Sunteți pe pagina 1din 17

MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII GRUP SCOLAR TEHNOLOGIC ‘ION MINCU’, TG-JIU

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA COMPETENȚELOR PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR:

Prof.ing.ADRIANA COSTREIE

ABSOLVENT:

CALOTĂ ANA MARIA

CALIFICAREA PROFESIONALĂ:

TEHNICIAN OPERATOR TEHNICĂ DE CALCUL

ANUL ABSOLVIRII:2009-2010

ASAMBLARI NEDEMONTABILE ASAMBLARI PRIN PRESARE

CUPRINS

ARGUMENT

4

Cap.1

Asamblarea prin presare

6

1.1 Aspecte generale

6

1.2.Asamblări prin încălzire sau răcire

7

1.3.Asamblarea prin răcirea piesei interioare

8

1.4.Asamblări prin mandrinare

10

1.5.Asamblări prin deformare

11

1.6. Asamblări prin răsfrângere

12

1.7.Îmbinări prin falţ

13

1.8.Asamblări prin nervurare

13

Cap.2

.Avantajele şi dezavantajele operaţiei de asamblare prin

13

presare

2.1.Avantaje

13

2.2.Dezavantaje

14

Cap.3.

Caracteristicile mecanice şi tehnologice ale materialelor

14

pieselor presate Măsuri de tehnică a securităţii muncii

16

Bibliografie

17

Argument

Majoritatea aparatelor, maşinilor şi instalaţiilor se compun dintr-o serie de piese şi subansambluri. In foarte multe cazuri, acestea trebuie să se încadreze în anumite limite de abateri dimensionale, care ţin atât de construcţie,dar şi de modul în care ele lucrează împreună. Asamblarea este îmbinarea a două sau mai multe piese definitiv prelucrate într-o anumită succesiune, astfel încât ele să formeze un produs finit care să corespundă din punct de vedere tehnic scopul pentru care a fost proiectat. Procesul de asamblare reprezintă etapa finală a procesului tehnologic şi este executat în general în aceeaşi întreprindere în care au fost executate piesele. In situaţi speciale, asamblarea ( sau asamblarea parţială ) se face la locul de utilizare a produsului. Procesul tehnologic de asamblare cuprinde totalitatea operaţiilor de îmbinare a pieselor, verificare a poziţiei lor şi recepţia după asamblarea definitivă, având drept scop final obţinerea unui produs care să corespundă în totalitatea activităţii pentru care a fost proiectat. Operaţia de asamblare reprezintă partea procesului tehnologic de montare care se execută la acelaşi loc de muncă de către un singur muncitor sau de o echipă de muncitori,pentru obţinerea unui subansamblu sau pentru reunirea mai multor subansambluri. Operaţia de asamblare este unitatea de bază folosită la planificarea producţiei, iar stabilirea corectă a duratei şi succesiunii operaţiilor are influenţă directă asupra productivităţi şi preţul de cost pe produs. Faza de asamblare reprezintă partea de operaţie care se execută la o îmbinare folosind aceleaşi scule,dispozitive şi instrumente de măsurat ,aplicând aceeaşi metodă de lucru. Mânuirea reprezintă mişcarea executată de muncitor în timpul pregătirii operaţiei de montare sau în timpul montării. Pentru faze şi operaţii se realizează fişe tehnologice în care sunt prevăzute S.D.V. - urile, utilajele folosite, dar şi inscripţiile de control.

Asamblările nedemontabile sunt asamblările pentru a căror desfacere este necesară distrugerea parţială sau totală a organului de asamblare sau a pieselor componente. Aceste asamblări au ca avantaje: costuri scăzute, simplitatea operaţiilor tehnologice, forma constructivă şi gabaritul redus. Asamblările nedemontabile pot fi:

-asamblări nedemontabile fără organ de asamblare -asamblări la care este folosit un organ de asamblare Asamblarea prin presare se obţine prin presarea a două piese astfel încât între acestea să apară forţe de strângere care să ducă la blocarea mişcării lor de relative. Asamblarea se poate face:

-prin presarea transversală -prin presarea longitudinală Îmbinările prin presare se execută în scopul asigurării transmiterii unui cuplu Mt care solicită îmbinarea.

Cap.1Asamblarea prin presare 1.1 Aspecte generale

Operaţiile de presare se deosebesc după scopul prelucrării, temperatura metalului şi mediul de aplicare a forţei. După scopul prelucrării, operaţiile se împart în:

-operaţii de tăiere -operaţii de deformare Prelucrarea metalelor prin tăiere are ca scop separarea parţială sau totală a unei părţi din metalul prelucrat. Prelucrarea metalelor prin deformare are ca scop modificarea formei iniţiale a metalului de prelucrat, masa acestuia rămânând practic constantă. După temperatura de prelucrare , operaţiile de presare se împart în:

-prelucrări la rece şi prelucrări la cald Prin prelucrarea la rece se înţelege orice prelucrarea la o temperatură inferioară punctului de recristalizare a metalului, de obicei la temperatura ambiantă. Prin prelucrarea la cald se înţelege orice prelucrare efectuată la o temperatură superioară punctului de recristalizare a metalului. Acest lucru este necesar atât pentru reducerea eforturilor de tăiere şi deformare, cât şi pentru crearea condiţiilor de deformare plastică a metalelor care în stare la rece nu se prelucrează. După modul de aplicare a forţei, prelucrarea metalelor prin presare se împart în: prelucrări cu şoc şi fără şoc. Prelucrările cu şoc se realizează sub acţiunea unui ciocan, iar cel fără şoc sub acţiunea unei prese. Pentru ca îmbinarea să corespundă din punct de vedere mecanic, este necesar ca momentul la care trebuie să reziste îmbinarea, Mt să fie mai mare sau cel puţin egal cu momentul transmis de asamblare. Mt = kFr, unde : k = coeficientul de siguranţă k = 1,5… 2; ..

r = raza nominală a pieselor care se asamblează Forţa de presare dintre piesele asamblate este dată de relaţia:

F = µ·π·d/p [daN] unde µ - coeficientul de frecare dintre piesele asamblate d – diametrul nominal al celor două suprafeţe (cm)

1.2.Asamblări prin încălzire sau răcire

Asamblarea prin încălzire. Se execută prin încălzirea piesei cuprinzătoare, ceea ce permite introducerea uşoară a piesei cuprinse în alezajul său, datorită fenomenului de dilatare.

r = raza nominală a pieselor care se asamblează Forţa de presare dintre piesele asamblate este

Asamblare prin încălzire

După prelucrare, la temperatura mediului ambiant, diametrul piesei interioare d1 este mai mare decât diametrul găurii d. După încălzirea piesei găurite , diametrul acesteia devine mai mare decât diametrul arborelui şi montajul devine posibil. La răcire, datorită contracţiei piesa exterioară va strânge piesa pe diametrul D. Operaţia poartă denumirea de frecare şi este folosită la montajul

bandajului roţilor la vagoanele de cale ferată. Temperatura la care este încălzită piesa cuprinzătoare este dată de

relaţia:

t = td + ta + ts

(°C)

unde:

td – temperatura necesară dilatării alezajului pentru a obţine o anumită strângere S. Ea este dată de relaţia:

ta = S/x1 d1 ta – temperatura mediului în care se lucrează ts – temperatura de siguranţă. Se ţine seama că piesa se răceşte în timpul transportului de la locul de încălzire la locul de asamblare. Valorile recomandate pentru coeficientul de dilatare termică liniară sunt următoarele:

Material

Coeficient de dilatare [grdˉ¹]

Oţel

12

· 10ˉ

Fontă

 

10,5 · 10 ˉ

Bronzuri cu staniu

 

17 · 10 ˉ

Alamă

18

· 10ˉ

Aliaje de aluminiu

 

23 · 10ˉ

1.3.Asamblarea prin răcirea piesei interioare

Metoda se aplică atunci când piesa cuprinzătoare este voluminoasă sau are o configuraţie mai complexă. În aceste situaţii, montajul se realizează prin răcirea piesei cuprinse în instalaţii speciale. Fenomenul care stă la baza procedeului este contracţia piesei o dată cu scăderea temperaturii.

unde: td – temperatura necesară dilatării alezajului pentru a obţine o anumită strângere S. Ea este

Pentru calculul temperaturii de răcire se folosesc aceleaşi relaţii ca la încălzirea pieselor cu deosebirea că valoarea coeficientului de contracţie la răcire α , se va lua din tabelul de mai jos:

Materialul

 

Oţel

Coeficientul de contracţie -8,5 · 10ˉ

Fontă

-8,6 · 10ˉ

Bronz

-14,2 · 10ˉ

Alamă

-16,7 · 10ˉ

Aliaje de aluminiu

-18,6 · 10ˉ

Încălzirea pieselor se face în baie de apă, ulei mineral sau ulei de ricin. Baia este prevăzută cu o plasă de sârmă pentru ca piesele încălzite să nu intre în contact cu fundul băii sau cu elementele de încălzire.

Pentru calculul temperaturii de răcire se folosesc aceleaşi relaţii ca la încălzirea pieselor cu deosebirea că

În unele cazuri este mai convenabil ca încălzirea pieselor să se facă folosind rezistenţe electrice sau prin inducţie.

1.4.Asamblări prin mandrinare Asamblările prin mandrinare sunt folosite atunci când este necesar să se asigure o

1.4.Asamblări prin mandrinare

Asamblările prin mandrinare sunt folosite atunci când este necesar să se asigure o bună etanşare între piesele îmbinate. Operaţia se realizează prin lărgirea radială a piesei cuprinse sau prin comprimarea piesei cuprinzătoare. Ea se realizează folosind dispozitive şi scule specializate.

1.4.Asamblări prin mandrinare Asamblările prin mandrinare sunt folosite atunci când este necesar să se asigure o

Operaţia de mandrinare se poate executa manual sau mecanic. Mandrinarea manuală se aplică de obicei ţevilor cu pereţi sau celor din alamă sau cupru. Mandrinarea mecanizată se aplică ţevilor cu pereţi groşi, folosindu-se un dispozitiv de mandrinare.

1.5.Asamblări prin deformare

Asamblările prin deformare sunt realizate prin deformări remanente ale uneia sau ale ambelor piese realizate prin apăsare. Asamblările prin deformare sunt specifice industriei de aparate de măsurat, industriei tehnice şi de calculatoare. Asamblări prin urechi. Metoda constă în îndoirea sau răsucirea unor urechi în decupările corespunzătoare piesei pereche. În acest fel, piesele sunt asigurate împotriva deplasărilor reciproce. Deoarece la îmbinările prin urechi asigurarea de formă este ceva mai slabă datorită elasticităţii materialului, se recomandă folosirea asamblărilor cu urechi răsucite.

1.6. Asamblări prin răsfrângere Se mai numesc asamblări pe contur închis: permit îmbinarea a două sau

1.6. Asamblări prin răsfrângere

Se mai numesc asamblări pe contur închis: permit îmbinarea a două sau a

mai multor piese prin răsfrângerea marginilor uneia din piese peste cealaltă. La acest tip de asamblare asigurarea se realizează prin formă.

1.6. Asamblări prin răsfrângere Se mai numesc asamblări pe contur închis: permit îmbinarea a două sau

1.7.Îmbinări prin falţ

Se deosebesc de îmbinările prin răsfrângere prin faptul că ambele piese se

îndoaie la locul de asamblare.

1.8.Asamblări prin nervurare Se realizează prin îmbinarea unei nervuri pe una sau pe ambele piese asamblate.

1.8.Asamblări prin nervurare

Se realizează prin îmbinarea unei nervuri pe una sau pe ambele piese

asamblate. Caracteristic este faptul că această metodă de asamblare nu poate fi aplicată decât pentru piesele executate din metale moi.

Cap.2.Avantajele şi dezavantajele operaţiei de asamblare prin presare

2.1.Avantaje:

-obţinerea unei productivităţi mari, deci a unui cost redus, utilajul necesar presării fiind de mare randament

-posibilitatea de a folosi muncitori cu calificare inferioară, deoarece deservirea pieselor este simplă.

-obţinerea unor piese cu un înalt grad de precizie, ceea ce asigură interschimbabilitatea acestora în ansamblele în care sunt montate -pierderi mici de material, realizate printr-o elaborare corectă a proceselor tehnologice -condiţii favorabile pentru mecanizarea şi automatizarea proceselor de producţie -îmbunătăţirea proprietăţilor tehnologice a metalelor prin presare.

2.2.Dezavantaje

-operaţia necesită o pregătire a fabricaţiei mai costisitoare decât alte procedee tehnologice, devenind astfel necesară la producţia de serie mică sau mijlocie. -operaţiile de presare la rece pot fi aplicate atât metalelor feroase (oţel carbon obişnuit, oţel carbon de calitate, oţel aliat) cât şi metalelor neferoase (cupru, alamă, aluminiu, etc.) cu condiţia ca acestea să se poată prelucra uşor şi să aibă şi proprietăţile impuse de piesa finită.

Cap.3 Caracteristicile mecanice şi tehnologice ale materialelor pieselor presate

Pentru a putea alege materialul corespunzător unui proces tehnologic de presare este nevoie să se determine proprietăţile mecanice şi tehnologice ale materialului. Proprietăţile mecanice ale materialului care determină capacitatea de deformare sunt:

-rezistenţa la rupere -rezistenţa la curgere -alungirea -gâtuirea Aceste mărimi se determină prin ruperea unei epruvete, supusă unei sarcini progresive de tracţiune, aplicate în sensul longitudinal al ei. Pentru table şi benzi sub 5mm grosime folosite în mod curent pentru operaţia de ambutisare.

Grosimea

Lungimea

Lungimea

Lungimea

Lăţimea

Lungimea

Lăţimea

tablei

totală minimă

calibrată

între

porţiunii

minimă a

capului

Lt=Lc+2h+30

minimă

repere

calibrate

capului

Lc=L0+10

Sub 0,2

 
  • 140 20

30

       

0,2 la 0,5

  • 150 30

40

  • 15 40

20

0,5 la 2,0

  • 190 50

60

2,0 la 5,0

  • 220 80

90

  • 20 50

30

Dimensiunile epruvetelor pentru table şi benzi sub 5mm grosime, în mm

Epruvetele confecţionate conform normelor stabilite se supun ruperii la maşina de tracţiune. În acest scop se măsoară secţiunea epruvetei S0 şi lungimea dintre repere L0. Se citeşte pe cadranul maşinii forţa corespunzătoare la rupere Pr după care se măsoară secţiunea finală Su şi lungimea dintre repere Lu aşezându-se părţile epruvetei rupte cap la cap.

__

Pe baza măsurărilor făcute se determină rezistenţa la rupere şi gâtuirea Ψ conform relaţiilor:

__

alungirea

Măsuri de tehnică a securităţii muncii

La operaţiile de presare se întâmplă cele mai frecvente accidente, care constituie în general în prinderea mâinii muncitorului între ponsorul şi inelul matriţei şi mai rar între părţile rotative ale maşinii. Aceste accidente se datorează următoarelor cauze:

-pornirea neaşteptată a maşinii datorită acţionării din greşeală a manetei sau a pedalei de pornire

-introducerea sau scoaterea piesei în timp ce se prelucrează -pornirea piesei de către conducătorul maşinii, fără a se asigura dacă ajutorul său a scos mâinile de sub berbec. Pentru prevenirea pornirii neaşteptate, pedala trebuie prevăzută cu apărătoare laterală şi superioară. Pentru a evita eventualele accidente presele sunt prevăzute cu dublă acţiune, astfel încât muncitorul să fie ocupat cu ambele mâini atunci când porneşte maşina. La operaţiile de tăiere se utilizează mănuşi de protecţie.

Bibliografie

1.Constantinescu D. Creţu, M. Tehnologia construcţiilor metalice, Editura didactică şi pedagogică Bucureşti 1966.

3.Gheorghe I. şi colaborator, Utilajul şi tehnologia meseriei – tehnologia asamblărilor şi montajul manual editura didactică şi pedagogică Bucureşti

1922.

4. N.Atanariu, Gheorghe Zgură şi alţii, Tehnologia prelucrării metalelor E.D.P. Bucureşti 1978

5.Vasile Popescu şi alţii – Utilajul şi tehnologia meseriei prelucrărilor în sectoarele calde E.D.P., Bucureşti 1993.