Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

“N. TESTEMIŢANU”

CATEDRA OFTALMOLOGIE

Recomandări metodice
la tema: REFRACŢIA ŞI ACOMODAŢIA
(pentru profesori)

Executor:
D.Ş.M., asistent universitar – I. Jeru

Aprobat
la Şedinţa catedrei oftalmologie
Procesul verbal Nr._____
de la ____ ___________
I. SCOPUL LUCRĂRII
De a familiariza studenţii cu refracţia clinică şi acomodaţia, metodele de
investigaţie, dereglările şi principiile de tratament ale acestora.

II. SARCINILE STUDIULUI:


1. De a analiza aspectele refracţiei fizice ale globului ocular cu evidenţierea
componentelor dioptrului ocular.
2. De a interpreta tipurile de refracţie clinică în corelare cu raportul focarului
principal către retină şi cu tipurile lentilelor aeriene corectoare.
3. De a familiariza studenţii cu metodele subiective şi obiective de determinare a
refracţiei.
4. De a elucida aspectele clinice ale miopiei, hipermetropiei şi astigmatismului.
5. De a analiza complicaţiile miopiei forte şi metodele de profilaxie a acestora.
6. De a interpreta metodele de determinare a tipului lentilei aeriene şi respectiv a
puterii de refracţie a lentilei date.
7. De a aduce la cunoştinţă studenţilor principiile de corecţie ale miopiei şi
hipermetropiei.
8. De a elucida mecanismul acomodaţiei cu specificarea elementelor efectorii
(muşchi ciliar, ligamentul Zinn, cristalinul).
9. De a atenţiona studenţilor care sunt tulburările acomodative şi metodele de
tratament ale acestora.
10.De a elucida mecanismul şi principiile de corecţie ale presbiţiei (proces
fiziologic).

III. SEDIUL, PLANUL, REPARTIŢIA TIMPULUI REGULAMENTAR:


1) Studiul se efectuează în sala de studiu a clinicei.
2) Se apreciază nivelul cunoştinţelor prin testare - 20 min.
3) Se analizează materialul teoretic după mulaje, scheme, tabele, retroproiector,
cadoscop – 60 min
4) Se efectuează investigaţia studenţilor cu anomalii de refracţie – 60 min.

2
5) Se prescriu recete pentru lentile aeriene, ce au ca scop corijarea miopiei,
hipermetropiei, presbiţiei – 40 min.

IV. COMPLECTAREA TEHNICO-MATERIALĂ:


- complect (trusa) lentilelor aeriene;
- rigle schiascopice;
- refractometru;
- oftalmometru;
- rigle pentru determinarea distanţei interpupilare;
- tabele;
- scheme ale structurii grafologice;
- mulaje.

V. Contingentul pacienţilor e format din pacienţi şi studenţi cu anomalii ale


refracţiei oculare.

VI. MANOPERELE PRACTICE


Se însuşesc următoarele manopere:
- aprecierea tipului şi puterii lentilei aeriene corectoare;
- determinarea subectivă a refracţiei clinice;
- determinarea distanţei interpupilare;
- prescrierea recetelor pacienţilor cu anomalii de refracţie.

VII. TEMATICA PROPUSĂ PENTRU CERCUL ŞTIINŢIFIC STUDENŢESC:


1) Analiza rezultatelor inverstigaţiei refracţiei studenţilor din grupă.
2) Rezultatele părţii negative şi a părţii pozitive a acomodaţiei relative la studenţi
cu diferite tipuri de refracţie.
3) Metode contemporane de tratament a pacienţilor cu anomalii de refracţie.

3
VIII. METODICĂ DESFĂŞURĂRII SEMINARULUI
După aprecierea nivelului iniţial de cunoştinţe ale studenţilor se audiează
întrebările refracţiei fizice ale globului ocular. E eficient să se analizeze la tablă
traiectul razelor paralele de lumină prin lentile de o diferită putere, atenţionând
corelarea inversă dintre puterea lentilei şi distanţei focale a acesteia.
1

(D = , unde D – puterea lentilei; 1 – 1 metru; f – distanţa focală).


f
Ulterior se analizează refracţia clinică (după raportul focarului principal către
retină şi după corelarea refracţiei cu diametrul antero-posterior al globului ocular). La
acest capitol se atenţionează importanţa diametrului antero-posterior la formarea
tipului de refracţie clinică.
După tabele şi scheme se elucidează posibilele variante ale refracţiei clinice. Se
caracterizează fiecare tip de refracţie clinică în corelare cu poziţia focarului principal
către retină, cu cel mai îndepărtat punct de clar viziune (punctum remotum) şi cu tipul
lentilei corectoare. Se soluţionează probleme de determinare a punctului remotum la
diferite tipuri (şi grade) ale refracţiei clinice.
Se analizează influenţa diverselor tipuri de refracţie asupra acuităţii vizuale,
posibilile acuze în ametropii (astenopiile musculare şi acomodative), tipurile de
lentile corectoare ale ametropiilor. E necesar de a atenţiona cauzele complicaţiilor în
hipermetropie (ambliopia, strabismul). La capitolul dat se evidenţiază importanţa
investigaţiilor profilactice a copiilor cu scop de depistare a anomaliilor de refracţie cu
prescrierea lentilelor aeriene (ochelarilor). Se elucidează importanţa aparatului
acomodativ în declanşarea miopiei. Un rol aparte îi revine miopiei forte. Se
interpretează complicaţiile acesteia (dezlipirea de retină, conul, stafilomul miopic,
hemoragiile retiniene şi coroidiene, etc). Succint se redau metodele de tratament ale
miopiei forte (terapeutice şi microchirurgicale). Se atenţionează rolul miopiei forte în
dereglările ireversibile ale funcţiilor vizuale cu invalidizarea pacienţilor.

4
Succint se interpretează tipurile astigmatismului, cauzele şi metodele de tratament
ale acestuia. Ulterior se discută dinamica refracţiei clinice (de la naştere şi până la
vârsta de 15 ani).
Se propune tuturor studenţilor de a se familiariza cu setul de lentile corectoare. Se
analizează metodele de determinare a tipului de lentilă, ulterior prin metoda de
neutralizare. Se apreciează puterea lentilei. Se mai interpretează particularităţile
lentilelor cilindrice.
Se demonstrează monturile cu gradaţia Tabo.
Studenţilor li se propune determinarea distanţei interpupilare (între ei). Ulterior e
important de a propune studenţilor probleme, ce au ca scop prescrierea ochelarilor
pacienţilor de diverse anomalii ale refracţiei.
În calcul se va ţine cont de anisometropii (refracţie diferită la globii oculari). Se
elucidează aspectele aniseiconiei. Se va atenţiona la prescrierea ochelarilor care este
diferenţa maximală suportată de pacient a lentilelor în cazul unei eventuale
aniseiconii.
Se vor concretiza indicaţiile lentilelor de contact în anisometropii. Se va
concretiza eficienţa acestora în comparaţie cu lentilele aeriene.
Se elucidează mecanismul acomodaţiei. Se recomandă studenţilor de a determina
cel mai apropiat punct al clar viziunei (punctum proxium) în cazul emetropiilor şi
ametropiilor. Se accentuează rolul părţii pozitive a acomodaţiei relative în efectuarea
unui volum de lucru vizual de lungă durată.
Se analizează cauzele şi manifestările clinice ale spasmului acomodativ. Se
atenţionează suprasolicitarea muşchiului ciliar în miopie şi necesitatea practicării
preparatelor cicloplegice înainte de determinarea refracţiei.
Se concretizează cauzele şi manifestările clinice ale paraliciului acomodativ cu
aprecierea metodelor de tratament ale acestuia.
Se analizează cauzele presbiţiei. Se interpretează indicii volumului acomodativ în
dependenţă de vârstă. Succint se analizează principiile de corecţie a presbiţiei prin
lentile aeriene în dependenţă de tipurile de refracţie.

5
Sub supravegherea lectorului studenţii se familiarizează cu regimul de lucru al
oftalmometrului şi refractometrului, ulterior studenţii de sinestătător recurg la
investigaţii prin aceste aparate (se determină refracţia la pacienţi în condiţii de
cicloplegie).
În final se atenţionează rolul investigaţiei refracţiei la vârsta unui an de zile,
având ca scop profilaxia ambliopiei, strabismului, miopiei, etc. La fel se atenţionează
necesitatea investigaţiilor preşcolare şi şcolare, efectuării tratamentului spasmului
acomodativ, hipermetropiei şi miopiei.
E foarte necesar ca în comun cu medicul de familie oftalmologul să formeze clase
de studiu după principiul refracţiei clinice (“hipermetropice”, “miopice”) şi a le
determina regimul lucrului vizual, culturii fizice, etc.

IX. Familiarizarea cu testele ce ţin de domeniul refracţiei şi


acomodaţiei.
1. Astenopia acomodativă apare mai frecvent la:
a) Hipermetropi
b) Emetropi
c) Miopi
şi se datorează
d) Oboselii muşchilor drepţi interni din cauza convergenţei
e) Oboselii muşchiului ciliar din cauza acomodaţiei

2. Care din următoarele tipuri de lentile au efect divergent:


a) Biconcave
b) Biconvexe

3. La ochiul hipermetrop presbiopia apare:


a) Mai rapid ca la miop
b) Mai târziu ca la emetrop
c) Mai rapid ca la emetrop
d) După 35 ani
e) După 45 ani

4. Metodele obiective de examinare a refracţiei sunt:


a) Schiascopia
b) Biomicroscopia
c) Refractometria
d) Oftalmometria
e) Prin intermediul dioptronului

5. Acomodaţia este capacitatea ochiului de a-şi modifica puterea de convergenţă când priveşte un
obiect situat:

6
a) Sub 5 m
b) Peste 5 m
şi se datorează
c) Variaţiei curburii corneei
d) Variaţiei puterii de refracţie a cristalinului

6. Presbiopia este o tulburare a acomodaţiei:


a) Fiziologică
b) Patologică
c) Reducerii fiziologice a amplitudinii acomodative
d) Creşterii puterii de convergenţă a cristalinului
e) Pierderii elasticităţii cristalinului

7. In paralizia acomodaţiei se dereglează:


a) Vederea la distanţă
b) Vederea la aproape
c) deoarece este paralizat: Muşchiul oblic mic
d) Muşchiul sfincterului pupilar
e) Muşchiul ciliar

8. În tabelele contemporane pentru aprecierea acuităţii vizuale la o distanţă dată cele mai mici
litere şi desene se văd sub unghiul de vedere:
a) 1 min.
b) 2 min.
c) 3 min.
d) 4 min.
e) 5 min.

9. Ochiul emetrop se caracterizează prin:


a) Putere de refracţie statică medie de 60D-64D
b) Focar principal pe retină
c) Putere de refracţie statică medie de 43D
d) Focar principal înaintea retinei
e) Focar principal după retină

10. Lentilele sferice convergente servesc pentru corectarea:


a) Hipermetropiei
b) Miopiei
c) Presbiopiei
d) Toate cele enumerate

11. Presbiopia se corectează cu:


a) Lentile sferice divergente adăugate la valoarea anterioară a corecţiei practicate
b) Lentile sferice convergente adăugate la valoarea anterioară a corecţiei practicate
c) Diminuă la vârstnici
d) Se accentuează cu vârsta
e) Se tratează medicamentos

12. Dacă bolnavul deosebeşte numai primul rând al tabelului de apreciere al acuităţii vizuale de
la un metru, el are acuitatea vizuală egală cu:
a) 0,1
b) 0,05
7
c) 0,02
d) 0,01
e) 0,03

X. LITERATURA:
Obligatorie:
BOIŞTEANU,V.; BOBU,.: Oftalmologia. “Universitas” Chişinău, 1995.
RODICA POP: Oftalmologie. Ed. Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca, 1998.
БОЧКАРЕВА Л.А.: Глазные болезни, Москва, 1989.
КОВАЛЕВСКИЙ Е.И.: Глазные болезни, Москва, 1980.
CИДОРЕНКО Е.: Офтальмология, Москва, 2000.
Suplimentară:
CERNEA,P.: Tratat de Oftalmologie, Bucureşti, 1997.
FODOR,F.; POP.D.POPA,D.: Oftalmologie infantilă. Ed. Medicală, Bucureşti,
1983.