Metoda coordonatelor rectangulare

Această metodă se aplică în cazul punctelor construcţiilor situate în apropierea

aliniamentului ce uneşte două puncte ale reţelei de sprijin (de trasare). Eficienţa metodei este
condiţionată de poziţia punctelor reţelei de trasare pe direcţia unei axe de coordonate (de ex. în
cazul reţelei topografice de construcţii, când calculul elementelor este foarte facil). Metoda constă în
materializarea pe teren a punctului C al construcţiei prin aplicarea unui segment x în lungul
aliniamentului ce uneşte cele 2 puncte de sprijin (A,B) iar din punctul P astfel obţinut a unei
perpendiculare de lungime y. Pregătirea topografică constă din determinarea coordonatelor relative
x,y.

Fig.4.4 Metoda coordonatelor rectangulare

a. În cazul poziţiei punctelor de sprijin pe direcţia unei axe de coordonate, (fig.4.4)

b. În cazul unei poziţii oarecare a punctelor de sprijin faţă de axele de coordonate (fig.4.5).

Fig.4.5 Metoda coordonatelor rectangulare

În aceste relaţii:

- coordonatele punctelor de sprijin;

- coordonatele punctului C;

- orientarea aliniamentului AB;

 Trasarea punctului C prin această metodă presupune următoarele operaţii:

• se aşează teodolitul în staţie în punctul A şi se vizează, punctul B. Pe acest aliniament în

lungul liniei de vizare se trasează abscisa x şi se materializează punctul P

• se instalează teodolitul în punctul P şi faţă de direcţia PA se trasează un unghi de 100

• pe direcţia astfel obţinută se va aplica ordonata y rezultând poziţia pe teren a punctului C

din proiect.

Observaţii:

• ca direcţie de referinţă pentru trasarea unghiului drept se va alege latura cea mai lungă (PA
sau PB)

• se alege schema de trasare în aşa fel încât x > y ;

Controlul poziţiei punctului trasat se poate face prin:

• măsurarea laturilor construcţiei rezultate prin trasare şi compararea lor cu cele din proiect

• trasarea punctului C utilizând altă schemă de trasare - mod de control posibil în cazul
reţelei topografice de construcţii;

• trasarea punctului C prin altă metodă (de exemplu metoda coordonatelor polare).

Precizia metodei

Abaterea standard de trasare a punctului C va fi provocată de:

abaterile standard σx şi σy de aplicare pe teren a creşterilor de coordonate x şi y,

abaterea standardσ β ββ β de trasare a unghiului drept,

abaterea standard σe de centrare a teodolitului (doar în punctul A, dacă se consideră că

eroarea de centrare la trasarea unghiului b este inclusă în abaterea standard de trasare a acestui
unghi),

abaterea standard de reducţie σr (centrare a semnalului vizat), doar în punctul P,

abaterea standard σf de fixare pe teren a punctului,

abaterile standard σs ale punctelor de sprijin, putându-se scrie relaţia:

sau dacă mai întâi se trasează ordonată y

 In relaţia (4.11)

Unde:

e - eroarea de centrare a instrumentului în punctul A

e' - eroarea de reducţie (centrare a semnalului vizat) în punctul P

D - distanţa orizontală dintre punctele de sprijin A şi B.

Dacă se consideră că poziţia pe teren a punctului C rezultă prin îmbinarea metodei

aliniamentului , pentru trasarea punctului P şi a metodei coordonatelor polare , pentru trasarea din
punctul P a punctului C, abaterea standard σc se va determina cu relaţia:

σma - abaterea standard la trasare punctului P prin metoda aliniamentului (poate fi

asimilată cu abaterea standard longitudinală)

σmp - abaterea standard la trasare punctului C prin metoda aliniamentului (poate fi

asimilată cu abaterea standard transversală)

Dar ţinând seama că:

Va rezulta că:

σs - abaterea standard a punctelor de sprijin

σv - abaterea standard de vizare

σfoc - abaterea standard datorită schimbării focusării lunetei la vizarea succesivă a

punctelor A şi P

σx,σy - abaterea standard de trasare a creşterilor de coordonate x şi y

σβ - abaterea standard de trasare a unghiului drept

 σe,σr - abaterile standard de centrare şi reducţie (centrare a semnalului vizat) σf -
abaterea standard de fixare a punctului C.

Dacă asemănător, tratării de la metoda coordonatelor polare, se aplică principiul

influenţelor egale ale erorilor, se poate considera că:

şi, pentru ca influenţa celorlalte abateri standard să fie mica:

σx se poate exprima în funcţie de σ0 astfel:

Inlocuind în relaţia (4.15) se va obţine

Dacă se consideră că abaterea standard a punctelor de sprijin reprezintă jumătate din

abaterea standard de trasar

atunci din relaţiile (4.20) şi (4.21) vom avea:

In aceste condiţii pentru abaterile standard componente vom avea:

 In calculele de precizie ulterioare se va ţine seama că:

Metoda intersecţiei unghiulare înainte

Metoda intersecţiei unghiulare înainte aparţine procedeelor clasice de aplicare pe teren a

punctelor caracteristice a construcţiilor proiectate. Procedeul este recomandat la trasarea axelor
principale din puncte de microtriangulaţie (de exemplu a centrelor infrastructurilor podurilor sau a
axelor construcţiilor hidrotehnice), şi în general în situaţiile în care este foarte dificilă măsurarea
distanţelor din punctele de sprijin spre punctul de trasat. Poziţia pe teren a punctului C se obţine
prin aplicarea unghiurilor orizontale α şi β (fig.4.6).

Fig.4.6 Metoda intersecţiei unghiulare înainte

Pregătirea topografică a proiectului în vederea trasării presupune calcularea unghiurilor

orizontale utilizând coordonatele rectangulare cunoscute ale punctelor de sprijin A şi B şi cele ale
punctului proiectat C. Calculul se face cu relaţiile :
 Controlul corectitudinii calculului se poate face determinând unghiul orizontal γ (fig.4.6):
CACB θθ γ −= şi verificând respectarea condiţiei α + β + γ = 200g.

Trasarea se poate face utilizând un singur teodolit sau 2 teodolite. În primul caz v se
instalează teodolitul în staţie în punctul A şi faţă de direcţia AB se aplică unghiul α; direcţia rezultată
se materializează pe teren prin ţăruşi (4 şi 2) în zona punctului C (fig.4.7); v se deplasează teodolitul
în punctul B şi se trasează unghiul β rezultând pe teren punctele 3 şi 4 (marcate prin ţăruşi); v poziţia
pe teren a punctului C se va găsi la intersecţia unor fire (sârme) întinse între punctele 1 şi 2, respectiv
3 şi 4. Dacă se utilizează 2 teodolite de aceeaşi precizie, instalate simultan în punctele A şi B se
trasează concomitent unghiurile α şi β, poziţia punctului C rezultând: -fie la intersecţia firelor întinse
între punctele 1-2 şi 3-4; -fie prin dirijarea (de către operatorii celor 2 teodolite) a unui lucrător pînă
când direcţia AC va intersecta direcţia BC ; această modalitate de trasare este posibilă la distanţe
relativ mici(150m). Pentru controlul trasării se poate proceda astfel:

Fig.4.7 Controlul trasării

a. se trasează punctul C prin intersecţia unghiulară înainte multiplă (trasarea se efectuează

din 3 sau mai multe puncte de sprijin (fig.4.7), când pe teren se va obţine un triunghi (poligon) de
eroare. Poziţia corectă a punctului C se va găsi în centrul de greutate al acestei figuri geometrice .

b. se măsoară, cu precizie unghiurile αi şi βi trasate şi se compară cu cele calculate

diferenţa dintre ele trebuind să nu depăşească abaterea admisă la trasarea unghiurilor.

Precizia trasării

Abaterea standard σC a poziţiei punctului C este provocată, în principal de abaterile

standard σs ale datelor iniţiale, de abaterea standard a intersecției înainte σ şi de abaterea standard
σf de fixare a punctului trasat C, putând fi scrisă relaţia generală:
 Influenţa abaterilor standard ale datelor iniţiale se poate evalua cu formula [N. Cristescu -
1978]:

în care σP reprezintă abaterea standard a punctelor de de sprijin, în ipoteza că:

sau în funcţie de laturile a, b, c, (fig.4.6)

Abaterea standard σ a intersecţiei înainte se determină cu relaţia:

Sau

în care: σx şi σy sunt componentele abaterii standard σ într-un sistem local xoy care are originea la
mijlocul bazei AB;

ε este abaterea standard de trasare a unghiurilor orizontale α şi β. In aceste condiţii relaţia (4.29),
neglijând abaterea standard σf ,se va tranforma astfel:

Metoda intersecţiei unghiulare înapoi

Metoda intersecţiei unghiulare înapoi se utilizează la trasarea cu precizie a unor puncte

situate în zone greu accesibile, precum centrele infrastructurilor podurilor sau punctele
fundamentale ale ploturilor barajelor de beton. Trasarea prin această metoda presupune
următoarele etape:

- se trasează provizoriu punctul C, de trasat , ale cărui coordonate sunt indicate în proiect,
prin metoda coordonatelor polare, metoda intersecţiei liniare sau prin altă metodă, obţinându

-se pe teren un punct apropiat C’;

- se staţionează cu teodolitul in punctul C’ trasat provizoriu si se măsoară unghiurile

orizontale γ1, γ2 si γ3, prin metoda seriilor, efectuând 3…4 serii;
 - se calculează coordonatele punctului C’, prin retrointersecţie; - se calculează reducţiile
(corecţiile) ce trebuie aplicate in punctul C’, pentru a se obţine poziţia pe teren a punctului C.

Daca se aplică reducţii polare elementele de trasat vor fi (fig.4.11 ):

In caz ca se opteaza pentru corecţii (reducţii) rectangulare, elementele de trasat se vor

obţine cu relaţiile:

Fig. 4.11 Metoda intersecţiei înapoi

în care XC, YC, reprezintă coordonatele proiectate ale punctului C, iar XC’, YC’, sunt
coordonatele punctului C’ trasat provizoriu.

Aplicarea acestor corecţii de face astfel:

- in cazul reducţiilor polare - se staţionează cu teodolitul in punctul C’, se trasează, cu luneta

in poziţii I, unghiul orizontal α, faţa de de direcţia C’E, iar pe direcţia rezultata se va aplică distanţa
orizontala C’C.

- in cazul reducţiilor rectangulare - cu teodolitul instalat in punctul C’ se vizează punctul A,

având introdusă la cercul orizontal citirea θ C’E, se roteşte luneta in până când se va obţine la cercul
orizontal citirea 0,0000; această direcţie coincide cu axa OX a sistemului rectangular de axe, pe ea
aplicăndu- de corectia δx; perpendicular pe această direcţie se aplică corecţia δy.

Precizia metodei

Abaterea standard σC, de trasare a punctului C se evaluează utilizând relaţia de principiu:

 unde - σ este abaterea standard de trasare a punctului C prin intersecţie înapoi, provocata
de erorile medii ε de măsurare a unghiurilor γ1, γ2 si γ3;

σ1, σ2, σ3, sunt abaterile standard datorate erorilor de poziţie reciprocă a punctelor A, B si E
(fig. 4.12);

σf este abaterea standard de fixare.

Fig. 4.12 Stabilirea preciziei la metoda intersecţiei unghiulare înapoi

Abaterile standard σ1, σ2, σ3, se determină cu relaţiile:

Daca se acceptă că

vom avea :

Pentru determinarea abaterii standard σ se poate utiliza relaţia:

unde :
 ε1 este abaterea standard de măsurare a unghiurilor γ1, γ2, γ3, în punctul C’ după
compensarea in staţie a direcţiilor orizontale măsurate; a1,b1,d1, sunt laturile triunghiului A’B’E’,
format in jurul punctului C’. Acest triunghi se obţine prin aplicarea pe direcţia vizelor din punctul C’ a
valorilor r1, r2, r3;

iar N dublul suprafeţei triunghiului de calcul A´B´E´.