IDEI PRINCIPALE DIN LECŢIILE ÎNVĂŢATE

Clasa a VI – a

1. RUGĂCIUNEA DOMNEASCĂ – TATĂL NOSTRU

a. Rugăciunea Tatăl nostru se mai numeşte şi Rugăciune Domnească pentru că ne-a fost dată chiar de
către Domnul nostru Iisus Hristos. Prin aceasta, ne rugăm cu Iisus, cu înseşi cuvintele Sale.
b. Această rugăciune a fost rostită de Mântuitorul într-o cuvântare mai amplă, cunoscută în Sfânta
Scriptură sub denumirea de Predica de pe munte.
c. Rugăciunea Tatăl nostru este cea mai de seamă dintre toate rugăciunile, dar şi cea mai cuprinzătoare,
pentru că prin cererile ei se cuprind toate nevoile sufleteşti şi trupeşti, în perspectiva mântuirii;
d. Prezenţa pluralului în această rugăciune de arată că trebuie să fim în comuniune cu aproapele, pentru
ca cererile noastre să fie primite;
e. Rugăciunea Tatăl nostru este formată din trei părţi: invocarea numelui lui Dumnezeu, cele şapte
cereri şi încheierea, cu un cuvânt de slava adus lui Dumnezeu;
Cele şapte cereri:
1. Sfinţească-se numele Tău;
2. Vie Împărăţia Ta;
3. Facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ;
4. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi;
5. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
6. Şi nu ne duce pe noi în ispită;
7. Ci ne izbăveşte de cel rău.
Texte importante:
- De Tatăl ne apropiem prin Fiul. (Sfântul Atanasie cel Mare).
- Iisus este Dumnezeu pe pământ şi om în cer. (Sfântul Ioan Gură de Aur).
- Tatăl nostru e cea mai uşor de înţeles dintre toate rugăciunile, pentru că pe cât este de restrânsă în
cuvinte, pe atât este de cuprinzătoare. (Tertulian)
- Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în
picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. (Matei 6, 5)
- Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi
Tatăl tău, Care este în ascuns, îţi va răsplăti ţie. (Matei 6, 6)
- Că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;
Iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
(Matei 6, 14-15).

1
 2. SFÂNTA TAINĂ A CUNUNIEI (Nunta)

Sfânta Taină a Cununiei este precedată de o slujbă numită Logodnă, prin care Biserica
binecuvintează angajamentul pentru căsătorie al mirilor. În timpul acestei slujbe, se binecuvintează
inelele, pe care mirii le vor purta pe degete toată viaţa.

Mirii sunt însoţiţi în faţa altarului de naşi, care devin părinţii lor sufleteşti. Naşii trebuie să fie ortodocşi,
soţ şi soţie.

Definiţia:
Cununia este Sfânta Taină prin care un bărbat şi o femeie care se iubesc şi s-au hotărât să trăiască
împreună întreaga viaţă primesc de la Dumnezeu, prin rugăciunile preotului, harul divin ce sfinţeşte
unirea lor.

Efectele Tainei (importanţa):

- întemeierea unei familii creştine, după voia şi rânduiala lui Dumnezeu;
- naşterea copiilor într-un cadru normal, înconjuraţi de iubire şi siguranţă;
- ajutorarea reciprocă a soţilor în viaţă atât material, cât şi duhovniceşte, în perspectiva mântuirii lor şi a
copiilor lor;
- oferirea unei educaţii adecvate copiilor;

Formula Sfintei Taine: În timpul Sfintei Taine a Cununiei, preotul (sau episcopul) rosteşte cuvintele:
Se cunună robul lui Dumnezeu (numele), cu roaba lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh. Amin.

Partea văzută a Tainei: Momentul principal al acestei Taine este aşezarea cununiilor pe capetele mirilor,
prin rostirea formulei specifice.

Obiecte folosite la Taina Cununiei: coroanele (cununiile), Sfânta Evanghelie, lumânări;

Întemeierea Sfintei Taine a Cununiei:

- Prima familie a fost întemeiată de Dumnezeu în Rai, când a zis: Nu e bine să fie omul singur pe
pământ, să-i facem ajutor potrivit pentru el….Creşteţi si vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l
supuneţi; (Sfânta Scriptură, cartea Facerea);
- În Noul Testament, Mântuitorul ridică Nunta la demnitatea de Sfântă Taină, participând la nunta din
Cana Galileii, unde face prima minune.

Texte importante din Sfânta Scriptură :

- Nu e bine să fie omul singur pe pământ, să-i facem ajutor potrivit pentru el….Creşteţi si vă înmulţiţi
şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; (Sfânta Scriptură, cartea Facerea);

- Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu.

- De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Şi vor fi amândoi un trup;
aşa că nu mai sunt doi, ci un trup.Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartă.
(Marcu 10, 6-9)

Texte importante din Sfinţii Părinţi:

- Nunta păstrează sfinţenia (Sfântul Ioan Gură de Aur).

- Căminul este o mică Biserică (Sfântul Ioan Gură de Aur).
- Nimic nu uneşte viata noastră atât de strâns şi de puternic ca dragostea dintre bărbat şi femeie
(Sfântul Ioan Gură de Aur).
- Adevărata mamă nu este cea care-i dă viaţa copilului, ci buna creştere (Sfântul Ioan Gură de Aur).
- Toţi suntem fiii unei mari familii (Sfântul Ioan Gură de Aur).

2
Însuşirile Tainei Cununiei:

1. UNITATEA – Cununia este o legătură dintre un singur bărbat şi o singură femeie;

2. INDISOLUBILITATEA - Cununia este încheiată pentru întreaga viaţă: Deci ceea ce a împreunat
Dumnezeu, omul să nu mai despartă (Marcu 10, 9).

Simboluri în Taina Nunţii:

- cununiile – simbolizează cinstea pe care o acordă Biserica mirilor în timpul slujbei;
- inelul simbolizează iubirea fără sfârşit dintre cei doi soţi;
- rochia albă a miresei simbolizează castitatea (fecioria);
- lumânările aprinse simbolizează bucuria, lumina darului de sus.

Nu se fac nunţi în timpul posturilor de peste an şi în zilele de post din cursul săptămânii!!!

3. SFÂNTA TAINĂ A PREOŢIEI (HIROTONIA)

Definiţia: Preoţia este Sfânta Taină prin care cei chemaţi de Dumnezeu şi anume pregătiţi de a sluji
Bisericii Sale primesc de la Dumnezeu, prin punerea mâinilor episcopului pe capul lor şi prin rugăciune,
harul Sfântului Duh, necesar pentru a învăţa, sfinţi şi conduce pe credincioşi la mântuire.

Săvârşitorul Sfintei Taine a Preoţiei este numai episcopul.

Primitorul: este totdeauna o persoană de parte bărbătească, care are o pregătire specială şi îndeplineşte
anumite condiţii de a fi slujitorul Domnului.

Partea văzută a Tainei: Această Sfântă Taină se săvârşeşte numai în timpul Sfintei Liturghii. La timpul
stabilit în rânduiala slujbei, candidatul îngenunchează în faţa Sfintei Mese înaintea episcopului, care-şi
pune mâinile pe capul acestuia şi roagă pe Sfântul Duh să-i dea puterea (harul) de a sluji.

Întemeierea Sfintei Taine a Preoţiei:

Sfânta Taină a Preoţiei a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos după Învierea Sa din morţi, când
S-a arătat Apostolilor şi le-a spus: Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. Apoi a
suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi
ţine, ţinute vor fi. (Ioan 20, 20-23)

Treptele Preoţiei:

1. diaconul este prima treapta a slujirii bisericeşti. Slujirea diaconului constă în a-i ajuta pe episcopi şi
preoţi la săvârşirea sfintelor slujbe;

2. preotul- este a doua treaptă a ierarhiei bisericeşti. Are puterea harică de a săvârşi toate sfintele slujbe,
cu excepţia celor pe care le face doar episcopul, adică: Taina Preoţiei, sfinţirea Sfântului şi Marelui
Mir, sfinţirea antimiselor. Este părintele duhovnicesc al credincioşilor.

3. episcopul (arhiereul)- este treapta cea mai înaltă a ierarhiei bisericeşti. Este urmaş direct al Sfinţilor
Apostoli. Ei au dreptul şi puterea harică de a face toate sfintele slujbe.
După răspunderea pe care o au în Biserica lui Hristos, arhiereii pot fi: episcopi, arhiepiscopi,
mitropoliţi şi patriarhi.

Texte importante din Sfânta Scriptură despre Preoţie :

- Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi. (Ioan 20, 21)
- Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai Tainelor lui
Dumnezeu.(I Corinteni 4,1)

3
Texte importante din Sfinţii Părinţi despre Preoţie :

- Dacă cineva îl dispreţuieşte pe preot, imediat şi Dumnezeu îl va dispreţui pe el .

(Sfântul Atanasie cel Mare)
- Preoţia se săvârşeşte aici, pe pământ, dar ea are rang între dregătoriile cereşti. (...) Însuşi Hristos a
întemeiat această slujire. El a stabilit ca, în timp ce suntem încă în trup, să facem serviciu îngeresc.
(Sfântul Ioan Gură de Aur).

- SFÂNTA TAINĂ A MASLULUI

Definiţia: Maslul este Sfânta Taină în care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea cu untdelemn
sfinţit, se împărtăşeşte creştinilor bolnavi harul divin necesar vindecării de bolile trupeşti şi sufleteşti,
precum şi pentru iertarea păcatelor.

Săvârşitorul Sfintei Taine a Maslului: La slujba acestei Taine este obligatoriu să fie prezenţi cel puţin
doi preoti.

Primitorul: creştinul bolnav, când această Sfântă Taină se săvârşeşte la casa acestuia. Dacă aceasta se
face la biserică, poate participa orice credincios, sănătos sau bolnav. În mod special, prin rânduiala acestei
slujbe se cere ajutorul lui Dumnezeu pentru vindecare de boli.

Efectele Tainei (importanţa):

- vindecarea de bolile trupesti şi sufleteşti;
- iertarea păcatelor;

Întemeierea Sfintei Taine a Maslului:

Din Sfânta Scriptură aflăm ca Sfinţii Apostoli au primit puterea de a vindeca încă din vremea când
Mântuitorul Hristos era cu ei:
- Şi chemând pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere asupra duhurilor celor necurate, ca să
le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. (Matei 10, 1);
- Iar ei plecând, mergeau prin sate binevestind şi vindecând pretutindeni. (Luca 6,9)
Argumente principale:
- Sfintii Apostoli au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovăduire : Si scoteau
multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau (Marcu VI, 13).
- Urmând apostolilor, episcopii si preotii au săvârsit si ei această Sfântă Taină, cum ne arată Sfântul
Apostol Iacob : Este cineva bolnav între voi ? Să cheme preotii Bisericii si ei să se roage pentru el,
ungandu-l cu untdelemn, în numele Domnului. Si rugăciunea credintei va mântui pe cel bolnav si
Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui (Iacob 5, 14-15).

Momentele principale ale slujbei Sfântului Maslu:

1. rugăciunea pentru sfinţirea untdelemnului, citită de şapte ori;
2. şapte lecturi din cartea numită Apostol (prezintă aspecte din activitatea şi învăţătura Sf. Apostoli);
3. şapte lecturi din Sfânta Evanghelie;
4. rugăciuni stăruitoare pentru vindecarea bolnavului; ungerea cu untdelemn sfinţit de şapte ori, după
fiecare rugăciune;

Obiecte folosite la Taina Sfântului Maslu:

- Sfânta Evanghelie
- Sfânta Cruce
- Un vas cu untdelemn;
- Şapte lumânări
- Şapte beţişoare pentru ungerea bolnavului.

4
 5. HRISTOS BINECUVINTEAZĂ FAMILIA – Minunea din Cana Galileii

Rezumat:
- Mântuitorul Iisus Hristos a fost invitat la o nunta împreună cu Apostolii şi cu Maica Sa;
- În timpul ospăţului se termină vinul;
- Maica Domnului Îl atenţionează pe Iisus ca s-a teminat vinul;
- Iisus pare a fi indiferent faţă de situaţia creată, motivând că nu i-a venit ceasul (adica momentul de a
face o minune);
- Maica Domnului s-a adresat slujitorilor de la nuntă, spunându-le să facă orice le va spune; având
credinţa certă că va face o minune;
- Iisus s-a adresat slujitorilor să umple vasele de piatră de acolo cu apă;
- Se adresează din nou slujitorilor sa ducă naşului (nunului) să guste din apa pusă atunci în vase, care s-
a transformat într-un vin mai bun decât cel pe care îl băuse până atunci;
- Aceasta a fost prima minune a Mântuitorului, care a întărit credinţa ucenicilor în El.

Învăţături pentru suflet:

- În Cana Galileii a fost pentru prima dată când Fecioara Maria, Preasfânta Născătoare de
Dumnezeu, a mijlocit înaintea lui Dumnezeu pentru oameni, prin cuvintele: Faceţi orice vă va spune.
Maica Domnului ştia că Hristos nu poate rămâne indiferent la necazul cuiva, că El este gata să schimbe
lucrurile în bine. De aceea ea are o încredere absolută în bunătatea Lui. Maica Domnului credea în
dumnezeirea Fiului Său înainte chiar ca El să-Şi dovedească dumnezeirea prin minuni. De atunci şi până
astăzi Maica Domnului se roagă pentru întreaga omenire şi mai ales pentru cei aflaţi în necazuri şi
suferinţe. Ea a văzut atunci grija celor rămaşi fără vin şi a rugat pe Fiul ei să alunge tristeţea lor, care nu
se potrivea cu evenimentul sărbătorit.

- Transformarea apei în vin a fost un semn al sfinţirii căsătoriei. Căsătoria fusese sfinţită încă din Rai,
de când a fost creat omul: bărbat şi femeie. Dar după căderea în păcat a membrilor primii familii (Adam
şi Eva), căsătoria s-a degradat, încât femeia a ajuns sclavă la păgâni, fiind cumpărată de bărbat de la
părinţi. Nici la evrei situaţia nu era mai bună pentru femeie, căci fetele puteau fi vândute ca sclave de taţii
lor, şi nu se puteau căsători decât cu aprobarea tatălui sau a fratelui mai mare; în plus, femeile evreice
căsătorite trebuiau să facă toată treaba în gospodărie. Mântuitorul a eliberat femeia din starea de sclavie şi
a înnoit căsătoria, făcând-o Sfântă Taină, întemeiată prin libera consimţire a soţilor şi sfinţită de Biserică.

- Minunea din Cana a arătat ucenicilor slava lui Dumnezeu şi ei au crezut în El. Până atunci, El nu
făcuse minuni în faţa Apostolilor, doar le vorbise în cuvinte mai presus de înţelepciunea omenească.
Văzând şi minunile, s-a întărit credinţa lor.

5
 6. RĂSPLATA CREDINŢEI ŞI A ASCULTĂRII: Pescuirea minunată

Rezumat- explicaţii
- Hristos a venit la pescari (Apostoli) după ce aceştia se chinuiseră o noapte întreagă şi nu
prinseseră niciun peşte.
Acest lucru înseamnă că, până să vină Hristos în lume, nimeni nu putea să se mântuiască. Chiar şi
evreii, care erau prinşi în „mreajă" prin Moise, nu respectau legea lui Dumnezeu şi nu înţelegeau sensul
profund al vieţii. Iar celelalte popoare se închinau la zei, aflându-se într-un întuneric al credinţei şi mai
mare. Dar a venit dimineaţa, adică s-a risipit ceaţa diavolească, şi a răsărit lumina adevărată, adică
Hristos.

- Sfântul Petru şi, probabil, fratele său, Sfântul Andrei, au aruncat mreaja la porunca
Mântuitorului. Atunci au prins atât de mult peşte, încât era să li se cufunde corabia; au trebuit să îi
ajute fraţii Ioan şi Iacob, cu o a doua corabie.
Acest lucru mai înseamnă că munca făcută fără ajutorul lui Dumnezeu nu are spor, pe când la
cererea ajutorului divin, ea are spor însutit. De asemenea, mulţimea peştilor prinşi îi arată pe viitorii
oameni prinşi în mreaja cuvântului, prin predica Evangheliei. Faptul că Sfinţii Apostoli nu au putut ridica
singuri mreaja arată faptul că Hristos va lucra prin ei, cu putere mai mare decât ar putea avea ei singuri.

- Hristos le-a promis Apostolilor că îi va face „pescari de oameni".

Pe moment, Apostolii nu au înţeles aceasta. Abia după Cincizecime vor înţelege, primind
înţelepciunea Duhului Sfânt. Tot de atunci vor începe să adune Biserica lui Dumnezeu.

- După această pescuire, cei patru pescari au lăsat corăbiile şi mrejele şi au urmat fără întrerupere
pe Iisus, ca ucenici ai Săi.

Învăţături pentru suflet:

- Ascultarea, credinţa şi urmarea cuvântului lui Dumnezeu ne aduc binecuvântare materială, dar mai
ales duhovnicească;
- Credinţa şi ascultarea sunt esenţa învăţăturii dumnezeieşti. Fără acestea nu există mântuire.

Simboluri ale minunii:

- pescar de oameni înseamnă apostol, cel ce va avea misiunea de a aduce la credinţa în Hristos
oamenii;
- Marea simbolizează lumea;
- Peştii simbolizează oamenii, care se vor converti la credinţa creştină;
- Mreaja (plasa, năvodul) simbolizează predica, cuvântul de învăţătură;
- Luntrea (corabia) simbolizează amvonul bisericii de unde se predică sau se citeşte din Sfânta
Evanghelie.

6
 7. BINEFACERE ŞI RECUNOŞTINŢĂ: Vindecarea celor zece leproşi

Rezumat-
- Iisus Hristos trecea prin regiunea Samaria, iar la marginea unui sat a fost întâmpinat de zece leproşi,
care-L rugau să aibă milă de ei;
- Iisus Învăţătorul le-a spus să se arate preoţilor;
- Pe drum spre Ierusalim, ei s-au vindecat de lepră;
- Numai unul dintre ei, smarinean de neam, s-a întors la Iisus să-I mulţumească pentru binefacere;

Învăţături pentru suflet , explicaţii:

1. Păcatul este o lepră sufletească, ce determină omul să nu mai recunoască pe Dumnezeu ca Dătător
al tuturor bunătăţilor sufleteşti şi trupeşti;
2. Nerecunoștința dezumanizează pe om și îl înstrăinează de semeni, însă recunoștința ridică pe om
în demnitate și îl îmbogățește spiritual.

3. Prin mulțumirea noastră adusă lui Dumnezeu creștem și ne îmbogățim duhovnicește în relația
noastră cu El, Dăruitorul vieții veșnice

4. De aceea, în fiecare duminică și sărbătoare de peste an, iar în mănăstiri chiar în fiecare zi din
săptămână, Biserica aduce mulțumire sau recunoștință lui Dumnezeu prin Sfânta Liturghie,
numită şi Taina Mulţumirii;

5. Nu Dumnezeu are nevoie de mulțumirea noastră, ci noi avem nevoie ca să mulțumim lui
Dumnezeu și oamenilor, prin cuvânt și fapte de binefacere, pentru a ne îmbogăți duhovnicește și a
crește în comuniune de iubire smerită și sfântă. Iar dacă nu mulțumim lui Dumnezeu și oamenilor,
întrerupem sau slăbim comunicarea și comuniunea noastră cu Dumnezeu și cu semenii, sărăcim
duhovnicește, ne închidem în autosuficiență egoistă și posesivă, pierzând bucuria sufletului bun,
recunoscător și darnic.

6. Când ne rugăm, nu trebuie doar să cerem, ci şi să-L slăvim pe Dumnezeu şi să-I mulţumim.

7
 8. STĂRUINŢA ÎN RUGĂCIUNE – FEMEIA CANAANEANCĂ

Rezumat-
- Mântuitorul Hristos a trecut prin regiunea Tirului şi Sidonului (aici locuia o populaţie păgână) însoţit
de Apostolii Săi;
- O femeie din acele locuri L-a întâmpinat cerându-I milă şi vindecarea fiicei ei, chinuită de un duh rău;
- Iisus, la prima vedere, nu o ia în considerare;
- La rugămintea Apostolilor pentru a-i asculta ruga femeii, Iisus o respinge;
- Femeia insistă şi Iisus chiar accentuează refuzul;
- evidenţiind credinţa puternică afemeii, Iisus îi vindecă fiica;

Învăţături pentru suflet , explicaţii:

1. Rugăciunea femeii canaanence este un model pentru noi: stăruitoare, cu smerenie, plină de credinţă şi
nădejde;
2. Femeia dă dovadă de mare înţelepciune şi smerenie în dialog cu Iisus, nu se simte jignită când, aparent,
îi refuză ajutorul;
3. Insistenta femeii, ingăduită de Hristos pentru că ştia ce va spune, arată înţelepciune sfântă pentru că era
încredinţată de îndreptăţirea cererii sale. Nu doar inima de mamă, ci şi credinţa fermă a determinat-o să
fie atentă la fiecare cuvant al Mantuitorului, aceeaşi credinţă care, admirată de Însuşi Domnul, a
mântuit-o pe ea şi pe fiica ei.
4. Atunci când simţim că nu mai este nicio speranţă pentru noi, ne vine în ajutor chiar Dumnezeu;
5. Mijlocirea femeii pentru copila sa este mijlocirea Bisericii pentru credincioşii săi şi a credinciosului
pentru aproapele său.
6. Cananeanca e răsplătită în conformitate şi proporţional cu greutatea examenului la care a fost supusă şi
potrivit calităţii răspunsurilor date.