X.

Măsurători de transmitere a verticalei

Prin verticalizare se înţelege montarea de puncte pe verticală, deasupra sau

dedesubtul unui punct dat, respectiv determinarea mărimii şi orientării
abaterilor unor
puncte existente, fată de verticală.
Pornind de la tipologia metodelor uzitate şi a principiilor care stau la baza
fiecărei metode se pot diferenţia:
 Verticaliza rea mecanică cu fir cu plumb sau cablu pentru
proiectare mecanică şi lest sau greutate:
 Verticalizare optică
 verticalizare centrică - prin axa de vizare a unei lunete
 verticalizare excentrică - prin intersecţia a două planuri
de vizare

Fiecare din aceste tipuri de verticalizări comportă specificităţi şi particularităţi

ce vor fi analizate în continuare.

1. Verticalizarea mecanică
Pentru construcţiile înalte această modalitate este folosită în special la
transmiterea centrului fixat în flindaţie la înălţimea de construcţie
corespunzătoare.
Pentru aceasta, cablul de verticalizare este condus printr-un tub de metal (fig. 1)
spre încrucişarea a două mire fixate în centrul superior al construcţiei.
La partea de jos este cablul prevăzut cu o greutate (lest) care poate să ajungă
până la 25 kg. funcţie de înălţimea construcţiei (lungimea cablului).
Vârful greutăţii este centrat, prin deplasarea punctului de susţinere a cablului
deasupra, centrului construcţiei de la nivelul fundaţiei.
Pentru amortizarea oscilaţiilor greutatea poate fi introdusă intr-un vas cu apă sau
ulei.; în această situaţie, centrul este transmis deasupra vasului printr-un
inel cu diametrul de 3-5 cm precis centrat.
Acest sistem asigură, la o înălţime de până la 100 m precizii de 1-2 cm. iar peste
100 m. datorită amplitudinii pendulului şi datorită oscilaţiilor,
se folosesc, de regulă, procedeele optice.

36
Figura 1: a) Principiul verticalizării mecanice b) Dispozitivul Sokkia

La lungimi mari ale pendulului poate sâ apară şi o amplificare a mişcării lui din
cauza curenţilor de aer. Pentru evitarea acestui dezavantaj
se poate transmite centrul de la sol la un orizont favorabil, trasările ce urmează
efectuându-se din acest orizont. Ca inconvenient apare faptul
că noul centru este supus deformării construcţiei datorate razelor solare. Din
acest motiv se va stabili cu precizie prin măsurători
trigonometrice sau optice verticalitatea liniei de încovoiere. Datorită cerinţelor
de precizie impuse trasărilor verticale, aceste măsurători efectuate
trebuiesc iniţiate la înălţimi de peste 50 metri.
De regulă până la 100 m se face o singură transmitere., iar pentru înălţimi > 100
m se foloseşte procedeul *în trepte”.
Pe baza acestui principu au fost dezvoltate sisteme de transmitere mecanică a
verticalei, cum este dipozitivul Sokkia din fig. 1.b
Un alt tip de verticalizare mecanică este penelului invers (fig. 2). utilizat la
construcţii înalte, dar şi în cazul construcţiilor masive (baraje).
Punctul de fixare se află în fundaţie, iar la partea superioară cablul este prins de

37
un corp plutitor, dispozitivul fiind astfel conceput încât
forţa ascensională a plutitorului să producă tensiunea necesară. Asigură o
precizie milimetrică până la o înălţime de 100 m.
Un sistem dezvoltat pe baza acestui principiu este sistemul de verticalirate cu
plutitor Sokkia (fig. 2.b)

Figura 2: a) Principiul verticalizării cu plutitor b) Sistemul Sokkia

38