Marele Zid Chinezesc

Marele Zid Chinezesc este considerat unul dintre cele mai grandioase
monumente arhitecturale ale lumii. Pe parcursul istoriei statului au existat 3
Mari Ziduri Chinezeşti, construcţia lor durând peste 2000 de ani. Lungimea
construcţiei care a supravieţuit pâna în prezent este de 8 851 de kilometri şi
800 de metri.-

Edificarea primului zid a început in secolui al Ill-lea î.Hr., in timpul

domniei împăratului Qin Shi Huangdi (dinastia Qin), în perioada războaielor
de apărare împotriva nomazilor (anii 475-221). La construcţie au participat
un milion de oameni, ceea ce constituia a cincea parte a populaţiei de atunci,
printre care se numărau mulţi învăţaţi confucieni.

Împăratul voia să distrugă această învăţătură, de aceea, toţi adepţii

confucianismului au fost încătuşaţi şi trimişi cu forţa să muncească, pentru
a asigura terminarea edificării zidului la momentul prevăzut. Marele Zid
Chinezesc este construit cu preţul vieţii multor oameni, strânşi cu forţa din
toate colturile ţării. În popor construcţia se numea „zidul lacrimilor”.
Oamenii erau obligaţi să care, cu spatele, greutăţi de până la 50 de
kilograme, pe potecile înguste, alteori materialele erau trecute din mână în
mână. Pietrele care erau prea grele pentru a fi cărate de un singur om erau
rostogolite pe buşteni sau manipulate cu scripeţi.

Al doilea zid a fost ridicat, începând din anul 206 î.Hr., până în anul
220 d.Hr., de către împăraţii dinastiei Han, pentru apărarea ţării de Huni.
Cotropitorii întreprindeau atacuri dese, distrugând zidul, de aceea
valurile de pamant au fost fortificate cu piatra.

La construcţia celui de al treilea zid au contribuitin jur de un milion de

oameni. Unele segmente ale peretelui au fost dezasamblate, iar pe locul lor
era săpată fundaţie, apoi segmentul respectiv era clădit inapoi, pe noua
temelie. Planul construcţiei prevedea ca fiecare turn să fie amplasat în aria
de vizibilitate a altor două. Mesajele urgente erau transmise prin intermediul
tobelor, fumului sau a focului, în timpul nopţii. Între zid şi oraş existau
puncte de sprijin la o distanţă cât să poată fi parcursă într-o călătorie cu calul.
Aici curierul se putea odihni şi înhăma alt cal.

Inceputul simbolic al Marelui Zid Chinezesc.

În antichitate, zidul reprezenta un obstacol serios în faţa cotropitorilor.
Pentru a trece în partea cealaltă trebuia să se intre prin puncte speciale de
control, ale căror porţi erau ferecate pe timp de noapte. Nimeni nu avea
dreptul să traverseze porţile noaptea. Este menţionat un caz când însuşi
împăratul a aşteptat dimineaţa pentru a intra. Pentru a primi permis de
intrare, călătorul trebuia să obţină acorduil organelor superioare. In acest
scop, el completa un fel de declaraţie, pe care o prezenta şefului garnizoanei,
iar acesta, la rândul său, după un control de rigoare, o trimitea superiorilor
săi, în centru. Nimeni nu avea dreptul să intre fără a avea permisiunea
respectivă. de aceea in jurul porţilor erau instalate corturi, unde rămâneau
persoanele care aşteptau aprobarea. În unele cazuri treceau mai multe luni
până la obţinerea învoirii.