Sunteți pe pagina 1din 3

CURS BOLI INFECTIOASE 5

INFECTIA HIV, HEPATITELE VIRALE ACUTE A, B SI C, RABIA, TETANOSUL.


INFECTIA HIV
Infectia HIV este o boala infectocontagioasa determinate de infectia cu unul din cele doua virusuri ale
imunodeficientei umane – HIV 1 si HIV 2, caracterizata de o evolutie de lunga durata in care are loc
degradarea treptata a imunitatii.
Sindromul de imunodeficienta dobandita –SIDA (AIDS) reprezinta stadiul final al infectiei HIV cu
imunodepresie accentuata si manifestarile clinice ale acesteia – infectii oportuniste si neoplazii.
Etiologie - Virusurile HIV apartin familiei Retrovirusurilor.HIV 1 este cel mai frecvent .HIV 2 este mai
frecvent in Africa de Vest si determina o evolutie mai lenta a bolii. Originea virusului par sa fie
virusurile SIV (simian) provenind de la cimpanzei.
Epidemiologie: Infectia HIV este o pandemie (toata planeta). In 2008 existau 33,4 milioane de oameni
infectati cu HIV. Numarul de cazuri noi este de aproximativ 2,7 milioane /an iar decesele sunt de 2
milioane /an.In Romania in 2009 existau 9851 de cazuri raportate, din care 7560 sub tratament.
Sursa de contaminare este exclusiv umana. Contagiozitatea este prezenta in orice stadiu dar este
direct proportionala cu viremia pacientului.
Modalitati de transmitere:
1. Contact sexual – cea mai frecventa cale de contaminare – 75% din cazuri. Transmiterea se face atat
prin contacte homosexuale cat si heterosexuale. Transmiterea sexuala a HIV este influentata de
numarul partenerilor sexuali, de prevalenta infectiei in populatie, de factori biologici si
comportamentali. Riscul de contaminare in cadrul unui contact sexual oscileaza intre 0,1 – 0,82%.
Factori favorizanti ai infectiei HIV :
- Contagiozitatea partenerului – concentratia HIV in secretiile genital este direct proportional cu
viremia. Stadiile finale ale bolii sunt mai contagioase.
- Prezenta de leziuni la nivelul mucoaselor genitale sau anale – infectiile cu Chlamydia sau Herpes
simplex tip 2, gonoreea, hemoroizi, fisuri anale.
2. Prin sange contaminat – administrarea de sange sau produse din sange, transplante de organe,
contact direct si mai ales prin utilizarea de obiecte contaminate.
- Riscul de transmitere prin transfuzii a scazut foarte mult in ultimii ani prin testarea donatorilor.
- Utilizarea de droguri injectabile creste foarte mult riscul infectarii datorita utilizarii in comun a
acelor de seringa, la care se adauga riscul dat de modificarea comportamentului sexual. Depinde de
frecventa injectarilor, utilizarea in comun a acelor, numarul de parteneri si prevalenta infectiei in
populatie.
- Tatuajele, piercingul si manichiura constituie o alta cale posibila de contaminare.
- Contactul direct cu sangele infectat are un risc de sub 0,1% de contaminare dar creste daca exista
leziuni cutanate.
3. Transmiterea vertiala – materno-fetala – apare intrauterine, intrapartum (in timpul nasterii) sau
postpartum (dupa nastere). Oscileaza de la 13 la 40% si este mult mai redusa la HIV 2 – 4%.Viremia
maternal este cel mai important factor de infectiozitate. Cezariana reduce mult riscul de
infectare.Dupa nastere infectia poate fi data de alaptarea la san.
Patogeneza: Infectia HIV induce o imunodepresie progresiva prin afectarea LIMFOCITELOR T – CD4
care au un rol central in reglarea functiilor immune.
Indiferent de modul de patrundere in organism virusul HIV, fie direct in circulatia sangvina fie de la
nivelul mucoaselor el ajunge in TESUTURILE LIMFOIDE care vor reprezenta sediul principal al infectiei
si al replicarii virale.
Etapele infectiei cu HIV:
Faza acuta – odata ajuns in tesuturile limfoide are loc prima multiplicare virala cu cresterea brusca a
viremiei si diseminarea virala in alte organe limfoide, system nervos si alte tesuturi.La 50% dintre cei
infectati se manifesta , la 2-3 saptamani postinfectie, sindromul clinic retroviral acut, asemanator
unei mononucleoze infectioase. Numarul limfocitelor CD 4 scade brusc in aceasta etapa cu risc de
infectii oportuniste.In aceasta faza apar limfocitele T CD8 specifice antiHIV care lizeaza celulele
infectate sis cad viremia plasmatica producand intrarea in asa numita faza de echilibru cu mentinerea
unei replicari virale si a unei viremii scazute pentru multi ani.
Faza cronica – dureaza aproximativ 10 ani, este clinic asimptomatica si evolueaza cu deteriorarea
gradata a imunitatii si mecanismelor de limitare a infectiei. Tesuturile limfoide sunt principalul
rezervor al infectiei, in care exista virusul sechestrat de celulele imunitare, dar care continua sa
infecteze alte limfocite CD 4.In fazele finale structura ganglionilor limfatici se degradeaza si controlul
replicarii virale este pierdut.Afectarea limfocitelor T CD 4 atat prin scaderea numarului lor cat si prin
modificarile functionale induse de virus reprezinta caracteristica patogenetica a infectiei cu HIV.
Numarul limfocitelor CD 4 circulante reprezinta masura “competentei imune” la un pacient cu HIV.
Faza de infectie HIV avansata – SIDA – este etapa finala a bolii, cu imunodepresie severa, NUMARUL
LIMFOCITELOR CD 4 SCADE SUB 200/MM3 iar viremia creste foarte mult. Apar manifestarile clinice
ale infectiilor oportuniste care produc in final decesul pacientului.
Tablou clinic:
Sindromul retroviral acut – apare la 50-70% dintre infectati la 3-6 saptamani de la infectie.Seamana
cu tabloul unei mononucleoze infectioase cu febra, angina, adenopatie, artralgii, mialgii, cefalee,
varsaturi, eruptii cutanate.Rar poate afecta sistemul nervos cu aparitia de meningite.
Stadiul asymptomatic urmeaza dupa sindromul retroviral si poate dura si 10 ani.PERSISTA O
ADENOPATIE GENERALIZATA. Nivelul limfocitelor este normal dar incepe sa scada cu 50
celule/mm3/an.
Stadiul symptomatic timpuriu – Limfocitele CD 4 sunt intre 500-200 cel/mm3.Apar simptome
nespecifice – febra persistenta, peste 1 luna, diaree mai mult de o luna, scadere in greutate > 10%
nejustificata.Apar infectii oportuniste minore – candidoze, leucoplazia paroasa a limbii, zona zoster,
moluscum contagiosum.
Stadiul tardiv –SIDA – Limfocitele CD 4 sunt < 200 cel/mm3. Apar infectiile oportuniste majore si
neoplaziile.
Infectiile oportuniste pot fi cu:
1.Protozoare – Toxoplasmoza – determina encefalita, Criptosporidioza – diaree acuta trenanta,
pancreatita, Pneumocystis carinii – pneumonie interstitiala severa cu insuficienta respiratorie acuta.
2.Fungi – Candidoza – forme severe, Criptococoza – meningite si pneumonie, Histoplasmoza –
menigite.
3.Virale – Citomegalovirus – retinita cu cecitate, afectari digestive, virusurile Herpes simplex – leziuni
persistente cutanato-mucoase si sistemice.Virusul Epstein Barr – mononucleoza severa si limfoame.
Virusul varicelo zosterian – Zona zoster severa si afectare system nervos. Virusul herpetic uman 8 –
sarcom Kaposi si limfoame.
4. Bacteriene – una din cauzele majore de deces in SIDA. Cele mai frecvente sunt gastroenterite,
pneumonii si sepsis.
Cele mai severe infectii apar la Pneumococ, Stafilococ aureus, Salmonella, Campylobacter si
Pseudomonas.
Tuberculoza in SIDA poate fi atat primoinfectie cat si reactivare.Riscul este de 25-30 de ori mai mare
si formele sunt severe.Apar si infectii cu Mycobacterii atipice – Mycobacterium avium.
Afectiunile tumorale: - creste riscul dezvoltarii proportional cu reducerea limfocitelor CD 4.
Sarcomul Kaposi – cu afectare cutanata, a mucoaselor si viscerelor.Foarte frecvent la homosexualii
infectati.(virusul herpetic uman 8).Noduli rosii cutanti sau la nivelul intestinului sau a altor organe.
Limfoamele sistemice non- Hodgkin – de 120 de ori mai frecvente.Limfoamele cu celule B sunt mai
frecvente.Virusul Epstein Barr are implicare in dezvoltarea lor.Mai ales in dezvoltarea limfomului
primar al sistemului nervos central.
Displaziile de col uterin si anal – associate infectiei cu virusuri papilloma.
Diagnosticul infectiei cu HIV:
Grupe populationale de risc : homosexuali, persoanele cu parteneri sexuali multiplii (prostituate),
neutilizarea prezervativelor, toxicomani (droguri injectabile), hemofilici (transfuzii), sugari din mame
seropositive.
Suspiciune clinica – aparitia de manifestari clinice sugestive – adenopatie generalizata, manifestari
ale infectiilor oportuniste.
Testarea serologica – se face numai dupa consiliere psihologica!
Testarea standard – 2 teste ELISA si un test Western Blot de confirmare.
Detecteaza anticorpii fata de antigenele virale HIV.
Sensibilitate si specificitate de 98%.
Tratament – terapia antiretrovirala cuprinde administrarea continua a cel putin 3 medicamente
antivirale. Terapia antiretrovirala NU ofera vindecare dar au transformat boala intr-o boala cronica
controlabila pe o perioada indelungata de timp.
Medicamentele cele mai utilizate sunt : Efavirenz, Nevirapina, Ritonavir, Lopinavir.
Initierea terapiei se face in functie de nivelul viremiei, la pacienti simptomatici, la cei asimptomatici
cand limfocitele CD 4 scad sub 200/mm3.Tratamentul se monitorizeaza in permanenta la fiecare 3
luni. Reducerea eficientei terapiei apare ca urmare a dezvoltarii rezistentei si necesita test de
rezistenta virala si introducerea unui alt preparat.