată cu creșterea numărului de adulți seropozitivi și a
consumatorilor de droguri;
 sporirea numărului de persoane seropozitive care necesită îngrijire medicală și
tratament. Conform datelor Ministerului Sănătății și Comisiei Naționale de
Luptă Anti-SIDA, la 31 decembrie 2005 aproximativ 6.400

AFRICA SUBSAHARIANA:
Africa Subsahariană rămâne de departe cea mai afectată regiune de epidemia bolii
SIDA. Această regiune are peste 10% din populația globului pamântesc, însa în
același timp este și casă pentru două treimi (64%) din toată populația care trăiește
cu HIV și mai mult de trei pătrimi (76%) din toate femeile care trăiesc cu HIV. De
fapt, se estimează că femeile africane sunt mai predispuse (cel puțin de 1,2 ori) la
infectarea cu HIV decât bărbații. Epidemia este generalizată (1% HIV prevalează
printre peroanele de 15–49 ani) în aproape fiecare regiune. Șapte țări sud-africane
(Botswana, Lesotho, Namibia, Africa de Sud, Zambia și Zimbabwe) au o prevalare
a ratelor pentru adulți mai sus de 20%. Numărul deceselor de SIDA este în
creștere, în principal din cauza accesului sărac la medicamentele antiretrovirale.
Cea mai mare rată a pandemiei este prin urmare la sud de deșertul Sahara, unde
trăiesc circa 26 milioane de persoane seropozitive. Încă n-a putut fi stabilit cu
siguranță motivul ritmului accelerat de răspândire, dar un rol mare i se atribuie
transmiterii informaționale a pericolului care pleacă de la HIV prin mass-media în
America de Nord și Europa. În Africa a rămas timp de încă aproape 20 de ani o
temă tabuizată, timp în care a putut să se răspândească nestingherită.

Asia de Sud și de Sud-Est:

Această regiune a Asiei de Sud și de Sud-Est are o varitetate de epidemii SIDA, un
număr mare de infectări cu HIV și o mortalitate ridicată din cauza bolii SIDA. Cea
mai afectata țară din această regiune este India, unde aproximativ între 2.200.000 și
7.600.000 de persoane au fost infectate până la sfârșitul anului 2003. În unele orașe
prevalarea a mai mult de 50% a fost depistată printre prostituate, în timp ce printre
consumatorii de droguri HIV prevalează cu o rată între 60% și 75%. În
vecinătate, Bangladesh, Nepal și Pakistan, prevalarea națională a HIV este scăzută,
dar comportamentul riscant cum ar fi consumarea drogurilor intravenoase, este atât
de răspândit încât epidemiile foarte serioase se pot dezvolta în viitorul apropiat.
Trei țări din Asia de Sud-Est au experimentat deja epidemii serioase
naționale: Cambodgia, Myanmar și Thailanda. Rata prevalării HIV în Thailanda și
Cambodgia a rămas stabilă în anii recenți, datorită eforturilor de prevenire, în
special a folosirii prezervativului în întreținerea relațiilor sexuale pentru prostituate
și scăderea frecvenței bărbaților de a avea relații cu prostituate. Cu toate acestea,
transmiterea HIV între parteneri a devenit o cauză proeminentă. În Vietnam,
prevalarea HIV printre adulți este scăzută, însă incidența injectării cu droguri în
rândul consumatorilor indică faptul că este posibilă o epidemie serioasă.
În Indonezia este distinctă o epidemie gravă, datorită nefolosirii prezervativului,
chiar și printre prostituate.

10
WEBOGRAFIE:
 https://ro.wikipedia.org/wiki/SIDA
 https://www.formaremedicala.ro/educatie-pacienti/semne-si-
simptome-ale-hivsida-care-pot-fi-recunoscute-de-pacienti/

CUPRINS:
1. Informatie despre SIDA, p 2.
2. Principalele cai de transmitere a virusului HIV, p 3.
3. Transmitere, p 4.
4. Sinctomele, p 5-6.
5. Cronologie, 7-8.
6. Raspandirea pe glob, 8-10.
7. Cuprins, 11.

11