Sunteți pe pagina 1din 32

COMPARATII INTRE SISTEME CONTABILE

1.Interesul studierii sistemului australian;

În data de 26 iunie 1973, în baza hotărârii adoptate de către Congresul Mondial al


Profesioniştilor Contabili de la Sydney, Institute of Chartered Accountants in Australia
(ICCA) şi Certified Practising Accountants(CPA), au semnat acordul privind fondarea IASC,
organism responsabil pentru elaborarea, promovarea utilizării şi a aplicării Standardelor
Internaţionale de contabilitate.
Totodată la această întrunire au semnat Carta de creare IASC reprezentanţii
prinicpalelor organizaţii contabile din Canada, Franţa, Germania, Japonia, Irlanda, Mexic,
Olanda, Marea Britanie, SUA.
Carta avea ca obiectiv principal:
- elaborarea şi publicarea de norme contabile interaţionale privind prezentarea
situaţiilor financiare ce trebuiau să fie respectate obligatoriu de toţi semnatarii acordului
IASC. Normele sunt elaborate consensual şi au caracter democratic în cadrul activităţii IASC.

2.Scurt istoric al evoluţiei sistemului contabil şi raportării financiare


în Australia;

Australia a făcut parte din primul grup de aderare IASC (Internaţional Accounting
Standards Comittee) până în anul 2000, când IASB devine succesorul IASC (Internaţional
Accounting Standards Board) asumându-şi responsabilităţile şi preluând IASC şi SIC
existente.
Standardele de contabilitate în Australia au fost iniţial dezvoltate de către organismele
profesionale contabile şi erau executorii în conformitate cu propriile coduri de etică.
Începând cu anul 1966 corpurile profesionale au condus si supravegheat în comun
Fundaţia Australiană pentru Cercetare Contabilă (AARF) care cuprindea în final:
- AcSB (Accounting Standard Board) şi
- Consiliul Standardelor Contabile din Sectorul Public (PSASB).
Aceste comisii lucrau împreună la pregătirea standardelor contabile pentru sectorul
privat şi organizaţiile din sectorul public.
La începutul anului 1984, Comitetul pentru Revizuirea Standardelor Contabile (ASRB)
a fost înfiinţat de Consiliul Ministerial pentru Companii şi Valori mobiliare în scopul revizuiri
standardelor realizate de profesie şi aplicării dreptului societăţilor comerciale în cazul
aprobării de către ASRB. Acest sistem a funcţionat în conformitate cu Legea sociatăţilor

1
comerciale 1981 (Commonwealth ) şi Codurile statale corespondente. ASRB şi AcSB au
fuzionat în 1988, ASRB continuând să lucreze îndeaproape cu PSASB.
ASRB a fost restabilit în conformitate cu Legea Comisiei Australiene a Valorilor
Mobiliare 1989, iar în 1991 a fost redenumit în Comisia Ausutraliană a Standardelor
Contabile (AASB).
În anul 2000 o altă restructurare a avut loc, AASB unindu-se cu PSASB. Noul AASB a
fost formal reinstituit în temeiul Legii Comsiei Australiene a Investiţiilor şi valorilor
mobiliare 1989. Aceste schimbări în reglemetare au inclus şi instituirea de către Guvernul
Australian a Consiliul Raportării Financiare (FRC) în scopul supravegherii activităţii AASB.
Standardele emise de AASB se aplică acum în conformitate cu Legea Corporaţiilor 2001, iar
AASB continuă să opereze în temeiul Legii Comisiei Australiene a Investiţiilor şi a valorilor
mobiliare 2001.
Organismele de emitere a Standardelor Australiene de Contabilitate contribuie la
dezvoltarea Standardelor Contabile Internaţionale sub IASC, care a fost înfiinţat în 1973, iar
în 2001 a devenit IASB. AASB a căutat să realizeze convergenţa propriilor standarde cu cele
emise de IASB şi de asemenea să colaboreze cu Comitetul Sectorului Public (PSC) al
Federaţiei Internaţionale a Contabililor în elaborarea de standarde pentru sectorul public. PSC
se numeşte acum Comitetul Internaţional pentru Standarde Contabile în Sectorul Public
(IPSASB).
În 2002 FRC a cerut AASB adoptarea IFRS-urilor emise de către IASB . În consecinţă
echivalentul Australian al IFRS se aplică începând cu 2005. AASB a păstrat de asemenea
anumite standarde şi interpretări proprii.
În 2003 FRC a emis o direcţie strategică pentru AASB privind armonizarea Statisticilor
Financiare Guvernamentale (GFS) şi a Principiilor Contabile General Acceptate (GAAP) de
raportare în sectorul public.
Autoritatea Australiană pentru Reglementare Prudenţială (APRA) este responsabilă
pentru reglementarea băncilor, societăţilor de asigurări şi a altor societăţi autorizate pentru
atragerea depozitelor. Ca parte din procesul său de supraveghere, APRA ia în considerare
confromitatea entităţilor cu standardele emise de AASB.
Bursa de Valori din Australia(ASX) prevede facilităţi pentru listarea şi transferul
acţiunilor companiilor publice listate. ASX se aşteaptă ca societăţile listate să întocmească
situaţii financiare comparabile în conformitate cu standardele emise de AASB.

3. Normalizarea contabilă în Australia;

În Australia, profesia contabilă este reprezentată de 3 corpuri:


2
- CPA (Certified Practising Accountants) Australia,
- ICCA (Institute of Chartered Accountants in Australia şi
- IPA (Institute of Public Accountants), organisme care au ca atribuţii examinarea,
autorizarea, monitorizarea calităţii serviciilor prestate şi perfecţionarea contabililor.
În prezent reglementările contabile şi practicile de raportare sunt guvernate de 3
consilii şi anume:
1.AASB (Australian Standard Board) - Consiliul Standardelor de contabilitate
Australiene.
2.AASE-Asociaţia Bursei de Valori din Australia.
3.Comisia de Valori Mobiliare şi Investiţii din Australia

1. Standardele de contabilitate au fost emise pentru prima dată în 1974, de Comitetul


de Standarde contabile.
Ulterior în 1984, în urma unei dezbaterii publice, s-a înfiinţat Consiliul pentru
Revizuirea Standardelor Contabile (ASRB). Noutatea adusă prin înfiinţarea acestui organism
a fost acela că standardele contabile nu vor mai fi o parte a procesului de reglare automată, ci
vor avea suportul statului şi a legislaţiei Federale. Cinci ani mai tarziu ARSB, a fuzionat cu
Consiliul Standardelor Contabile şi astfel în 1989 a luat fiinţă AASB (Consiliul de Standarde
Contabile Australiene).
Suportul tehnic pentru AASB, este asigurat de AARF (Fundaţia de Cercetare şi
Contabilitate Australiană) care activează în Malbourne şi este controlată de un Consiliu de
management ai cărui membrii reprezintă cele 2 corpuri de profesionişti contabili.
Acest organism AARF, oferă suport tehnic şi PSAB (Consiliul Standardelor Contabile
pentru Sectorul Public şi AuSB (Consiliul Standardelor de Audit).
Funcţiile AASB sunt: să dezvolte un cadru conceptual în vederea evaluării
standardelor propuse, să participe şi să contribuie la dezvoltarea unui set unic de standarde de
contabilitate la nivel mondial de utilizare, pentru a promova principalele obiective din Partea
12 din Legea ASIC ce includea reducerea costurilor de capital, care să permită entităților
australiene de a concura în mod eficient şi să mențină încredererea investitorilor în economia
Australiei”1.

2. Datorită faptului că legislaţia care reglementează activitatea companiilor şi titlurile


de valoare a fost un produs al guvernelor de stat, au fost stabilite în fiecare dintre state, burse
de valori separate. Astfel la începutul anului 1980, s-a înfiinţat AASE (Asociaţia Bursei de
1
http://www.ifrs.org/Use-around-the-world/Documents/Jurisdiction-profiles/Australia-IFRS-Profile.pdf
3
Valori Australia, avand ca responsabilitate reglementarea activităţilor membrilor Bursei de
Valori cu privire la tranzacţionarea de titluri de valoare pentru ca procesul ce asigură piaţa cu
titluri să fie corect. Totodată AASE impune reguli, norme, cerinţe minine în cea ce priveşte
mărimea şi răspândirea pachetului de acţiuni şi respectarea cerinţelor de contabilitate şi a celor
referitoare la raportare.

3.Guvernul federal a înfiinţat Comisia de Valori Mobiliare şi Investiţii din Australia


(ASIC), ea avea ca sarcini să supravegheze implementarea legii Corporaţiilor şi să
monitorizeze respectarea legilor şi reglementările societăţii de valori mobiliare.
Schimbările din ce în ce mai mari, referitoare la reglementarea pieţelor financiare
australiene au rezultat ca urmare a analizei informaţiilor legate de perioadele de regres din
economie au avut drept rezultat diminuarea preţurilor pe piaţa de valori şi creşteri ale
numărului de eşcuri ale societăţilor.
Organismul AASB contribuia la dezvoltarea standardelor contabile internaţionale sub
denumirea de IASC înfiinţat în 1971 a devenit ulterior în 2001 IASB. Astfel AASB caută să
realizeze convergenţa standardelor proprii cu cele emise de IASB şi dasemenea cu IPSASB
(Comitetul Internaţional pentru Standardele de Contabilitate în Sectorul Public).
Responsabilă cu reglementarea sistemului bancar, a societăţilor de asigurări şi a altor societăţi
autorizate pentru atragerea depozitelor este APRA (Autoritatea Australiană pentru
Reglmentarea Prudenţială).
Un alt organism de normalizare este ASX (Bursa de Valori din Australia), aceastea
preced facilităţi pentru listarea şi transferul acţiunilor companiilor publice listate la bursă.
ASX, se aşteaptă ca societăţile listate să întocmească situaţii financaire comparabile în
conformitate cu standardele emise de AASB.
În ideea comparabilităţii internaţionale, facem referire la faptul că, până în aceest moment
standardele contabile australine sunt separate astfel încât să fie comparabile cu standardele
contabile internaţionale emise de IASC (Comitetul Internaţional de Standarde Contabile).
Armonizarea internaţioanlă este o reformă în curs de dezvoltare, acest program a fost
prioritizat de Bursa Australiană ce furnizează fonduri pentru a finaliza acest program de
armonizare care ca scop comparabilitatea Standardelor Contabile Australiene cu Standardele
IASC.

4. Forme de organizare a societăţilor în Australia

4
Societăţile din punct de vedere a formei juridice a organizaţiilor, acestea se împart în:
1.Comercianţii individuali, sunt acele persoane care desfăşoară activităţi pe cont
propriu. În cazul în care îşi propune să comercializeze sub un alt nume decât cel al titularului,
acest comerciant individual trebuie să înregistreze activitatea desfăşurată conform Actului
Activităţii Economice.
2.Parteneriatele au loc atunci când două sau mai multe părţi desfăşoară o afacere
împreună, şi au ca obiectiv obţinerea de beneficii, de profit, realizând activităţi stabilite în
parteneriat. Un parteneriat nu este o entitate juridică separată, el nu poate acţiona sau să fie
acţionat în instnaţă de către celălalt partener. Un avantaj imens pentru această formă de
orgnizare a activităţii este acela că persoanele ce lucrează în parteneriat nu plătesc impozit
pentru activitatea desfăşurată, şi depun declaraţii fiscale.
3.Trust-urile,sunt printre cele mai cunoscut forme de organizre activităţilor. Spre
deosebire de o societate comercială şi un parteneriat, trustul nu are o identitate legală separată,
persoanle implicate nu sunt în relaţii contractuale.
4.Firmele sau companiile, acestea sunt supuse reglementărilor cuprine în Legea
Corporaţiilor care este un act al Parlamentului australian. Această lege este administrată de
Comisia pentru valori mobiliare şi Investiţii cu sediu în toate statele australiene.
Companiile pot fi împărţite în:
- companii cu răspundere limitată, sunt cele mai comune, constă în faptul că
răspunderea membrilor se limitează la orice sumă de capital neachitată sau de garanţie
stabilită.
- companii cu răspundere nelimitată, constă în faptul că membrii companiei sunt
răspunzători de achitarea integrală a datoriiilor aceştia, în cazul în care societatea nu a avut o
identitate separată.
- companii fără răspunedere, sunt acele companii ai căror acţionari, membrii nu pot
fi acţionaţi în instanţă de către o companie pentru datoriile neplătite.
Toate companiile în Australia sunt obligate să numească un secretar de societate.
Structura Consiliului de Adminitraţie este aleasă de fiecare societate după libera alegere, AGA
este formată din membrii executivi (director general, director financiar) dar şi nonexcutivi
(contabili, avocaţi).

5.Caracterizarea sistemului contabil australian

5
Australia , cunoscută în prezent sub denumirea Commonwealth of Australia, este o
federaţie şi o monarhie constituţională parlamentară condusă de Regina Elisabeta, fiind
singura ţară care ocupă un continent.
În prezent este o ţară cu un grad de dezvoltare mare, ocupand locul 13 în lume şi este
pe locul 6 în top venit pe locuitor, ocupă locul 19 în topul exporturilor şi al importurilor.
Din punct de vedere al sistemului contabil utilizat în Australia, sistemul se
caracterizeză ca fiind unul bazat pe microeconomie, cu o abordare pragmatică de origine
britanică, ce şi-a pus peceta dezvoltării contabillităţi într-un număr semnificativ de ţări precum
Irlanda, Noua Zeelandă, SUA.
Trăsături al sistemului contabil Australian cu influenţe anglo-saxone:

Originea Conform clasificării formulate Yysman, Australia se încadrează în


finanţării sistemul de finanţare, pe baza pieţelor de capital, caracterizate prin
pieţe de capital puternice, stabile, numeroşi investitori externi.
Cultura Hofstde a constatat că individualismul manifestat într-o ţară este legat
de cât ea de bogată. Bogăţia ţării este starea care face o cultură să fi
individuală.
Sistemul Sistemul juridic al Australiei este dominat de jurisprudenţă, regulile
juridic sunt elaborate de organizaţii. Acest sistem are la bază un sistem de
drept cutumiar,fiind produsul evoluţiei istorice îndelungate specifice
insulelor britanice.
Din punct de vedere contabil, această ţară se bazează pe autoreglare,
realizată prin actul normalizator al profesiei contabile liberale. De cele
mai multe ori, reglementările contabile naţionale se datorază apariţiei
diferitelor evenimente sau circumstanţe apărute în anumite momente şi
care necesită a fi protejate prin lege.
Profesia În Australia, profesia contabilă e bine dezvoltată, datorită nivelului de
contabilă dezvoltare economică a ţării şi de tehnologizare a a economiei ce
determină complexitatea sistemului contabil australian
Utilizatorii În Autralia,conceptele de utilizatori sunt extrem de largi, însă 3
principali ai categorii de grupuri sunt principali:
situaţiilor 1.Furnizorii de resurse, în această categorie se includ angajaţii,
finnanciare creditorii, invstitorii, contribuabilii, donatorii, membrii de non-entităţi
2.Beneficiarii de bunuri şi servicii, în această categorie se includ
utlilizatorii care consumă sau beneficiază în alt mod de bunurile şi
serviciile furnizate de entitatea raportoare asemenea clienţilor.
6
3.Managerii şi organismele de conducere, ei sunt interesaţi în principal
de informaţiile furnizate de rapoartele financiare.
Bagajul de cunoştinţe atât a specialiştilor din domeniu ce furnizează
informaţiile contabile, cât şi a utilizatorilor acestor informaţii, afectează
în mod semnificativ nivelul de dezvoltare şi gradul de complexitate a
sistemului contabil australian.
Principii Aplicarea principiilor contabile general aplicate în Australia, nu sunt
contabile limitate într-un sens strict la cost istoric de contabilitate. Acest cost
istoric, în sistemul contabil australian este o practică comună. Un bun
exemplu este reevaluarea activelor necurente, ce este reglementată de
AASB1010. Pentru a reevalua activul, se aplică calculul valorii
recuprabile. Dacă valoarea contabilă a unui activ este mai mare decât
valoarea recuperabilă, activul va fi reevaluat la valoarea recuperabilă.
Aşadar în urma reevaluării la valoarea recuperabilă, orice creştere sau
scădere pot fi tratate ca venituri sau cheltuieli.
Principiile contabile:
1. Principiul continuităţii activităţii, presupune ca în lipsa unor
dovezi contrare de continuitate a activităţii date de un auditor,
societatea să îşi continue activitatea.
2. Principiul permanenţei metodelor - politicile de contabilitate
urmate de entitatea de raportare trebuie să fie concrete de la o perioadă
la alta, şi deasemenea între elementele de natură asemănătoare .Între
anii 1960-1970, în utilizarea metodelor contabile lipsea uniformitatea,
ea a fost evidenţiată prin rapoartele privind compania ca fiind un eşec.
În 1980, problemele au fost similare, atunci problemele au avut ca
pretext contabilitatea creativă.
3. Principiul prudenţei constă în faptul că activitata prezentă a
directorilor şi a reprezentanţilor companiilor, a auditorilor, a experţilor
contabili să vizeze acţiunile prudente din viitor. Un exemplu în acest
sens ar fi că valoarea contabilă a unui activ nu poate depăşi valoarea
recuprabilă,o creştre de valoare nu poate fi luată pentru contul de profit
şi pierdere, cu execepţia cazului în care o creştere din revaluare
depăşeşte o descrştere anterioară recunoscută ca cheltuială în contul de

7
profit şi pierdere, cu referire la aceeaşi clasă de active.
4. Principiul necompensării îl întâlnim în diferite standarde
- SAC referitor la capitalizarea cheltuielilor ca implicare în
cunoaştereea veniturilor şi chltuielilor care rezultă din tranzacţii din
aceleaşi evnimente.
- AAS-vorbeşte despre potrivirea veniturilor şi cheltuielilor ce necesită
costuri legate de achiziţia stocurilor, care trebuie efectuate înnainte ca
stocurile să fie vândute sau utilizate.AAS7 prezintă principiul de
congruenţă ce este folosit pentru a justifica valorificarea cheltuielilor de
exploatare.
Relaţia Transparenţa în comunicarea financiară poate fi pusă pe seama faptului
contabilitate- că întreprindrile australiene nu au motive să îşi ascundă profitul,
fiscalitate contabilitatea fiind independntă faţă de fiscalitate, asta însemnând că o
cheltuială deductibilă fiscal poate fi înregistrată fără a fi contabilizată,
atenţia fiind îndreptată spre satisfacerea nevoilor informaţionale ale
investitorilor de capital.
Din punct de vedere legal,nu există nici o cerinţă pentru ca informaţiile
financiare din rapoartele anuale financiare, ale unei societăţi să coincidă
cu declaraţia fiscală întocmită de aceştia.
Obiectul cerinţelor actului privind evaluarea impozitului pe venit şi
jurisprudenţa relevantă este conceptul de venit impozabil şi nu obiectul
standardelor de contabilitate.
Gradul de În rezolvarea problemlor legate de inflaţie se poate implica statul sau
implicare a profesioniştii contabili. Statul însă nu intervine la nivelul creării de
statului în norme, dar participă la punera lor în aplicare. Elaborarea normelor în
rezolvarea domeniul contabil, al raportării financiare se face de către AASB
problemelor (Australian Accounting Standards Board), AASE (Australian Associatd
societăţilor Stock Exchanges) şi SIC(Australian Securitis and Invstments
legate de Comission).
inflaţie Auditing Standards Board,elaborează standardele de audit care pentru a
putea fi puse în aplicare trebuie să aibă aprobarea SCP şi ICCA şi să fie
aprobate printr-un act normativ adică de stat.

6.1.Ţinerea evidenţei contabile şi pregătirea situaţiilor financiare în


Australia.Gradul de adoptare IFRS
8
AASB a emis cadrul privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, acestea
trebuiesc întocmite pe baza contabilităţii de angajamente şi respectând principiul continuităţii
activităţii. Referitor la întocmirea situaţiilor financiare, se impune respectarea celor 4
caracteristici:
-inteligibilitatea
-relevanţa
-fiabilitatea
-comparabilitatea
Poziţia financiară, performanţa înreprinderii, variaţia capitalului propriu şi cash flow-
ul sunt reflectate prin situaţiile financiare, având ca bază de evaluare, costul istoric, costul
curent, valoarea realizabilă(obţinută prin vânzarea activului) şi valoarea prezentă(valoarea
actualizată a fluxurilor nete de trezorerie viitoare). Dintre toate metodele de evaluare, cea mai
des utilizată metodă este costul istoric. De exemplu, stocurile în sistemul contabil australian,
sunt evaluate la minimul dintre cost şi valoare realizabilă netă, titlurile de valoare ar putea fi
evaluate la valoarea de piaţă, iar datoriile la valoarea prezentă.
„Determinarea poziţiei financiare este redată de următoarele elemente:
 Proprietati, instalatii şi echipamente
 Investiţii imobiliare
 Active necorporale
 Active financiare
 Investiţii contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă
 Active biologice
 Stocuri
 Creanţe
 Numerar si echivalente de numerar
 Totalul activelor clasificate drept deţinute în vederea vânzării şi activele
sunt incluse în grupurile de cedare clasificate drept deţinute în vederea vânzării în
conformitate cu AASB 5 Active imobilizate deţinute pentru vânzare
şi activităţi întrerupte;
 Datorii
 Provizioane
 Datorii financiare
 Active şi pasive de impozitul curent, astfel cum sunt definite în AASB 112
Impozitul pe profit
 Datoriile privind impozitul amânat şi creanţe privind impozitul amânat, astfel cum sunt
definite în AASB 112
 Datoriile incluse în grupurile de cedare clasificate ca fiind deţinute pentru
vânzare în conformitate cu AASB 5
 Interese minoritare , prezentate în cadrul capitalurilor proprii

9
 Capital subscris si rezerve”2

Elementele performanţei întreprinderii pot fi prezentate în 2 moduri fie printr-o situaţie


a rezultatului global, fie printr-o situaţie privind profitul saui pierderea şi o situaţie care
porneşte de la profit sau pierdere la care se adaugă şi alte elemente ale rezultatului global.
Aşadar „situaţia rezultatului global trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:
 venituri
 costul finanţării
 partea din profit sau pierdere a asociaţilor şi a asociaţiilor în participaţiune
contabilizate prin metoda punerii în echivalenţă
 cheltuieli cu impozite
 o suma cuprinzând
 Profitul după impozitare sau pierderea din activităţile întrerupte;
 câştig după impozitare sau pierderea recunoscuta
măsurat(a) la valoarea justă minus costurile de vânzare
 profitul sau pierderea
 fiecare componentă a rezultatului global clasificate în funcţie de
natură
 alte elemente ale rezultatului global rezultate din asociaţii în participaţiune contabilizate
prin metoda punerii în echivalenţă;
 rezultatul global total”3

Referitor la existenţa evidenţei contabile şi a planului de conturi adoptate de către


entităţi, acestea sunt întocmite conform regularizărilor din standarde. De pildă AASB 1034,
oferă o descriere amănunţită de clasificare a activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii
necesare includerii în bilanţ.
Directorii socităţilor mari trebuie să pregătească rapoartele financiare anual sub
îndrumarea Legii Corporaţiilor în 2001, aceste rapoarte trebuie să conţină:
-o situaţie a profitului şi pierdrii economico-financiare
-bilanţul la sfârşitul anului
-o situaţiei a fluxurilor de numerar aferentă exerciţiului financiar.
Însă pentru o societate mică, directorii trebuie să prezinte rapoartele financiare dacă
-este solicitat în ASIC sau de către acţionari
-este controlată de o companie străină pe întrega perioadă a exerciţiului financiar şi nu
consolidată.
- şi în cazul în care acţionarii în număr de cel puţin 5% din drepturile de vot pot solicita ca
directorul să prezinte situaţii financiare şi raportul acestuia pentru anul financiar şi să le
transmită acţionarilor.

2
http://documents.tips/documents/sisteme-contabile-comparate-558464ebcfb82.html, pag.15-16.
3
http://documents.tips/documents/sisteme-contabile-comparate-558464ebcfb82.html,pag.16.
10
Gradul de adoptare a IFRS

Deoarece Australia este o ţară foarte bine dezvoltată, la 01.01.2005, a fost printre
primii adoptanţi iniţiali ai IFRS-urilor (Internaţional Financiar Accounting Standards) alături
de Europa şi alte state, deşi convergenţa cu standardele emise de IASB şi predecesorul
acesteia, IASC a avut loc în 1996.
Australia a adoptat IFRS pentru toate companiile de profit care sunt entităţi
raportoare. Din pricină că IFRS şi IAS au fost părţi integrante din pachetul standard de
contabilitate în lumea în curs de dezvoltare, Australia a emis un echivalent australian al IFRS-
urilor, numerotând IFRS-urile 1-8 şi IASurile 101-141.
AASB a adus unele modificări declaraţiilor IASB în procesul realizării A-
IFRS(Australian Internaţional Financiar Reporting Standards), însă acestea au efect în general
asupra eliminării unei opţiuni de politica contabilă sub IFRS, introducerea unor informaţii
suplimentare sau implementarea cerinţelor pentru societăţi non-profit mai degrabă decât de a
se îndepărta de IFRS pentru societăţile din Australia. Aşadar societăţile ce întocmesc situaţii
financiare conforme cu A-IFRS, pot face o declaraţie de conformitate şi cu IFRS.

6.2.Bilanţul şi contul de profit şi pierdere în Australia.


6.2.1. Cerinţele privind formatul situaţiilor financiare

Contul de profit si pierdere trebuie să aibă formatul următor:


1. Venituri din exploatare
2. Rezultatul din exploatare
3. Impozit pe venit aplicabil rezultatului de exploatare
4. Profit extraordinar
5. Impozit pe venit aplicabil elementelor extraordinare
6. Profit extraordinar după impozitare
7. Rezultatul din exploatare şi extraordinare dupa impozitare
8. Rezultatul de exploatare şi extraordinar, în afara intereselor de capitaluri
proprii, după impozitare pe venit
9. Rezultatul din exploatare şi extraordinar după impozitare atribuibil pentru
membrii entităţii mamă
10. Excedentul acumulat de la începutul perioadei de raportare
11. Suma totala transferata din rezerve
12. total disponibil pentru utilizare
13. Dividende de plătit sau platite
14. Valoarea totală a sumelor transferate la rezerve
15. Excedentele acumulate la data de raportare

11
Bilanţul trebuie sa aibă următorul format:
Active curente:
1. Disponibilitati
2. Stocuri
3. Creante
4. Investitii pe termen scurt
5. Plante
6. Alte active pe termen scurt
= Total active curente

Active necurente:
1. Creante pe termen lung
2. Investitii pe termen lung
3. Terenuri si echipamente
4. Necorporale
5. Alte active pe termen lung
= Total active necurente

Total active

Datorii curente
1. Clienti creditori
2. Credite pe termen scurt
3. Provizioane
4. Alte datorii pe termen scurt
= Total datorii curente

Datorii necurente
1. Sume de rambursat
2. Imprumuturi pe termen lung
3. Provizioane
4. Alte datorii pe termen lung
= Total datorii necurente

Total datorii

Active nete

Capitaluri proprii
1. Capital social

12
2. Rezerve
3. Rezerve din reevaluare
4. Dividende
5. Interese minoritare
= Total capitaluri proprii

6.2.2. Contul de profit şi pierdere


6.2.2.1. Elemente componente

Venituri din exploatare: ARSB 1004 impune prezentarea în contul de profit şi


pierdere, sau în note, indicând separat sumele de:
- veniturile din vânzări,
- alte venituri,
De asemenea, este necesar să fie indicate separat componentele individuale ale altor
venituri.
- Rezultatul de exploatare / profitul sau pierderea înainte de impozitul pe venit
- Rezultatul din exploatare / pierderea de profit, după impozitul pe venit
- Impozitul pe venit încasat la rezultatul de operare / profitul sau pierderea
- Profit sau pierdere
Elementele extraordinare: acestea sunt elementele de venituri şi cheltuieli care
decurg din tranzacţii sau evenimente care pot fi considerate ca fiind în afara operaţiunilor
obişnuite intr-o companie şi nu sunt de natură recurente.

6.2.2.2. Elementele care urmează să fie prezentate cu titlu de notă

Legea Corporaţiilor cere ca anumite elemente sa fie incluse în notele explicative:


· Componentele veniturilor: dacă este cazul, prezentarea este obligatorie în cazul
dividendelor, dobânzi primite, profituri provenite din vânzarea de active imobilizate, creşterile
rezultate din reevaluarea activelor necurente, transferuri de la provizioane, precum şi alte
elemente anormale

13
· Componentele cheltuielilor: este solicitată prezentarea separată a dobanzilor plătite,
datorii îndoielnice în funcţie de clasa de datorii, pierderile materiale rezultate din vânzarea de
active imobilizate, diminuarile care decurg din reevaluarea activelor non-curente, transferurile
la provizioane, precum şi alte elemente anormale
În ceea ce priveşte deprecierea, amortizarea sau reevaluarile, acestea trebuie prezentate
separat pentru fiecare clasă de active în parte: investiţii, stocuri, terenuri, active ecologice şi
echipamente, imobilizari necorporale şi alte active.

6.2.3. Bilanţul
6.2.3.1. Elemente componente

Stocurile sunt prezentate în funcţie de fiecare clasă, într-un mod adecvat la


operaţiunile de entitatea raportoare, fiind precizata suma pentru fiecare clasă de stocuri. Un
minimum necesar, următoarele clase de stocuri ar trebui clasificate separate ca active curente
şi necurente:
· Materii prime şi mărfuri
· Producţia în curs
· Produse finite
· Terenurile deţinute pentru revânzare
De asemenea, trebuie prezentate metodele adoptate de evaluare a stocurilor precum si
metodele utilizate pentru calculul costurilor stocurilor.
Clasele bilanţului: active, datorii, capital social si reserve, dar şi provizioane.
Activele reevaluate: pentru active, altele decât titlurile cotate pe piaţă, care nu sunt
înregistrate la cost, detaliile solicitate sunt:
· anul de evaluare a activului
· baza de evaluare
· daca evaluarea a fost efectuata de un director sau de un evaluator indepedent
· numele persoanei care a făcut această evaluare.

6.2.3.2.Elementele care urmează să fie prezentate cu titlu de notă

Conturile trebuie să includă o notă de fiecare dintre următoarele clase:

14
· Active curente: creanţe, debitori comerciale, facturi de incasat
· Investiţiile constand in obligaţiuni, acţiuni şi opţiuni de acţiuni
· Materii prime si marfuri, lucrările în curs; produse finite şi terenurile deţinute pentru
revânzare.
· Imobilizari corporale: instalaţii, echipamente, terenuri şi clădiri
· Activele necorporale: brevete, mărci comerciale şi licenţe
· Datorii curente: descoperirile de cont, credite bancare, obligatiuni, cambii şi bilete la
ordin
· Dispoziţii de datorii curente: dividende, impozitarea şi drepturile angajatului
· Creditorii şi împrumuturi ca necurente: credite bancare, obligatiuni, alte credite,
contracte de leasing
· Rezerve: prime de emisiune şi alte rezerve
În ceea ce priveşte fiecare clasă din capitalul social al unei societăţi, datele şi sumele,
la sfârşitul acestei perioade, trebuie să fie dezvăluite:
· Capitalul social
· Capital vărsat
· Capital care nu poate fi utilizat, decat in situatia si cu scopul de a lichida compania.
În cazul în care o societate are actiuni neemise pentru care opţiunile sunt restante,
numărul acelor acţiuni din această clasă la sfârşitul acestei perioade, precum şi condiţiile de
emisiune de fiecare categorie de acţiuni trebuie să fie prezentate.
Trebuie prezentate in mod obligatoriu valoarea totală a provizioanelor pentru
amortizare, depreciere, diminuarea de valoare şi creanţe incerte.

6.3. Criterii generale de recunoaştere în Australia

Normele reglementează recunoaşterea elementelor contabile care sunt cuprinse în


Conceptul Situaţiilor de contabilitate. Punerea în aplicare a acestora este incertă după
eliminarea statutului lor obligatoriu.
Standardul Profesional de contabilitate - SPA 1 - prevede că, în timp ce conformitatea
cu SAC nu este obligatorie în pregătirea, prezentarea şi auditarea rapoartelor financiare cu
scop general, el este sursă de orientare la care membrii ar face referire, în absenţa unui
standard de contabilitate.
Recunoaşterea veniturilor
După cum este descris în SAC 4, recunoaşterea de venituri din vânzări este

15
condiţionată de două condiţii:
• este probabil ca beneficiile economice viitoare vor fi derivate.
• beneficiu poate fi măsurat în mod credibil.
Termenul "probabil" este definit în sensul că beneficiile economice viitoare sunt mult
mai probabil, mai degrabă decât mai puţin probabil să apară.
Pentru majoritatea veniturilor, care rezultă din furnizarea de bunuri şi servicii,
veniturile vor fi precizate la data de la vânzare sau prestarea de servicii. Recunoaşterea va
depinde de incertitudinea asociată cu realizarea veniturilor.
În cele mai multe cazuri, măsurarea veniturilor se va aplica pe valoarea exacta a
operatiunilor.
În alte cazuri, regulile permit estimarea veniturilor ca, de exemplu, în contabilitea
contractelor de construcţii, unde suma a veniturilor precizata va fi legata de stadiul de
finalizare a contractului.
Pentru companiile miniere, AAS 7, ,,Contabilitatea pentru industriile extractive",
prevede că veniturile ar trebui să fie recunoscute numai atunci când produsul este în forma în
care urmează să fie vândut, cand dreptul de proprietate pe produs a trecut la cumpărător sau
cand există un contract executoriu de vânzare şi, în caz de pierdere sau paguba, vânzătorul
poate sa pretinda castigurile din vanzare de la o terte persoana.
Recunoasterea cheltuielilor
Pentru cheltuieli, conditiile prevazute in SAC 4 sunt similare cu cele prevăzute pentru
venituri:
• este probabil ca o reducere a activelor şi/sau o creştere a datoriilor a avut loc.
• valoarea cheltuielilor poate fi măsurata în mod credibil.
Termenul "probabil" are aceeasi interpretare ca si in cazul veniturilor.
Estimarea costurile vor fi necesare în cazul în care cheltuiala nu implică producerea
sau livrarea de bunuri şi servicii. Exemplul dat, în SAC 4 se referă la costurile asociate pentru
iesirea din litigiu, în cazul în care recunoaşterea este condiţionată de măsura de încredere.
În cazul în care cheltuielile rezultate din operaţiuni care dau naştere la venituri, de
exemplu, costul bunurilor vândute, cheltuielile ar trebui să fie recunoscute prin potrivirea
veniturilor şi cheltuielilor.
În timp ce AAS 9, "Cheltuieli reportate pentru perioadele ulterioare de contabilitate",
stabileşte regulile pentru capitalizarea costurilor, recunoaşterea cheltuielilor fiind opusa
acestor norme.
Astfel, cheltuielile ar fi clasificate ca o cheltuială în cazul în care, se referă exclusiv la
veniturile care a fost deja aduse la cont şi nu contribuie la veniturile/castigurile viitoare ale
16
entităţii.
Anumite tipuri de costuri sunt evidentiate in standarde:
- cheltuielile de promovare: cheltuielile promoţionale (cum ar fi salarii sau comisioane
personale din vanzari, publicitate, costurile de studii de piaţă şi a materialelor de afişare) nu
sunt efectuate atât de frecvent şi regulat, deci este inadecvat să se efectueze înainte.
- cheltuieli de reparaţii majore periodice şi de renovare: costurile de reparaţii majore şi de
renovare efectuate neperiodic, se trec pe cheltuieli efectuate; acestea să nu implica nici un
element de avans. Se va face un provizion, pe perioada cand utilizarea activele conduc la
necesitatea de a suporta cheltuielile. In cazul în care provizionul se dovedeşte a fi
necorespunzator, diferenta ar trebui să fie percepută ca o cheltuială a perioadei în care
cheltuiala este suportata. Divulgarea costul suplimentar este necesar să se facă separat ca un
element anormal.
- Cheltuieli de întreţinere separate: cheltuielile de intretinere separate care nu au o valoare
materiala, sunt în general trecute ca efectuate.
- Cheltuieli pe instrumente friabile: cheltuielile privind instrumentele care au o viaţă
efectiva scurtă de lucru sunt cheltuieli efectuate. În cazul în care cheltuielile totale sunt
materializate şi este de aşteptat să contribuie la castiguri venituri viitoare, cheltuielile ar trebui
să fie inregistrate pe orice perioada, fie prin evaluarea periodică sau prin păstrarea investiţiei
iniţială la cost şi de tarife de înlocuirile din venituri.
Recunoaşterea activelor
SAC 4, alin. 36 prevede că activele sunt recunoscute atunci când:
• Este probabil ca serviciul potenţial sau beneficiile economice viitoare încorporate într-un
activ sa se realizeze
• un activ are un cost sau o valoare care pot fi măsurate în mod credibil.

17
18
1.Normele contabile islamice

Normele contabile, se bazează pe preceptele codului islamic, denumit sharia.


Izvoarele shariei sunt:
1. Coranul;

2. Sunnah (tradiţia) şi

3. Interpretările Doctorilor în Islam.

Primele două izvoare Coranul si Sunnah creează o unitate în rândul ţărilor islamice iar
interpretările date de diferite şcoli juridice duc la o diversitate a normelor contabile. La
această diversitate au contribuit şi relaţiile economice tot mai complexe cu economiile
occidentale, care s-au accentuat odată cu fenomenul de globalizare.
Activităţile economice au anumite particularităţi în ţările islamice, ele desfăşurându-se
după regulile Coranului şi ale Sunnahului. Dintre aceste particularităţi pot fi amintite
veniturile obţinute din următoarele activităţi considerate ilegale:
- producerea, distribuirea şi vânzarea băuturilor alcoolice;
- jocurile de noroc sau la loterii;
- tranzacţiile cu dobândă (riba);
- jaful, hoţia, frauda, înşelăciunea şi cerşetoria;
- exportul prin contrabandă;
- bordeluri şi alte localuri de acest tip.

19
Aceste particularităţi ale activităţilor economice îşi pun amprenta şi asupra normelor
contabile. Particularităţile contabilităţii islamice au la bază cinci precepte fundamentale ale
islamului (Arkan ul Islam), denumite cei cinci stâlpi de bază ai credinţei islamice, şi anume:
1. să mărturiseşti legea de musulman (shahadah);
2. să te rogi de cinci ori pe zi (salah);
3. să contribui la bunăstarea celorlalţi (Zakat);
4. să posteşti în timpul perioadei Ramadanului (Sawm);
5. să faci un pelerinaj la Mecca, dacă ai posibilitatea (Hajj).
Dintre acestea cel mai important este preceptul al treilea (Zakat), care îşi pune amprenta
asupra normelor contabile, îndeosebi în privinţa colectării şi repartizării resurselor.
Cuvântul Zakat reprezinta purificare, curatare, el fiind conceput ca o contribuţie a
prosperităţii. Plătirea Zakat-ului păstrează averea curăţată de lăcomie şi avariţie. El este
cheltuit pentru:
- ajutorarea săracilor,
- plata salariilor colectorilor acestuia,
- eliberarea sclavilor, datornicilor, călătorilor nevoiaşi,
- pentru a câştiga inimi şi pentru cauza lui Alah.
Plata Zakat-ului nu este considerata o taxă sau un impozit. Colectarea lui revine statului
sau băncilor islamice, care sunt obligate sa colecteze şi sa administreze Zakat-ul după regulile
sharia.
Implicaţii asupra contabilităţii are doar Zakat-ul plătit de către întreprinderi şi nu
cel plătit de către persoane individuale.
Baza de calcul a Zakat-ului în cazul persoanelor individuale este considerată o bază
minimală denumită nissab, care corespunde la o valoare de piaţă de 83 grame aur.
În cazul Zakat-ului plătit de către întreprinderi, baza de calcul este capitalul deţinut,
veniturile din agricultură, comerţ şi afaceri, procentul definit de sharia fiind diferit în funcţie
de tipul activităţii economice desfăşurate, astfel:
- 2,5 % asupra capitalului deţinut (aur, argint, monedă de hârtie), sau asupra
veniturilor totale anuale obţinute de către industriaşi sau oameni de afaceri;
- 5 % pe veniturile obţinute de pe terenurile agricole irigate;
- 10 % pe veniturile obţinute de pe terenurile agricole neirigate;
- 20 % din bogăţiile miniere;
- pentru crescătorii de animale există un număr de la care se determină plata Zakat,
mărimea acestuia crescând proporţional cu numărul de capete deţinut în fiecare
an.
20
Evaluarea bazei de calcul a Zakat-ului se face respectând următoarele reguli generale:
- evaluarea bunurilor materiale se face la valoarea lor de piaţă;
- veniturile luate în calcul sunt venituri nete;
- perioada de referinţă este anul complet, cu excepţia agriculturii.
Regula de calcul a Zakat-ului nu este opozabilă decât musulmanilor.
Gestionarea şi repartizarea fondurilor Zakat-ului se face, ca şi colectarea lui, de către
bănci. Fiecare bancă islamică are un cont special denumit Cont Al-Zakat şi al serviciului
social, care este gestionat autonom şi independent faţă de alte depozite. Pentru aceasta fiecare
bancă islamică are un consiliu special, denumit Consiliul religios al supravegherii, care
supervizează gestionarea acestui cont al Zakat-ului.
Repartizarea Zakat-ului se face nu numai pe considerente sociale (ajutorarea săracilor),
ci şi pe considerente economice. Astfel, meseriaşii şi comercianţii primesc ceea ce au
nevoie pentru a-şi exercita meseria sau comerţul, pentru a obţine veniturile necesare
întreţinerii familiei sale. De asemeni, sunt ajutaţi cei care sunt îndatoraţi şi nu-şi pot achita
datoriile.
Dacă fondurile colectate din Zakat sunt considerabile, legile islamice permit utilizarea
lor pentru realizarea unor proiecte de dezvoltare economico-socială, cum ar fi:
- crearea de întreprinderi,
- construcţia de imobile,
- finanţarea proiectelor micilor meseriaşi şi antreprenori.
In funcţie de diferite ţări ale Islam-ului se constată fie existenţa unui singur
sistem fiscal bazat pe Zakat (este cazul Pakistanului), fie un sistem fiscal conţinând
diferite impozite printre care Zakat-ul (Arabia Saudită şi Sudan). În Egipt, sistemul
fiscal nu cuprinde Zakat-ul a cărui achitare este în consecinţă lăsată la iniţiativa
indivizilor.

2. Situaţiile financiare islamice

Structura situaţiilor financiare islamice cuprinde; bilanţul, conturile de rezultate şi


anexele.
a) Bilanţul este documentul ce exprima echilibrul intre resursele şi utilizările
întreprinderii (echilibrul financiar).
Activul este compus din bunurile de care dispune întreprinderea la un moment dat si sunt
clasificate în funcţie de destinaţia lor, astfel: active fixe; lucrări în curs; stocuri, împrumuturi;
investiţii financiare; debitori; debitori diverşi şi lichidităţi.

21
Pasivul bilanţului este compus din totalitatea resurselor de capital investite în
întreprindere, care pot fi: resurse interne (capital, rezerve, surplus reportat şi dotări) şi resurse
externe (împrumuturi pe termen lung, creditori, alte surse externe).
Forma de prezentare a bilanţului este cea orizontală.
Structura sa este prezentată în tabelul nr. 1.
Tabelul nr. 1
Structura bilanţului islamic
Suma Conturi Suma Conturi
Active fixe Capital
Terenuri Capital propriu
Construcţii, clădiri, drumuri Participarea statului
Maşini Rezerve şi surplus reportat
Materiale de transport Rezerva legală
Echipament, utilaje, mori Rezervă investită în obligaţii de stat
Mobilier şi materiale de birou Rezerva de finanţare a investiţiilor
Şeptel, faună maritimă şi fluvială Rezervă generală
Cheltuieli rentabile amânate Rezerva de rambursare a participaţiei
statului
Imobilizări necorporale Rezerva de creştere a preţurilor de active
Lucrări în curs Surplus reportat
Terenuri Alte rezerve
Construcţii, clădiri, drumuri Dotări
Maşini Dotări din amortizări
Materiale de transport Dotări din impozite litigioase
Echipament, utilaje, mori Dotări din clienţi dubioşi
Mobilier şi materiale de birou Dotări din rambursarea dobânzilor la
împrumuturi
Şeptel, faună maritimă şi fluvială Dotări din procese
Cheltuieli rentabile amânate Dot.din indemnizaţii de concediere
Cheltuieli de investiţii Dotări din scăderea preţurilor de active
Stocuri Dot. din scăderea preţurilor de mărfuri
Stoc de aprovizionat materiale Dot. din scăderea preţurilor de titluri
financiare
Stoc de materii prime Împrumuturi
Stoc de combustibil Împrumuturi pe termen lung
Stoc de furnituri de întreţinere Împrumuturi pe termen mediu
Stoc de ambalaje Împrumuturi pe termen scurt
Stoc de fertilizanţi, seminţe, furaje Bănci creditoare
Stoc de deşeuri Descoperit
Stoc divers Datorii pe termen scurt cu angajament
Stoc de produse în curs Conturi curente contrapartidă creditelor
documentare
Stoc de produse finite Creditori
Stoc de mărfuri aflate în custodie Furnizori
Stoc de mărfuri de revânzare Efecte de plătit
Stoc de credite documentare pentru Alţi creditori
cumpărare de mărfuri
Împrumuturi Creditori din repartizarea surplusului

Împrumuturi pe termen lung Conturi creditori diverşi

22
Împrumuturi pe termen mediu Creditori diverşi
Împrumuturi pe termen scurt Alte solduri creditoare
Investiţii financiare Cheltuieli curente alocate eşuate
Investiţii în obligaţii de stat Rezultatul exerciţiului
Investiţii în titluri naţionale
Investiţii străine
Casa de investiţii
Debitori
Clienţi
Efecte de primit
Alţi debitori
Debitori diverşi
Debitori diverşi
Alte solduri debitoare
Încasări curente alocate
Lichidităţi
Casa
Bancă – conturi curente
Bancă – depozite permanente
Total activ Total pasiv
(11+12+13+14+15+16+17+18) (21+22+23+24+25+26+27+28+)

Posturile bilanţului sunt ordonate după planul de conturi. Această clasificare răspunde
următoarelor obiective:
- simplificarea construcţiei tabloului de utilizări şi resurse;
- măsurarea volumului investiţiilor din punct de vedere economic;
- construcţia bugetului;
- determinarea lichidităţilor disponibile;
- determinarea autofinanţării.
b) Conturile de rezultate sunt compuse din două situaţii financiare distincte, şi anume:
Contul de producţie şi comerţ şi Contul de pierderi şi profit.
Contul de producţie şi comerţ prezintă rezultatele din activitatea de producţie şi de
comerţ, fiind similar Contului de rezultate din activitatea de exploatare din celelalte sisteme
contabile. Modelul acontului de producţie şi comerţ este prezentat în tabelul nr.2.
Tabelul nr. 2.
Structura „Contului de producţie şi comerţ”
Mijloace Surse
Suma Numele contului Suma Numele contului

COSTUL PRODUCŢIEI VARIAŢIA DE STOC A


Salarii PRODUCŢIEI ÎN CURS
Aprovizionări materiale Costul producţiei (sold)

23
Aprovizionări servicii ÎNCASĂRI DIN ACTIVITATEA
Cheltuieli transferate curente CURENTĂ
COSTUL SERVICIILOR Vânzări nete de produse finite
PRODUCTIVE Variaţia de stoc a produselor finite
Salarii (în stocuri)
Aprovizionări materiale Diferenţă de evaluare din variaţia
Aprovizionări servicii de stoc a produselor finite
Cheltuieli transferate curente Încasări din activităţile terţilor
COSTUL PRODUCŢIEI Servicii vândute
(SOLD REPORTAT) MĂRFURI SPRE
Cumpărări pentru vânzare REVÂNZARE
Diferenţă de evaluare din variaţia de Vânzări nete
stoc a produselor finite Variaţia de stoc a mărfurilor pentru
Diferenţă de evaluare din variaţia de vânzare
stoc a mărfurilor pentru revânzare Diferenţă din evaluarea variaţiei de
DEFICIT BRUT AL PRODUCŢIEI stoc a mărfurilor pentru vânzare
COSTUL SERVICIILOR
COMERCIALE Deficit brut al producţiei (sold)
Salarii SUBVENŢII
Aprovizionări materiale Subvenţii pentru mărfuri
Aprovizionări servicii Subvenţii pentru servicii
Excedent brut din producţie şi comerţ Subvenţii pentru export
(preluat din Contul de pierdere şi
profit) Deficit brut din producţie şi comerţ
Cheltuieli transferate curente (sold preluat din Contul de pierderi
şi profit)

Contul de pierderi şi profit reprezinta situaţia financiară care are ca finalitate


determinarea excedentului de distribuit sau a pierderii de acoperit. Acest cont permite trecerea
de la rezultatul producţiei şi comercializării la rezultatul net contabil.
Operaţiunile înregistrate în acest cont nu sunt legate de activitatea curentă a
întreprinderii. Modelul Contului de pierderi şi profit este prezentat în tabelul nr. 3.
Tabelul nr. 3
Structura „Contului de pierderi şi profit”
Mijloace Surse
Suma Numele contului Suma Numele contului

Deficit brut din producţie şi comerţ Excedentul brut al producţiei şi


(report al contului de producţie şi comerţului (reportat din contul
comerţ) de producţie şi comerţ)
COSTUL SERVICIILOR
ADMINISTRATIVE ŞI Venituri financiare
FINANCIARE
Salarii ÎNCASĂRI TRANSFERATE
Aprovizionări materiale
Aprovizionări servicii Dobânzi creditori
Cheltuieli transferate curente Locaţii reale creditoare
TRANSFERURI CURENTE Profituri din capital (plusvalori
ALOCATE din cesiune)
24
Donaţii Încasări din anii anteriori
Subvenţii Rambursări şi amenzi
Rambursări şi amenzi Încasări diverse
Pierderi din capital (mai puţin valori Locaţii prevăzute
de cesiune) Diferenţă din dobânzi calculate
Cheltuieli din anii anteriori Profituri din activităţi de
Pierderi de la clienţi dubioşi construcţii
Dotări şi provizioane (mai puţin Profituri din activităţi de
dotări din amortizări) locuinţe
Impozite funciare Profituri din lucrări de reformă
Impozite pe venit a terenului
Profit de distribuit (rezultat net) Altele
PROFIT REZERVĂ Deficit curent
Rezerva legală
Rezerva investită în obligaţii de stat
Rezerva de finanţare a investiţiilor Profit de repartizat
Rezerva generală
Rezerva de rambursare a participării
statului
Rezerva creşterii preţurilor de activ
Profit reportat
Alte rezerve
PROFIT DISTRIBUIT
Cota-parte a statului
Cota-parte a acţionarilor
Alte cote-părţi

Tabloul de finanţare

Tabloul de finanţare (tabloul de utilizări şi resurse) prezintă variaţia conturilor de activ şi


de pasiv pe parcursul a două exerciţii financiare succesive. Suma algebrică a variaţiei
activelor (utilizărilor) trebuie să fie egală cu cea a variaţiei pasivelor (resurselor). Modelul
tabloului de finanţare este prezentat în tabelul nr. 4.

Tabelul nr.4.
Tabloul de finanţare

Utilizări Resurse
 Achiziţii de active fixe (cumpărate  Autofinanţare
pe plan local în cursul exerciţiului)  Reducerea activelor fixe
 Dobânzi vărsate înaintea producţiei  Reducerea structurilor
 Creşterea stocurilor  Reducerea împrumuturilor pe
 Creşterea împrumuturilor pe termen termen lung
lung  Reducerea investiţiilor financiare
 Creşterea investiţiilor financiare  Reducerea debitorilor
 Creşterea debitorilor  Reducerea debitorilor diverşi
 Creşterea debitorilor diverşi  Reduceri de casă şi bănci
 Creşteri de casă şi de bancă
25
 Creşterea deficitului curent  Împrumuturi şi participarea statului
(pierderile exerciţiului)  Creşterea creditorilor şi băncilor
 Reduceri de capital creditoare
 Reduceri de rezerve şi dotări
 Diminuarea băncilor creditoare
 Diminuarea creditorilor
 Diminuarea creditorilor diverşi
 Rambursarea împrumuturilor

3. Notele la conturile anuale

Notele la conturile anuale sunt alcatuite din informaţii care detaliază anumite tipuri de
active financiare şi obligaţii care au o semnificaţie specială în Islam, situaţie denumită
detalierea schimbărilor în investiţii restricţionate.
In anexe sunt prezentate informaţii detaliate privind contractele specifice afacerilor din
lumea islamică.
In unele ţări musulmane, auditul contabil este dublat de un audit religios, care
verifică respectarea preceptelor islamice de către cei care derulează afaceri.
Aceste câteva aspecte privind practicile financiare şi contabile specifice afacerilor din
lumea islamică ne atrag atenţia că normele contabile internaţionale (IAS), elaborate pentru
afaceri secularizate, au o aplicare limitată la nivelul companiilor din ţările islamice şi, în
special, pentru băncile islamice. De aceea, religia, în general, şi Islam-ul, în particular, au
potenţialul de a avea o influenţă culturală profundă în căutarea armonizării internaţionale a
contabilităţii. (Hamid et al, 1993).

4.Deosebiri între sistemul contabil occidental şi sistemul contabil


islamic

Diferentele dintre obiectivele, principiile şi criteriile producerii şi comunicării


informaţiei contabile de către firmele din ţările cu tradiţie iudeo-creştină (occidentale) şi ţările
islamice se gasesc în tabelul următor:
Caracteristici Sistemul contabil occidental Sistemul Islamic de raportare
financiară
Concepţie Raţionalism economic Supremaţia lui Dumnezeu
filozofică

26
Pricipii Secularizare Religiozitate
Individualism Spirit comunitar
Maximizarea profitului Profit rezonabil
Succesul celui mai performant Echitate
(supravieţuirea celui mai
adaptat) Armonia cu mediul natural
Concentrare pe finalitatea
procesului de producţie, în
detrimental mediului natural
Criterii Bazate pe reguli comerciale Bazate pe reguli etice izvorâte
moderne – mai mult permisive din învăţătura islamică:
decât etice: -comunicare completă (pentru a
-comunicare limitată satisface orice cerere rezonabilă
(restricţionarea comunicării de informare, în acord cu tradiţia
informaţiilor către alţi indivizi) islamică)
-contabilitate pentru interesul
-contabilitate personalizată public (focalizată pe nevoile
(focalizată pe nevoile indivizilor comunităţii care participă la
care controlează resursele) exploatarea resurselor)

Sursa: Nabil Baydoun şi Roger Willett, Islamic corporate reports, ”Abacus”, nr.1/2000, p.82

5. Utilizarea IFRS pentru raportarea la nivel naţional de cãtre companiile


cotate începând din 2005

Solicitate Solicitate
pentru unele pentru toate
Þara IFRS nu sunt IFRS sunt
companii companiile
permise permise
naþionale naþionale
cotate cotate
Albania Nu existã bursã de valori. Companiile utilizeazã GAAP albanez.
Argentina x
Armenia x
Aruba x

27
Austria x
Australia x
Bahamas x
Bahrain Bãnci
Barbados x
Bangladesh x
Belgia x x
Benin x
Bermuda x
Bolivia x
Botswana x
Brazilia x
Brunei x
Darussalam
Bulgaria x
Burkina Faso x
Cambogia x
Insulele Cayman x
Canada x
Chile x
China x
Coasta de Fildeº x
Columbia x propunere
Costa Rica x
Croaþia x
Cipru x

Republica Cehã x
Danemarca x
Dominica x
Republica
x
Dominicanã
Ecuador x
Egipt x
El Salvador x
Estonia x
Finlanda x
Fiji x
Franþa x
Germania x
Georgia x
Ghana x
Grecia x
Guam Nu existã Bursã de Valori. Societãþile folosesc GAAP SUA
Guatemala x
28
Guyana x
Haiti x
Honduras x
Hong Kong x
Ungaria x
Islanda x
India x
Indonezia x
Irlanda x
Israel x
Italia x
Jamaica x
Japonia x
Iordania x
Kazakhstan Bãnci
Kenya x
Coreea de Sud x
Kuweit x

Kyrgyzstan x

Laos x

Letonia x

Liban x

Liechtenstein x

Lesotho x

Lituania x

Luxemburg x

Macedonia x

Malawi x

Mali x

Malta x

Malaezia x

Mauriþius x

29
Mexic x

Moldova x

Myanmar x

Namibia x

Olanda x
Nepal x
Noua Zeelandã 2007

Nigeria x

Norvegia x

Oman x

Pakistan x

Panama x
Papua x
Noua Guinee
Peru x

Filipine x

Polonia x

Portugalia x

România Toate marile societati

Arabia Sauditã x

Singapore x
Slovenia x
Slovacia x
Africa de Sud x
Spania x
Sri Lanka x
Suedia x
Siria x
Swaziland x
30
Elveþia x
Taiwan x
Tajikistan x
Tanzania x
Tailanda x
Togo x
Trinidad Tobago x
Tunisia x
Turcia x
Uganda x
Ukraina x
Emiratele Arabe Bãnci

Marea Britanie x
Statele Unite x
Uruguay x
Uzbekistan x
Venezuela 2006
Vietnam x
Iugoslavia x
Zambia x
Zimbabwe x

31
32