TEMA: Obiectul de studiu şi rolul contabilităţii manageriale

1. Obiectul de studiu al contabilităţii manageriale

2. Funcţiile şi rolul contabilităţii manageriale
3. Organizarea contabilităţi manageriale

1. Obiectul de studiu al contabilităţii manageriale

Contabilitatea managerială înregistrează informaţiile necesare aprecierii mersului activităţii interne,
controlului riguros şi sistematic asupra modului de utilizare a factorilor de producţie în cadrul activităţii
interne. De regulă, contabilitatea managerială se ocupă cu:
 calcularea costurilor de producţie pe produse, servicii, lucrări sau activităţi;
 determinarea diferitor marje şi rezultate analitice pe produse, servicii sau activităţi;
 furnizarea informaţiilor în stabilirea bugetelor;
 furnizarea informaţiilor pentru determinarea performanţelor (rentabilitate, productivitate, etc.) a diferitor
subdiviziuni de producţie (sectoare, secţii,).
 furnizarea de informaţii pentru stabilirea abaterilor între previziuni şi realizări;
 furnizarea datelor pentru exercitarea controlului gestionar;
 efectuarea controlului de gestiune şi luarea deciziilor gestionare.
 luarea deciziilor manageriale pe termen lung şi coordonarea dezvoltării întreprinderii.
Informaţiile contabilităţii manageriale sunt destinate exclusiv utilizatorilor interni, din care fac parte
managerii diferitor niveluri de conducere a întreprinderii (de exemplu, patronul, contabilul şef, inginerul şef,
şefii de secţie, maiştrii, etc.). Aceşti utilizatori au nevoie de informaţie contabilă pentru luarea diferitor decizii
cu caracter de producţie şi financiar. Organizarea contabilităţii manageriale este liberă. Ea este organizată în
funcţie de nevoile proprii de informare ale întreprinderii. Însă caracterul facultativ al contabilităţii de gestiune
nu trebuie absolutizat. El trebuie apreciat de pe poziţiile organelor de reglementare şi normalizare contabilă,
fiscală şi de control. În realitate, această parte a contabilităţii este un instrument absolut necesar conducerii
întreprinderii. Contabilitatea managerială nu se organizează în mod obligatoriu, în schimb marile
întreprinderi îşi definesc proceduri stricte şi detaliate privind organizarea contabilităţii manageriale, având în
vedere specificul activităţii şi nevoile interne de informare. Contabilitatea de gestiune reprezintă, doar un
mijloc de asigurare a planificării corespunzătoare, dirijării autonome şi controlului în întreprinderea
respectivă. Ea utilizează metode adaptate întreprinderii şi bazate pe criterii economice şi de gestiune, fără să
se ţină cont de cerinţele impuse prin reguli juridice sau fiscale. Înregistrarea informaţiei pentru uzul
întreprinderii nu e neapărat să se întemeieze pe dubla înregistrare. Informaţia se poate colecta pe subdiviziuni
ale întreprinderii, precum şi pe tipuri de produse sau servicii. Ea nu trebuie numaidecât să se acumuleze în
Cartea Mare. După folosirea ei de către manageri se transmite spre păstrare. Contabilitatea managerială
operează cu date privind evenimentele trecute, dar ea trebuie orientată în mod fundamental, către viitor (de
exemplu, prin întocmirea bugetelor). Ca atare, contabilitatea financiară arată, “cum a fost”, iar contabilitatea
de gestiune - “cum trebuie să fie”. Ca limbaj al oamenilor de afaceri, contabilitatea de gestiune operează cu
etalonul bănesc, însă informaţiile furnizate pot fi exprimate şi în unităţi fizice (ore – muncă, tone, bucăţi, etc.).
În contabilitatea managerială sunt des utilizate evaluările previzionale, poate chiar mult mai des, decât datele
exacte (în scop de planificare, luare a deciziilor etc.). De asemenea, contabilitatea managerială operează cu
multe informaţii de natură calitativă, adică care nu pot fi exprimate valoric şi respectiv prezintă un grad înalt
de aproximaţie. Exemplu de informaţie calitativă şi aproximativă: faptul că un client important al unei
întreprinderi nu este mulţumit de calitatea producţiei şi este pe cale să-şi caute alt furnizor – este o informaţie,
care nu este exactă şi nici nu poate fi evaluată, dar cu toate acestea este o informaţie realmente importantă.
Datorită acestui fapt, informaţiile contabilităţii de gestiune poartă un caracter subiectiv. Deoarece
contabilitatea de gestiune este o contabilitate a celor care i-au decizii la diferite niveluri de responsabilitate
privind activitatea curentă şi/sau de perspectivă, informaţiile furnizate de această contabilitate au o
periodicitate trimestrială, lunară, decadă, zilnică sau chiar pe moment, deoarece trebuie să se acţioneze
imediat asupra gestiunii, în funcţie de aceste informaţii. În contabilitatea de gestiune atenţia de bază se atrage
asupra unor subdiviziuni mai mici (secţii, ateliere, centre de consumuri) sau ale unor laturi ale activităţii.
Datele contabilităţii manageriale, se referă la rentabilitatea firmei şi sunt destinate numai administraţiei.
Scurgerea acestor informaţii ar putea să imprime luptei de concurenţă pe piaţă, un caracter necinstit, de aceia
o astfel de informaţie constituie o taină comercială şi nu trebuie să fie divulgată.
Delimitarea contabilităţii financiare şi celei manageriale este generată doar de necesitatea de a oferi
utilizatorilor externi informaţia ce se conţine în rapoartele financiare cu scopul păstrării tainei comerciale.
Totuşi, în pofida delimitării acestor două contabilităţi, pentru a obţine o informaţie completă şi la timp în
scopul luării deciziilor de conducere, contabilitatea financiară şi managerială trebuiesc aplicate în mod
complex. De exemplu, costul de producţie, calculat în contabilitatea de gestiune este folosit în contabilitatea
financiară pentru evaluarea activelor fabricate la întreprindere sau datele reflectate în contabilitatea de
gestiune sub forma consumurilor directe de materiale, consumurilor directe privind retribuirea muncii şi
consumurilor indirecte de producţie sunt utilizate în contabilitatea financiară pentru a determina costul
vânzărilor.
Trebuie de menţionat că la momentul actual, întreprinderile din Republica Moldova practică o contabilitate
integrată, prin preluarea informaţiei contabilităţii financiare şi după nevoile proprii de gestiune, fără a realiza
o separare a contabilităţii financiare de cea managerială. În aceste cazuri, informaţiile contabilităţii
manageriale sunt preluate, cel mai frecvent, sub formă de situaţii de calcule şi rapoarte. De altfel explozia
informaticii şi diversificarea structurilor de tip baze de date orientează organizarea contabilităţii firmei către
modelul contabilităţii integrate, managerii gestionând propria bază de date în funcţie de interesul decizional.
Contabilitatea de gestiune a apărut în Marea Britanie şi SUA la finele secolului XVIII, ca urmare a
dezvoltării industriilor şi concurenţei. CG a cunoscut 2 etape de dezvoltare:
 I etapă(interbelică) – cuprinsă între cele 2 războaie mondiale. În această perioadă nu exista noţiunea
de „contabilitatea managerială”, dar practica noţiunea de „contabilitatea de producţie”, care avea un
singur obiectiv – calcularea costului de producţie.
 II etapă(postbelică) – cuprinde perioada de după al 2-lea război mondial, şi anume în anii 40-50 a
apărut noţiunea de „contabilitatea managerială”, care se deosebeşte de „contabilitatea de producţie”
prin faptul că în afară de calculul costului de producţie, ea se mai ocupă şi cu begetarea, analiza,
controlul, luarea deciziilor etc.
În Republica Moldova contabilitatea managerială a fost recunoscută oficial prin intermediul Concepţiei
reformei contabilităţii Nr. 1187 din 24.12.1997. Dezvoltarea contabilităţii manageriale în Republica
Moldova se efectuează în două direcţii principale:
1. adaptarea tehnicilor şi metodelor demult aplicate în lume, care au adus utilizatorilor lor succesul
în afaceri;
2. studierea şi cercetarea tehnicilor şi metodelor relativ noi pentru întreprinderile din vest.
Contabilitatea managerială, numită şi „contabilitatea analitică” în Franţa sau „contabilitatea de gestiune”
în Romînia are rolul de a servi ca instrument în luarea deciziilor de către managerii firmei.
Contabilitatea managerială reprezintă un domeniu distinct în cadrul evidenţei contabile, avînd drept
obiectiv principal măsurarea, colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiei pentru planificare (bugetare),
calculaţie, control şi analiza executării bugetelor în scopul pregătirii rapoartelor interne pentru luarea
deciziilor manageriale.

2. Funcţiile şi rolul contabilităţii manageriale

Entitaţile economice sunt deosebit de complexe, relaţiile lor cu alte sisteme fiind foarte diversificate. După
cum ştim, contabilitatea care oferă informaţii utilizatorilor externi se numeşte contabilitate financiară; iar cea
care oferă informaţii de utilitate internă este contabilitatea managerială sau contabilitatea de gestiune
internă sau contabilitate analitică.
Contabilitatea managerială a devenit, astăzi, cea mai importantă sursă de informaţii privind activitatea
economică atât la nivelul entităţii cât şi la nivelul economiei naţionale. Astfel, apare necesitatea implementării
unor variante dezvoltate de contabilitate managerială care să permită obţinerea informaţiei contabile exacte şi
în mod deosebit să favorizeze apariţia unor noi sisteme informaţionale mai bine adaptate la nevoile
utilizatorilor interni.
Diversificarea activităţilor productive, cunoaşterea, conducerea şi dirijarea proceselor economice, impun
măsuri pentru perfecţionarea continuă a mecanismelor de conducere şi funcţionare a entităţilor economice.
Contabilitatea managerială se consideră un sistem contabil de informaţii care are în vedere să ajute
managerii şi influenţează comportamentele prin modelarea relaţiilor dintre resursele alocate consumate şi
rezultatele urmărite.
Informaţiile propuse de contabilitatea managerială trebuie să respecte unele criterii:
1) o informaţie are valoare pentru manager dacă ea contribuie la reducerea incertitudinii (îndoieli)
viitorului;
2) o informaţie suplimentară are valoare dacă poate afecta decizia respectivă;
3) o informaţie are valoare dacă ea contribuie la modificarea (cîtuş de cît) a consecinţelor unei
decizii.
 Cite odată apare intrebarea: ce aşteaptă managerii de la contabilitatea managerială:
 să permită o constatare: - lucrurile merg bine sau rău?;
 să atragă atenţia: de ce probleme trebuie să se intereseze?;
 să ajute la soluţionarea problemelor: dintre soluţiile alternative, care este cea mai bună?”.
De fapt, contabilitatea managerială, fiind orientată spre furnizarea de informaţii managerilor, se axează pe
unele funcţii-cheie ale managementului, astfel:
Planificarea: în acest proces contabilitatea managerială ajută la fixarea obiectivelor viitoare (planificare
strategică) furnizând informaţii necesare pentru luarea deciziilor referitoare la sistemele de fabricaţie adoptate,
politica de preţuri a firmei, politica comercială, cât şi în estimarea capitalului investit. În procesul de bugetare,
rolul contabilităţii manageriale este deosebit de important oferind date cu privire la evoluţia trecută a
producţiei, vânzărilor etc. În plus, ea stabileşte procedurile de bugetare, le coordonează şi ajută la articularea
funcţională, generală a sistemului de bugete. În fine, ea cumulează diferite bugete într-un buget general (adică
bugetul principal) pentru afaceri şi prezintă acest plan spre a fi aprobat de managerul de la cel mai înalt nivel
ierarhic;
În bugetare o atenţie deosebită se acordă procesului de stabilire a normelor şi normativelor optime, orientat
spre asigurarea utilizării eficiente a tuturor tipurilor de resurse. Planificarea (bugetarea) asigură stabilirea
ordinii de acţionare în viitor şi include următoarele măsuri:
 determinarea scopurilor, căutarea variantelor alternative de acţiuni;
 culegerea informaţiei privind variantele alternative de acţiuni;
 alegerea căii optime din variantele alternative de acţiuni;
 realizarea deciziilor luate.
Procesul bugetar include toate nivelurile managementului, prin urmare, el constituie o cale importantă de
comunicare între managerii de la nivelurile superioare până la cele mai de jos niveluri ale structurii
organizatorice în ceea ce priveşte obiectivele propuse şi punerea în practică a acestora, iar când bugetul este
finalizat, planurile aprobate sunt comunicate întregului personal implicat. În acest context, dacă informaţia
conţinută în buget este cu unele abateri sau dacă mesajele sunt pierdute, incorecte sau denaturate, vagi sau
neclare, decizia luată va fi cu siguranţă eronată.
Organizarea: interacţiunea contabilităţii manageriale şi a procesului organizatoric se poate prezenta astfel:
identificarea elementelor unei structuri organizatorice şi o mai bună înţelegere a metodelor de stabilire a
autorităţii şi distribuirii responsabilităţii este esenţială pentru determinarea necesarului de informaţii dintr-o
entitate economică. În schimb, informaţiile necesare definesc structura datelor colectate şi a activităţilor de
prelucrare din sistemul informaţional al contabilităţii manageriale. De aceea, determinarea structurii datelor
colectate, prelucrate şi activităţile de raportare din sistemul informaţional al contabilităţii manageriale trebuie
să fie aproape paralele cu structura organizatorică a entităţii economico-sociale pe care o deservesc. Rezultă
că, în timp ce structura organizatorică defineşte liniile de delegare a autorităţii şi responsabilităţile dintr-o
entitate economică, asigurând cadrul general de planificare, dirijare şi controlare a activităţilor pentru
atingerea unor obiective (de exemplu: maximizarea profitului etc.), contabilitatea managerială reprezintă
proiectarea şi implementarea unui sistem informaţional contabil pentru o definire şi consolidare a acestor
relaţii;
Controlul: contabilitatea managerială ajută (sprijină) procesul de verificare a modului şi a măsurii în care
obiectivele propuse au fost sau nu îndeplinite realizând raportările care trebuie să arate cum sunt realizările
actuale faţă de scopurile propuse. Controlul, ca funcţie de bază a conducerii dintr-o entitate economică,
implică urmărirea modului de implementare a politicilor, evaluarea performanţelor realizate la nivelurile din
subordine şi corectarea eventualelor dereglări, în timp ce contabilitatea managerială, ca instrument al
controlului de gestiune, furnizează informaţiile pe care se poate baza studiile şi raţionamentele ce permit
analiza abaterilor de la bugete şi luarea deciziilor corective. Astfel spus, contabilitatea managerială „asistă”
funcţia de control a managementului identificând activităţile cu „probleme” ale firmei.
La baza structurii controlului operativ stau cinci elemente principale ilustrate în fig. 1.
Controlul

Controlul Controlul Controlul Controlul Controlul

abaterilor scopurilor planurilor activităţii utilizării
obţinute activităţii (bugetelor) curente resurselor
1. Unul din cele mai slabe elemente în sistemul de gestiune este controlul (abaterilor)
divergenţilor. Divergenţile trebuie să fie formulate clar şi exact, să fie controlate pe întreaga perioadă de
planificare. Dacă ele au dat greş (nu s-au confirmat), atunci este necesar de introdus modificări în bugete şi
devize.
2. Controlul scopurilor activităţii constă în controlul metodelor de atingere a scopurilor şi
modificarea strategiilor dacă ele nu au perspectivă de realizare.
3. Controlul planurilor este compus din două etape independente:
- transformarea strategiilor definite în sarcinile planificate;
- controlul abaterilor efective de sarcinile planificate.
La prima etapă, controlului este supusă justeţea planurilor întocmite, corespunderea lor cu sarcinile propuse,
însemnătatea unor etape de planificare, perioada optimă de efectuare.
4. Controlul activităţii curente este asigurat de importanţa privind activitatea curentă, care nu este
cuprinsă în controlul scopurilor şi resurselor. La unele întreprinderi sunt elaborate „normativele lucrului
efectiv” pe care le controlează prin „metoda eliminării” abaterilor de la normative. Controlul efectuat prin
„metoda eliminării” este considerată cea mai efectivă variantă. Astfel, prin controlul efectuat managerii se
asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă şi eficacitate. Eficienţa - suma factorilor de producţie
utilizaţi pentru atingerea unui nivel de producţie. Eficacitatea - gradul de atingere a scopului. Aceasta îi
permite conducătorului să-şi concentreze atenţia asupra proceselor negative şi să depisteze problemele care
necesită soluţionare.
5. Controlul resurselor este asigurat de întocmirea devizelor utilizării resurselor şi evidenţei utilizării lor
efective.
Concluzionând, scopul contabilităţii manageriale este de a face din informaţiile şi tehnicile sale un
instrument de orientare, un consilier pentru stabilirea condiţiilor în care o entitate economico-socială îşi
desfăşoară activitatea în interior, precum şi în contextul macroeconomic. Informaţiile contabilităţii
manageriale oferă managerilor posibilitatea alegerii programelor optime şi fixarea unei anumite linii de
politică economică. La acestea se adaugă tendinţa actuală a informaţiei contabile de a deveni mai operativă
prin automatizarea calculelor de gestiune. Crearea sistemelor informaţionale pentru conducere, raţionale şi
eficiente, permit apropierea informaţiei economice în general, şi a celei contabile în special, de cerinţele
managementului modern.
O altă funcţie a contabilităţii manageriale este luarea deciziilor manageriale, ceea ce presupune
selectarea unui curs de acţiuni din câteva alternative speciale. Astfel, în baza rezultatelor obţinute, reflectate în
rapoartele operative se i-au decizii de a sancţiona activitatea nefavorabilă şi de a stimula rezultatele pozitive.
În funcţie de perioada pentru care sunt luate decizii manageriale, deosebim:
 decizii manageriale pe termen lung, denumite şi strategice;
 decizii manageriale curente sau operative.
Alegerea strategiei determină perspectiva dezvoltării întreprinderii şi prin urmare deciziile manageriale pe
care ea poate să le ea în viitor. Acestea la rîndul sau depind:
 de capacitatea întreprinderii de a previziona ritmul creşterii diferitor indicatori economico - financiari
ai întreprinderii;
 posibilitatea întreprinderii de a-şi menţine piaţa, afluxul mijloacelor băneşti pentru fiecare variantă
alternativă etc. în diferită conjunctură economică (ritmul înalt al inflaţiei, scăderea producerii,
intensificarea concurenţei, etc.)
Decizii manageriale pe termen lung au o influenţă majoră asupra situaţiei viitoare a întreprinderii şi, ca
urmare, exactitatea informaţiei despre posibilităţile întreprinderii şi mediul ei economic este foarte
semnificativă. De aceea decizii strategice trebuie să fie prerogativă a managerilor superiori.
Prerogativă a managerilor la nivelul inferior sunt deciziile curente sau operative. Luarea deciziilor
manageriale curente se bazează pe situaţia economică curentă şi evaluarea resurselor materiale, umane şi
financiare, cu care dispune întreprinderea la momentul dat. Ca exemplu de decizii manageriale curente poate
servi stabilirea preţului de vânzare a producţiei întreprinderii, determinarea cantităţii optimale de fabricare
diferitor tipuri de produse, stabilirea tipului de mas media care va fi raţional de utilizat pentru a reclama
producţia întreprinderii, etc.
Interdependenţa funcţiilor nominalizate este redată în fig. 2.
 1. Determinarea scopurilor

2. Căutarea variantelor alternative de acţiuni

3. Culegerea informaţiei privind variantele alternative de acţiuni

4. Alegerea căii optime din variantele alternative de acţiuni

5. Realizarea deciziilor luate

6. Compararea rezultatelor efective cu cele planificate

7. Luarea măsurilor privind înlăturarea abaterilor de la plan

Fig. 2 Interdependenţa funcţiilor contabilităţii manageriale

3. Organizarea contabilităţi manageriale

Organizarea contabilităţi manageriale se realizează în raport cu mărimea întreprinderii, nevoile interne
de informare şi specificul activităţii. Astfel, întreprinderile mari îşi organizează o contabilitate managerială
bazată pe proceduri detaliate şi riguroase. În schimb, în cazul firmelor mici funcţiile contabilităţii
manageriale sunt preluate adesea de contabilitatea financiară, prin detalierea şi prelucrarea informaţiilor
furnizate de acestea în funcţie de nevoile manageriale. Organizarea contabilităţii manageriale presupune şi
cunoasterea părţii tehnice a entităţii.
În teoria şi practica modernă a contabilităţii manageriale după tipul de conexiune între contabilitatea
financiară şi cea managerială, se confruntă 2 concepţii generale de organizare a acesteia şi anume:
a) concepţia organizării contabilităţii de gestiune într-un sistem conectat, integrat cu contabilitatea
financiară, realizîndu-se un singur circuit informaţional contabil, care integrează cele 2 componente, -
denumită concepţia monistă (integralistă) de organizare a contabilităţii (monism contabil);
b) concepţia organizării contabilităţii de gestiune într-un circuit complet autonom faţă de contabilitatea
financiară, - denumită concepţia dualistă de organizare a contabilităţii (dualism contabil).
În optica contabilităţii internaţionale, contabilitatea managerială şi cea financiară se realizează
concomitent, fără o scindare riguroasă a acestora. Soluţia integrării contabilităţii de gestiune în contabilitatea
financiară este destul de delicată, deoarece presupune combinarea funcţionalităţii sistemelor de conturi
specifice contabilităţii de gestiune cu funcţionalitatea conturilor de cheltuieli (clasa 7 „Cheltuieli”) şi respectiv
de venituri (clasa 6 „Venituri”) ale contabilităţii financiare.
Adversarii contabilităţii integraliste susţin că această soluţie este greu de practicat datorită interferării
înregistrărilor din contabilitatea financiară cu cele din contabilitatea managerială. Se reproşează acestei
concepţii faptul că face să dispară, respectiv să soldeze, conturile de cheltuieli şi de venit din contabilitatea
financiară, la finele fiecărei perioadei de calcul, ceea ce face dificilă întocmirea şi prezentarea contului 351
„Rezultatul financiar total” din contabilitatea financiară. Un astfel de subsistem este folosit de majoritatea
întreprinderilor industriale din Marea Britanie, Canada, Republica Moldova, etc.
Avantajul: reducerea volumului de muncă aferent contabilităţii.
Dezavantajul: scurgerea informaţiilor considerate confidenţiale.
Se acceptă totuşi această concepţie poate fi practicată cu succes de către unităţi economice specializate în
comerţ şi turism, unde nu se pune cu predilecţie problema costului de producţie, ci doar determinarea
rezultatelor economico-financiare pe grupe de mărfuri.
 Contabilitatea dualistă constă în prelucrarea distinctă a informaţiilor de către cele două contabilităţi,
fiecare din ele urmărind validarea obiectivelor sale specifice, putându-se merge până la organizarea şi
conducerea fiecărei contabilităţi în birouri distincte.
Această concepţie satisface cerinţele producţiei şi este orientată spre perfecţionarea calculaţiei şi a
controlului asupra consumurilor. Ea prevede utilizarea unor sisteme de conturi ale contabilităţii manageriale
independente de cele ale contabilităţii financiare, utilizând conturi-perechi cu aceeaşi denumire care au o
structură opusă şi se reflectă „ca într-o oglindă”. Astfel în contabilitatea financiară consumurile sunt grupate
pe elemente economice, cheltuielile şi veniturile sunt urmărite după natura lor economică, iar în contabilitatea
managerială consumurile, cheltuielile şi veniturile sunt grupate pe centre de consumuri (întreprindere,
producţie, hală, sector, brigadă) şi obiecte de calculaţie (produse finite, lucrări executate şi servicii prestate).
Un astfel de subsistem este folosit în ţările cu o reglementare strictă a contabilităţii din partea statului (Franţa,
Belgia, România, etc.).
Avantajul: asigură o confidenţialitate mai înaltă a informaţiilor contabile.
Dezavantajul:. majorarea volumului de muncă contabil şi, respectiv a cheltuielilor de deservire a
departamentului „Contabilitate”, datorită faptului că documentele primare se prelucrează dublu, o dată pentru
necesităţile contabilităţii manageriale şi a doua oară pentru cele ale contabilităţii financiare.
Organizarea contabilităţii manageriale din punct de vedere tehnic poate fi prezentată astfel:

Procesul de aprovizionare Procesul de producţie Procesul de livrare

Căutarea furnizorilor optimali Eliberarea din depozit a Căutarea clienţilor,
bunurilor în sectoarele de cumpărătorilor optimali
producţie şi pentru alte
necesităţi, perfectîndu-se prin
bon de consum, fişa limită de
consum, dispoziţie de
livrare, ş.a.
Încheierea contractelor Deasemenea în acest proces Încheierea contractelor
comerciale de cumparare a contabilitatea face unele comerciale de vânzare a
bunurilor necesare calcule legate nemijlocit de produselor şi serviciilor
Emiterea comenzilor către acest proces: repartizarea Primirea comenzilor de la
furnizori prin elaborarea consumurilor directe de cumpărători prin elaborarea
contului factură de catre materiale*, calculul salariilor contului factură spre plată
furnizori şi contribuţiilor, calcularea
Achiziţionarea bunurilor uzurii mijloacelor fixe, Livrarea produselor, serviciilor
procurate care trebuie să fie amortizării*, repartizarea către clienţi pe bază de
însoţite de facturi, certificate consumurilor de producţie facturi, anexîndu-se
de calitate, acte de auxiliare şi indirecte, certificate de calitate, acte de
îndeplinire a serviciilor. îndeplinire a serviciilor
Bunurile achiziţionate se
depozitează întocmindu-se nu
bon de intrare Bunurile fabricate se
În baza contului factură se depozitează întocmindu-se În baza contului factură emis
achită datoria către furnizori Raport de fabricaţie, Bon de se încasează datoria
prin emiterea ordinului de lucru în acord, Foaia de cumpărătorilor prin emiterea
plată prin bancă marşrut de către ei a ordinului de
plată prin bancă
Contabilitatea în acest proces Contabilitatea în acest proces Contabilitatea în acest proces
determină costul de achiziţie determină costul de producţie determină costul vânzărilor
a bunurilor procurate şi a bunurilor fabricate sau (Contul 711)
serviciilor primite (Contul serviciilor prestate (Contul
211, 213, 217) 811, 812, 813)

Fig. 3 Organizarea contabilităţii manageriale din punct de vedere tehnic