MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI INOVARII

GRUP SCOLAR TEHNOLOGIC ‘ION MINCU’, TG-JIU

PROIECT PENTRU CERTIFICAREA

COMPETENȚELOR PROFESIONALE

ÎNDRUMĂTOR: ABSOLVENT:
Prof.ing.ADRIANA COSTREIE CALOTĂ ANA MARIA

CALIFICAREA PROFESIONALĂ:
TEHNICIAN OPERATOR TEHNICĂ DE CALCUL
 ANUL ABSOLVIRII:2009-2010

ASAMBLARI NEDEMONTABILE

ASAMBLARI PRIN PRESARE

2
 CUPRINS

ARGUMENT 4
Cap.1 Asamblarea prin presare 6
1.1 Aspecte generale 6
1.2.Asamblări prin încălzire sau răcire 7
1.3.Asamblarea prin răcirea piesei interioare 8
1.4.Asamblări prin mandrinare 10
1.5.Asamblări prin deformare 11
1.6. Asamblări prin răsfrângere 12
1.7.Îmbinări prin falţ 13
1.8.Asamblări prin nervurare 13
Cap.2 .Avantajele şi dezavantajele operaţiei de asamblare prin 13
presare
2.1.Avantaje 13
2.2.Dezavantaje 14
Cap.3. Caracteristicile mecanice şi tehnologice ale materialelor 14
pieselor presate
Măsuri de tehnică a securităţii muncii 16
Bibliografie 17

Argument

3
 Majoritatea aparatelor, maşinilor şi instalaţiilor se compun dintr-o serie de
piese şi subansambluri. In foarte multe cazuri, acestea trebuie să se încadreze în
anumite limite de abateri dimensionale, care ţin atât de construcţie,dar şi de
modul în care ele lucrează împreună.
Asamblarea este îmbinarea a două sau mai multe piese definitiv prelucrate
într-o anumită succesiune, astfel încât ele să formeze un produs finit care să
corespundă din punct de vedere tehnic scopul pentru care a fost proiectat.
Procesul de asamblare reprezintă etapa finală a procesului tehnologic şi
este executat în general în aceeaşi întreprindere în care au fost executate piesele.
In situaţi speciale, asamblarea ( sau asamblarea parţială ) se face la locul de
utilizare a produsului. Procesul tehnologic de asamblare cuprinde totalitatea
operaţiilor de îmbinare a pieselor, verificare a poziţiei lor şi recepţia după
asamblarea definitivă, având drept scop final obţinerea unui produs care să
corespundă în totalitatea activităţii pentru care a fost proiectat.
Operaţia de asamblare reprezintă partea procesului tehnologic de montare
care se execută la acelaşi loc de muncă de către un singur muncitor sau de o
echipă de muncitori,pentru obţinerea unui subansamblu sau pentru reunirea mai
multor subansambluri.
Operaţia de asamblare este unitatea de bază folosită la planificarea
producţiei, iar stabilirea corectă a duratei şi succesiunii operaţiilor are influenţă
directă asupra productivităţi şi preţul de cost pe produs. Faza de asamblare
reprezintă partea de operaţie care se execută la o îmbinare folosind aceleaşi
scule,dispozitive şi instrumente de măsurat ,aplicând aceeaşi metodă de lucru.
Mânuirea reprezintă mişcarea executată de muncitor în timpul pregătirii
operaţiei de montare sau în timpul montării. Pentru faze şi operaţii se realizează
fişe tehnologice în care sunt prevăzute S.D.V. - urile, utilajele folosite, dar şi
inscripţiile de control.

4
 Asamblările nedemontabile sunt asamblările pentru a căror desfacere este
necesară distrugerea parţială sau totală a organului de asamblare sau a pieselor
componente.
Aceste asamblări au ca avantaje: costuri scăzute, simplitatea operaţiilor
tehnologice, forma constructivă şi gabaritul redus.
Asamblările nedemontabile pot fi:
-asamblări nedemontabile fără organ de asamblare
-asamblări la care este folosit un organ de asamblare
Asamblarea prin presare se obţine prin presarea a două piese astfel încât
între acestea să apară forţe de strângere care să ducă la blocarea mişcării lor de
relative.
Asamblarea se poate face:
-prin presarea transversală
-prin presarea longitudinală
Îmbinările prin presare se execută în scopul asigurării transmiterii unui
cuplu Mt care solicită îmbinarea.

Cap.1Asamblarea prin presare

1.1 Aspecte generale

5
 Operaţiile de presare se deosebesc după scopul prelucrării, temperatura
metalului şi mediul de aplicare a forţei.
După scopul prelucrării, operaţiile se împart în:
-operaţii de tăiere
-operaţii de deformare
Prelucrarea metalelor prin tăiere are ca scop separarea parţială sau totală a
unei părţi din metalul prelucrat.
Prelucrarea metalelor prin deformare are ca scop modificarea formei
iniţiale a metalului de prelucrat, masa acestuia rămânând practic constantă.
După temperatura de prelucrare , operaţiile de presare se împart în:
-prelucrări la rece şi prelucrări la cald
Prin prelucrarea la rece se înţelege orice prelucrarea la o temperatură
inferioară punctului de recristalizare a metalului, de obicei la temperatura
ambiantă.
Prin prelucrarea la cald se înţelege orice prelucrare efectuată la o
temperatură superioară punctului de recristalizare a metalului. Acest lucru este
necesar atât pentru reducerea eforturilor de tăiere şi deformare, cât şi pentru
crearea condiţiilor de deformare plastică a metalelor care în stare la rece nu se
prelucrează.
După modul de aplicare a forţei, prelucrarea metalelor prin presare se
împart în: prelucrări cu şoc şi fără şoc.
Prelucrările cu şoc se realizează sub acţiunea unui ciocan, iar cel fără şoc
sub acţiunea unei prese.
Pentru ca îmbinarea să corespundă din punct de vedere mecanic, este
necesar ca momentul la care trebuie să reziste îmbinarea, Mt să fie mai mare
sau cel puţin egal cu momentul transmis de asamblare.
Mt = kFr,
unde : k = coeficientul de siguranţă k = 1,5…..2;

6
 r = raza nominală a pieselor care se asamblează
Forţa de presare dintre piesele asamblate este dată de relaţia:
F = µ·π·d/p [daN]
unde µ - coeficientul de frecare dintre piesele asamblate
d – diametrul nominal al celor două suprafeţe (cm)

1.2.Asamblări prin încălzire sau răcire

Asamblarea prin încălzire. Se execută prin încălzirea piesei
cuprinzătoare, ceea ce permite introducerea uşoară a piesei cuprinse în alezajul
său, datorită fenomenului de dilatare.

Asamblare prin încălzire

După prelucrare, la temperatura mediului ambiant, diametrul piesei

interioare d1 este mai mare decât diametrul găurii d. După încălzirea piesei
găurite , diametrul acesteia devine mai mare decât diametrul arborelui şi
montajul devine posibil. La răcire, datorită contracţiei piesa exterioară va
strânge piesa pe diametrul D.
Operaţia poartă denumirea de frecare şi este folosită la montajul
bandajului roţilor la vagoanele de cale ferată.
Temperatura la care este încălzită piesa cuprinzătoare este dată de
relaţia:
t = td + ta + ts (°C)

7
unde:
td – temperatura necesară dilatării alezajului pentru a obţine o anumită
strângere S. Ea este dată de relaţia:
ta = S/x1 d1
ta – temperatura mediului în care se lucrează
ts – temperatura de siguranţă. Se ţine seama că piesa se răceşte în timpul
transportului de la locul de încălzire la locul de asamblare.
Valorile recomandate pentru coeficientul de dilatare termică liniară sunt
următoarele:
Material Coeficient de dilatare [grdˉ¹]
Oţel 12 · 10ˉ
Fontă 10,5 · 10 ˉ
Bronzuri cu staniu 17 · 10 ˉ
Alamă 18 · 10ˉ
Aliaje de aluminiu 23 · 10ˉ

1.3.Asamblarea prin răcirea piesei interioare

Metoda se aplică atunci când piesa cuprinzătoare este voluminoasă sau
are o configuraţie mai complexă. În aceste situaţii, montajul se realizează prin
răcirea piesei cuprinse în instalaţii speciale.
Fenomenul care stă la baza procedeului este contracţia piesei o dată cu
scăderea temperaturii.

8
Pentru calculul temperaturii de răcire se folosesc aceleaşi relaţii ca la încălzirea
pieselor cu deosebirea că valoarea coeficientului de contracţie la răcire α , se va
lua din tabelul de mai jos:
Materialul Coeficientul de contracţie
Oţel -8,5 · 10ˉ
Fontă -8,6 · 10ˉ
Bronz -14,2 · 10ˉ
Alamă -16,7 · 10ˉ
Aliaje de aluminiu -18,6 · 10ˉ

Încălzirea pieselor se face în baie de apă, ulei mineral sau ulei de ricin. Baia
este prevăzută cu o plasă de sârmă pentru ca piesele încălzite să nu intre în
contact cu fundul băii sau cu elementele de încălzire.

În unele cazuri este mai convenabil ca încălzirea pieselor să se facă folosind

rezistenţe electrice sau prin inducţie.

9
 1.4.Asamblări prin mandrinare

Asamblările prin mandrinare sunt folosite atunci când este necesar să se

asigure o bună etanşare între piesele îmbinate.
Operaţia se realizează prin lărgirea radială a piesei cuprinse sau prin
comprimarea piesei cuprinzătoare. Ea se realizează folosind dispozitive şi scule
specializate.

10
 Operaţia de mandrinare se poate executa manual sau mecanic.
Mandrinarea manuală se aplică de obicei ţevilor cu pereţi sau celor din
alamă sau cupru.
Mandrinarea mecanizată se aplică ţevilor cu pereţi groşi, folosindu-se un
dispozitiv de mandrinare.

1.5.Asamblări prin deformare

Asamblările prin deformare sunt realizate prin deformări remanente ale

uneia sau ale ambelor piese realizate prin apăsare.
Asamblările prin deformare sunt specifice industriei de aparate de
măsurat, industriei tehnice şi de calculatoare.
Asamblări prin urechi.
Metoda constă în îndoirea sau răsucirea unor urechi în decupările
corespunzătoare piesei pereche. În acest fel, piesele sunt asigurate împotriva
deplasărilor reciproce.
Deoarece la îmbinările prin urechi asigurarea de formă este ceva mai slabă
datorită elasticităţii materialului, se recomandă folosirea asamblărilor cu urechi
răsucite.

11
 1.6. Asamblări prin răsfrângere
Se mai numesc asamblări pe contur închis: permit îmbinarea a două sau a
mai multor piese prin răsfrângerea marginilor uneia din piese peste cealaltă.
La acest tip de asamblare asigurarea se realizează prin formă.

1.7.Îmbinări prin falţ

Se deosebesc de îmbinările prin răsfrângere prin faptul că ambele piese se
îndoaie la locul de asamblare.

12
 1.8.Asamblări prin nervurare
Se realizează prin îmbinarea unei nervuri pe una sau pe ambele piese
asamblate. Caracteristic este faptul că această metodă de asamblare nu poate fi
aplicată decât pentru piesele executate din metale moi.

Cap.2.Avantajele şi dezavantajele operaţiei de asamblare prin

presare

2.1.Avantaje:
-obţinerea unei productivităţi mari, deci a unui cost redus, utilajul necesar
presării fiind de mare randament
-posibilitatea de a folosi muncitori cu calificare inferioară, deoarece
deservirea pieselor este simplă.
-obţinerea unor piese cu un înalt grad de precizie, ceea ce asigură
interschimbabilitatea acestora în ansamblele în care sunt montate
-pierderi mici de material, realizate printr-o elaborare corectă a proceselor
tehnologice
-condiţii favorabile pentru mecanizarea şi automatizarea proceselor de
producţie
-îmbunătăţirea proprietăţilor tehnologice a metalelor prin presare.
2.2.Dezavantaje

13
 -operaţia necesită o pregătire a fabricaţiei mai costisitoare decât alte
procedee tehnologice, devenind astfel necesară la producţia de serie mică sau
mijlocie.
-operaţiile de presare la rece pot fi aplicate atât metalelor feroase (oţel
carbon obişnuit, oţel carbon de calitate, oţel aliat) cât şi metalelor neferoase
(cupru, alamă, aluminiu, etc.) cu condiţia ca acestea să se poată prelucra uşor şi
să aibă şi proprietăţile impuse de piesa finită.

Cap.3 Caracteristicile mecanice

şi tehnologice ale materialelor pieselor presate

Pentru a putea alege materialul corespunzător unui proces tehnologic de

presare este nevoie să se determine proprietăţile mecanice şi tehnologice ale
materialului. Proprietăţile mecanice ale materialului care determină capacitatea
de deformare sunt:
-rezistenţa la rupere
-rezistenţa la curgere
-alungirea
-gâtuirea
Aceste mărimi se determină prin ruperea unei epruvete, supusă unei
sarcini progresive de tracţiune, aplicate în sensul longitudinal al ei. Pentru table
şi benzi sub 5mm grosime folosite în mod curent pentru operaţia de ambutisare.

Grosimea Lungimea Lungimea Lungimea Lăţimea Lungimea Lăţimea

tablei totală minimă calibrată între porţiunii minimă a capului
Lt=Lc+2h+30 minimă repere calibrate capului
Lc=L0+10
Sub 0,2 140 30 20
0,2 la 0,5 150 40 30 15 40 20
0,5 la 2,0 190 60 50
2,0 la 5,0 220 90 80 20 50 30
14
 Dimensiunile epruvetelor pentru table şi
benzi sub 5mm grosime, în mm

Epruvetele confecţionate conform normelor stabilite se supun ruperii la

maşina de tracţiune. În acest scop se măsoară secţiunea epruvetei S0 şi lungimea
dintre repere L0. Se citeşte pe cadranul maşinii forţa corespunzătoare la rupere
Pr după care se măsoară secţiunea finală Su şi lungimea dintre repere Lu
aşezându-se părţile epruvetei rupte cap la cap.
Pe baza măsurărilor făcute se determină rezistenţa la rupere __ alungirea
__ şi gâtuirea Ψ conform relaţiilor:

Măsuri de tehnică a securităţii muncii

La operaţiile de presare se întâmplă cele mai frecvente accidente, care

constituie în general în prinderea mâinii muncitorului între ponsorul şi inelul
matriţei şi mai rar între părţile rotative ale maşinii.
Aceste accidente se datorează următoarelor cauze:
-pornirea neaşteptată a maşinii datorită acţionării din greşeală a manetei
sau a pedalei de pornire

15
 -introducerea sau scoaterea piesei în timp ce se prelucrează
-pornirea piesei de către conducătorul maşinii, fără a se asigura dacă
ajutorul său a scos mâinile de sub berbec.
Pentru prevenirea pornirii neaşteptate, pedala trebuie prevăzută cu
apărătoare laterală şi superioară.
Pentru a evita eventualele accidente presele sunt prevăzute cu dublă
acţiune, astfel încât muncitorul să fie ocupat cu ambele mâini atunci când
porneşte maşina.
La operaţiile de tăiere se utilizează mănuşi de protecţie.

Bibliografie

1.Constantinescu D. Creţu, M. Tehnologia construcţiilor metalice, Editura

didactică şi pedagogică Bucureşti 1966.

16
3.Gheorghe I. şi colaborator, Utilajul şi tehnologia meseriei – tehnologia
asamblărilor şi montajul manual editura didactică şi pedagogică Bucureşti
1922.

4. N.Atanariu, Gheorghe Zgură şi alţii, Tehnologia prelucrării metalelor

E.D.P. Bucureşti 1978

5.Vasile Popescu şi alţii – Utilajul şi tehnologia meseriei prelucrărilor în

sectoarele calde E.D.P., Bucureşti 1993.

17