4.

4 SECVENȚIEREA ACTIVITĂȚILOR
Secvențierea activităților este procesul de identificare și documentare a relațiilor dintre
activitățile proiectului. Principalul beneficiu al acestui proces este faptul că definește
succesiunea logică a lucrărilor pentru a obține cea mai mare eficiență ținând cont de toate
constrângerile din cadrul proiectului.
Intrările, instrumentele & tehnicile și ieșirile acestui proces sunt prezentate în Figura
4-7. Figura 4-8 prezintă diagrama fluxului de date pentru acest proces.

FIGURA 4-‐7 SECVENȚIEREA ACTIVITĂȚILOR: INTRĂRI, INSTRUMENTE &

TEHNICI, IEȘIRI

FIGURA 4-‐8 SECVENȚIEREA ACTIVITĂȚILOR: DIAGRAMA FLUXULUI DE

DATE

1
 Fiecare activitate și reper, excepție făcând prima și ultima, trebuie conectată la cel puțin un
predecesor, printr-o relație de precedență logică final-către-start sau start- către-start, și cu cel
puțin un succesor, printr-o relație de precedență logică tip final- către-start sau final-către-final.
Relațiile de precedență logică trebuie planificate astfel încât să creeze un program de execuție
realist pentru proiect. Este posibil să fie necesară utilizarea unor perioade de devansare sau de
întârziere între activități, pentru a sprijini un program realist și realizabil al proiectului.
Secvențierea poate fi efectuată prin utilizarea unei aplicații software de management al
proiectelor sau cu ajutorul unor tehnici combinate.

SECVENȚIEREA ACTIVITĂȚILOR: INTRĂRI

Planul de management al programului de execuție
Planul de management al programului de execuție a proiectului identifică metoda de
planificare și instrumentele ce vor fi utilizate în cadrul proiectului, care vor ghida modul în care
activitățile pot fi secvențiate.
Lista de activități
Lista de activități cuprinde toate activitățile planificate, necesare în cadrul
proiectului și care urmează a fi ierarhizate.
Dependențele și alte constrângeri ale acestor activități pot influența secvențierea
activităților.
Atributele activităților
Atributele activităților pot descrie o secvențiere necesară a evenimentelor sau pot defini relații
de precedență tip predecesor sau succesor.
Lista reperelor
Lista reperelor poate conține date stabilite în calendar pentru repere specifice care pot
influența modul în care sunt secvențiate activitățile.
Descrierea conținutului proiectului
Descrierea conținutului proiectului (“Project Scope Statement”) prin care se definește
conținutul proiectului descrie conținutul produsului și include atributele acestuia ce pot afecta
succesiunea activităților, cum ar fi: structura fizică a unei instalații ce urmează să fie construită sau
interfețele subsistemului la un proiect software. De asemenea, alte informații din specificația
conținutului proiectului pot afecta secvențierea activităților incluzând livrabilele, constrângerile și
ipotezele privind proiectul. Deși, aceste efecte sunt adesea evidente în lista de activități, descrierea
conținutului pentru produs este revizuită pentru a se asigura acuratețea.
Factori de mediu ai organizației

2
 Factorii de mediu ai organizației care influențează procesul de secvențiere a activităților
includ, fără a se limita la:
 Standardele guvernamentale sau industriale;
 Sistemul informațional pentru managementul de proiect (PMIS);
 Instrumentele pentru dezvoltarea programului de execuție a proiectului;
 Sistemele organizaționale de autorizare a lucrărilor.
Patrimoniul de procese organizaționale
Patrimoniul de procese organizaționale care poate afecta procesul de secvențiere a
activităților include, fără a se limita la:
 Documentele de proiect provenite din baza de cunoștințe a companiei ce sunt
utilizate pentru metodologia de planificare a timpului;
 Politici, proceduri și regulamente în vigoare referitoare la planificarea de activități
formale sau informale, cum ar fi metodologia de planificare, ce sunt avute în vedere la elaborarea
relațiilor logice;
 Șabloane / formulare / machete ce pot fi utilizate pentru a accelera pregătirea
rețelelor de activități ale proiectului.
De asemenea, informațiile referitoare la atributele activităților din documentele șablon pot
conține informații descriptive suplimentare utile în secvențierea activităților.

SECVENȚIEREA ACTIVITĂȚILOR: INSTRUMENTE ȘI TEHNICI

Metoda diagramelor de precedență (PDM)
Metoda diagramelor de precedență (“PDM -Precedence Diagramming Method“) este o
tehnică folosită pentru construirea unui program de execuție în care activitățile sunt reprezentate de
noduri legate prin una sau mai multe relații de precedență logică pentru a arăta secvența în care
activitățile urmează a fi efectuate. Activitate-pe-Nod (“AON – Activity on Node”) este o metodă de
reprezentare pentru diagrama de precedență. Aceasta este metoda folosită de cele mai multe
aplicații informatice pentru managementul proiectelor.
PDM include patru tipuri de dependențe sau relații logice. O activitate predecesor este o
activitate care vine logic înainte de o activitate dependentă într-un program de execuție. O
activitate succesor este o activitate dependentă care vine logic după o altă activitate într-un
program de execuție. Aceste relații de precedență sunt definite mai jos și sunt ilustrate în Figura
4-9:
 Dependența de tip Final-către-Start (FS) - o relație logică în care o activitate
succesor nu poate începe înainte de finalizarea activității predecesoare. Exemplu: o ceremonie
3
de premiere (succesor) nu poate începe înainte de finalizarea cursei (predecesor);
 Dependența de tip Final-către-Final (FF) - o relație logică în care o activitate
succesor nu se poate finaliza până când nu este finalizată activitatea predecesoare. Exemplu:
scrierea unui document (predecesor) trebuie finalizată înainte ca editarea documentului (succesor)
să fie finalizată;
 Dependența de tip Start-către-Start (SS) - o relație logică în care o activitate
succesor nu poate începe până când activitatea predecesoare nu a început. Exemplu: vibrarea
betonului (succesor) nu poate începe înainte de turnarea betonului în fundație (predecesor);
 Dependența de tip Start-către-Final (SF) - o relație logică în care o activitate
succesor nu se poate finaliza până când nu a început activitatea predecesoare. Exemplu: primul
schimb al gărzii de securitate (succesor) nu se poate finaliza până când nu începe cea de a doua
schimbare a gărzii de securitate (predecesorul).

În PDM, Final-către-Start este tipul de relație de precedență cel mai frecvent utilizat.

Tipul de dependență Start-către-Final este utilizat foarte rar, dar este inclus aici pentru
prezentarea listei complete de tipuri de dependență PDM.

FIGURA 4-‐9 TIPURI DE RELAȚII PRIN METODA DIAGRAMEI DE

PRECENDENȚĂ (PDM)
Determinări ale dependențelor
Dependențele pot fi caracterizate prin următoarele atribute: obligatorii sau preferate, interne
4
sau externe, așa cum este descris mai jos. Dependența are patru atribute, dar două pot fi aplicabile în
același timp, în următoarele moduri: dependențe obligatorii externe, dependențe obligatorii interne,
dependențe preferate externe sau dependențe preferate interne.
 Dependențe obligatorii - sunt cele cerute în mod legal sau impuse prin contract sau
sunt inerente prin natura muncii. Dependențele obligatorii implică de multe ori limitări fizice, cum
ar fi un proiect de construcții în care este imposibil de a ridica suprastructura până ce fundația nu
a fost construită sau un proiect din domeniul electronicii în care un prototip trebuie să fie construit
înainte de a putea fi testat. De asemenea, dependențele obligatorii sunt denumite uneori și hard logic
sau dependențe tari. Dependențele tehnice pot să nu fie obligatorii. Echipa de proiect determină
care dependențe sunt obligatorii în timpul procesului de secvențiere a activităților. Dependențele
obligatorii nu trebuie confundate cu atribuirea de constrângeri privind programul de execuție
atunci când se folosesc instrumente de planificare a timpului;
 Dependențe preferate - sunt denumite uneori dependențe preferate logic, dependențe
preferențial logic sau soft logic. Dependențele preferate sunt stabilite pe baza cunoștințelor de
bune practici într-un anumit domeniu sau zonă anumită de aplicare sau pe baza unui anumit aspect
neobișnuit al proiectului în care se dorește o anumită ordine a activităților, chiar dacă pot exista și
alte ordonări acceptabile. Dependențele preferate trebuie documentate complet deoarece ele pot
crea valori arbitrare ale marjei totale și pot limita opțiunile ulterioare de planificare. Când sunt
utilizate tehnici de accelerare (“fast-tracking” – execuție în paralel), aceste dependențe
preferate trebuie revizuite și luate în considerare pentru a fi modificate sau eliminate. Echipa de
proiect determină în timpul procesului de secvențiere a activităților care dependențe sunt
discreționare;
 Dependențe externe - implică o relație între activitățile din proiect și activitățile
non-proiect. De obicei, aceste dependențe sunt în afara controlului echipei de proiect. De
exemplu, activitatea de testare într-un proiect software poate depinde de livrarea echipamentelor
hardware de la o sursă externă sau poate fi necesar ca audierile guvernamentale de mediu să
aibă loc înainte de pregătirea șantierului pentru începerea unui proiect de construcții. Echipa de
management de proiect determină care sunt dependențele externe în timpul procesului de
secvențiere a activităților;
 Dependențe interne - implică o relație de precedență între activitățile din cadrul
proiectului și, în general, sunt sub controlul echipei de proiect. De exemplu, dacă echipa nu poate
testa o mașină până când aceasta se asamblează, aceasta este o dependență internă obligatorie.
Echipa de management de proiect determină care sunt dependențele interne în timpul procesului
de secvențiere a activităților.

5
 Perioade de devansări și întârzieri
O perioadă de devansare („lead”) este cantitatea de timp în care o activitate succesor
poate fi devansată (suprapusă parțial sau total) față de o activitate predecesor. De exemplu, la un
proiect pentru construcția unei noi clădiri de birouri, amenajarea teritoriului ar putea fi
planificată să înceapă cu două săptămâni înainte de finalizarea listei de activități programate
rămase de executat. Acest lucru va fi prezentat printr-o relație de precedență logică tip Final-
către-Start cu o devansare de două săptămâni, după cum se arată în Figura 4-10. O devansare este
reprezentată în aplicațiile software de programare printr-o întârziere cu valoare negativă.

FIGURA 4-‐10 EXEMPLE DE DEVANSĂRI ȘI DE ÎNTÂRZIERI

O perioadă de întârziere (“lag”) este cantitatea de timp cu care o activitate succesor va fi
întârziată în raport cu o activitate predecesor.
De exemplu, o echipă care dezvoltă proiectul tehnic poate începe editarea schiței unui
document mare la 15 zile de la începerea scrierii acestuia. Acest lucru poate fi prezentat ca o
relație de precedență logică Start-către-Start cu o întârziere de 15 zile așa cum se arată în Figura
4-10. De asemenea, întârzierea poate fi reprezentată în diagramele de rețea ale programului de
execuție al proiectului așa cum se arată în Figura 4-11 în relația dintre activitățile H și I, așa
cum este reprezentat elementul SS+10 (Start-către-Start, plus 10 zile întârziere), chiar dacă
compensarea nu este afișată pe scala temporară.
Echipa de management de proiect determină dependențele care pot necesita o
devansare sau o întârziere pentru a defini cu exactitate relația de precedență logică. Utilizarea de
devansări sau de întârzieri nu trebuie să înlocuiască logica programului de execuție. Activitățile și
ipotezele aferente acestora trebuie să fie documentate.

SECVENȚIEREA ACTIVITĂȚILOR: IEȘIRI

6
 Diagramele de rețea ale programului de execuție al proiectului
O diagramă de rețea este o reprezentare grafică a relațiilor de precedență logică,
menționate și ca dependențe între activitățile din programul de execuție al proiectului. Figura 6-11
ilustrează o diagramă de rețea. O diagramă de rețea a planificării programului de execuție
a proiectului este produsă manual sau folosind instrumente software de management de proiect.
Aceasta poate include detaliile complete ale proiectului sau poate avea una sau mai multe
activități agregate. Diagrama poate fi însoțită de o descriere narativă care să prezinte modalitatea
de abordare utilizată pentru secvențierea activităților (modelarea proceselor reale). Orice
secvențiere neobișnuită a activităților din rețea trebuie să fie descrisă în întregime în acest cadru
narativ.

FIGURA 4-‐11 SECVENȚIEREA ACTIVITĂȚILOR: DIAGRAMA DE REȚEA

Actualizări ale documentelor de proiect

Documentele proiectului ce pot fi actualizate includ, fără a se limita la:
 Lista de activități,
 Atributele activităților,
 Lista reperelor,
 Registrul riscurilor.