CUPRINS

1) Sisteme de culturi hidroponice........................................... 3-5

2) Avantajele și dezavantajele sistemelor de cultură

hidroponice...........5-12

3) Sistemul aeroponic și aplicațiile sale……….12-15

4) Sistemul de cultură Ein Gedi …..15-20

5) Bibliografie…..21

1
 SISTEME DE CULTURA FARA SOL – CULTURI
HIDROPONICE – O SOLUTIE PENTRU AGRICULTURA
MILENIULUI III

Sistemele de cultura fara sol se mai numesc si sisteme

de culturi hidroponice si chiar daca suna pretentios, iar in Romania nu
se folosesc decat sporadic, in alte tari (Statele Unite ale Americii,
Japonia, Olanda, Franta, Marea Britanie, Danemarca, Israel, Australia
etc.) reprezinta o tehnologie de cultura agricola moderna, aplicata pe
scara larga, pentru legume, fructe, furaje, plante medicinale si flori, de
catre specialistii in domeniu. In lume, la ora actuala, exista milioane
de hectare de culturi hidroponice, mare parte din legumele,
zarzavaturile, fructele, plantele aromatice din hipermarket-uri
provenind din sistemele de cultura fara sol.

SISTEME DE CULTURI HIDROPONICE

Procedeul utilizat la culturi hidroponice consta in cresterea plantelor

in solutii nutritive (si nu in pamant), apelandu-se la o aparatura
complexa, care regleaza automat concentratia si distribuirea

2
nutrientilor lichizi, in functie de specificul fiecarei culturi, motiv
pentru care sistemul nu poate fi aplicat decat in marile ferme agricole,
in sere, si nu in gospodariile individuale.
Sistemele de culturi hidroponice, presupun amenajarea unui mediu de
inradacinare a plantelor, altul decat solul, care poate fi vata minerala
(foarte utilizata, in ultima vreme), pietrisul, nisipul, cuartul, perlitul
(un material spongios, obtinut din roca vulcanica), argila expandata,
poliuretan etc. Materialele folosite pentru substraturile de sustinere, fie
ca sunt naturale, fie ca sunt obtinute industrial, trebuie sa permita
radacinilor sa respire, sa aiba capacitatea de a retine solutia (dar sa
asigure si un bun drenaj), sa nu interactioneze cu diversi compusi ai
substantelor nutritive. Materialele sunt umezite, la intervale regulate
de timp, cu solutia nutritiva care trebuie sa contina, in anumite
proportii, toate elementele (minerale si oligoelemente) pe care planta,
in mod normal, le extrage din sol: calciu, magneziu, sodiu, potasiu,
fier etc. Apa cu nutrienti este imprastiata cu ajutorul unui aparat cu
altrasunete, cu membrana ceramica, avand capacitatea de a vibra la o
anumita frecventa (1,65MHz), ceea ce inseamna mai mult de 1 500
000 de vibratii pe secunda. Cand apa trece pe deasupra acestei
membrane este pulverizata atat de fin, incat seamana cu un fel de
ceata, alimentand radacinile plantei intr-un ritm favorabil cresterii.
Aceasta ceata este permanent ventilata, stimuland absorbtia ei de catre
planta, care se dezvolta, in aceste conditii, mult mai repede. Cei care
practica acest tip de culturi hidroponice au elaborat retete de solutii, in
functie de specii (pentru rosii, castraveti, morcovi, ciuperci etc.), de o
anumita faza a vegetatiei si in concordanta cu temperatura si
umiditatea mediului ambiant, acestea fiind tinute sub control
automatizat.

3
 O varianta a sistemelor de cultura fara sol este aeroponica,
aceasta constand in introducerea radacinilor plantelor in interiorul
unor tuburi din plastic, in care se pulverizeaza solutia nutritiva. Se pot
creste plante si pe film nutritiv, adica in containere introduse in niste
conducte la baza carora solutia circula sub forma unor pelicule foarte
fine. De asemenea, pentru accelerarea procesului de maturare a
legumelor si a fructelor, se foloseste tot mai mult “ultraponia”, un
procedeu bazat pe urmarirea variatiilor ciclice ale unor functii
biologice ale plantelor, intr-un interval de 24 de ore, cu scopul de a le
stimula prin diverse procedee.
AVANTAJELE SISTEMELOR DE CULTURI HIDROPONICE

Productivitate mai mare, in comparatie cu sistemele traditionale

Calitatea superioara a produselor agricole obtinute
Productiile nu sunt dependente de conditiile climatice si nici de
lumina naturala, deorece lumina artificiala adecvata o poate substitui
pe cea dintai.
Nu se folosesc ingrasaminte chimice si nici pesticide.
Asigura cresterea rapida a plantelor (plantele cresc de doua ori mai
repede in culturi hidroponice decat in sol)
Se obtin mai multe recolte pe an.
Se fac economii substantiale la consumul de apa (cu 90% mai putina
apa decat la culturile cu sol), iar unele sisteme performante permit
chiar reciclarea apei folosite.
Se elimina fenomenul de “oboseala” a solului, aceeasi cultura putand

4
fi repetata, pe acelasi suport, de mai multe ori pe an (de exemplu, se
pot obtine aproximativ 20 de recolte de salata pe an).
Conditii maxime de igiena
Instalatiile specifice ale acestor sisteme de culturi hidroponice nu
polueaza.
DEZAVANTAJELE SISTEMELOR DE CULTURI
HIDROPONICE

Costurile ridicate ale amenajarilor si ale energiei electrice

Amortizarea se face in timp indelungat.
Folosirea unor cantitati mari de materiale plastice pentru substrat,
care, de regula, nu sunt reciclabile.
Plantele sunt foarte sensibile la variatiile de temperatura,
nemaiintervenind autoreglajul, ca atunci cand radacinile cresc in sol,
ceea ce presupune sisteme sofisticate de aerisire si reglare a
temperaturii.

Chiar daca, astazi, sistemele de culturi hidroponice, par a fi cea

mai moderna si surprinzatoare tehnologie aplicata in cresterea
plantelor, principiul este vechi de cand lumea. Pe baza lui s-au ridicat
Gradinile suspendate ale Semiramidei din Babilon, in secolul al VII-
lea i.Hr., datorita lui populatia din zonele muntoase din Peru isi cultiva
legumele pe suprafete acoperite cu apa sau cu namol. Gospodariile
taranesti din China, chiar si astazi, folosesc tehnicile milenare ale
culturilor pe pietris.

5
La antipod, la inceputul mileniului trei, pastrandu-se ideea, veche de
mii de ani, a culturilor fara sol, o ipostaza a Gradinilor suspendate din
Babilon ar putea fi “fermele verticale”, cea mai indrazneata idee a
agriculturii contemporane, un concept lansat in 1999, in Statele Unite
ale Americii. Cu o mare economie de suprafata orizontala, aceste
ferme, amplasate in interiorul sau in apropierea oraselor, apeland la
sistemele de culturi hidroponice supraetajate, ar putea fi raspunsul la
nevoile de hrana crescute, la nivelul mapamondului, si ar aduce si un
plus de calitate.
Agricultura hidroponica este un drum de urmat si pentru afaceri in
agricultura romaneasca, in pofida costurilor ridicate, pentru ca este
foarte productiva, poate acoperi, prin produse, toate cerintele pietei si
raspunde, tot mai mult, constrangerilor vietii urbane. Conceptul de
agricultura hidroponica este cunoscut si apreciat si la noi, dar la nivel
teoretic.

Avantaje si dezavantaje
Cultura hidroponica este sistemul de crestere al plantelor fara sol, care
este inlocuit cu o solutie nutritiva ce asigura plantei elementele hidrice
siminerale.
Acest tip de cultura a aparut undeva prin secolul al-XIX-lea si s-a
extins de-abia dupa 1930 cand a si aparut termenul de “soilless
culture”, adica cultura fara sol sau hidroponica, termen introdus de
cercetatorii catedrei de Nutritia plantelor de la Universitatea Berkeley
dinCalifornia.
Materialele pentru substraturile de sustinere trebuie sa fie atent
selectionate deoarece insusirile fizico-chimice ale acestora
influenteaza dezvoltarea culturii. Pentru ca un substrat sa fie eficient el
trebuie sa indeplineasca cateva caracteristici si anume: sa aiba o
porozitate optima pentru a asigura schimbul de aer corespunzator si a
permite respiratia radacinii , sa aiba capacitate de retinere hidrica, sa
fie capabil de a drena solutia adica sa prezinte granulatie mica de circa
2-10 mm si granulatie mai mare de 2-3 cm in diametru. Din punct de
vedere chimic, substratul nu trebuie sa interactioneze cu solutia
nutritiva si nici sa solubilizeze sau sa favorizeze procesul de transfer.
Materialele folosite ca substrat pot fi naturale sau produse pe cale
industriala. Materialul natural folosit este prundisul de rau, iar dintre
6
 cele artificiale amintim – vermiculitul, perlitul, cellagerul, materiale
din plastic expandat sau alte material sintetice cum ar fi polistirenul,
polibutenul, fenoplastul, poliutrenul etc.
Cultivarea plantelor fara sol prezinta o serie de avantaje foarte
importante, in special din punct de vedere nutritional, dar pe langa
acestea prin ultilizarea acestor tipuri de culturi se pot obtine si alte
avantaje cum ar fi:
 Productivitati mari pe unitatea de suprafata comparativ cu o cultura
obisnuita;
 Productii calitativ superioare – fructele plantelor crescute prin acest
tip de cultura sunt superioare atat fizic cat si in ceea ce priveste
compozitia chimica si fermitatea structurala;
 Precocitatea productiei;
 Economie de manopera la pregatirea solului;
 Posibilitatea de a cultiva pe aceste suprafete in mod repetat aceeasi
cultura fara ca sa se manifeste fenomenul de oboseala al solului;
 Controlul riguros al conditiilor fitosanitare a mediului de cultura,
acesta putand fi complet sterilizat;
 Reducerea consumului de apa deoarece lipsesc pierderile ce rezulta
prin drenare si evaporare.
 Dezavantajele pe care le prezinta insa acest tip de cultura sunt
legate de costurile ridicate ale investitiei si de faptul ca amortizarea
acestor se face pe o perioada indelungata.
Cu toate ca dezavantajul economic este destul de important, aceste
culturi merita efortul unei investii datorita multitudinii vaste de
avantaje pe care le prezinta, mai ales ca in ziua de astazi valoare
nutritiva a produselor agricole cantareste foarte mult in alegerea
acestor de catre clienti.
Hidroponia este arta de a crește plantele direct în apă. Termenul
provine de la cuvintele grecești “hidros”, care înseamnă apă, și
“ponos”, care înseamna muncă. Acest concept a fost redescoperit în
anii 30 ai secolului trecut, la Universitatea Berkeley din California, de
Dr. Gericke; spunem “redescoperit” pentru că, în realitate, această
metodă de cultivare a existat încă din cele mai vechi timpuri.
Cu toții am auzit de grădinile suspendate din Babylon sau de
oamenii care trăiau la altitudine, în jurul unor lacuri precum Titicaca

7
în Peru sau Inle în Myanmar, și care își cultivau grădinile pe suprafața
apei, pe suporturi de paie sau alte materiale.
În culturile hidroponice, ca în acele lacuri de munte, plantele trăiesc
deasupra apei cu rădăcinile imersate într-o soluție dinamică de
nutrienți.
Anumite plante, precum orezul, nuferii sau plantele carnivore, se pot
adapta cu ușurință în medii de cultură slab oxigenate sau chiar
stagnante, însă majoritatea plantelor au mari dificultăți cu lipsa
oxigenului de la nivelul rădăcinilor. Dacă oxigenul lipsește la acest
nivel, planta se asfixiază, chiar dacă este udată corespunzător. De
altfel, majoritatea plantelor de apartament mor din această cauză –
sunt udate prea mult. Acest fenomen de asfixie se întâmplă frecvent în
“hidrocultură” (care nu trebuie confundată cu hidroponia), care este o
metodă de cultivare a plantelor în coșuri de nuiele ce stau într-o
soluție nutritivă stagnantă. Așadar, plantele pot crește în apă, dar nu
în orice condiții. Apa trebuie să fie “vie”. Trebuie înțeles că indiferent
în ce substrat ar crește o plantă – sol, apă sau aer, ea își absoarbe hrana
sub formă de ioni dizolvați în oxigen. În apă, dacă nutrienții și
oxigenul sunt absorbite de către plantă, ele trebuie înlocuite. Această
funcție este realizată de hidroponie – o metodă de cultivare care
stimulează creșterea plantei prin controlul cantității de apă, săruri
minerale și – cel mai important – al cantității de oxigen dizolvat în
apă.
Conceptul de bază este foarte simplu. Când rădăcinile sunt
suspendate în apa curgătoare, acestea pot absorbi nutrienții și oxigenul
foarte rapid. Dacă conținutul în oxigen al apei este insuficient,
creșterea plantei se va încetini. Dar dacă soluția este saturată cu
oxigen, creșterea plantei se va accelera. Sarcina cultivatorului este să
țină în echilibru această combinație de apă, nutrienți și oxigen, pentru
a maximiza producția și a îmbunătăți calitatea.

Pentru rezultate optime, mai trebuie luați în calcul și alți parametri

importanți: temperatura, umiditatea, nivelul de CO2, lumina, ventilația
și moștenirea genetică a plantei. De fapt, acestea sunt lucruri de bază
pe care le știe orice grădinar conștiincios.

8
 Hidroponia nu este o tehnologie din filmele SF…
De cele mai multe ori, atunci când se discută despre hidroponie
suntem întâmpinați nu numai de o lipsă de cunoștințe, dar și
scepticism și, uneori, chiar cu dezaprobare directă, mai ales atunci
când ajungem la partea în care arătăm că plantele cresc MAI BINE
direct în apă sau chiar în aer, decât în sol.
Și cu toate acestea, tehnologia hidroponică reprezintă una din cele mai
senzaționale avansuri în știința contemporană, și este în plin avânt în
țări precum Australia, Canada, Statele Unite și Olanda – pentru a le
numi pe cele mai importante.

Care sunt avantajele acestei metode?

Hidroponia poate fi folosită de o paletă foarte largă de oameni –

iubitorii de plante în general, colecționarii de plante (amatori sau
profesioniști), crescătorii în sere, societățile de horticultură, centre de
cercetare, școli, etc.
Iată un sumar de aplicații și avantaje:
 Utilizarea optimă a potențialului genetic al plantei;
 Control mai bun al nutriției plantei;
 O îmbunătățire spectaculoasă a recoltei și a masei plantei;
 O scurtare semnificativă a duratei de creștere, și deci a intervalului
de producție pentru majoritatea speciilor;
 O mult mai eficientă folosire a spațiului;
 Economii uriașe la fertilizatori, dar și – foarte important – la apă, în
condițiile în care apa devine pe zi ce trece o resursă din ce în ce mai
prețioasă;
 Absența totală a erbicidelor și o reducere masivă în folosirea
pesticidelor și fungicidelor, majoritatea cultivatorilor hidroponici
folosind metode alternative de Integrated Pest Management;
 Puterea și vigoarea plantelor germinate hidroponic și apoi
transplantate în sol este atât de mare, încât deschide enorme
perspective comerciale, în special pentru plantele de ghiveci;

9
 Pe tărâmul educațional, la toate nivelele, în toate stagiile, hidroponia
este un prilej de uimire pentru copii și adulți deopotrivă. În multe
țări, s-au introdus laboratoare de hidroponie și chiar a fost inclusă în
programa școlară suplimentară;
 În ultimii 50 de ani, această metoda a fost folosită în toate centrele
mari de cercetare datorită fiabilității, preciziei și spectrului larg de
aplicație. Datorită hidroponiei, s-au făcut pași importanți în
înțelegerea fiziologiei și nutriției plantelor


Ca toate activitățile, hidroponia poate avea rezultate bune sau rele

în funcție de utilizatori și obiectivele acestora:

 Se poate folosi metoda hidroponică pentru cultura de masă a unor

produse de slabă calitate – cum ar fi roșii care nu au gust, sau
trandafiri care nu au miros. Aceste rezultate sunt cauzate nu de
metoda în sine, ci de încercarea unora de a economisi acolo unde nu
este cazul, pentru a scoate profituri mai mari. Hidroponia folosită
corect duce la obținerea de alimente cu cel mai înalt conținut
nutritiv, pline de gust și de aromă.
 Hidroponia poate crește poluarea, daca folosește vata minerală sau
dacă funcționează în sistem run-to waste. Însă metoda hidroponică
poate fi aplicată și ecologic și poate oferi hrană de cea mai bună
calitate pentru toată populația planetei, permițând cultivarea oricăror
plante chiar și în condițiile cele mai vitrege, în țările cele mai sărace,
chiar și acolo unde pământul este sărac iar apa este foarte puțină.
O întrebare foarte frecventă este: sunt produsele hidroponice produse
organice (ECO)? Răspunsul scurt ar fi nu, nu sunt, pentru simplul fapt
că nu folosesc solul ca substrat de creștere. Cât despre fertilizatori,
până la ora actuală nu există un fertilizator complet organic pentru
hidroponie. Dar în mod sigur există pe piață fertilizatori atât de bine
formulați încât nu depozitează nici un reziduu toxic sau vreun metal
greu în plante, și nu afectează în nici un mod negativ fiziologia plantei
dacă sunt folosite corect.
Astăzi există mai multe variații ale tehnologiei hidroponice pe piață:
NFT (nutrient film technique), Drip Sustems (sisteme de picurare),
Ebb&Flow (flux si reflux) sau Aeroponics. Acestea sunt aplicate cu

10
mult succes comercial în tari precum Australia și Canada, și încep să
se răspândească în multe țări din sud-estul Asiei, unde se poate
observa o creștere a suprafețelor de sere hidroponice folosite pentru a
cultiva verdețuri, fructe, plante în ghiveci, flori tăiate etc…
În unele țări din lumea a treia, echipe de voluntari îi învață pe localnici
cum să-și construiască sisteme hidroponice din deșeuri industriale.
Hidroponia are și alte aplicații, în particular în domeniul grădinăritului
outdoor și indoor. În Statele Unite, în ultimii 25 de ani în special,
diverși producători au dezvoltat și oferit publicului unități mici pentru
grădinărit, care folosesc tehnologii identice cu cele folosite de
cultivatorii comerciali. Aceste sisteme mici sunt concepute pentru
publicul larg și pot fi instalate în balcon, în hol, în bucătărie sau în
camera de zi. Există micro-sisteme pentru o singură plantă, care încap
chiar și în cele mai mici locuri.
Este adevărat că această tehnologie nu este pentru toată lumea. O
greșeală frecventă este aceea de a crede că, dacă plantele au suficientă
apă, nu mai trebuie supravegheate. De fapt, prin hidroponie
metabolismul plantei este mult accelerat și de aceea au nevoie de o
atenție și o supraveghere sporită. Această tehnologie este concepută
nu pentru a economisi timp, ci pentru a maximiza rezultate. De aceea
este indicată mai ales iubitorilor de plante și colecționarilor și mai
puțin indicată grădinăritului ocazional.
În mod sigur, pentru mulți ideea de hidroponie poate apărea de
neconceput. Alții o vor privi ca pe un moft, în timp ce alții vor fi
intrigați, curioși sau interesați să afle mai multe. Ca să vă decideți în
ce măsură hidroponia este ceva care vi se potrivește și de ce aveți
nevoie pentru a vă dezvolta abilitățile în acest domeniu – fie că sunteți
un simplu pasionat de plante sau un profesionist care dorește să
cultive în sistem hidroponic

Sistemul aeroponic și aplicațiile sale

11
 Derivat din cuvântul grecesc, ”apă de lucru”, aeroponica este un
sistem neconvețional de cultură la care rădăcinile plantelor se află
continuu sau discontinuu într-un mediu (aer) saturat cu picături fine
(ceață sau aerosoli) de soluție nutritivă.

Acest sistem de cultură diferă de hidrocultură deoarece nu

implică o faza hidrică permanentă. Definiind detaliat sistemul
aeroponic, Collins și Jensen arată că „plantele sunt așezate în orificii
practicate în panouri rigide din polistiren expandat sau alte materiale
plastice, rădăcinile plantelor cresc suspendate sub panou într-o incintă
dotată cu instalații de pulverizare a soluției nutritive”. Incinta
aeroponică este închisă pentru ca rădăcinile să crească la întuneric și
într-o atmosferă cu umiditate saturată (ale cărei condiții inhibă total
creșterea algelor).

12
 Sistemul de pulverizare a soluției nutritive funcționează
intermitent timp de câteva secunde, la intervale de 2-3 minute. În acest
fel se menține un mediu umed și aerat, favorabil funcționării
rădăcinilor în condiții optime. Sistemul aeroponic a atras atenția
cercetătorilor și practicienilor, fiind testat pentru culturi de tomate,
castraveți sau verdețuri, fără a fi obținute rezultate deosebite. Acest
sistem s-a dovedit util pentru înrădăcinarea butașilor folosiți la
înmulțirea speciilor pomicole și dendrologice.

Un avantaj mare al aeroponicii este creat de gradul ridicat de

aerare a sistemului radicular al plantelor cultivate datorită contactului
permanent al acestuia cu aerul saturat cu particule fine de soluție
nutritivă. În desenul de mai jos este prezentat sistemul radicular al
unei plante de tomate crescut atât în sol cât și în sistem aeroponic.

13
 Folosirea tehnologiei de pulverizare a soluției nutritive este
foarte utilă pentru funcționarea instalațiilor amenajate în zone
geografice calde. În condițiile specifice ale acestor zone oxigenarea
soluției nutritive în instalații de hidrocultură nu asigură condițiile
minine cerute de rădăcinile plantelor de cultură.

Sistemul de cultură Ein Gedi

14
 Un sistem de cultură realizat pe baza concepției prezentate
anterior este cel cunoscut sub denumirea Ein Gedi. Sistemul Ein Gedi
proiectat, construit și experimentat în Israel se caracterizează prin
următoarele particularități:

- rădăcinile plantelor cultivate sunt în imersie parțială într-un strat

semiadânc de soluție nutritivă;

- rigolele sau bacurile pentru cultură construite din material plastic

rigid cu lungimea de 15 m, lățimea de 0,2 m și adâncimea de 0,1
m, sunt prevăzute cu un dispozitiv de reglare a adâncimii soluției
nutritive;
- pentru recircularea soluției nutritive se utilizează instalații cu
duze montate pe țevi paralele cu latura lungă a bacurilor de
cultură; în perioada de funcționare a acestei instalații, în spațiul
dintre suprafața soluției și capacul bacului se formează o ceață
artificială persistentă.
Acest sistem, descris de Soffer și Levinger în 1980 asigură la
cultura de tomate un debit de 7l soluție/plantă/oră pentru o densitate
de 2 plante/m². Aerarea soluției nutritive în sistemul Ein Gedi este
excelentă. Determinările privind conținutul soluției nutritive în
oxigen au relevat valori foarte bune, uneori peste necesarul plantei.
Aceste condiții excelente se realizează însă cu consumuri
energetice foarte mari, care sunt justificate doar pentru instalațiile
construite în regiunile calde ale globului pământesc, în care

15
sistemele obișnuite de hidrocultură sunt total neeficiente din punct
de vedere al oxigenării soluțiilor nutritive.

Importanța practică a sistemului Ein Gedi, pentru producția

comercială de tomate a fost demonstrată în Israel, țără cu regim
termic deosebit de ridicat. Experiențele realizate în Israel cu acest
sistem de cultură au evidențiat creșterea producției la tomate în
funcție de conținutul variantelor, cu până la 36% în comparație cu
nivelul celor mai bune performanțe înregistrate la cultura pe nisip.

Sistemul de cultură Ein Gedi, denumit și „semiaeroponică”, a

fost utilizat, cu rezultate bune, și pentru înrădăcinarea butașilor din
specii foioase dendrologice sau pomicole. Datorită dimensiunilor
remarcabile ale rădăcinilor formate la butașii unor specii
ornamentale aceștia au putut fi transplantați, cu rezultate foarte
bune, în containere, pe suport de înrădăcinare alcătuite din bile de
argilă expandată.

În țările din zone temperate, cu tehnologie agricolă avansată,

sistemul semiaeroponic este folosit pentru înrădăcinarea butașilor
sau în instalații de dimensiuni mici destinate producerii legumelor,
căpșunilor sau florilor de către cei care agreează culturile
neconvenționale și doresc să le practice ca „hobby”.

În pozele următoare o să prezint un sistem semiaeroponic

„homemade” (construit în casă):

16
 vasul cu soluție nutritivă

capacul în care sunt inserate ghivece cu argilă explantă și răsad

17
 sistemul radicular

sistemul semiaeroponic homemade

O aplicație interesantă a sistemul aeroponic utilizat pentru

producția de salată a fost realizată în Japonia. În zona agricolă din
nordul capitalei Tokyo, a fost construită o fermă pentru cultura

18
neconvențională a salatei, echipată cu sistemul „T.S.”. „T” este
prescurtarea de la „triunghi”, deoarece panourile pe care este
cultivată salata sunt montate vertical, înclinate ca laturile unui
triunghi isoscel, iar „S” este prescurtarea de la „spray” (stropire,
pulverizare). În interiorul tunelele formate în acest fel, soluția
nutritivă este pulverizată intermitent, foarte fin, umectând
rădăcinile suspendate în aer ale plantelor de salată. Se asigură astfel
nutriția hidrică și minerală a acestora în condiții optime de
oxigenare, creând condiții excelente pentru creșterea plantelor.

Instalația montată într-o incintă fără lumină naturală este

echipată cu un sistem performant de iluminare artificială. În această
fermă, standardele sanitare sunt realizate la nivelul celor din
fabricile de produse alimentare. Salata se cultivă fără tratamente cu
pesticide. Deoarece insectele dăunătoare, solul și bacteriile sunt
absente, spălarea înainte de consum a salatei recoltate din această
cultură aeroponică nu este necesară.

Frunzele căpățânilor de salată, mari, ferme, crocante sunt de

calitate foarte bună. Din punct de vedere nutritiv, sunt identice cu
cele produse în culturi de câmp. Se apreciază că valoarea nutritivă
poate fi îmbunătățită prin folosirea unor soluții nutritive special
elaborate. Producția anuală este eșalonată în conveier care acoperă
uniform întreg anul calendaristic.

Costurile de producție sunt cu 20-30% mai mari ca la producția

convențională. Valorificarea se realizează în condiții deosebite, mai

19
 ales în perioadele calendaristice nefavorabile din vară și iarnă
pentru cultura tradițională a salatei în câmp. Sistemul similar pus la
punct în Europa este cunoscut în literatura de specialitate sub
denumirea de „Sistemul A”.

BIBLIOGRAFIE

https://agrointel.ro/14002/aquaponic
http://www.horticultorul.ro/legume/cultura-hidroponica
http://sectoreco.ro/culturi-hidroponice/

20