Sunteți pe pagina 1din 112

Marian Negrea

Ecuatii cinetice si transport

Note de curs

May 13, 2009

Springer-Verlag
Berlin Heidelberg NewYork
London Paris Tokyo
Hong Kong Barcelona
Budapest
1. Introducere

1.1 Stari, functii dinamice, evolutie


1.1.1 Consideratii generale

Obiectul principal al acestei monografii este studiul unor aspecte


ale evolutiei temporale a unui sistem dinamic. In literatura mod-
erna consacrata fenomenelor neliniare sensul abstract al expresiei
sistem dinamic este urmatorul: sistemul dinamic este pur si sim-
plu reprezentat de un set de ecuatii care definesc legile de evolutie
ale unor functii matematice care depind de timp. Materia incon-
juratoare poate fi studiata la doua nivele diferite: macroscopic si
microscopic.
La nivel macroscopic sistemul este descris intr-o forma accesi-
bila direct observatiilor noastre experimentale.
Exemple: un gaz sau lichid intr-un vas sau o bucata de solid. La
nivel microscopic acelasi sistem fizic este descris ca un ansamblu
de atomi sau molecule care interactioneaza prin forte mecanice.
Notiunile microscopica si macroscopica sunt insa notiuni relative,
adica sunt corelate intre ele. Sa definim in cele ce urmeaza notiu-
nile de stare, functie dinamica si lege de evolutie.
Starea unui sistem fizic este determinata prin specificarea unui
set de baza de marimi fizice.
Functia dinamica este o marime fizica diferita de cele care al-
catuiesc setul de baza dar care se exprima in funcie de acestea din
urma.
Legea de evolutie determina transformarea in timp a starii sis-
temului si prin urmare si a functiilor dinamice. Aceasta lege se
poate exprima printr-o ecuatie diferentiala, o ecuatie cu derivate
partiale, o ecuatie cu diferente finite sau o ecuatie integrala.
4 1. Introducere

Scopul dinamicii statistice este determinarea legaturii dintre


nivele microscopic si macroscopic.

1.1.2 Sisteme dinamice macroscopice

In context macroscopic fluidul este asimilat unui mediu continuu.


Marimile fizice asociate sistemului trebuie definite in fiecare punct
din spatiul fizic si prin urmare ele vor fi campuri care depind
de vectorul de pozitie x si timpul t. O stare hidrodinamica este
definita daca se specifica urmatoarele marimi fizice:
a) campul scalar ρ (x, t) care este densitatea de masa si campul
scalar T (x, t) care este temperatura.
b) campul vectorial u (x, t) care este viteza locala.
Ecuatiile de evolutie sau legile de evolutie reprezinta de fapt
ecuatiile de bilant pentru marimile ρ (x, t), ρ (x, t) u (x, t) re-
spectiv ρ (x, t) e (x, t) unde ρ (x, t) e (x, t) este densitatea de
energie interna (e (x, t) este energia interna pe unitatea de masa,
adica energia sistemului in care nu sunt incluse energia cinetica si
energia potentiala) care depinde de temperatura T (x, t). Aceste
ecuatii sunt urmatoarele:
∂ρ (x, t)
= −∇ · (ρ (x, t) u (x, t)) (1.1)
∂t

∂ρ (x, t) u (x, t)
= (1.2)
∂t
←→ ← →
= −∇ · [ρ (x, t) u (x, t) u (x, t) + P (x, t) I + Π (x, t)]

∂ρ (x, t) e (x, t)
= −∇ · [ρ (x, t) e (x, t) u (x, t) + q (x, t)]−
∂t
(1.3)



−P (x, t) ∇ · u (x, t) − Π (x, t) : ∇u (x, t)]
1.1 Stari, functii dinamice, evolutie 5

unde P (x, t) este presiunea scalara, q (x, t) este fluxul de cal-


←→ ←→
dura, Π (x, t) este tensorul presiunii iar I este tensorul unitate.
Ecuatiile precedente scot in evidenta dificultatea hidrodinamicii
macroscopice si anume faptul ca ecuatiile (1.1-1.3) nu reprezinta


un set inchis de ecuatii. Marimile P (x, t), q (x, t), Π (x, t) si
e (x, t) trebuie exprimate in functie de ρ (x, t), T (x, t) si u (x, t)
iar inchiderea setului de ecuatii se poate realiza prin luarea in con-
sideratie a datelor experimentale si a simetriei specifice cazului de
studiat. Unul dintre scopurile dinamicii statistice este acela de a
justifica definitiile si domeniul de aplicabilitate al ipotezei nece-
sare inchiderii sistemului de ecuatii (1.1-1.3).

1.1.3 Ecuatii de transport



Tensorul presiunii π (x, t) si fluxul de caldura q (x, t) depind de
gradientul vitezei locale respectiv de gradientul temperaturii. Mai
precis, daca

2 ←→
(∇u (x, t))0 = ∇u (x, t) + (∇u (x, t))T − (∇ · u (x, t)) I
3
(1.4)

este partea simetrica de urma nula a tensorului ∇u (x, t) (unde


(∇u (x, t))T este transpusa matricii ∇u (x, t)), se poate pre-
supune ca sunt valabile urmatoarele relatii

→ ←→
Π (x, t) = −η (∇u (x, t))0 − ζ (∇ · u (x, t)) I (1.5)

respectiv

q (x, t) = −k∇T (1.6)

Pe componente relatiile (1.4-1.6) se scriu astfel:

2
(∇i uj (x, t))0 = ∇i uj (x, t) + (∇j ui (x, t)) − (∇k uk (x, t)) δ ij
3
(1.7)

Πij (x, t) = −η (∇i uj (x, t))0 − ζ (∇k uk (x, t)) δ ij (1.8)


6 1. Introducere

qi (x, t) = −k∇i T (1.9)


unde i, j = 1, 3. Ecuatiile de transport (1.5-1.6) stabilesc o relatie
liniara intre raspunsurile la neechilibru ale sistemului, care sunt
←→
masurate de fluxurile Π (x, t) si q (x, t) si fortele termodinamice
care caracterizeaza neomogenitatea spatiala a sistemului. Coefi-
cientii care apar in aceste ecuatii sunt presupusi a fi constanti in
spatiu si timp. Ecuatia (1.5) se numeste ecuatia Navier-Stokes iar
(1.6) ecuatia Fourier. Coeficientii η si ζ sunt coeficientii de vasco-
zitate iar k este coeficientul de conductivitate termica. Inlocuind
ecuatiile (1.5) si (1.6) in ecuatiile de bilant (1.1), (1.2) si (1.3)
se obtin ecuatiile hidrodinamice pentru un fluid neutru unicom-
ponent, ecuatii care reprezinta in aceste conditii un set inchis.
Ecuatia de continuitate sau ecuatia de bilant pentru densitatea
masica este
∂ρ (x, t)
= −∇ · (ρ (x, t) u (x, t)) (1.10)
∂t
Ecuatia de bilant pentru viteza locala u (x, t) are forma

∂u (x, t) 1 ∂P (x, t)
= −u (x, t) · ∇u (x, t) − ∇ρ (x, t) −
∂t ρ ∂ρ (x, t)
1 ∂P (x, t)
− ∇T (x, t) +
ρ ∂T (x, t)
η ζ + η/3
+ ∇2 u (x, t) + ∇ [∇ · u (x, t)] (1.11)
ρ ρ
iar ecuatia de bilant pentru temperatura este

∂T (x, t)
= − (u (x, t) · ∇) T (x, t) −
∂t µ ¶
T (x, t) ∂P (x, t)
− (∇ · u (x, t)) +
ρcV ∂T (x, t) ρ=const
η
+ (∇u (x, t))0 : (∇u (x, t))0 + (1.12)
ρcV

ζ − 2η/3 k
+ [∇ · u (x, t)]2 + ∇2 T (x, t)
ρcV ρcV
1.2 Sisteme dinamice microscopice 7
¡ ∂e ¢
unde cV = ∂T ρ=const
. Se observa ca ecuatiile hidrodinamice
(1.11-1.12) nu sunt invariante la inversia temporala (t → −t si
u → −u) si prin urmare ele descriu un proces de evolutie ire-
versibil. Numai ecuatia (1.10) este invarianta la inversia tempo-
rala. Reversibilitatea este pierduta din cauza termenilor care con-
tin coeficientii de transport (acestia se numesc termeni disipativi).

1.2 Sisteme dinamice microscopice


Presupunem ca moleculele care formeaza sistemul fizic sunt iden-
tice si punctiforme iar numarul lor este N À 1. De aseme-
nea presupunem ca ele se deplaseaza conform legilor mecanicii
clasice, cu toate ca acest fapt nu este chiar corect dar aproxi-
matia este destul de buna in acest context. In fizica statistica
abordarea hamiltoniana este foarte bine adaptata. Fiecare par-
ticula este indiciata cu indicele j (j = 1, N ) si starea sistemu-
lui este caracterizata de coordonatele generalizate (q1 , ..., qN ) si
de impulsurile generalizate (p1 , .....pN ) care impreuna determina
spatiul fazelor 6N dimensional si care simplificat se scrie astfel:
(q1 , ..., qN , p1 , .....pN ) ≡ (x1 , ...xN ) ≡ (q, p), unde xj ≡ (qj , pj )
este un vector 6 dimensional. Orice functie dinamica depinde de
coordonatele si impulsurile generalizate si se noteaza generic ast-
fel: B(q, p). Un exemplu de functie dinamica este energia totala a
sistemului fizic in caz independent de timp si care este chiar hamil-
tonianul sistemului H(q, p). In timpul deplasarii particulelor co-
ordonatele generalizate si impulsurile generalizate se modifica in
timp iar ecuatiile de evolutie ale acestora sunt ecuatiile canonice
Hamilton (1.13)

· ∂H(q, p) · ∂H(q, p)
q j (t) = ; pj (t) = − , j = 1, 3N (1.13)
∂pj ∂qj
Observatii
a) q(t) si p(t) sunt functii dinamice care depind de timp si sunt
solutiile ecuatiilor Hamilton: q(t) = q(p, q; t) si p(t) = p(p, q; t)
spre deosebire de (q, p) care sunt coordonate ale spatiului fazelor
si semnifica pozitia si impulsul la un anumit moment dat.
8 1. Introducere

b) setul de puncte (q(t), p(t)) pentru −∞ < t < ∞ defineste


orbita sistemului fizic in spatiul fazelor.
Fie functia dinamica arbitrara la b(q, p; t) ≡ b(q(t), p(t)).
Derivand partial in raport cu timpul si utilizand ecuatiile canon-
ice Hamilton (1.13) precum si "conventia indicelui mut" a lui Ein-
stein, obtinem:
∂b(q, p; t) dqj ∂b(q, p; t) dpj
∂t b(q, p; t) = + = (1.14)
∂qj dt ∂pj dt
∂b(q, p; t) dH ∂b(q, p; t) ∂H
= − = [b(q, p; t), H]p
∂qj dpj ∂pj ∂qj
unde [b(q, p; t), H]p este paranteza Poisson corespunzatoare func-
tiilor dinamice b si H. Ecuatia (1.14) se poate scrie compact astfel

∂t b(q, p; t) = [H]b(q, p; t) (1.15)

unde
∂H ∂ ∂H ∂
[H] = − (1.16)
∂pj ∂qj ∂qj ∂pj
Solutia formala a ecuatiei (1.15) este:

X1 X1
b(q, p; t) = tn b(n) (0) = tn [H]n b(q, p; t = 0) (1.17)
n
n! n
n!

Prin urmare dezvoltarea in serie din ecuatia (1.17) corespunde


expresiei

b(q, p; t) = e[H]t b(q, p; t = 0) (1.18)

Operatorul e[H]t aplicat functiei dinamice la momentul initial


b(q, p; t = 0) conduce la valoarea acesteia la momentul t > 0 si
de aceea se numeste propagator.

b(q, p; t) = e[H]t b(q, p; 0) = b(e[H]t q, e[H]t p; 0) = b(q(t), p(t); 0)


1.2 Sisteme dinamice microscopice 9

(1.19)

Un propagator care actioneaza asupra unui scalar definit in spatiul


fazelor lasa scalarul neschimbat.
Exemplu:
Care este functia dinamica microscopica care descrie densitatea
de masa a unui sistem?
- din punct de vedere macroscopic aceasta marime este ρ(x, t)
si este o functie continua
- din punct de vedere microscopic, la momentul t = 0 aceasta
este definita astfel

X
N
ρ(q, p; x, 0) = mδ(qj − x) (1.20)
j=1

iar la orice moment de timp este obtinuta utilizand propagatorul


e[H]t

X
N X
N
ρ(q, p; x, t) = e[H]t mδ(qj − x) = mδ(qj (t) − x)) (1.21)
j=1 j=1

deoarece e[H]t actioneaza asupra functiilor dinamice definite in


spatiul fazelor iar x este un punct din spatiul fizic adica un scalar
in spatiul fazelor.

1.2.1 Sisteme de particule in interactie


In aceasta monografie se vor studia sisteme de particule in inter-
actie (molecule, atomi, electroni, ioni etc). Fie un sistem format
din N particule identice de masa m care interactioneaza intre
ele in absenta unor campuri externe. In acest caz hamiltonianul
sistemului se scrie sub forma

H = H 0 + H int (1.22)

unde H 0 este hamiltonianul corespunzator miscarii libere (energia


cinetica)
10 1. Introducere

XN
p2j
0
H = Hj0 cu Hj0 = (1.23)
j=1
2m

iar H int este hamiltonianul de interactie. In multe cazuri, acesta


din urma poate fi scris sub forma sumei duble

XX
N
int
H = Vjn (1.24)
j<n=1

unde Vjn este energia de interactie dintre particulele j si n

∂Vjn
Fjn = − (1.25)
∂qj

In teoria nerelativista potentialul de interactie Vjn depinde doar


de qj si qn . In plus acesta depinde doar de distanta relativa a
particulelor, adica rjn = qj − qn , cu |rjn | ≡ rjn si satisface in
cazul particulelor identice relatia de simetrie Vjn = Vnj .

Vjn = V (|qj − qn |) = V (rjn ) (1.26)

Potentialul de interactie Vjn satisface legea a III-a a lui Newton,


adica

∂Vjn ∂Vjn
=− (1.27)
∂qj ∂qn

Uneori sunt necesare in calcule transformata Fourier directa

Z
V (r) = dkeik·r Ve (k) (1.28)

sau transformata Fourier inversa a potentialului Vjn (r)


1.2 Sisteme dinamice microscopice 11
Z
Ve (k) = (2π)−3 dre−ik·r V (r) (1.29)

Din relatia (1.26) rezulta caracterul real al transformatei Fourier

Ve (k) = Ve (−k) = Ve (k) (1.30)

deoarece asa cum am precizat Vjn = V (rjn ).


Cateva exemple de potentiale.
a) potentialul coulombian care corespunde interactiei partic-
ulelor incarcate electric cu sarcina e.

e2
V C (r) = (1.31)
r
b) potentialul Lennard-Jones care corespunde interactiei par-
ticulelor neutre.

r0 12 r0
V LJ (r) = V0 [( ) − ( )6 ] (1.32)
r r
c) potentialul Debye, adica potentialul care corespunde primei
aproximatii a interactiei efective in plasma.

e−r/rD
V D (r) = e2 (1.33)
r
rD depinde de starea macroscopica a sistemului si are expresia

4πe2 n −1/2
rD = ( ) (1.34)
kB T
unde n este concentratia particulelor, kB este constanta Boltz-
mann iar T este temperatura. In cazul in care sistemul fizic este
introdus intr-un camp extern caracterizat la nivel macroscopic
de potentialul V ext (x, t) acest camp va genera un hamiltonian
suplimentar in expresia (1.22) care devine
12 1. Introducere

Fig. 1.1. Potentialul Lennard-Jones pentru V0 = 1 si r0 = 1

Fig. 1.2. Potentialul Coulomb din expresia (1.31) reprezentat cu linie continua
si potentialul Debye din expresia (1.33) reprezentat cu linie intrerupta. [e = 1 si
rD = 1).
1.2 Sisteme dinamice microscopice 13

H = H 0 + H int + H ext (1.35)

unde
X
N
ext
H = V ext (qj , t) (1.36)
j=1
2. Formalismul general al mecanicii
statistice

2.1 Functia de distributie in spatiul fazelor


Descrierile microscopica si macroscopica sunt in principiu echiva-
lente pentru ca descriu aceeasi situatie reala. Expresiile matem-
atice ale legilor corespunzatoare acestor doua descrieri sunt insa
diferite si este necesara explicarea legaturii dintre acestea, ex-
plicare care face obiectul mecanicii statistice. Sintetic, un obiect
matematic care reprezinta starea unui sistem format din foarte
multe particule, nu mai este un punct in spatiul fazelor ci un
ansamblu de puncte, fiecare ansamblu fiind luat in calcul cu o an-
umita pondere. Marimea fizica observabila la nivel macroscopic
este atunci o medie pe ansamble a functiei dinamice microscopice
corespunzatoare acelei marimi fizice.
Obiectele fizicii macroscopice sunt reprezentate printr-o functie
continua in spatiul fizic pe care o vom nota cu B(x, t), si care este
un camp vectorial. Marimile dinamice microscopice corespunza-
toare lui B(x, t) sunt functii care depind de variabilele spatiului
fazelor dar si de parametrii x, t (care sunt scalari in acest spatiu)
si se vor nota b(q, p; x, t).
Mecanica statistica realizeaza o legatura intre b → B care este
o transformare a spatiului fazelor in spatiul fizic. Aceasta core-
spondenta este o functionala.

B(x, t) ≡ hb(q, p; x, t)i ≡ hbi (2.1)

Daca β este un scalar in spatiul fazelor atunci prin operatia de


mediere acesta ramine neschimbat
16 2. Formalismul general al mecanicii statistice

hβi = β (2.2)

Operatia de mediere este distributiva fata de adunare (liniaritate)

hβb + γci = βhbi + γhci (2.3)

Media pe spatiul fazelor a functiei dinamice b este definita astfel

Z
B(x, t) ≡ hbi = dqdpb(q, p; x, t)F (q, p) (2.4)

unde F (q, p) este o functie definita in spatiul fazelor si in-


deplineste conditia de normare

Z
dqdpF (q, p) = 1 (2.5)

In plus, pentru a avea semnificatie fizica functia F (q, p) este nece-


sar sa fie pozitiv definita

F (q, p) ≥ 0, ∀q, p (2.6)

Functiile dinamice F (q, p) formeaza o categorie aparte in spatiul


fazelor, se numesc functii de distributie si pot fi interpretate ca
fiind densitati de probabilitate. Marimea dqdpF (q, p) poate fi in-
terpretata ca fiind probabilitatea de a gasi sistemul fizic in dome-
niul infinitezimal din spatiul fazelor (q, q + dq) , (p, p + dp) iar
relatia (2.4) se numeste media pe spatiul fazelor a functiei dinam-
ice b(q, p; x, t).

2.1.1 Postulatul de baza al mecanicii statistice clasice


Starea unui sistem este complet determinata in mecanica sta-
tistica clasica prin specificarea functiei de distributie in spatiul
fazelor F (q, p) si care satisface conditiile (2.5-2.6). Valoarea ob-
servabila (macroscopica) corespunzatoare functiei dinamice mi-
croscopice b(q, p; x, t) este campul B(x, t) definit anterior prin
2.1 Functia de distributie in spatiul fazelor 17

relatia (2.4). Alegerea lui F (q, p) nu este o problema cu un car-


acter pur mecanic ci este un aspect statistic. Presupunem ca la
t = 0, b(q, p; x, t = 0) = b(q, p; x) este o functie data si prin
urmare marimea macroscopica corespunzatoare este

Z
B(x, 0) = dqdpb(q, p; x)F (q, p) (2.7)

Daca sistemul microscopic evolueaza dupa dinamica Hamiltoni-


ana atunci b(q, p; x) devine la momentul t, b(q, p; x, t) si este
data de expresia b(q, p; x, t) = e[H]t b(q, p; x). Deci "reprezentarea
Heisenberg" (in aceasta reprezentare in mecanica cuantica, in pro-
cesul de mediere, starea unui sistem este mentinuta constanta in
timp ce marimile dinamice evolueaza in timp) este

Z
B(x, t) = dqdp{e[H]t b(q, p; x)}F (q, p) (2.8)

si reprezinta legea de evolutie a marimilor macroscopice in spatiul


fizic determinata de evolutia functiei dinamice b in spatiul fazelor.
Lema. Daca asupra celor doi factori din membrul drept al expre-
siei
Z
B(x, t)= dqdpb(q, p; x)F (q, p)

este aplicata transformarea canonica e[G]r (generata de functia di-


namica G si parametrizata de r) atunci valoarea integralei ramane
neschimbata.
Demonstratie:

Z Z
[G]r [G]r
dqdp{e b(q, p; x, t)e F (q, p)} = dqdpb(qr , pr ; x, t)F (qr , pr )
(2.9)

unde qr = e[G]r q; pr = e[G]r p.


18 2. Formalismul general al mecanicii statistice

Facem schimbarea de variabila qr → q; pr → p in membrul


drept al expresiei (2.9). Deoarece jacobianul unei transformari
canonice este 1, lema este demonstrata.
Utilizam acum lema pentru expresia (2.8) prin aplicarea trans-
formarii inverse a lui e[H]t ambilor factori si obtinem

Z
© ª
B(x, t) = dqdp e−[H]t e[H]t b(q, p; x) e−[H]t F (q, p)=
Z
= dqdpb(q, p, x)F (q, p, t) (2.10)

unde am definit functia de distributie dependenta de timp

F (q, p, t) =e−[H]t F (q, p) (2.11)

si astfel in aceasta "reprezentare Schrodinger" dependenta tem-


porala a fost transferata functiei de distributie. Derivand partial
in raport cu timpul ecuatia (2.11), tinand cont de ecuatiile canon-
ice Hamilton (1.13) si de actiunea propagatorului (1.19) obtinem
ecuatia Liouville

∂t F (q, p, t) = −[H]F (q, p, t) =

∂H ∂F ∂H ∂F ∂H ∂F ∂H ∂F
= −{ − }={ − }=
∂pj ∂qj ∂qj ∂pj ∂qj ∂pj ∂pj ∂qj
= [H, F ] ≡ LF (2.12)
unde
∂H ∂ ∂H ∂
L= − , j = 1, 3N (2.13)
∂qj ∂pj ∂pj ∂qj

este un operator diferential liniar si se numeste Liouvilian. Ecu-


atia (2.12) este o ecuatie diferentiala cu derivate partiale, de or-
dinul intai, liniara si care se rezolva daca se cunosc ecuatiile sale
caracteristice. In acest caz ecuatiile caracteristice sunt chiar ecu-
atiile canonice Hamilton ceea ce presupune ca evolutia temporala
a mecanicii statistice este determinata de legile mecanicii clasice.
Solutia ecuatiei Liouville (2.12) se poate scrie astfel:
2.1 Functia de distributie in spatiul fazelor 19

F (q, p; t) = F (q(−t), p(−t); 0)

unde q si p sunt coordonatele in spatiul fazelor (si nu depind de


timp) iar q(−t) si p(−t) sunt functii dinamice de q, p si reprezinta
pozitia respectiv impulsul la momentul −t.
Liouvillianul este generatorul evolutiei in mecanica statistica si
este omologul Hamiltonianului din mecanica clasica si actioneaza
asupra functiei de distributie care este definita in spatiul fazelor.
Sa scriem in continuare in mod explicit operatorul Liouville
in cazul sistemului format din N particule in interactie. Definim
viteza particulei j

pj
vj = (2.14)
m
si urmatoarele scrieri prescurtate
∂ ∂
∇j ≡ ; ∂j ≡ ; ∂jn ≡ ∂j − ∂n
∂qj ∂pj

Datorita liniaritatii, Liouvillianul corespunzator ecuatiilor (1.22-


1.24) are forma:

X
N XX
N
int
0 int 0
L=L +L = Lj + Ljn (2.15)
j=1 j<n=1

cu
int
L0j = −vj · ∇j , Ljn = (∇j Vjn ) · ∂jn (2.16)
∂V ∂V
cea de-a doua relatie fiind obtinuta tinand cont ca ∂qjnj = − ∂qjn
n
(Vjn = V (|qj −qn |))). Daca este prezent si un camp extern, Liou-

villianul mai are un termen


20 2. Formalismul general al mecanicii statistice

X
N X
N
ext ext
L = Lj = (∇Vjext ) · ∂j (2.17)
j=1 j=1

P
N
care se obtine utilizand H ext = V ext (qj ; t). Ecuatia
j=1
Z
B(x, t)≡ hbi = dqdpb(q, p; x, t)F (q, p)

defineste o functionala adica o transformare a spatiului fazelor pe


spatiul fizic si prin urmare fiecarei functii dinamice microscopice
b(q, p) ii corespunde o singura marime macroscopica B. Reciproca
nu este valabila.
Justificarea expresiilor din (2.16-2.17)

Lint
jn = [Vjn , ..] = ∇j Vjn · ∂j + ∇n Vjn · ∂n = (2.18)
= ∇j Vjn · (∂j − ∂n ) = ∇j Vjn · ∂jn
Prima linie din expresia (2.18) se obtine tinand cont ca Vjn de-
pinde atat de qj cat si de qn dar nu depinde de impulsurile gen-
eralizate iar cea de-a doua linie se obtine tinand cont de relatia
(1.27).

L0j = [Hj0 , ..] = ∇j Hj0 · ∂j − (∂j Hj0 ) · ∇j = −vj · ∇j (2.19)

Relatia (2.19) se obtine tinand cont de faptul ca hamiltonianul


particulei libere nu depinde de coordonatele generalizate (vezi re-
latia (1.23)) iar viteza particulei a fost definita in relatia (2.14).

Lext = [Vjext , ..] = (∇j Vjext ) · ∂j − (∂j Vjext ) · ∇j = (∇j Vjext ) · ∂j


(2.20)

In cazul nostru potentialul extern Vjext nu depinde decat de co-


ordonatele generalizate qj conform relatiei (1.36) si de aceea ter-
menul al doilea din (2.20) este nul.
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 21

2.2 Functii de distributie reduse si functii de


corelatie
2.2.1 Functii de distributie reduse

Consideram un sistem fizic format din N particule identice de


masa m in interactie. Utilizam notatia compacta: xj ≡ (qj , pj ), j =
1, N. Hamiltonianul sistemului are forma

X
N XX
N
H(x1 , ...xN ) = H 0 (xj ) + V (xj , xk ) (2.21)
j=1 j<k=1

unde H 0 (xj ) ≡ Hj0 iar V (xj , xk ) ≡ Vjk . Cu notatia actuala,


densitatea de particule se scrie astfel

X
N
ρ(x1 , ...xN ; x) = mδ(qj − x) (2.22)
j=1

In analogie cu expresia (2.22) ne propunem sa exprimam o func-


tie dinamica arbitrara care caracterizeaza un sistem format din
N particule identice. Notam aceasta functie cu b(x1 , ...xN ). Da-
torita identitatii particulelor este valabila relatia de simetrie la
interschimbarea particulei j cu particula n:

b(x1 , ...xj , ...xk , ...xN ) = b(x1 , ...xk , ...xj , ...xN ) (2.23)

Orice astfel de functie se poate reprezenta unic sub forma sumei


urmatoare:

X
N XX
N
b(x1 ...xN ) = b0 + b1 (xj ) + b2 (xj , xk ) + (2.24)
j=1 j<k=1

XXXN
+ b3 (xj , xk , xn ) + ... + bN (x1 , ..xN )
j<k, n=1
22 2. Formalismul general al mecanicii statistice

unde bs (x1 ...xs ) sunt functii simetrice neaditive si se numesc func-


tii dinamice ireductibile s - particula. Restrictiile de sumare in
expresia (2.24) sunt necesare si se explica astfel. De exemplu in
termenul generic b2 (xj ; xk ) trebuie ca j 6= k pentru ca in caz con-
trar acest termen intra in categoria corespunzatoare termenului
generic b1 . Restrictia j 6= k nu este insa suficienta deoarece fiecare
pereche de particule ar fi considerata de doua ori. Pentru a evita
acest lucru se restrictia corecta la sumare este j < k. Sa pre-
supunem ca N = 3. In acest caz suma dubla din (2.24) se scrie
astfel
XX
3
b2 (xj , xk ) = b2 (x1 , x2 ) + b2 (x1 , x3 ) + b2 (x2 , x3 ) (2.25)
j<k=1

Daca nu se tine cont de restrictia j < k atunci fiecare termen din


expresia (2.24) trebuie impartit cu s! unde s este rangul termenu-
lui si devine

XN
1 XX
N N
b(x1 ...xN ) = b0 + b1 (xj ) + b2 (xj , xk )+ (2.26)
j=1
2!
j6=k=1

1 XXX
N N N
+ b3 (xj , xk , xn ) + ... + bN (x1 ...xN )
3! j6=k6=n=1

In cele mai frecvente cazuri, in expresia (2.26) nu sunt mai mult


de 2, 3 termeni nenuli. De exemplu, un potential de interactie de
forma V (xj , xk , xn ) ar reprezenta o interactie triparticula care
este in general foarte mica si neobservabila experimental. Prin ur-
mare, practic orice functie dinamica corespunzatoare unei marimi
fizice importante contine in dezvoltarea de tip (2.26), in general
un numar finit si mic de functii dinamice ireductibile b0 , b1 , ...bS
cu S ¿ N, bs = 0 pentru s > S (cel mai adesea S = 2 sau 3).
Starea statistica a sistemului caruia ii corespunde funcia dinamica
b(x1 ...xN ) este determinata complet daca se cunoaste functia de
distributie din spatiul fazelor care este in acest caz simetrica la
permutarea a doua argumente:
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 23

F (x1 , ...xj , ...xk , ...xN ) = F (x1 , ...xk , ...xj , ...xN ) (2.27)

Valoarea medie a functiei dinamice b(x1 , ...xN ) in dezvoltarea


precedenta se calculeaza utilizand relatia (2.4) pe care o rescriem
aici:

Z
B(x, t) ≡ hbi = dqdpb(q, p; x, t)F (q, p) (2.28)

Contributia termenului uniparticula b1 (xj ) este:

Z X
N
dx1 ...dxN [ b1 (xj )]F (x1 ...xN ) =
j=1
Z
=N dx1 ...dxN b1 (x1 )F (x1 ...xN ) (2.29)

deoarece din cauza simetriei fiecare termen de tipul b1 (xj ) con-


tribuie la fel si astfel se obtine relatia (2.29). In aceasta relatie se
observa ca integrarea dupa variabilele xj cu j ≥ 2 se face doar cu
integrandul F (x1 ...xN ) si prin urmare se poate introduce notiunea
de functie de distributie redusa uniparticula astfel:

Z
f1 (x1 ) = N dx2 ...dxN F (x1 ...xN ) (2.30)

Expresia (2.29) se poate scrie in acest caz astfel

Z X
N Z
dx1 ...dxN [ b1 (xj )]F (x1 ...xN ) = dx1 b1 (x1 )f1 (x1 ) (2.31)
j=1

Prin urmare pentru a calcula media lui b1 (x1 ) nu este nevoie sa


cunoastem toata functia de distributie F (x1 ...xN ) ci este suficient
sa cunoastem functia f1 (x1 ) definita in ecuatia (2.30).
24 2. Formalismul general al mecanicii statistice

Sa consideram acum termenul general:

Z
1X X
N N
dx1 ...dxN [ ... bs (xj1 ...xjs )]F (x1 ...xN ) = (2.32)
s! j 6=1 j =1
1 s

Z
N!
= dx1 ...dxN bs (x1 ...xs )F (x1 ...xN )
s!(N − s)!
N!
Factorul s!(N−s)! reprezinta numarul de moduri prin care putem
alege s particule din numarul total N. Generalizand relatia (2.30)
se poate defini functia de distributie s - particula astfel

Z
N!
fs (x1 ...xs ) = dxs+1 ...dxN F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) (2.33)
(N − s)!
care pentru s = 1 se reduce la relatia (2.30). Semnificatia fizica a
functiei fs (x1 ...xs ) este aceea de densitate de probabilitate (pana
N!
la factorul (N−s)! ) de gasi simultan s particule in pozitiile x1 ...xs .
Aceasta functie pastreaza proprietatea de simetrie specifica re-
latiei (2.23)

fs (x1 , ...xj , ...xk , ...xs ) = fs (x1 , ...xk , ...xj , ...xs ) (2.34)

Este evident ca

f0 = 1

si
Z
N!
dx1 ...dxs fs (x1 ...xs ) = (2.35)
(N − s)!
care rezulta din conditia de normare a functiei de distributie to-
tale F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) si relatia (2.33). Functiile de distributie
reduse nu sunt independente. Intr-adevar daca

r<s≤N (2.36)
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 25

avem

fr (x1 ...xr ) =
Z
N!
= dxr+1 ...dxs dxs+1 ...dxN F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) =
(N − r)!
Z
(N − s)!
= dxr+1 ...dxs fs (x1 ...xs ) (2.37)
(N − r)!
Ultima linie a fost obtinuta folosind relatia (2.33). Relatia (2.37)
nu este inversabila deoarece informatiile continute in functia de
distributie fr (x1 ...xr ) sunt mai putine decat cele continute in
fs (x1 ...xs ). Din analiza anterioara rezulta expresia mediei pe
ansamblele statistice a functiei dinamice bs (x1 ...xs ) calculata cu
ajutorul functiei de distributie redusa fs (x1 ...xs in care pentru
s = 0 nu avem integrare

X
N Z
1
hbi = dx1 ...dxs bs (x1 ...xs )fs (x1 ...xs ) (2.38)
s=0
s!
Comentarii
Cunoasterea a doua sau trei functii de distributie reduse este
suficienta pentru calculul unor marimi macroscopice de interes.
In mod normal aceste functii de distributie depind de numarul
total de particule N si de volumul ocupat de acestea V . In limita
termodinamica daca N → ∞ si V → ∞ atunci n = N/V =
const. Pentru orice valoare a lui s si pentru orice configuratie
(x1 ...xs ) functia de distributie redusa fs (x1 ...xs , N, V ) tinde catre
o valoare limita in limita termodinamica. Aceasta valoare limita
depinde doar de raportul N/V si nu depinde separat de N sau V .
In cazul sistemelor fizice omogene functia de distributie redusa
este invarianta la translatii spatiale, adica
fs (q1 + a, ...qs + a, p1 , ...ps ) = fs (q1 , ...qs , p1 , ...ps ) (2.39)
unde a este un vector constant. Din cauza constrangerii (2.39)
functia de distributie fs depinde doar de s − 1 variabile. In par-
ticular f1 depinde doar de p iar f2 de distanta relativa q1 − q2
adica
26 2. Formalismul general al mecanicii statistice

f1 (q, p) = nϕ(p) (2.40)

respectiv

f2 (q1 , q2 , p1 , p2 ) = f2 (q1 − q2 , p1 , p2 ) (2.41)

Pentru a fi satisfacuta conditia de normare trebuie ca


Z
dpϕ(p) = 1 (2.42)

Functia ϕ(p) se numeste functia de distributie a impulsurilor si


joaca un rol important in teoria cinetica a sistemelor fizice omo-
gene.

2.2.2 Evolutia functiilor de distributie reduse


Sa consideram ca analizam un sistem format din N particule iden-
tice care interactioneaza intre ele. Evolutia acestui sistem este de-
scrisa de ecuatia Liouville (2.12) in care am introdus expresiile
(2.15)

X
N XX
N
0
∂t F = Lj F + Lint
jn F (2.43)
j=1 j<n=1

Conservarea numarului de particule este echivalenta cu conditia


de normare pentru functia de distributie globala si implica

Z
dx1 ...dxN F (x1 ...xN ; t) = 1, ∀t (2.44)

Prin urmare derivata partiala in raport cu timpul a expresiei


precedente conduce la
Z
∂t dx1 ...dxN F (x1 ...xN ; t) = 0, ∀t (2.45)

si avem din ecuatia Liouville (2.43) si ecuatia (2.45)


2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 27
Z (N )
X XX
N
dx1 ...dxN L0j + Lint
jn F =0 (2.46)
j=1 j<n=1

in care fiecare termen din paranteza trebuie sa se anuleze separat,


adica
Z
dx1 ...dxN L0j F (x1 ...xN ; t) = 0, ∀j ∀t (2.47)

respectiv
Z
dx1 ...dxN Lint
jn F (x1 ...xN ; t) = 0, ∀j, n ∀t (2.48)

Expresiile (2.47-2.48) se justifica daca se tine cont de relatiile

Z Z
∂F ∂F
dqj = 0, dpj =0 (2.49)
∂qj ∂pj

Derivatele partiale din ecuatiile precedente sunt generice si apar


in urma actiunii operatorului Liouville (care contine derivari par-
tiale in raport cu coordonatele si impulsurile generalizate) asupra
functiei de distributie globale. Inmultim ecuatia Liouville (2.43)
N!
cu (N−s)! , integram dupa variabilele xs+1 ...xN si obtinem

Z
N!
∂t fs (x1 ...xs ) = ∂t dxs+1 ...dxN F (x1 ...xs , xs+1 ...xN ) =
(N − s)!
Z (N )
N! X XX
N
= dxs+1 ...dxN L0j F + Lint
jn F (2.50)
(N − s)! j=1 j<n=1

Primul termen din paranteza se poate descompune in doua sume


sub forma

X
N X
s X
N
0 0
Lj = Lj + L0j (2.51)
j=1 j=1 j=s+1
28 2. Formalismul general al mecanicii statistice

In cazul in care j ∈ {1, ....s} atunci operatorul L0j poate fi scos in


fata integralei deoarece integrarea se face dupa j ∈ {s + 1, ....N }.
In cazul in care j ∈ {s + 1, ....N } contributia operatorilor Liou-
ville L0j este nula conform ecuatiilor (2.47) si a formei explicite a
acestui operator

L0j = −vj · ∇j ≡ −vj ·
∂qj
Prin urmare, tinand cont de definitia functiei de distributie redusa
s - particula data in ecuatia (2.33) obtinem urmatoarea succesiune
de expresii
Z Xs
N!
dxs+1 ...dxN L0j F =
(N − s)! j=1

X
s Z
N!
= L0j dxs+1 ...dxN F =
j=1
(N − s)!
X
s
= L0j fs (x1 ...xs ) (2.52)
j=1

Expresia (2.52) reprezinta contributia operatorilor Liouville L0j la


membrul drept al ecuatiei (2.50).
Sa analizam acum contributia termenilor care contin opera-
torii Liouville de interactie, si anume Lint
jn . In acest caz exista trei
situatii distincte.
a) Particulele j si n iau valori in multimea {1, ....s}. In acest
caz operatorul Lintjn poate fi scos in afara integralei procedand ca
in caul analizat anterior si obtinem o contributie de forma

XX
s
Lint
jn fs (x1 ...xs ) (2.53)
j<n=1

b) Particulele j si n iau valori in multimea {s + 1, ....N }. In


acest caz contributia operatorului Lint
jn este zero conform ecuatiilor
(2.47) si a formei explicite a lui Lint
jn
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 29
µ ¶
∂ ∂ ∂
Lint
jn = ∇j Vjn · ∂jn ≡ Vjn · −
∂qj ∂pj ∂pn

c) Particula j ia valori in multimea {1, ....s} iar particula n in


multimea {s + 1, ....N } avem urmatoarea succesiune de expresii

Z X
s X
N
N! int
dxs+1 ...dxN Ljn F (x1 ...xN ) =
(N − s)! j=1 n=s+1

Z X
s
N!
= dxs+1 ...dxN (N − s)Lint
j,s+1 F (x1 ...xN ) =
(N − s)! j=1
Z X
s
N!
= dxs+1 dxs+2 ...dxN Lint
j,s+1 F (x1 ...xN ) =
(N − s − 1)! j=1
s Z
X Z
N!
= dxs+1 Lint
j,s+1 dxs+2 ...dxN F (x1 ...xN ) =
j=1
(N − s − 1)!
s Z
X
= dxs+1 Lint
j,s+1 fs+1 (x1 ...xs+1 ) (2.54)
j=1

Linia a doua din expresiile (2.54) se obtine tinand cont de simetria


int
functiei de distributie. Fiecare actiune a operatorului Ljn asupra
functiei F (x1 ...xN ) conduce la acelasi rezultat pentru orice n din
multimea {s + 1, ....N } si deoarece suma se efectueaza intre s + 1
int
si N se obtin N − s termeni identici iar dintre toti operatorii Ljn
se pastreaza doar Lint j,s+1 . Linia a patra din (2.54) se obtine printr-
o rearanjare a factorilor astfel incat sa putem identifica, conform
expresiei (2.33), functia de distributie redusa s + 1 - particula.
Prin urmare utilizand expresiile (2.52), (2.53) si (2.54) in (2.50)
obtinem

Z
∂t f1 (x1 ) = L01 f1 (x1 ) + dx2 Lint
12 f2 (x1 , x2 ) (2.55)
30 2. Formalismul general al mecanicii statistice

X
s XX
s
∂t fs (x1 ...xs ) = L0j fs (x1 ...xs ) + Lint
jn fs (x1 ...xs )+ (2.56)
j=1 j<n=1

X
s Z
+ dxs+1 Lint
j,s+1 fs+1 (x1 ...xs+1 ), s≥2
j=1

∂t f0 = 0

Ecuatiile (2.55) si (2.56) formeaza un set de N ecuatii pentru func-


tiile de distributie reduse si acest set se numeste lantul BBGKY
(Bogoliubov - Born - Green - Kirkwood - Yvon ). Acest lant de
ecuatii are o structura speciala si a fost obtinut pentru prima oara
de Yvon in 1932 si reobtinut de ceilalti mai tarziu. Determinarea
lui fs presupune cunoasterea lui fs+1 etc. ceea ce presupune re-
zolvarea unui set infinit de ecuatii integro-diferentiale, lucru care
este practic imposibil. Anticipam in textul care urmeaza tehnica
diagramatica corespunzatoare ecuatiilor BBGKY. O functie de
distributie s - particula se va reprezenta printr-un set de s linii
orizontale punctate etichetate cu cifrele de la 1 la s. Operatorul L0j
nu necesita o reprezentare grafica deoarece acesta semnifica propa-
garea unor particule libere (independente). Pe de alta parte, in-
teractiile influenteaza starea sistemului si necesita o reprezentare
grafica. Operatorul Lintjn care caracterizeaza interactiile se poate
reprezenta in doua moduri diferite. Daca acest operator apartine
termenului al doilea din ecuatia (2.56) atunci el reprezinta inter-
actii intre particulele din acelasi grup si ca grafic va avea forma
unui X numindu-se nod de tip X sau "vertex" de tip X. Acesta
este construit din doua linii punctate etichetate cu j si n care
vin din dreapta, se intersecteaza intr-un punct (vertex) si apoi se
vor duce spre stanga. In cele ce urmeaza vom utiliza notiunea de
vertex in loc de cea de nod. Daca operatorul Lint jn apartine ter-
menului al treilea din mebrul drept al ecuatiei (2.56) atunci spre
stanga nu se vor mai duce doua linii punctate etichetate cu j si n
ci doar una etichetata cu litera dupa care nu se face integrarea in
termenul considerat. In acest caz vertexul se numeste vertex de
tip Y . De exemplu in cazul caracterizat de termenul de interactie
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 31

Fig. 2.1. Diagrama corespunzatoare termenului care contine integrala din membrul
drept al ecuatiei (2.55). Este o diagrama de tip Y .

Z
dxs+1 Lint
j,s+1 (2.57)

dinspre dreapta vin doua linii punctate etichetate cu j si s + 1, se


intalnesc intr-un vertex de tip Y si spre stanga pleaca o singura
linie punctata etichetata cu j pentru ca in functie de variabila
xs+1 se integreaza. In figura (2.1) este reprezentat termenul de
interactie din expresia (2.55); integrala se face dupa variabila x2 .
In cazul general caracterizat de termenul
Lint
jn

dinspre dreapta vin doua linii punctate etichetate cu j si n, se


intalnesc intr-un punct (vertex de tip X) si spre stanga pleaca
tot doua linii etichetate cu j si n pentru ca acesti termeni nu
se integreaza. In figura (2.2) este reprezentat termenul de forma
Lint
12 din ecuatia de forma generala (2.56) scrisa pentru s = 2 si
j = 1 (singura varianta posibila daca s = 2). In figurile (2.3)
si (2.4) sunt reprezentate diagramele de tip Y corespunzatoare
termenului general (2.57) scris pentru s = 2 si j = 1 [vezi figura
(2.3)] respectiv s = 2 si j = 2 [vezi figura (2.4)].
Aceste diagrame stau la baza determinarii ecuatiei de evolutie
pentru functiile de corelatie (vezi sectiunea urmatoare) si vor fi
reluate in cele ce urmeaza intr-0 sectiune consacrata sistematizarii
acestora.
32 2. Formalismul general al mecanicii statistice

Fig. 2.2. Diagrama corespunzatoare primului termen din membrul drept al ecuatiei
(2.56) scrisa pentru s = 2. Este o diagrama de tip X.

U
Fig. 2.3. Diagrama corespunzatoare termenului de forma dx3 Lint 13 f3 din membrul
drept al ecuatiei (2.56) scrisa pentru s = 2. Este o diagrama de tip Y .

U
Fig. 2.4. Diagrama corespunzatoare termenului de forma dx3 Lint 23 f3 din membrul
drept al ecuatiei (2.56) scrisa pentru s = 2. Este o diagrama de tip Y .
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 33

2.2.3 Functii de corelatie


Sa consideram un sistem de particule identice care nu interac-
tioneaza intre ele In acest caz functia de distributie redusa s -
particula, care se va numi necorelata, se poate scrie sub forma
unui produs de functii de corelatie uniparticula astfel

Y
s
fsnec (x1 ...xs ; t) = f1 (xj ; t) (2.58)
j=1

Se spune in acest caz ca starea fizica este necorelata si din punct de


vedere fizic particulele sunt statistic independente adica probabil-
itatea de a gasi particule intr-un anumit punct nu depinde de ex-
istenta celorlalte particule. In realitate particulele interactioneaza
mecanic si aceasta interactiune poate crea corelatii. Acestea insa
se pot neglija daca distanta dintre particule este suficient de mare
astfel incat sa se poata neglija interactia dintre particule. Prin ur-
mare corelatiile sunt caracterizate de o raza de actiune, raza care
este in general comparabila cu raza de interactiune intermolec-
ulara. In cazul tranzitiilor de faza, raza de actiune a corelatiilor
devine infinita chiar daca raza de interactiune moleculara este
finita. Interactiile intotdeauna produc corelatii dar corelatiile pot
fi produse si de prepararea externa a sistemului. Functiile de dis-
tributie se pot scrie in functie de corelatii astfel:

Y
s
fs (x1 ...xs ) = f1 (xj ) + gsint (x1 ...xs ) (2.59)
j=1

unde gsint este abaterea lui fs (real) de la fsnec . Functia de corelatie


g2int nu poate fi analizata dar pentru s = 3 ne putem imagina ca
particulele 1 si 2 sunt corelate iar particula 3 este necorelata cu
acestea (fiind foarte departe de ele) sau toate cele 3 particule sunt
corelate intre ele.
In cazul general s ≥ 2 sunt valabile urmatoarele expresii de tip
"cluster" (ciorchine)
34 2. Formalismul general al mecanicii statistice

f2 (x1 , x2 ) = f1 (x1 )f1 (x2 ) + g2 (x1 , x2 ) (2.60)

f3 (x1 , x2 , x3 ) = f1 (x1 )f1 (x2 )f1 (x3 ) + f1 (x1 )g2 (x2 , x3 )+


(2.61)
+ f1 (x2 )g2 (x1 , x3 )+
+ f1 (x3 )g2 (x1 , x2 ) + g3 (x1 , x2 , x3 )
unde gs (xi1 ...xis ) se numesc functii de corelatie ireductibile care
au si proprietatea de simetrie

gs (...xj ...xn ...) = gs (...xn ...xj ...) (2.62)


Inmultind cu N −2 relatia (2.60) si integrand apoi dupa (x1 , x2 )
obtinem
Z
−2
N dx1 dx2 f2 (x1 , x2 ) =

∙ Z ¸∙ Z ¸ Z
−1 −1 −2
= N dx1 f1 (x1 ) N dx2 f1 (x2 ) +N dx1 dx2 g2 (x1 , x2 )

(2.63)
Pentru s fixat si in limita termodinamica, din relatia (2.35) rezulta
expresia
Z
N!
dx1 ...dxs fs (x1 ...xs ) = ≈ Ns (2.64)
(N − s)!
care aplicata corespunzator ecuatiei (2.63) conduce la expresia
Z
−2
N dx1 dx2 g2 (x1 , x2 ) ≈ 0

a carei generalizare este


Z
−s
N dx1 dx2 ..dxs g2 (x1 , x2 , ....xs ) ≈ 0 (2.65)

Concluzia finala din acest paragraf este ca starea statistica a unui


sistem este complet determinata daca se cunosc functiile de dis-
tributie reduse uniparticula si setul de functii de corelatie gs dat
de sistemul de ecuatii (2.60)-(2.61).
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 35

2.2.4 Ecuatia de evolutie a functiilor de corelatie gs


Pentru a obtine informatii despre sistemul fizic este necesar sa
obtinem o ecuatie de evolutie si pentru functiile de corelatie. Un
set de ecuatii de evolutie pentru functiile de corelatie gs se poate
obtine utilizand lantul BBGKY (2.55)-(2.56) in care se inlocui-
esc corespunzator expresiile (2.60)-(2.61). Aceste calcule sunt insa
destul de dificile si pot fi suplinite daca se utilizeaza o tehnica di-
agramatica. Ecuatiile de evolutie pentru functiile de distributie
reduse s - particula pentru cazurile particulare s = 1 sau 2 sunt
scrise in cele ce urmeaza. Pentru s = 1 obtinem ecuatia

Z
∂t f (x1 )−L01 f (x1 ) = dx2 [Lint int
12 f (x1 )f (x2 )+L12 g2 (x1 , x2 )] (2.66)

R
In figura (2.5) este reprezentat termenul dx2 Lint 12 f (x1 )f (x2 ). Se
observa ca integrarea se face dupa variabila x2 . In figura (2.6)
este reprezentat termenul al doilea din membrul drept al ecuatiei
(2.66). Acest termen contine corelatia bi-particula g2 (x1 , x2 ) si
acest lucru se manifesta prin faptul ca liniile corespunzatoare celor
doua particule sunt conectate intre ele.
Pentru s > 2 calculele necesare obtinerii ecuatiei de evolutie
pentru corelatie sunt mai complicate. Pentru s = 2 obtinem ecu-
atia

∂t f2 (x1 , x2 )−[L01 +L02 ]f2 (x1 , x2 ) = Lint


12 [f1 (x1 )f1 (x2 )+g2 (x1 , x2 )]+
Z
+ dx3 {Lint 13 [f1 (x1 )f1 (x2 )f1 (x3 ) + f1 (x1 )g2 (x2 , x3 )+

+f1 (x2 )g2 (x1 , x3 )+f1 (x3 )g2 (x1 , x2 )+g3 (x1 , x2 , x3 )]+(1 ⇐⇒ 2)}
(2.67)

Introducem notatia:

D1...j = ∂t − [L01 + ... + L0j ] (2.68)


36 2. Formalismul general al mecanicii statistice

Fig. 2.5. Reprezentarea primului termen de interactie din ecuatia (2.66).

Fig. 2.6. Reprezentarea celui de-al doilea termen de interactie din ecuatia (2.66)
si anume Lint
12 g2 (x1 , x2 ).
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 37

care utilizata in membrul stang al ecuatiei (2.67) conduce la ex-


presia

D12 f2 (x1 , x2 ) = D12 [f1 (x1 )f1 (x2 ) + g2 (x1 , x2 )] =


= (D12 f1 (x1 )f (x2 ) + f1 (x1 )D12 f1 (x2 ) + D12 g2 (x1 , x2 ) =

= f1 (x2 )D1 f1 (x1 ) + f1 (x1 )D2 f1 (x2 ) + D12 f1 (x2 ) + D12 g2 (x1 , x2 )
(2.69)
unde Dj = ∂t − L0j .
Important este sa descoperim care sunt termenii din ecuatia
(2.67) care contribuie la termenii din expresia (2.69). Pentru a re-
aliza acest lucru vom utiliza practic aceleasi observatii cu privire la
reprezentarea diagramatica folosite pentru ecuatia (2.56) din sec-
tiunea precedenta. Pentru cazul s = 1 am schitat deja diagramele
corespunzatoare in figurile (2.5) si (2.6). In ecuatia (2.66) care
contine corelatia g2 (x1 , x2 ) diagrama corespunzatoare termenului
al doilea din membrul drept al acestei ecuatii il putem reprezenta
grafic la fel ca pe cel corespunzator unei diagrame care contine un
vertex de tip Y cu deosebirea ca cele doua linii care vin din dreapta
sunt acum conectate intre ele (aceasta conexiune este legata de
existenta corelatiei g2 (x1 , x2 ), fapt care se explica prin existenta
interactiunii intre particulele 1 si 2). Diagramele care contin core-
latii se vor reprezenta prin linii continue spre deosebire de cele
care reprezentau termeni din lantul BBGKY si care erau trasate
prin linii punctate (vezi sectiunea precedenta). Primul termen din
membrul drept al ecuatiei (2.66) se reprezinta tot printr-un vertex
de tip Y dar in care cele doua linii care vin din dreapta nu sunt
conectate intre ele deoarece acest termen nu contine o corelatie.
Acest procedeu se poate aplica si pentru ecuatia (2.67) si apoi
generaliza eventual pentru s > 2. Schema pentru cazul s = 2 este
urmatoarea
a) se deseneaza toate diagramele care au forma reprezentata
in figurile (2.1), (2.2) si (2.3).
b) se inlocuieste fiecare diagrama desenata anterior cu o suma
de diagrame care contin corelatiile bi sau triparticula.
38 2. Formalismul general al mecanicii statistice

Fig. 2.7. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


12 f (x1 )f (x2 ) din expresia (2.70).

Fig. 2.8. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


12 g2 (x1 , x2 ) din expresia (2.70).

c) la ecuatia pentru g2 (1, 2) nu contribuie diagramele disconexe


si prin urmare acestea vor fi eliminate.
d) diagramele ramase vor reprezenta termenii din membrul
drept al ecuatiei de evolutie pentru functia de corelatie. Termenii
care corespund diagramelor conexe si contribuie la D1...s gs (x1 ...xs )
sunt urmatorii

Lint int
12 f (x1 )f (x2 ) + L12 g2 (x1 , x2 ) (2.70)

Termenilor din relatia (2.70) le corespund urmatoarele diagrame


respectiv

Lint int int


13 f (x1 )g2 (x2 , x3 ) + L13 f (x3 )g2 (x1 , x2 ) + L13 g3 (x1 , x2 , x3 )
(2.71)

Termenilor din relatia (2.71) le corespund urmatoarele diagrame


2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 39

Fig. 2.9. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


13 f (x1 )g2 (x2 , x3 ) din expresia
(2.71).

Fig. 2.10. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


13 f (x3 )g2 (x1 , x2 ) din expresia
(2.71).

Fig. 2.11. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


13 g3 (x1 , x2 , x3 ) din expresia
(2.71).
40 2. Formalismul general al mecanicii statistice

Fig. 2.12. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


23 f (x2 )g2 (x1 , x3 ) din expresia
(2.72).

Fig. 2.13. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


23 f (x3 )g2 (x1 , x2 ) din expresia
(2.72).

Lint int int


23 f (x2 )g2 (x1 , x3 ) + L23 f (x3 )g2 (x1 , x2 ) + L23 g3 (x1 , x2 , x3 )
(2.72)

Termenilor din relatia (2.72) le corespund urmatoarele diagrame.


Termenii (2.71) si (2.72) vor fi integrati dupa variabila x3 .
Reprezentam in continuare si setul de diagrame disconexe, ad-
ica acele diagrame care nu contribuie la determinarea ecuatiei de
evolutie pentru functia de corelatie dar contribuie la alte core-
latii corespunzatoare functiei de distributie. Le-am reprezentat
aici pentru a vizualiza astfel de diagrame.
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 41

Fig. 2.14. Diagrama corespunzatoare termenului Lint


23 g3 (x1 , x2 , x3 ) din expresia
(2.72).

Fig. 2.15. Diagramele disconexe.

Prin urmare ecuatia de evolutie pentru corelatia biparticula


g2 (x1 , x2 ) este

∂t g2 (x1 , x2 )−(L01 +L02 )g2 (x1 , x2 ) = Lint int


12 f (x1 )f (x2 )+L12 g2 (x1 , x2 )+
Z
+ dx3 {Lint int
13 f (x1 )g2 (x2 , x3 ) + L23 f (x2 )g2 (x1 , x2 )+
42 2. Formalismul general al mecanicii statistice

+(Lint int
13 + L23 )[f (x3 )g2 (x1 , x2 ) + g3 (x1 , x2 , x3 )]} (2.73)
Se observa ca ecuatia (2.73) este o ecuatie neliniara. Ecuatia de
evolutie neliniara pentru functia de corelatie biparticula (2.73)
si ecuatia de evolutie pentru functia de distributie uniparticula
(2.66) pe care o rescriem aici
Z
∂t f (x1 ) − L1 f (x1 ) = dx2 [Lint
0 int
12 f (x1 )f (x2 ) + L12 g2 (x1 , x2 )]

formeaza setul complet de ecuatii care stau la baza deducerii ecu-


atiilor cinetice clasice. Relatia neliniara intre functia de distributie
redusa si functia de corelatie introduce complicatii de calcul dar
este singura posibilitate de studiu a proceselor fizice ale sistemelor
formate din foarte multe particule. In cele ce urmeaza vom reca-
pitula regulile referitoare la tehnica diagramatica pentru functiile
de distributie reduse si pentru functiile de corelatie.

2.2.5 Reguli de tehnica diagramatica pentru functii de


distributii reduse
Ecuatiile de evolutie pentru functiile de distributie f1 , f2 si f3
sunt urmatoarele

Z
(∂t − L01 )f1 (x1 ) = dx2 Lint
12 f2 (x1 , x2 ) (2.74)

(∂t − L01 − L02 )f2 (x1 , x2 ) =


Z
= L12 f2 (x1 , x2 ) + dx3 (Lint
int int
13 + L23 )f3 (x1 , x2 , x3 ) (2.75)

(∂t − L01 − L02 − L03 )f3 (x1 , x2 , x3 ) =

= (Lint int int


12 + L23 + L13 )f3 (x1 , x2 , x3 )+
Z
+ dx4 (Lint int int
14 + L24 + L34 )f4 (x1 , x2 , x3 , x4 ) (2.76)
2.2 Functii de distributie reduse si functii de corelatie 43

a) Starea care caracterizeaza "s" particule se reprezinta prin


"s" linii suprapuse, paralele care vin din dreapta.
b) Operatorii L0j nu se reprezinta diagramatic pentru ca reprez-
inta propagarea unor particule libere (independente).
int
c) Operatorii Ljn caracterizeaza interactia si se pot reprezenta
in doua moduri: sub forma de vertex de tip X sau/si prin vertex de
tip Y . Aceste aspecte au fost exemplificate in figurile (2.1) si (2.2).
Pentru termenul din membrul drept al ecuatiei (2.74) diagrama
corespunzatoare este cea din figura (2.1) iar pentru termenii din
ecuatia (2.75) diagramele corespunzatoare sunt cele din figurile
(2.2), (2.3) si (2.4). Ca exercitiu, propunem desenarea tuturor
diagramelor corespunzatoare membrului drept al ecuatiei (2.76).

2.2.6 Reguli de tehnica diagramatica pentru corelatii


1. Se deseneaza diagramele corespunzatoare ecuatiei de evolutie
pentru fs conform regulilor din sectiune precedenta.
2. Se inlocuieste fiecare diagrama anterioara printr-o suma de
diagrame cu toate corelatiile posibile care conduc la aceeasi stare
finala (reprezentata in partea stanga a diagramei).
3. Se iau in considerare pentru ecuatia de evolutie a functiei
de corelatie doar diagramele care sunt conexe. Ecuatiile care core-
spund evolutiei functiei de distributie f2 (12) si functiei de corelatie
g2 (12) sunt urmatoarele

(∂t − L01 − L02 )f2 (12) = (∂t − L01 − L02 )[f1 (1)f1 (2) + g2 (12) (2.77)

respectiv

(∂t − L01 − L02 )g2 (12) = Lint int


12 f1 (1)f1 (2) + L12 g2 (12)+
Z
+ dx3 [Lint int int
13 f1 (1)g2 (23) + L13 f3 g2 (12) + L13 g3 (123)+

+Lint int int


23 f3 g(13) + L23 f3 g3 (12) + L23 g3 (123)] (2.78)
unde am utilizat scrierea simplificata de tipul f2 (12) in loc de
f2 (x1 , x2 ) etc. Diagramele conexe corespunzatoare membrului
44 2. Formalismul general al mecanicii statistice

drept al ecuatiei (2.78) au fost reprezentate in figurile (2.7) -


(2.14). Cele disconexe care nu contribuie la evolutia functiei de
corelatie g2 (12) au fost reprezentate in figura (2.15).
3. Sistem cu cuplaj slab

3.1 Generalitati

In cele ce urmeaza vom aplica in cazuri particulare formalismul


dezvoltat in sectiunile anterioare. In aceste cazuri particulare lan-
tul infinit de ecuatii BBGKY poate fi simplificat deoarece functia
de corelatie gs = 0 pentru s > S (fixat) iar pentru s ≤ S (fixat)
functia de corelatie gs este o functionala care depinde de functia
de distributie redusa uniparticula f1 in acest fel obtinandu-se o
ecuatie diferentiala inchisa pentru functia de distributie redusa
uniparticula.
Atunci cand sunt realizate aceste conditii se spune ca sistemul
este in regim cinetic iar ecuatia se numeste ecuatie cinetica.
Exista mai multe tipuri de ecuatii cinetice a caror forma depinde
de natura sistemului fizic (gaz, lichid, solid, plasma), de natura
interactiilor moleculare (forma potentialului, raza de actiune) si
de valorile parametrilor specifici starii macroscopice (densitate,
temperatura). In teoria cinetica clasica este mai convenabil sa
fixam ca variabile in spatiul fazelor vitezele in loc de impulsuri.
Trecem de la (q, p) la (q, v) astfel:

f (q, p; t) = m3 fb(q, v; t) (3.1)

iar noua functie de distributie va fi fb(q, v; t) pentru care in cele ce


urmeaza vom renunta la "b". In acest nou context avem notatiile:

xj = (qj , vj ); ∂j = ∂/∂vj ; ∂jn = ∂j − ∂n (3.2)


46 3. Sistem cu cuplaj slab

Toate ecuatiile cinetice de interes sunt obtinute printr-o teorie


perturbativa. Pentru a aplica aceasta teorie este necesar sa existe
un parametru mic, pe care il notam cu λ, care sa masoare abaterea
sistemului de la starea de referinta. Marimile fizice sunt apoi dez-
voltate in serie de puteri ale acestui parametru λ. Prin urmare o
etapa esentiala in aplicarea teoriei perturbative la rezolvarea ecu-
atiilor cinetice consta in alegerea convenabila a parametrului mic.
In cazul nostru consideram ca potentialul de interactie V (r) este
mic pentru orice r. Aceasta presupunere o putem scrie matematic
astfel

V (r) ≡ λv(r) (3.3)

unde λ este un parametru adimensional. Prin definitie, un cuplaj


slab se realizeaza daca sunt indeplinite conditiile

¯ ¯
¯ v(r) ¯
λ ¿ 1; ¯ ¯
¯ v(r0 ) ¯ ≤ O(1) ∀r (3.4)

unde r0 este o distanta finita arbitrara. Conditiile din (3.4) se pot


scrie compact astfel

|V (r)| = O(λ) (3.5)

Conditia (3.5) trebuie completata cu conditia ca Hamiltonianul


neperturbat H 0 (care reprezinta de fapt energia cinetica) sa fie de
ordinul:

|H 0 (v)| = O(λ0 ) (3.6)

Sistemele cu cuplaj slab conduc la cele mai simple ecuatii cinet-


ice. Chiar daca in realitate un potential nu indeplineste conditia
(3.4) exista situatii reale care pot fi aproximate in sensul existen-
tei unui cuplaj slab. La distante mici aproximatia cuplajului slab
nu se poate aplica. Un exemplu de aplicabilitate al aproximatie
cuplajului slab il reprezinta sistemele fizice caracterizate de in-
teractii slabe cu raza lunga de actiune (potential de tip Coulomb
3.1 Generalitati 47

de exemplu) iar dintre acestea cel mai intilnit caz este plasma
total ionizata in care interactiunea este de tip Coulomb. Relatiile
(3.5) si (3.6) vor modifica in mod corespunzator diversii operatori
Liouville. Prin urmare restrictiile asupra operatorilor Liouville se
scriu astfel:

L0j = O(λ0 ); Lint


jn = O(λ) (3.7)

In continuare trebuie impuse restrictii care sa fie valabile pentru ∀t


si functiilor de distributie reduse precum si functiilor de corelatie.
Pentru functia de distributie conditia este

f (x1 , t) = O(λ0 ) (3.8)

si ea este ceruta de conditia de normare care trebuie satisfacuta


chiar in abesnta interactiilor. Pentru functiile de corelatie, care
caracterizeaza interactiile dintre particule este evident ca trebuie
sa fie valabile conditiile

g2 (x1 , x2 ; t) = O(λ) (3.9)

respectiv

g3 (x1 , x2 , x3 ; t) = O(λ2 ) (3.10)

In continuare este necesar sa stabilim si raza de actiune a marim-


ilor caracteristice. Daca notam

r21 ≡ q2 − q1 (3.11)

atunci potentialul de interactie si functiile de corelatie satisfac


relatiile

V (q1 , q2 ) = V (r21 ) (3.12)

respectiv
48 3. Sistem cu cuplaj slab

g2 (x1 , x2 ; t) = g2 (q1 , v1 , q2 , v2 ; t) = g2 (q1 , r21 , v1 , v2 ; t) (3.13)

Presupunem ca potentialul de interactie are raza finita de actiune


l0 adica

V (r) ≈ 0 r >> l0 (3.14)

Si corelatiile au raze finite lc2 , lc3 ,.. care in mod uzual au acelasi
ordin de marime cu l0 dar nu intotdeauna. Atunci definim lc =
Max(l0 , lc2 , lc3 ...) ca fiind lungimea de corelatie unica, adica

g2 (q1 , r21 , v1 , v2 ; t) ' 0 r21 À lc (3.15)

3.2 Ecuatii de evolutie


3.2.1 Dinamica particulei libere

Sa consideram evolutia unui sistem de particule libere (care nu


interactioneaza). In acest caz parametrul λ = 0 si prin urmare op-
eratorul Liouville de interactie Lint
jn = 0. Acest sistem ideal poate
fi considerat ca sistem de referinta pentru teoria perturbativa care
s-ar aplica la sisteme mai complicate.
Ecuatiile (2.66) si (2.73) pentru acest sistem de referinta devin:

∂t f1 (x1 ; t) = L01 f1 (x1 ; t) (3.16)


∂t g2 (x1 , x2 ; t) = (L01 + L02 )g2 (x1 , x2 ; t)

Functiile de distributie reduse si corelatiile satisfac in acest caz


ecuatii decuplate asa cum se observa din (3.16). Introducem
notiunea de propagator neperturbat U10 (t), adica operatorul care
actionand asupra functiei la momentul initial conduce la obtinerea
valorii acestei functii la momentul t, adica

f (q1 , v1 ; t) = U10 (t)f (q1 , v1 ; 0) (3.17)


3.2 Ecuatii de evolutie 49

Propagatorul corespunzator primei relatii din ecuatiile (3.16) se


scrie formal astfel

U10 (t) = exp(L01 (t)) (3.18)

care rezulta din integrarea primei ecuatii din (3.16) si compararea


solutiei obtinute cu expresia (3.17). Daca inlocuim in (3.18) forma
concreta a operatorului L01 adica

L01 = −v1 · ∇1 (3.19)

obtinem

U10 (t) = exp(−v1 · ∇1 t) (3.20)

Pe de alta parte este binecunoscuta identitatea operatoriala sub


forma unidimensionala

d
exp(a )f (x) = f (x + a) (3.21)
dx
sau tridimensionala

ea·∇ f (x) = f (x + a) (3.22)

adica operatorul ea·∇ este un operator de translatie spatiala. Prin


urmare, combinand ecuatiile (3.17), (3.20) si (3.22), obtinem

f (q1 , v1 ; t) = exp(−v1 · ∇1 t)f (q1 , v1 ; 0) = f (q1 − v1 t, v1 ; 0)


(3.23)

adica densitatea la momentul t in punctul (q1 , v1 ) din spatiul


fazelor este egala cu densitatea in spatiul fazelor la momentul
t = 0 in punctul in care particula a fost localizata la acel moment
de timp.
In cazul analizei celei de-a doua ecuatii din (3.16), adica ecua-
tia de evolutie pentru corelatia g2 (x1 , x2 ; t) definim propagatorul
biparticula
50 3. Sistem cu cuplaj slab

0
U12 (t) = exp(L01 + L02 )t = U10 (t)U20 (t) (3.24)

care are aceasta forma deoarece operatorii L01 si L02 comuta, ei


reprezentand particule care nu interactioneaza intre ele. In con-
secinta solutia ecuatiei are forma

g2 (x1 , x2 ; t) = U10 (t)U20 (t)g(x1 , x2 ; 0) (3.25)

3.2.2 Ecuatia Vlasov

In teoria cinetica suntem interesati in cunoasterea comportarii


sistemelor fizice pe intervale de timp mult mai mari decat timpii
microscopici caracteristici. Pentru aceasta se va dezvolta in se-
rie de puteri operatorul de evolutie si nu functia asupra caruia
acesta actioneaza. Prin urmare cand vom discuta despre o teorie
cinetica de ordinul λn vom intelege ca in aceasta teorie operatorii
de evolutie care apar in ecuatia cinetica sunt de ordinul λn . Sa
consideram ecuatia (2.66) pe care o rescriem aici

Z
∂t f (x1 )−L01 f (x1 ) = dx2 [Lint int
12 f (x1 )f (x2 )+L12 g2 (x1 , x2 )] (3.26)

Tinand cont de conditiile necesare considerarii cuplajului slab,


adica (3.5) si (3.6) precum si de consecintele acestora asupra or-
dinelor de marime ale diferitelor functii si operatori care intervin
(3.7), (3.8) si (3.9), in membrul drept al ecuatiei (3.26) termenii
au urmatoarele ordine de marime
a) termeni de ordinul λ care sunt de forma (∼ Lint ff ) si da-
torita relatiilor (3.7) si (3.8) sunt de ordinul λ.
b) termeni de ordinul λ2 care sunt de forma (∼ Lint g2 ) si da-
torita relatiilor (3.7) si (3.9) sunt de ordinul λ2 .
Prin urmare ecuatia cinetica in ordinul λ se obtine neglijand
termenii de ordinul λ2 si aceasta este

Z
∂t f (x1 ; t) = L01 f (x1 ; t) + dx2 Lint
12 f (x1 ; t)f (x2 ; t) (3.27)
3.2 Ecuatii de evolutie 51

Fig. 3.1. Diagrama corespunzatoare ecuatiei Vlasov (3.27).

care se numeste ecuatie Vlasov si a carei diagrama este reprezen-


tata in figura (3.1). Se observa ca ecuatia (3.27) este o ecuatie
inchisa, ea necontinand corelatii de ordin superior.
Semnificatia ecuatiei Vlasov se poate deduce daca analizam
ultimul termen al acesteia, pe care il rescriem succesiv astfel:

Z Z
dx2 Lint
12 f (x1 ; t)f (x2 ; t) =m−1
dx2 (∇1 V12 )·∂12 f (x1 ; t)f (x2 ; t) =
Z
−1
= m {∇1 dq2 dv2 V12 (q1 − q2 )f (q1 , v2 , t)}·


·∂1 f (q1 , v1 , t) = KV {f, f }, ∂1 ≡
∂v1
Deoarece L01 = −v1 · ∇1 ecuatia Vlasov devine

(∂t + v1 · ∇1 )f (q1 , v1 ; t) = KV {f, f } (3.28)

unde KV {f, f } se numeste termen de interactie Vlasov.


52 3. Sistem cu cuplaj slab

Notam

Z
Vm (q1 , t) = dq2 dv2 V12 (q1 − q2 )f (q2 , v2 , t) (3.29)

si il vom numi potential mediu. Daca inlocuim potentialul mediu


in ecuatia (3.28) obtinem

(∂t + v · ∇)f (q, v; t) = m−1 [∇Vm (q, t)] · ∂f (q, v, t) (3.30)

ecuatia Vlasov care a fost dedusa semiempiric de fizicianul Vlasov


in 1938. Ea are forma unei ecuatii Liouville pentru particule care
nu interactioneaza intre ele si care se misca intr-un camp "extern"
caracterizat de potentialul mediu Vm . In esenta doar forma ecu-
atiei Vlasov este ca a ecuatiei Liouville (ecuatie liniara) deoarece
este o ecuatie neliniara (potentialul mediu depinde de functia de
distributie care la randul ei depinde de potentialul mediu). Ecu-
atia Vlasov determina evolutia doar pentru sisteme neomogene
deoarece pentru sisteme omogene functia de distributie in ordinul
λ este un invariant. Intr-adevar, in cazul unui sistem omogen spa-
tial (invarianta la translatii spatiale) avem:

fs (q1 + a, ...qs + a, p1 ...ps ) = fs (q1 ...qs , p1 ...ps )

unde a este un vector constant iar in cazul particular studiat de


noi avem

f1 (q, p) = nϕ(p); f2 (q1 , q2 , p1 , p2 ) = f2 (q1 − q2 , p1 , p2 )


(3.31)

cu n = N V
densitatea de particule.
In cazul unui sistem omogen, potentialul mediu Vm definit an-
terior in (3.29), are forma urmatoare si este independent de coor-
donatele spatiale:
3.2 Ecuatii de evolutie 53
Z ∙Z ¸
Vm = dv2 d(q1 − q2 )V12 (q1 − q2 ) f (q1 − q2 , v2 , (3.32)
t) =
Z Z Z
= dv drV (|r|)nϕ(v) = n drV (|r|)

unde am notat r ≡ q1 − q2 , v2 ≡ v si am utilizat conditia de


normare (2.42). Prin urmare, ∇Vm = 0 deoarece Vm nu depinde
de q. De asemenea, din acelasi motiv ∇f = 0. Ecuatia cinetica
devine in acest caz:

∂t ϕ(v, t) = 0 + O(λ2 ) (3.33)


ceea ce demonstreaza ca ϕ(v, t) este invarianta temporal pana
la un termen de ordinul doi in λ. Daca raza de actiune a inter-
actiei este mare in comparatie cu raza caracteristica de variatie
a gradientului densitatii, atunci termenul Vlasov este important,
asa cum se intampla in cazul interactiei de tip Coulomb. Prin ur-
mare ecuatia Vlasov este importanta pentru plasma, potentialul
mediu care actioneaza asupra unei particule fiind datorat unui
numar mare de particule incarcate electric. Ecuatia Vlasov nu ia
in consideratie ciocnirile dintre particule. Acestea sunt luate in
consideratie in aproximatiile de ordin superior in parametrul mic
λ asa cum se va vedea in sectiunile urmatoare.
Sa consideram o plasma total ionizata formata din N electroni
si N ioni pozitivi, cu conditia de neutralitate Nei + Nee = 0
indeplinita. In acest caz o sa existe doua functii de distrib-
utie reduse, f α (q, v, t) (α = e, i), trei functii de corelatie
g2αβ (x1 , x2 , t), (α = e, i; β = e, i) si ecuatia Vlasov corespun-
zatoare se scrie astfel:

X Z
α
∂t f (x1 , t) = L01 f α (x1 , t)+ dx2 Lint
12
αβ α
f (x1 , t)f β (x2 , t), α = e, i
β=e, i
(3.34)
cu potentialul de interactie coulombiana de forma
eα eβ
V12αβ = (3.35)
r
54 3. Sistem cu cuplaj slab

Termenul de interactie din ecuatia (3.34) devine,


XZ
dx2 Lint
12
αβ α
f (x1 , t)f β (x2 , t) =
β=e,i

XZ
= dq2 dv2 (∇1 V12αβ )·(m−1 −1 α β
α ∂1 −mβ ∂2 )·f (x1 , t)f (x2 , t) =
β=e,i


=− E(q1 , t) · ∂1 f α (x1 , t) (3.36)

unde E(q1 , t) = −∇1 Φ(q1 , t) iar potentialul electrostatic este
identificat din (3.36) ca fiind de forma

X Z
1
Φ(q1 , t) = eβ dq2 dv2 f β (q2 , v2 , t) (3.37)
β=e,i
|q1 − q2 |

Potentialul Φ satisface ecuatia Poisson, adica

∇2 Φ(q, t) = −4πσ(q, t)

deoarece [vezi demonstratia (4.88)]


1
∇2 = −4πσ(q1 , q2 ) (3.38)
|q1 − q2 |
iar
X Z
σ(q2 , t) = eβ dv2 f β (q2 , v2 , t)
β

este densitatea macroscopica de sarcina electrica. Urmatorul set


de ecuatii diferentiale neliniare permite obtinerea functiei de dis-
tributie reduse f α :
3.2 Ecuatii de evolutie 55

∂t f α (q, v, t) = −v · ∇f α (q, v, t) − E(q, t) · ∂f α (q, v, t)

(3.39)
X Z
∇ · E(q, t) = 4π eβ dvf β (q, v, t)
β=e,i

∇ × E(q, t) = 0

In ecuatiile (3.39) campul electric total este suma dintre cam-


pul electric mediu specific aproximatiei Vlasov E(q, t) si campul
electric extern sistemului E0 (q, t), adica

E(q, t) = E(q, t) + E0 (q, t) (3.40)

Concluzii
Ecuatia de evolutie analizata are cateva caracteristici impor-
tante.
a) este obtinuta ca aproximatie de ordinul intai a dezvoltarii
ecuatiei pentru functiile de distributii reduse in serie de puteri ale
lui λ.
b) in acest ordin corelatiile sunt decuplate de functiile de dis-
tributii reduse.
c) interactiile sunt self-consistente, produc un potential mediu
si prin urmare fiecare particula se misca sub actiunea unui camp
mediu care formal actioneaza ca un camp "extern".
d) campul mediu are sens doar intr-un sistem care contine un
numar mare de particule iar limita termodinamica a fost consid-
erata cu mult inainte de stabilirea lantului BBGKY.
e) ecuatia Vlasov descrie aspecte colective ale interactiilor si
este importanta in particular pentru descrierea plasmei complet
ionizate.
f) pentru sistem spatial omogen se reduce la forma ∂t f = 0.
g) ecuatia Vlasov nu contine o descriere a ciocnirilor partic-
ulelor. Acestea sunt luate in considerare in ordinele superioare
ale dezvoltarii in serie si de aceea ea nu este o ecuatie cinet-
ica propriu-zisa si se numeste mai degraba ecuatia campului
mediu.
56 3. Sistem cu cuplaj slab

3.3 Ecuatia Prigogine-Resibois


Pentru a explica comportarea sistemelor multiparticula si in spe-
cial evolutia ireversibila a acestora este necesar sa se ia in consid-
eratie si ciocnirile dintre particule. Sa deducem ecuatia de evolutie
pentru f (xi , t) in ordinul doi in λ.
Prima ecuatie din lantul BBGKY (s = 1) este:

Z Z
¡ ¢
∂t − L01 f (x1 ) = dx2 Lint
12 f (x1 )f (x2 ) + dx2 Lint
12 g2 (x1 , x2 )

(3.41)

Al doilea termen din membrul drept este de ordinul doi in λ, adica


este de ordinul λ2 deoarece Lint ∼ O(λ), g2 ∼ O(λ) si prin urmare
produsul Lint g2 ∼ O(λ2 ).
Sa analizam acum ecuatia pentru corelatia biparticula g2 :
¡ ¢
∂t − L01 − L02 g2 (x1 , x2 ) = Lint int
12 f (x1 )f (x2 ) + L12 g2 (x1 , x2 )+
Z
+ dx3 {Lint int
13 f (x1 )g2 (x1 , x2 ) + L13 f (x3 )g2 (x1 , x2 )+

+Lint int
13 g3 (x1 , x2 , x3 ) + L23 f (x2 )g2 (x1 , x3 )+

+Lint int
23 f (x3 )g2 (x1 , x2 ) + L23 g3 (x1 , x2 , x3 )} (3.42)
In ecuatia (3.42), in membrul drept al acesteia termenii care apar
au urmatoarele ordine de marime

Lint f f ∼ O(λ)·O(λ0 )·O(λ0 ) ∼ O(λ); Lint g2 ∼ O(λ)·O(λ) ∼ O(λ2 )


(3.43)

Lint f g2 ∼ O(λ)·O(λ0 )·O(λ) ∼ O(λ2 ); Lint g3 ∼ O(λ)·O(λ2 ) ∼ O(λ3 )


(3.44)

si prin urmare in acesta ecuatie vom retine doar termenii in or-


dinul λ in membrul drept. In aceasta aproximatie, din ecuatia de
evolutie pentru g2 (x1 , x2 ) scrisa in (2.73) ramane
3.3 Ecuatia Prigogine-Resibois 57

¡ ¢
∂t − L01 − L02 g2 (x1 , x2 ) ' Lint
12 f (x1 )f (x2 ) (3.45)

care se numeste ecuatia de evolutie a functiei de corelatie g2 in


aproximatia cuplajului slab. Singura diagrama corespunzatoare a
acestei ecuatii (scrisa in aproximatia cuplajului slab) este data in
figura (2.7). Ecuatiile (3.41) si (3.45) formeaza un set inchis de
ecuatii pentru f si g2 . Determinam intai pe g2 pe care il inlocuim
in ecuatia pentru f . Termenul Lint
12 f (x1 )f (x2 ) se numeste termen
sursa. Atunci in functie de propagatorul biparticula neperturbat
solutia pentru g2 este:

Zt
0 0
g2 (x1 , x2 ; t) = U12 (t)g2 (x1 , x2 ; 0)+ dτ U12 (τ )Lint
12 f (x1 ; t−τ )f (x2 ; t−τ )
0
(3.46)

Aceasta solutie o inlocuim in ecuatia pentru f si obtinem:


¡ ¢
∂t − L01 f (x1 ; t) =
Z
= dx2 Lint 12 f (x1 ; t)f (x2 ; t)+
Z
0
+ dx2 Lint 12 U12 (t)g2 (x1 , x2 ; 0)+

Z Zt
0
+ dx2 dτ Lint int
12 U12 (τ )L12 f (x1 ; t − τ )f (x2 ; t − τ ) (3.47)
0

Aceasta este ecuatia exacta de evolutie pentru sisteme cu cuplaj


slab si este un caz particular al ecuatiei master obtinuta de Pri-
gogine si Resibois in 1961. Primul termen din membrul drept al
ecuatiei corespunde ecuatiei Vlasov. Al doilea termen este o func-
tionala care depinde de valoarea initiala a functiei de corelatie g2
58 3. Sistem cu cuplaj slab

si semnifica faptul ca variatia lui f depinde de corelatia initiala a


particulelor.
Al treilea termen semnifica faptul ca variatia lui f depinde
de intreaga "istorie" a lui f de la momentul 0 pana la momen-
tul t si prin urmare ecuatia master este o ecuatie nemarkoviana
(starea din trecutul apropiat lui t influenteaza evenimentele de la
momentul t).

3.4 Ecuatia Landau


In ordinul λ, evolutia sistemului este datorata succesiunii inter-
actiilor care sunt localizate spatial si temporal. Interactia este
localizata intr-o regiune a carei dimensiune spatiala este raza de
corelatie lc si dureaza un timp τ c (durata ciocnirii). Dupa ciocnire
particula se deplaseaza liber pana la urmatoarea ciocnire pe o dis-
tanta ld.l.m. care se numeste drum liber mediu si depinde de λ un
timp τ R numit timp de relaxare care este considerat a fi inversul
frecventei de ciocnire. Aceasta este cauzata de contributia func-
tiei de corelatie la evolutia functiei de distributie redusa, adica de
ultimul termen din ecuatia (3.41).
In plus, exista o lungime lH , numita lungime hidrodinamica,
care masoara variatia spatiala a functiei de distributie reduse intr-
un sistem neomogen spatial si care este definita astfel:

−1 1
lH ≈ Max( |∇f | (3.48)
f
Aceasta lungime hidrodinamica depinde de prepararea sis-
temului si este in general de ordinul de marime al aparatelor (mm,
cm) si ii este asociat un timp hidrodinamic care se noteaza cu
τ H . Prin urmare avem la dispozitie urmatoarele distante si timpi
specifici:
a) lungimea de corelatie lc si timpul caracteristic asociat care
este durata ciocnirii τ c
b) drumul liber mediu ld.l.m. caruia ii este asociat timpul de
relaxare τ R
3.4 Ecuatia Landau 59

c) lungimea hidrodinamica lH careia ii aste asociat timpul


hidrodinamic τ H .
Este necesar sa stabilim care sunt ordinele de marime relative
ale acestor distante si timpi specifici:

lc τc
= O(λ2 ); = O(λ2 ) (3.49)
ld.l.m. τR

ld.l.m. τR
≡ λH ¿ 1; = λH ¿ 1 (3.50)
lH τH
Relatiile din (3.50) definesc regimul hidrodinamic care este stu-
diat in cadrul teoriei transportului clasic. Acest regim nu este
realizat insa in plasme fierbinti care sunt caracteristice fuziunii
termonucleare controlate si in care temperaturile sunt de ordinul
T ∼ 108 K iar drumul liber mediu ld.l.m. este de ordinul metrilor.
In concluzie, in aproximatia cuplajului slab, un regim hidrod-
inamic presupune realizarea urmatoarelor conditii:

lc ¿ ld.l.m. ¿ lH τc ¿ τR ¿ τH (3.51)

In teoria cinetica suntem interesati in evolutii pentru care t À τ c


adica intr-o descriere asimptotica a evolutiei. Cand studiem re-
laxarea spre echilibru trebuie ca t ∼ τ R iar cand studiem probleme
de transport t ∼ τ H .
Sa analizam in continuare ecuatia master Progine - Resibois
tinand cont de presupunerile specifice facute anterior. Sa analizam
mai intai termenul al doilea din membrul drept ale ecuatiei (3.47):

Z
0
T2 = dx2 Lint
12 U12 (t)g2 (x1 , x2 ; 0) (3.52)

Facem schimbul de variabila q2 → r21 = q2 − q1 si obtinem


60 3. Sistem cu cuplaj slab
Z Z
0
T2 = dr21 dv2 Lint
12 U12 (t)g2 (q1 , r21 , v1 , v2 ; 0) = (3.53)
Z Z
= dr21 dv2 Lint
12 g2 (q1 − v1 t, r21 − g21 t, v1 , v2 ; 0)

unde g21 = v2 − v1 este viteza relativa a doua particule. Corelatia


g2 → 0 pentru |r21 − g21 t| À lc si prin urmare, in regim asimptotic
obtinem:
Z
0
dx2 Lint
12 U12 (t)g2 (x1 , x2 ; 0) ≈ 0 t À τc

adica influenta corelatiilor initiale dureaza un timp finit care este


de ordinul τ c . Acest termen a fost denumit de Prigogine si Re-
sibois termen de distrugere deoarece descrie distrugerea efectului
corelatiilor initiale asupra evolutiei functie de distributie redusa.
Sa analizam acum ultimul termen din ecuatia (3.47):

Zt Z
0
T3 = dτ dx2 Lint int
12 U12 (τ )L12 f (x1 ; t − τ )f (x2 ; t − τ ) (3.54)
0

Deoarece in integrand intervin deja doi factori de ordinul λ, adica


doi operatori Liouville de interactie, putem aproxima operatorul
0
de evolutie U12 (−τ ) cu cel neperturbat U12 (−τ ) pentru a pastra
ordinul de marime λ2 al acestui ultim termen. In aceasta situatie
ultimii doi factori din expresia precedenta devin

f (x1 ; t − τ )f (x2 ; t − τ ) = U12 (−τ )f (x1 ; t)f (x2 ; t) ≈


0
≈ U12 (−τ )f (x1 ; t)f (x2 ; t)
Introducand expresiile explicite ale operatorilor Liouville si vari-
abilele relative r12 = q1 − q2 ≡ r, g12 = v1 − v2 ≡ g in expresia
(3.54) obtinem

Z Z Zt
−2
T3 = m dv2 dr dτ ∂12 · [∇1 V (r)] [∇1 V (r − gt)] · (3.55)
0
3.4 Ecuatia Landau 61
0 0
·U12 (τ )∂12 U12 (−τ )f (q1 , v1 ; t)f (q1 − r, v2 ; t)
Dar

0 0
U12 (τ )∂12 U12 (−τ )f (x1 ; t)f (x2 ; t) = (∂12 + τ ∇12 )f (x1 ; t)f (x2 ; t)
(3.56)

unde ∇12 = ∇1 − ∇2 , V (r) 6= 0 pentru r < lc ; V (r − gt) 6=


0 pentru 0 < τ < τ c . Prin urmare, fiind interesati in intervale
de timp de ordinul t À τ c (limita asimptotica) putem extinde
integrarea dupa τ de la 0 la ∞. Ordinul de marime al termenului
τ ∇ff se estimeaza astfel in comparatie cu termenul ∂ff

−1
τ ∇ff ≈ τ c lH ff ≈ τ c V −1 τ −1
H ff ≈ V
−1
O(λ2 )λH ¿ ∂f f ≈ V −1 ff
(3.57)

unde V este o viteza tipica asimilata aici cu viteza termica, τ este


de ordinul τ c deoarece suntem interesati de regimul asimptotic, ∇
−1
este de ordinul lH ≡ V −1 τ −1
H , iar produsul rapoartelor temporale
din relatiile (3.49) si (3.50) este de ordinul
τc τR
· = O(λ2 )λH ¿ 1
τR τH
Pe de alta parte

f (q2 , v2 ; t) = f (q1 −r, v2 ; t) ≈ (1−r·∇1 )f (q1 , v2 , ; t) ≈ (3.58)

lc
≈ (1 − )f (q1 , v2 , t) ≈ f (q1 )
lH
pentru ca din (3.49) si (3.50) rezulta ca

lc
≈ O(λ2 )λH ¿ 1
lH
iar r este de ordinul lungimii de corelatie lc . Ecuatia (3.58) se
numeste aproximatie locala. Prin urmare, utilizand toate aceste
62 3. Sistem cu cuplaj slab

consideratii legate de ordinele de marime ale factorilor, termenul


de interactie (3.55) devine
Z Z Z ∞
−2
T3 = m dv2 dr dτ ∂12 · [∇1 V (r)][∇1 V (r − gτ )]·
0

·∂12 f (q1 , v1 ; t)f (q1 , v2 ; t) ≡ K{f f } (3.59)


Ecuatia cinetica pentru un sistem cu cuplaj slab, valabila in or-
dinul λ2 are in acest caz forma

(∂t + v1 · ∇1 )f (q1 , v1 ; t) = KV {f f } + K{f f } (3.60)

si se numeste ecuatia cinetica Landau (sau Vlasov-Landau) iar


K se numeste termen de ciocnire Landau. Aceasta ecuatie este
mai simpla decat ecuatia master care este integro-diferentiala si
nemarkoviana. Ecuatia Landau (3.60) este markoviana iar functia
de distributie poate fi scoasa in fata integralei deoarece nu depinde
de vectorul de pozitie r. Simplificarea se datoreaza faptului ca
dorim sa studiem un regim asimptotic cauzat de cuplajul slab
hidrodinamic exprimat prin ecuatiile (3.49) - (3.51). Procesul de
markovianizare presupune trecerea de la ecuatia (3.54) la ecuatia
(3.59).
Demonstratia expresiei (3.56)

0 0
U12 (τ )∂12 U12 (−τ )f (1)f (2) = (∂12 + τ ∇12 )f (1)f (2) (3.61)

unde

0
U12 (τ ) = e−(v1 ·∇ 1 +v2 ·∇ 2 )τ , 0
U12 (−τ ) = e(v1 ·∇ 1 +v2 ·∇ 2 )τ (3.62)

si

∂ ∂
∂12 = − , ∇12 = ∇1 − ∇2 (3.63)
∂v1 ∂v2
In rezolvare vom folosi notatia prescurtata
3.4 Ecuatia Landau 63

e±j ≡ e±vj ·∇ j τ , j = 1, 2

fara sumare dupa j in exponentul din membrul drept si propri-


etatea de grup e−1 e1 = 1. Inlocuim in membrul stang al expresiei
(3.61) relatiile (3.62) si (3.63) si avem

e−1 e−2 (∂1 − ∂2 )e1 e2 f (1)f (2) =

= e−1 e−2 {(∂1 e1 )e2 f (1)f (2)−e1 (∂2 e2 )f (1)f (2)+e1 e2 ∂12 f (1)f (2)} =
= e−1 e−2 {+τ ∇1 e1 e2 f (1)f (2) − e1 (+τ ∇2 )e2 f (1)f (2)+
+e1 e2 ∂12 f (1)f (2)} =
= e−1 e−2 e1 e2 ∂12 f (1)f (2) + e−1 e−2 (τ ∇1 )e1 e2 f (1)f (2)−
−e−1 e−2 e1 (τ ∇2 )e2 f (1)f (2) =
= ∂12 f (1)f (2) + τ (∇1 − ∇2 )f (1)f (2) = (∂12 + τ ∇12 )f (1)f (2)
si relatia este demonstrata.

3.4.1 Forma explicita a termenului de ciocnire Landau

Termenul de ciocnire Landau K{f f } poate fi scris astfel

Z
−2 ←→
K{f f } = m dv2 ∂12 G (g) · ∂12 f (q1 , v1 ; t)f (q1 , v2 ; t) (3.64)

unde marimea

Z Z ∞


G = dr dτ ∇1 V (r)∇1 V (r − gτ ) (3.65)
0

este tensorul Landau ale carui componente se pot calcula utilizand


transformata Fourier ale lui V (r) definita astfel

Z
V (r) = dkeik·r Ve (k) (3.66)

Corespunzator avem
64 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
dk0 eik ·(r−gτ ) Ve (k0 )
0
V (r − gτ ) =

iar gradientul potentialului V (r) este

Z
∇V (r) = dkikeik·r Ve (k) (3.67)
Z
dk0 ik0 eik ·(r−gτ ) Ve (k0 )
0
∇V (r − gτ ) =

Z
0
drei(k+k )·r = (2π)3 δ(k + k0 ) (3.68)

Inlocuind si integrand dupa r utilizand proprietatea de filtrare a


functiei δ obtinem

Z Z ∞


G = (2π)3 dk dτ eik·gτ [ikVe (k))][−ikVe (−k)] = (3.69)
Z 0
1
= (2π) 3
dk[πδ(k · g)+iP ( )][ikVe (k))][−ikVe (−k)]
k·g
In ecuatia precedenta am utilizat definitia
Z ∞
1
dτ eik·gτ = πδ(k · g)+iP ( ) ≡ πδ+ (k · g) (3.70)
0 k·g
1
unde P ( k·g ) se numeste partea principala a distributiei si este
o functie impara spre deosebire de δ(k · g) care este o functie
para. Deoarece factorul [ikVe (k))][−ikVe (−k)] este o functie para
integrala care contine partea principala este nula si avem in final

Z


G (g) = 8π 4 dkδ(k · g)Ve 2 (k)kk (3.71)

Sa efectuam acum integrarea dupa k. In figura (3.2) sunt reprezen-


tati vectorii g si k.
3.4 Ecuatia Landau 65

Fig. 3.2. Pozitia relativa a vectorilor g si k.

In aceste coordonate sferice componentele vectorului k sunt


urmatoarele

⎨ kz = k cos θ
ky = k sin θ sin ϕ (3.72)

kx = k sin θ cos ϕ
iar Jacobianul corespunzator este J = k2 sin θ. Prin urmare ten-
sorul Landau are forma

Z ∞ Z π Z 2π


G (g) = 8π 4 dk dθ dϕk 2 sin θVe 2 (k)δ(kg cos θ)kk
0 0 0
(3.73)
iar produsul direct kk este
⎛ ⎞
kx kx kx ky kx kz
kk = ⎝ ky kx ky ky ky kz ⎠ (3.74)
kz kx kz ky kz kz
66 3. Sistem cu cuplaj slab

Datorita integrarii dupa ϕ elementele nediagonale sunt zero iar


datorita functiei delta δ(kg cos θ) componenta zz este zero. Prin
urmare, forma generala a tensorului Landau devine

⎞ ⎛
G00

→ ⎝
G = 0 G 0⎠ (3.75)
0 00
sau

→ ←→
G = ( 1 − ez ez )G, ez ∙ Oz

deoarece componentele xx si yy ale tensorului Landau sunt egale.


Deci,

Z ∞ Z π
B
G = 8π 5
dk Ve 2 (k)k4 dθ sin θ sin2 θδ(kg cos θ) = (3.76)
0 0 g
unde
Z ∞
B = 8π 5
dk Ve 2 (k)k 3 (3.77)
0


iar componentele lui G sunt de forma

gr gs B
Grs = (δ rs − ) (3.78)
g2 g
In deducerea expresiilor (3.76) si (3.78) am utilizat proprietatea
(4.79), a carei aplicare o evidentiem aici.
Z X f (xi )
f (x)δ [h(x)] dx = 0 (x )|
(3.79)
i
|h i

dh(x)
unde h (xk ) = 0 iar h0 (x) ≡ dx
. De exemplu:

Z π
3 sin3 3 π2 1
dϕ sin ϕδ(kg cos ϕ) = π = (3.80)
0 kg sin 2 kg
3.4 Ecuatia Landau 67

Termenul de ciocnire Landau devine

Z
B g 2 δ rs − gr gs s
K{f f } = 2 dv2 ∂1r ∂12 f (q1 , v1 , t)f (q1 , v2 , t)
m g3
(3.81)
r
unde ∂12 a fost inlocuit cu ∂1r prin utilizarea relatiei (2.49).
Concluzii
Ecuatia cinetica Landau a fost obtinuta din ecuatia Liouville,
din lantul BBGKY printr-o dezvoltare perturbativa, utilizand ur-
matoarele presupuneri
A. Limita termodinamica: N → ∞, V → ∞, N/V =
n =constant
B. Interactii moleculare slabe: λ ¿ 1
C. Raza finita a interactiilor si corelatiilor
D. Ordinea specifica lc ¿ ld.l.m. ¿ lH ; τ c ¿ τ R ¿ τ H .
E. Tratarea asimptotica a ecuatiilor de evolutie : t À τ c .
Conditiile A-E au permis aparitia unui termen de ciocnire in
ecuatia pentru functia de ditsributie redusa in acest fel obtinandu-
se cea mai simpla ecuatie cinetica, ecuatia cinetica Landau.
Modificand conditia B se poate obtine o clasa intreaga de ecu-
atii cinetice, corespunzand unor situatii diferite fizice diferite si
mai complicate. Proprietatile comune tuturor ecuatiilor cinetice
sunt continute in presupunerile A, C, D si E.

3.4.2 Definirea marimilor hidro si nehidrodinamice


Scopul cel mai important al dinamicii statistice este realizarea
urmatorului program:
1. Obtinerea ecuatiilor macroscopice (hidrodinamice, electrod-
inamice, etc.) din legile de evolutie microscopice, adica din ecu-
atiile cinetice.
2. Estimarea limitelor de valabilitate ale acestor ecuatii macro-
scopice, precum si posibila lor generalizare.
3. Determinarea constantelor fenomenologice ale ecuatiilor hidro-
dinamice, adica a coeficientilor de transport, din proprietatile mi-
croscopice ale moleculelor (particulelor) si legea lor de interac-
tiune.
68 3. Sistem cu cuplaj slab

Marimile hidrodinamice sunt marimi locale (campuri) def-


inite in fiecare punct x al spatiului si la fiecare moment de timp
t. Prin definitie ele sunt densitati ale marimilor care se conserva:
masa, impuls si energie.
Oricare marime locala (densitate) este definita in mecanica sta-
tistica ca medie a unei functii dinamice:

Z Z Z
B(x, t) = dv dqβ(v)δ(x − q)f (q, v, t) = dvβ(v)f (x, v, t)
(3.82)

unde

Z
f (x, v, t) = dqδ(x − q)f (q, v, t) (3.83)

este functia de distributie redusa locala (camp de functii de dis-


tributii reduse) si defineste starea sistemului.
Densitatea de masa se noteaza ρ(x, t) si se defineste astfel in
functie de f(x, v, t)

Z
ρ(x, t) = m dvf (x, v, t) (3.84)

Densitatea de impuls ρ(x, t)u(x, t), unde u(x, t) este viteza


locala, are expresia

Z
ρ(x, t)u(x, t) = m dvvf (x, v, t) (3.85)

Densitatea de energie interna ρ(x, t)e(x, t) este definita astfel

Z
1
ρ(x, t)e(x, t) = m dv|v − u|2 f (x, v, t) (3.86)
2
Densitate numarului de particule (numarul de particule din uni-
tatea de volum) n(x, t) are expresia
3.4 Ecuatia Landau 69

Z
n(x, t) = dvf (x, v, t) (3.87)

Flux de particule Γ (x,t)

Z
Γ (x, t) ≡ n(x, t)u(x, t) = dvvf (x, v, t) (3.88)

Presiunea P (x, t) si temperatura T (x, t)

Z
1
P (x, t) = n(x, t)T (x, t) = m dv|v − u|2 f (x, v, t) (3.89)
3
Comparand relatiile (3.86) si (3.89) se vede ca

3 3
ρ(x, t)e(x, t) = n(x, t)T (x, t) = P (x, t) (3.90)
2 2


Tensorul disipativ al presiunii Π (x, t) are expresia

Z
Πrs (x, t) = m dv(vr −ur )(vs −us )f (v, x, t)−δ rs P (x, t) (3.91)

iar fluxul de caldura q(x, t) este definit astfel

Z
1
qr (x, t) = m dv(vr − ur )|u − v|2 f (v, x, t) (3.92)
2
←→
Marimile Π (x, t) si q(x, t) se numesc marimi nehidrodinam-
ice.

3.4.3 Invarianti colisionali pentru termenul de ciocnire


Landau
Ecuatia cinetica pentru f (x, v, t), adica legea de evolutie a func-
tiei de distributie reduse este
70 3. Sistem cu cuplaj slab

∂t f (x, v, t) = −v · ∇f (v, x, t) + K {f f } (3.93)

unde aici ∇ ≡ ∂/∂x. Invariantii colisionali sunt definiti astfel

Z Z Z
dvK = 0; dvvr K = 0, (r = x, y, z) dvv2 K = 0
(3.94)

Prin urmare starea unui sistem fizic este determinata de functia


de distributie locala iar functiile dinamice depind de viteza. Fie
termenul de ciocnire Landau de forma data in expresia (3.81) pe
care o rescriem aici

Z
−2 r s
K=m dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) (3.95)

Ne propunem sa demonstram existenta invariantilor colisionali din


(3.94). Sa ne ocupam de cea de-a doua expresie din (3.94) care
este legata de conservarea impulsului. Inmultim ecuatia (3.95) cu
componenta m a impulsului particulei 1, adica mv1m si integram
egalitatea dupa viteza v1 . Obtinem succesiv

Z Z Z
−2 r s
dv1 mv1m K = m dv1 mv1m dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) =
Z Z
1 −1 r s
= m dv1 dv2 (v1m + v2m )∂12 [Grs ∂12 f (1)f (2)] =
2
Z Z
1 −1 r s
= m dv1 dv2 {∂12 [(v1m + v2m )Grs ∂12 f (1)f (2)] −
2
r s
− ∂12 [(v1m + v2m )] Grs ∂12 f (1)f (2)} =
Z Z
1
= − m−1 dv1 dv2 (δ rm − δ rm )Grs ∂12 s
f (1)f (2) = 0 (3.97)
2
Linia a doua din expresia (3.97) a fost obtinuta prin adaugarea
in integrand a vitezei v2m . Contributia celor doi termeni, v1m si
3.4 Ecuatia Landau 71

v2m , fiind identica, pentru a nu modifica valoarea integralei a fost


r
introdus 1/2 in fata integralei. Operatorul ∂12 actioneaza doar
s
asupra produsului Grs ∂12 f (1)f (2). Utilizand integrarea prin parti
se obtin liniile trei si patru din expresia (3.97). Linia trei da o
contributie nula la valoarea integralei daca se tine cont de pro-
prietatea (2.49). Linia patru se obtine din aplicarea operatorului
r
∂12 = ∂v∂1r − ∂v∂2r asupra polinomului v1m + v2m . Din ecuatia prece-
denta rezulta clar

Z
dv1 mv1m K = 0 (3.98)

Pentru a demonstra expresia a treia din (3.94) vom proceda simi-


lar cazului precedent. Inmultim ecuatia (3.95) cu energia cinetica
mv2
a particulei 1, 2 1 si apoi integram dupa viteza v1 , obtinand suc-
cesiv expresiile

Z Z Z
mv12 −2 mv12 r s
dv1 K=m dv1 dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) =
2 2
Z Z
−1 1
=m · dv1 dv2 (v12 + v22 )∂1r Grs ∂12
s
f (1)f (2) =
4
Z Z
m−1
=− dv1 dv2 (v1r − v2r )Grs ∂12s
f (1)f (2) = 0 (3.100)
2
Explicatiile succesiunii de expresii din (3.100) sunt aceleasi ca in
demonstratia precedenta a expresiei (3.98). Existenta invariantu-
lui colisional (3.100) rezulta din urmatoarea identitate

δ mn g2 − gm gn gm g2 − gm g 2
gn Gnm (g) =gn = =0 (3.101)
g3 g3
unde reamintim ca g = v1 − v2 . Prin urmare avem

Z
mv12
dv1 K=0 (3.102)
2
72 3. Sistem cu cuplaj slab

Primul invariant din (3.94) este evident din aplicarea de doua ori
a proprietatii (2.49)
Z Z Z
−2 r s
dv1 K = m dv1 dv2 ∂12 Grs ∂12 f (1)f (2) = 0 (3.103)

3.5 Ecuatii de bilant hidrodinamice


Sa analizam acum ecuatia (3.60). Termenul Vlasov KV {f f } este
neglijabil deoarece in regim hidrodinamic llHc ¿ 1 si in acest caz
potentialul mediu este foarte mic in comparatie cu termenul care
ia in consideratie contributia ciocnirilor. Acestea din urma con-
duc practic sistemul spre o stare de echilibru termodinamic. Prin
urmare, in regim hidrodinamic, ecuatia cinetica Landau (3.60)
devine

∂t f (v, x, t) = −v · ∇f v, x, t) + K (3.104)

iar ecuatiile de bilant mentionate in prima sectiune a cursului se


pot obtine din ecuatia cinetica (3.104). ρ, u,e se numesc momente
ale functiei de distributie redusa, adica medii ale unor functii care
sunt polinoame in componentele vitezei v.

3.5.1 Ecuatia de continuitate


Sa ne ocupam in primul rand de ecuatia de continuitate

∂t ρ = −∇ · (ρu) (3.105)

pe care sa o deducem din ecuatia cinetica Landau (3.104).


Demonstratie
Inmultim ecuatia cinetica (3.104) cu m, integram dupa viteza
v si tinem cont de primul invariant colisional din (3.94)

Z Z Z
∂t dvmf (v, x, t) = − dvmvj ∇j f (v, x, t) + dvmK
3.5 Ecuatii de bilant hidrodinamice 73

(3.106)
R
Primul termen din membrul drept este ∇j dvmvj f (v, x, t) (op-
eratorul ∇j a fost scos in fata integralei deoarece viteza vj nu de-
pinde de x) iar al doilea este zero (invariant colisional). Utilizand
definitiile (3.84) si (3.85) se obtine

∂t ρ = −∇ · (ρu) (3.107)

adica ecuatia (1.1).

3.5.2 Ecuatia de bilant pentru impuls


In continuare vom demonstra ecuatia de evolutie pentru impuls

h ←→ ← →i
∂t ρu = −∇ · ρuu+P I + Π (3.108)

Demonstratie
Inmultim ecuatia cinetica (3.104) cu mvr , integram dupa viteza
v si tinem cont de al doilea invariant colisional din (3.94)

Z Z Z
∂t dvmvr f (v, x, t) = − dvmvr vj ∇j f (v, x, t)+ dvmvr K
(3.109)
R
Primul termen din membrul drept este −∇j dvmvr vj f (v, x, t)
(operatorul ∇j a fost scos in fata integralei deoarece v nu de-
pinde de x) iar al doilea este zero (invariant colisional). Adunam
si scadem viteza locala ur in integrandul din membrul stang si
corespunzator vitezele locale ur si uj in cel din membrul drept al
ecuatiei (3.109)

Z Z
∂t dvm(vr − ur )f (v, x, t) + ∂t dvmur f (v, x, t) = (3.110)
Z
= −∇j dvm(vr − ur + ur )(vj − uj + uj )f (v, x, t)
74 3. Sistem cu cuplaj slab

Efectuam calculele simple si separam urmatorii termeni

Z Z
∂t dvmvr f (v, x, t) − ∂t ur dvmf (v, x, t) + ∂t (ρur ) =
Z Z
= −∇j dvm(vr −ur )(vj −uj )f (v, x, t)−∇j dvm(vr −ur )uj f (v, x, t)−

Z Z
−∇j dvmur (vj − uj )f (v, x, t) − ∇j dvmur uj f (v, x, t)
(3.111)

In membrul stang al expresiei (3.111) primul si al doilea termen se


reduc datorita definitiilor (3.84) si (3.85). Din acelasi motiv ter-
menii al doilea si al treilea din membrul drept se reduc si expresia
finala este

Z Z
∂t (ρur ) = −∇j dvm(vr −ur )(vj −uj )f −∇j ur uj dvm (3.112)

unde primul termen din membrul drept este −∇j (Πrj + δ rj P )


[vezi definitia (3.91)] iar ultimul este ∇j ρuj ur [vezi definitia (3.84)]
si prin urmare se obtine ecuatia de bilant pentru impuls

h ←→ ← →i
∂t ρu = −∇ · ρuu+P I + Π (3.113)

3.5.3 Ecuatia de bilant pentru energia interna ρe


Sa ne ocupam in continuare de deducerea ecuatiei de bilant pentru
energia interna

←→
∂t ρe = −∇ · [ρeu + q] − P ∇ · u− Π : ∇u (3.114)

Demonstratie
Inmultim ecuatia cinetica (3.104) cu m2 |v − u|2 , integram dupa
viteza v si tinem cont de toti cei trei invarianti colisionali (3.94).
3.5 Ecuatii de bilant hidrodinamice 75

Din definitiile (3.89) si (3.90) rezulta ca membrul stang al ecuatiei


cinetice inmultite cu m2 |v − u|2 este chiar ∂t (ρe). Sa analizam in
detaliu acum termenul de ciocnire Landau. Acesta da contributie
nula datorita celor trei invarianti colisionali

Z Z
m 2 m
dv |v − u| K ≡ dv (vr − ur )(vr − ur )K = (3.115)
2 2
Z Z Z
m 2 m 2
= dv v K + dv u K − dvmvr ur K = 0
2 2
Ne ocupam in continuare doar de termenul care a mai ramas si
scriem urmatoarea succesiune de expresii

Z
m
− dv |v − u|2 vj ∇j f =
2
Z

− dv ∇j [(v − u)2 vj f ]−
2
ª
−∇j [v − u]2 vj f − |v − u|2 (∇j vj )f =
Z Z
m 2
= −∇j dv |v − u| vj f − dvm(vr − ur )(∇j ur )vj f (3.116)
2
Dar prima integrala din membrul drept al expresiei (3.116) se
poate scrie adunand si scazand viteza uj astfel

Z Z
m m
dv |v − u|2 vj f = dv |v − u|2 (vj − uj )f + (3.117)
2 2
Z
m
+ dv |v − u|2 uj )f
2
Prin urmare, primul termen din membrul drept al expresiei (3.116)
devine

Z
m
−∇j dv |v − u|2 vj f = −∇j (qj + ρeuj ) ≡ (3.118)
2
76 3. Sistem cu cuplaj slab

≡ −∇ · (q + ρeu)
unde am utilizat definitiile (3.86) si (3.92). A doua integrala
din membrul drept al expresiei (3.116) se poate scrie convenabil
adunand si scazand uj vitezei vj si scotand in fata integralei fac-
torul (∇j ur ) care nu depinde de viteza v. Obtinem succesiv ex-
presiile
Z
− dvm(vr − ur )(∇j ur )vj f =
Z
= −(∇j ur ) dvm(vr − ur )(vj − uj + uj )f =
Z
= − (∇j ur ) dvm(vr − ur )(vj − uj )f −
Z
− (∇j ur ) dvm(vr − ur )uj f ≡

≡ −∇j ur Πrj − ∇j ur P δ rj =
= −Πrj ∇j ur − P ∇j uj (3.119)
Expresia a patra din ecuatia (3.119) este identic nula datorita
definitiilor (3.84) si (3.85) iar expresiile din ultimele doua linii din
(3.119) se datoreaza definitiei (3.91). Prin urmare

Z
dvm(vr − ur )(∇j ur )vj f = −Πrj ∇j ur − P ∇j uj ≡ (3.120)



≡ Π : ∇u − P ∇ · u
In final, tinand cont de (3.118) si (3.120) ecuatia de bilant pentru
energia interna devine



∂t (ρe) = −∇ · [q + ρeu] − P ∇ · u − Π : ∇u (3.121)

membrul stang fiind direct ∂t (ρe).


Observatii
3.6 Problema de baza a hidrodinamicii 77

- determinarea densitatii ρ necesita cunoasterea vitezei locale


u.
-determinarea vitezei locale u necesita cunoasterea tensorului
←→
Π , s.a.m.d.
Sa numim moment de ordinul n, valoarea medie a unui monom
de ordinul n in componentele vitezei v. Descoperim astfel urma-
toarea structura:
Ecuatia de evolutie a oricarui moment de ordinul "n" contine
un moment de ordinul "n + 1"(structura ierarhica de lant infinit).
-structura de tip BBGKY este determinata de interactii.
-structura ecuatiilor hidrodinamicii este determinata de fluxul
liber care introduce un factor suplimentar v in medii (−v · ∇).
-momentele de ordin superior nu mai sunt invarianti colisionali
si deci termenul de ciocnire introduce momente de ordin superior
in ecuatiile de evolutie.

3.6 Problema de baza a hidrodinamicii


Cum si in ce conditii se pot exprima momentele nehidrodinamice
←→
( Π , q) ca functionale de momente hidrodinamice ρ, u, T ?
La nivel macroscopic problema se rezolva utilizand argumente
de simetrie si relatii fenomenologice preluate din experimente ceea
ce conduce la ecuatiile de transport specificate in prima sectiune
a cursului (cu introducerea unor coeficienti de transport constanti
nedeterminati).
La nivel microscopic, teoria cinetica trateaza problema com-
plet si sistematic si permite obtinerea expresiilor coeficientilor de
transport precum si limita de valabilitate a ecuatiilor de trans-
port si eventuala generalizare a acestora. Aceasta formeaza obiec-
tul disciplinei teoria transportului care reprezinta scopul final al
dinamicii statistice. Ne propunem in continuare sa analizam un
sistem fizic care este caracterizat dupa cum urmeaza:
*Consideram un anumit numar de particule "test" care au o
distributie in spatiul fazelor putin diferita de restul particulelor
(identice cu cele test) care formeaza asa numita "baie" de partic-
ule.
78 3. Sistem cu cuplaj slab

*Ciocnirile dintre particulele "test" se neglijeaza.


*Numarul particulelor "test" este ¿ decat numarul partic-
ulelor din "baie".
*Particulele "test" se ciocnesc numai cu cele din "baie".
*Echilibrul "baii" nu este perturbat de ciocnirile cu particulele
"test".
Ecuatia cinetica a particulei "test" este de forma

∂t f + v · ∇f = K(f, fb ) (3.122)

unde

m mv2
fb (v, x, t) = nb (x, t)( )3/2 exp[− ] (3.123)
2πT (x, t) 2T (x, t)

este functie de distributie redusa a particulelor din "baie" (locala


si maxwelliana) iar

m mv2
f (v, x, t) = n(x, t)( )3/2 exp[− ]{1+χ(v, x, t)}
2πT (x, t) 2T (x, t)
(3.124)

este functie de distributie redusa a particulelor "test", care este o


distributie de neechilibru.
* Termenul de ciocnire K(f, fb ) este liniarizat in f si nu mai
este simetric in raport cu cele doua specii de particule. Prin ur-
mare singurul invariant colisional legat de particulele "test" este
densitatea numarului de particule. Impulsul si energia se conserva
doar pentru ansamblul "baie-particule test". Scopul nostru este de
a determina fluxurile (nehidrodinamice) de particule Γ si de cal-
dura q prin metoda momentelor Hermite (exista si alte metode)
care a fost introdusa de H. Grad.
Ideea metodei este similara teoriei perturbatiei din mecanica
cuantica. Toate calculele referitoare la sistemele neomogene sunt
facute presupunand existenta unui parametru mic λH = ld.lH.m. ¿
3.6 Problema de baza a hidrodinamicii 79

1. Acesta defineste regimul hidrodinamic. Lungimea hidrodinam-


ica lH = min(lT , ln ) unde prin definitie, lungimile caracteristice
gradientului de temperatura si densitatii de particule sunt

|∇T | |∇n|
lT−1 = si ln−1 = (3.125)
T n
De asemenea exista urmatoarele definitii ale timpilor asociati
lungimilor caracteristice anterioare

T 1/2 |∇T | T 1/2 |∇n|


τ −1
T = ( ) ; τ −1
n = ( ) ; τ H = min(τ T , τ n )
m T m n
(3.126)

Ne propunem sa scriem in cele ce urmeaza ecuatiile de bilant in


cazul in care termenul de ciocnire Landau are forma nesimetrica
K(f, fb ). Vom neglija in ecuatiile de bilant contributia tensorului


disipativ al presiunii Π . Amintim ca temperatura T se masoara
0 0
in acest curs in Joule adica este de fapt kB T unde T se masoara
in grade Kelvin.

3.6.1 Ecuatia de bilant pentru fluxul de caldura q

Pornim de la ecuatia cinetica Landau

∂t f (x, v, t) = −v · ∇f (x, v, t) + K(f, fb ) (3.127)

Inmultim ecuatia (3.127) cu 12 m(vr − ur )|v − u|2 si integram dupa


viteza v. In membrul stang obtinem

Z
1
∂t m(vr − ur )|v − u|2 fdv
2
care este chiar ∂t qr (x, t) daca tinem cont de definitia (3.92).
Sa analizam acum membrul drept al ecuatiei (3.127). Prin
definitie marimea
80 3. Sistem cu cuplaj slab

Z
m
dv (vr − ur )|v − u|2 K(f, fb ) ≡ Q(3)
r (3.128)
2
se numeste forta de frecare generalizata. Indicele superior (3) sem-
nifica faptul ca aceasta forta este un moment de ordinul trei. A
mai ramas de analizat termenul

Z
m
dv (vr − ur )|v − u|2 vj ∇j f (3.129)
2
Aplicand formula de derivare a unui produs de functii si tinand
cont ca vj nu depinde de x, scoatem vj in fata operatorului ∇j si
obtinem

Ar Bvj (∇j f ) = ∇j (Ar Bvj f ) − fvj {∇j (Ar B)} =

= ∇j (Ar Bvj f ) − fvj (∇j Ar )B − f vj Ar (∇j B) (3.130)


unde Ar ≡ vr − ur si B ≡ |v − u|2 . Dar

∇j Ar = ∇j (vr − ur ) = −∇j ur (3.131)

deoarece v nu depinde de x iar

∇j B = ∇j (vk − uk )2 = −2(vk − uk )∇j uk (3.132)

Prin urmare termenul (3.129) devine succesiv utilizand expresiile


(3.130), (3.131) si (3.132)

Z
m
− (vr − ur )|v − u|2 vj ∇j f =
dv
2
Z
m
= −∇j dv (vr − ur )|v − u|2 vj f −
2
3.6 Problema de baza a hidrodinamicii 81
Z
m
−∇j ur |v − u|2 vj f −
dv
2
Z
m
−2∇j uk dv (vk − uk )(vr − ur )vj f =
2
= −∇j (Srj + uj qr ) − (∇j ur )(qj + uj (ρe))−
−2(∇j uk )qkrj − (∇j uk )(Πkr + P δ kr )uj =
3
= −∇j (Srj + uj qr ) − (qj + P uj )∇j ur −
2
−(2qkrj + (Πkr + P δ kr )uj )∇j uk
Deci, pe componente, ecuatia de bilant pentru fluxul de caldura
este de forma

∂t qr = −∇j (Srj + uj qr ) − (2qkrj + qj δ rk )∇j uk − (3.133)


3
−( P uj δ kr + Pkr uj )∇j uk + Q(3)
r
2
unde am introdus definitiile urmatoare:
a) presiunea totala Pkr , care este un moment de ordinul doi si
tensor de rang doi
Z
Pkr = m dv(vr − ur )(vk − uk )f (x, v, t) (3.134)

b) qkrj care este un moment de ordinul trei si o marime tensoriala


de rang trei

Z
1
qkrj = m dv(vk − uk )(vr − ur )(vj − uj )f (x, v, t) (3.135)
2

c) Srj care este moment de ordinul patru si o marime tensoriala


de rang doi
Z
1
Srj = m dv(vr − ur )(vj − uj )|v − u|2 f (x, v,t) (3.136)
2
82 3. Sistem cu cuplaj slab

3.6.2 Ecuatia de continuitate

Ecuatia de bilant (3.107) se mai poate scrie si in functie de fluxul


Γ si de densitatea de particule n (ρ = mn). Aceasta se poate face
daca se tine cont de relatiile (3.87), (3.88) si se obtine expresia

∂t n = −∇ · (nu) ≡ −∇ · Γ (3.137)

la care nu exista contributie a termenului de ciocnire Landau


deoarece densitatea numarului de particule se conserva.

3.6.3 Ecuatia de bilant pentru fluxul Γ

Ecuatia de bilant (3.113) corespunzatoare sistemului fizic mixt


pe care-l analizam se scrie de asemenea tinand cont de relatiile
(3.87), (3.88) dar trebuie sa mai adaugam un termen, si anume
Q(1) termen care corespunde faptului ca impulsul particulelor test
nu se mai conserva. In plus vom neglija in acest model contribu-


tia tensorului disipativ al presiunii Π . Ecuatia de bilant pentru
fluxul de particule Γ devine

h →i
−1 ←
∂t Γ = − ∇ · Γ u + m P I + Q(1) (3.138)

unde
Z
m
dv vK(f, fb ) ≡ Q(1)
2
este termenul datorat neconservarii impulsului (deoarece termenul
de ciocnire Landau nu mai este simetric).

3.6.4 Ecuatia de bilant pentru energia ρe

Ecuatia de bilant (3.121) se deduce analog ca ecuatiile precedente


si are forma

∂t (ρe) = −∇ · [q + ρeu] − P ∇ · u + Q(2)


3.6 Problema de baza a hidrodinamicii 83

sau

∂t (ρe) = −∇ · [q + ρeu + P u] − u · ∇P + Q(2) (3.139)


3
in care daca inlocuim ρe cu 2
nT (ecuatia termica de stare)
obtinem
3 3
∂t ( nT ) = −∇ · [q + nT u + P u] − u · ∇P + Q(2) (3.140)
2 2
Deoarece P = nT iar Γ = nu ecuatia precedenta devine
3 5
∂t ( nT ) = −∇ · [q + Γ T ] − u · ∇P + Q(2) (3.141)
2 2
Neglijand termenii care sunt de ordin λ2H in ecuatiile de evolutie
pentru componentele Γr si qr (3.138) respectiv (3.133) obtinem
expresiile

∂t Γr = −m−1 ∇r P + Q(1)
r (3.142)

5 T
∂t qr = − n ∇r T + Q(3)
r (3.143)
2 m
Din aceste ecuatii se observa ca variatia in timp a fluxurilor Γr si
qr se datoreaza gradientilor marimilor P si T precum si efectului
ciocnirilor continut in componentele fortelor de frecare general-
(p)
izate Qr (p = 1, 3), forte care se datoreaza faptului ca termenul
de ciocnire Landau nu mai este simetric, adica depinde de doua
functii de distributie reduse diferite, f, si fb , iar expresia sa este
K{f, fb }. Primii termeni din membrii drepti ai relatiilor prece-
dente sunt proportionali cu τ −1H in timp ce ceilalti sunt propor-
−1
tionali cu τ R .In starea stationara (starea finala) aceste doua
contributii trebuie sa se echilibreze si sa produca fluxurile de cal-
dura si particule de echilibru. Pentru ca aceasta compensare sa
(P )
aiba loc trebuie ca Qr sa fie de ordinul ττ HR = λH , adica sa fie
marimi de ordinul unu in parametrul hidrodinamic λH .
84 3. Sistem cu cuplaj slab

3.7 Momente Hermite


Sa analizam acum pornind de la definitiile functiilor de distributie
(3.123) si (3.124) momentele de diferite ordine care caracterizeaza
sistemul nostru. Pentru a incepe analiza sa introducem variabila
adimensionala

m
cr = ( )1/2 vr (3.144)
T (x, t)

si sa definim functia de distributie de referinta Φ0 (c) astfel


2 /2
Φ0 (c) = (2π)−3/2 e−c (3.145)

Aceasta functie satisface conditia de normare

Z
dcΦ0 (c) = 1 (3.146)

adica

Z Z
−3/2 −c2 /2 −3/2 2 /2
dc(2π) e = (2π) dce−c = (2π)−3/2 (2π)3/2 = 1
(3.147)

deoarece integrala Poisson corespunzatoare fiecarei componente a


vitezei adimensionale c are valoarea

Z
2
dcr e−cr /2 = (2π)1/2 , r = 1, 2, 3 (3.148)

Atunci fb si f definite in (3.123) si (3.124) se scriu astfel

m 3/2 0
fb (v, x, t) = nb (x, t)( ) Φ (c) (3.149)
T
respectiv
3.7 Momente Hermite 85

m 3/2 0
f (v, x, t) = n(x, t)( ) Φ (c)[1+χ(c, x, t)] ≡ f 0 (v, x, t)(1+χ)
T
(3.150)

Functia χ a devenit acum necunoscuta (|χ| ∼ O(λH ) este abaterea


de la echilibru). In starea de echilibru local marimile hidrodinam-
ice locale n(x, t), (u(x, t)), T (x, t) coincid cu marimile hidrod-
inamice exacte, ceea ce nu mai este adevarat in orice stare de
neechilibru. Vom impune atunci urmatoarele constrangeri

Z Z
dvf (v, x, t) = dvf 0 (v, x, t) = n(x, t) (3.151)

Z Z
1 2 1
m dv|v − u| f (x, v, t) = dv|v − u|2 f 0 (x, v, t) =
3 3
(3.152)

= n(x, t)T (x, t)


Inlocuind in (3.151) si (3.152) functia de distributie f = f 0 (1+χ),
obtinem urmatoarea forma a constrangerilor

Z Z
0
dcΦ χ = 0, dcc2 Φ0 χ = 0 (3.153)

Ideea de a gasi o solutie χ a ecuatiei cinetice (problema care de


fapt este echivalenta cu problema transportului) se bazeaza pe
dezvoltarea functiei χ in serie de polinoame ortonormate in vari-
abila adimensionala c. Baza ortonormata utilizata o reprezinta
(P )
polinoamele Hermite tensoriale Hrs ...(c):

X

© 2n
χ(c; x, t) = h (x, t)H (2n) (c)+h(2n+1)
r (x, t)Hr(2n+1) (c)+
n=0
(3.154)
86 3. Sistem cu cuplaj slab
ª
+h(2n+2)
rs
(2n+2)
(x, t)Hrs (c) + ...
unde polinoamele Hermite sunt definite astfel:
a) polinom Hermite scalar

H (2n) (c)=P (n) (c2 ) (3.155)

b) polinom Hermite vectorial

Hr(2n+1) (c)=cr R(n) (c2 ) (3.156)

c) polinom Hermite tensor simetric de urma nula

(2n+2) 1
Hrs (c)= (cr cs − c2 δ rs )S (n) (c2 ) (3.157)
3
(P )
Marimile de forma hrs ...(x, t) care apar in definitia (3.154)
se numesc momente tensoriale Hermite iar marimile P (n) (c2 ),
R(n) (c2 ), S (n) (c2 ) sunt polinoame in variabila scalara c2 .
Daca se determina un set finit de momente tensoriale Hermite
practic se poate determina functia χ. In practica seria infinita
este taiata la un anumit nivel. In cazul nostru vrem sa determinam
marimile vectoriale ale caror componente sunt Γr , qr . Intr-o teorie
liniara, doar momentele vectoriale contribuie la determinarea flux-
urilor Γr , qr :

χ(c, x, t) ' h(1) (1) (3) (3)


r (x, t)Hr (c) + hr (x, t)Hr (c) (3.158)
(P )
Polinoamele Hrs ...(c) au urmatoarele proprietati de ortogonali-
tate:

Z
dcΦ0 (c)H (2m) (c)H (2n) (c)=δ mn (3.159)
Z
dcΦ0 (c)Hr(2m+1) (c)Hs(2n+1) (c)=δ mn δ rs (3.160)
3.7 Momente Hermite 87
Z
1 2
dcΦ0 (c)Hrs
(2m) (2n)
(c)Hpq = δ mn (δ rp δ sq +δ rq δ sp − δ rs δ pq ) (3.161)
2 3
Primele polinoame ale bazei ortonormate sunt

H 0 (c) = 1 (3.162)

1
H (2) (c) = √ (c2 − 3) (3.163)
6

1
H (4) (c) = √ (c4 − 10c2 + 15) (3.164)
2 30

Hr(1) (c) = cr (3.165)

1
Hr(3) (c) = √ cr (c2 − 5) (3.166)
10

(2) 1 1
Hrs (c) = √ (cr cs − δ rs c2 ) (3.167)
2 3

(4) 1 1
Hrs (c) = √ (cr cs − δrs c2 )(c2 − 7) (3.168)
2 7 3
(m)
Inmultind ecuatia (3.154) cu Φ0 (c)Hr1 ..rn (c), integrand dupa viteza
(m)
adimensionala c tinand cont ca hr1 ...rn (x, t) nu depinde de c si
utilizand proprietatile de ortogonalitate ale polinoamelor Hermite,
momentele Hermite au forma:

Z
hr(m)
1 ...rn
(x, t) = dcΦ0 (c)χ(c, x, t)Hr(m)
1 ..rn
(c) (3.169)
88 3. Sistem cu cuplaj slab

De aici obtinem in cazul n = 1 si m = 1 momentul hermitic


vectorial de ordinul unu

Z Z
h(1)
r (x, t) = dcΦ 0
(c)χHr(1) (c)= dcΦ0 (c)cr χ (3.170)

Dupa un calcul relativ simplu, fluxul de particule Γr (x, t) se poate


exprima in functie de momentul Hermite vectorial de ordinul unu

Z
Γr (x, t) = dvvr f (v, x, t) = (3.171)
Z Z
= dvvr f 0 (1 + χ) = dvvr f 0 χ =
Z h m i Z
T
= dvvr n( ) Φ (c) χ = n dc( )1/2 cr Φ0 (c)χ =
3/2 0
T m
Z
T 1/2 T
= n( ) dccr Φ0 (c)χ ≡ n( )1/2 h(1)
r (x, t)
m m

In scrierea expresiei (3.171) am utilizat definitia functiei f 0 data in


(3.150), invariantul colisional corespunzator impulsului (calculat
insa cu functia de distributie f 0 ) si schimbarea de variabila

m T 3/2
cr = ( )1/2 vr , dv = ( ) dc
T (x, t) m

Marimea vectoriala Φ ale carei componente sunt

Z
T m
Φr = ( )3/2 n dccr c2 Φ0 χ (3.172)
m 2
reprezinta suma dintre fluxul total de energie pe directia r ad-
ica 52 T Γr , care reprezinta fluxul conservativ de energie si fluxul
conductiv de caldura qr si o putem rescrie astfel:

Z ½ ¾
T m√ 1 5
Φr = ( )3/2 n 10 dc √ cr (c − 5) + √ cr Φ0 χ =
2
m 2 10 10
3.7 Momente Hermite 89
Z ½ ¾
T 3/2 m √ 5
=( ) n 10 dc Hr (c) + √ Hr (c) Φ0 χ =
(3) (1)
m 2 10
Z
T m√
= ( )3/2 n 10 dcHr(3) (c)Φ0 χ+
m 2
Z
5 T 3/2
+ nm( ) dcHr(1) (c)Φ0 χ =
2 m
r
5 T 5
= nm( )3/2 h(3)
r (c) + T Γr
2 m 2
Prin identificare obtinem relatia dintre fluxul de caldura qr si mo-
mentul vectorial Hermite de ordinul trei

r
5 T
qr = nm( )3/2 h(3)
r (3.173)
2 m

3.7.1 Determinarea legilor de evolutie pentru h(1)


r si h(3)
r

In continuare ne propunem sa gasim legile de evolutie pentru


(1) (3)
marimile hr si hr care sunt momentele Hermite asociate fluxu-
lui de particule (3.171) si fluxului de caldura (3.173). Ne ocupam
(1)
initial de momentul Hermite vectorial hr . Prin definitie

Z h m i 1Z
1 m
h(1)
r = dvf (v)Hr(1) 1/2
( ) v = dvf (v)vr ( )1/2
n T n T
(3.174)

deoarece

m 1/2
Hr(1) (c) = cr , cr = ( ) vr (3.175)
T
Derivand partial ecuatia (3.174) in raport cu timpul avem

Z
1 m
∂t h(1)
r (c, t) = ∂t ( ( )1/2 ) dvvr f (v)+ (3.176)
n T
90 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
1 m
+ ( )1/2 dvvr ∂t f (x, v, t)
n T
R
Primul termen din membrul drept al ecuatiei (3.176), adica dvvr f (v)
este
R zero deoarece s-a considerat cazul simplificat in care ρu ≡
m dvvf = 0.
Inlocuind in integrandul nenul din membrul drept al ecuatiei
(3.176) derivata partiala in raport cu timpul din ecuatia Landau,
obtinem

Z
1 m 1/2
∂t h(1)
r (x,t)= ( ) dvvr (−vj ∇j f + K) =
n T
Z Z
1 m 1/2 1 m 1/2
= − ( ) ∇j dvvr vj f + ( ) dvvr K =
n T n T
Z
1 m 1/2 1 1 m
=− ( ) ∇j (Πrj + δrj P ) + dv( )1/2 vr K =
n T m n T
∼ 1 m 1
= − ( )1/2 ∇r (nT ) + Q(1) r
n T m
T 1
≡ −( )1/2 ∇r (nT ) + Q(1)
r (3.177)
m nT
unde am neglijat contributia termenului care contine Πrj si am
utilizat relatia P = nT . Forta de frecare generalizata are expresia

Z
1 m 1/2
Q(2n+1)
r = dvHr(2n+1) [( ) v]K{f, fb } (3.178)
n T
(in cazul nostru n = 1). A nu se confunda concentratia de partic-
ule n cu indicele n al fortei de frecare generalizate!
(3)
Calculul corespunzator momentului Hermite hr este ceva mai
lung. Prin definitie

Z
1 m 1/2
h(3)
r = dvf (v)Hr(3) [( ) v] (3.179)
n T
3.7 Momente Hermite 91

m 1/2 1 m m 1 m 5T
Hr(3) [( ) v] = √ ( )1/2 vr [ v2 −5] = √ ( )3/2 vr [v 2 − ]
T 10 T T 10 T m
(3.180)

Derivam partial in raport cu timpul ecuatia (3.179), tinand cont


ca si n, T depind de timp si obtinem

∂t h(3)
r (x, t) =
½ Z ¾
1 1 m 3/2 2 5T
= ∂t √ ( ) dvf (v)vr [v − ] =
10 n T m
Z
3/2 −1 1 1 m 3/2 5
= (∂t (nT ) )nT 3/2 h(3)
−√ ( )
r (∂t T ) dvfvr +
10 n T m
Z
1 1 m 3/2 5T
+√ ( ) dvvr (v2 − )(−vm ∇m f + K) (3.181)
10 n T m
In obtinerea expresiei (3.181) am utilizat formula
R de derivare a
unui produs de functii, conditia ρu ≡ m dvvf = 0 si ecu-
atia Landau (3.127). Sa calculam acum derivata ∂t (nT 3/2 )−1
tinand
R cont de ecuatia de continuitate (3.137), de conditia ρu ≡
m dvvf = 0 precum si de ecuatia (3.141)

1 1 1
∂t (nT 3/2 )−1 = ∂t ( )T −3/2 + ∂t ( 3/2 ) =
n n T
1 1 3 −5/2
=− 2
(∂t n)T −3/2 − T ∂t T =
n n2
13 2 1
= − T −5/2 (− ∇ · q) = 2 T −5/2 ∇ · q (3.182)
n2 3n n
Dar prin definitie

r
5 T 3/2 (3)
qr = m( ) nhr (3.183)
2 m
Inlocuind avem
92 3. Sistem cu cuplaj slab
r
3/2 −1 1 5 T
∂t (nT ) = 2 T −5/2 m∇r [( )3/2 nh(3)
r ] = (3.184)
n 2 m
r
3/2 −1 5 1 T
= (nT ) ∇r [ρT ( )1/2 h(3)
r ]
2 ρT m
deoarece n = mρ . Sa calculam in continuare (utilizand din nou
formula de derivare a unui produs de functii) termenul pe care il
notam cu Tr

Z
5T
Tr ≡ dvvr (v 2 − )vn ∇n = (3.185)
m

Z Z
25T 5
= ∇n dvf vr vn (v − ) + (∇n T ) dvvr vn f
m m
Facem acum schimbarile de variabila

T 1/2 m 3/2 0
vr = ( ) cr ; f = n( ) Φ (c)(1 + χ) (3.186)
m T
si o inlocuim in (3.185) obtinand

Z
T 2
Tr = ∇n {n( ) dcΦ0 (1 + χ)cr cn (c2 − 5)}+ (3.187)
m
Z
5 T
+ (∇n T ) n dcΦ0 (1 + χ)cr cn
m m
Sa exprimam acum cr cn (c2 − 5) in functie de polinoamele tenso-
(2) (4)
riale Hermite Hrn si Hrn . Avem succesiv

√ (2) 1
2Hrn = cr cn − δ rn c2 (3.188)
3
√ (4) 1
2 7Hrn = (cr cn − δ rn c2 )(c2 − 7)
3
3.7 Momente Hermite 93
√ (2) 2
2 2Hrn = 2cr cn − δ rn c2 (3.189)
3

√ (4) 1
2 7Hrn = (cr cn − δ rn c2 )(c2 − 7) (3.190)
3

√ (2) √ (4)
2 2Hrn + 2 7Hrn =
1
= (cr cn − δrn c2 )(c2 − 7)+
3
2
+2cr cn − δ rn c2 = cr cn (c2 − 5) (3.191)
3
(2)
De asemenea, produsul cr cn se poate exprima in functie de Hrn ,
H (2) si H (0) astfel

√ (2) 1
cr cn = 2Hrn (c) + δ rn c2 =
3
√ (2) 1 √
= 2Hrn + δ rn ( 6H (2) + 3) =
3
r
√ (2) 2 (2)
= 2Hrn + H δ rn + δ rn H (0) (3.192)
3
Utilizand expresiile (3.191), (3.192) si definitia momentelor Her-
mite (3.169) in (3.187), obtinem expresiile celor doi termeni care
compun Tr , astfel

Z √ (2) √ (4)
T 2
∇n {n( ) dcΦ0 (1 + χ)[2 2Hrn + 2 7Hrn ]} = (3.193)
m
½ ¾
T 2 h √ (4) √ (2) i
= ∇n ( ) 2 7hrn + 2 2hrn
m
iar cel de-al doilea termen devine
94 3. Sistem cu cuplaj slab
Z
5 T
(∇n T ) n dcΦ0 (1 + χ)cr cn =
m m
( r )
5 T √ (2) 2 (2)
= (∇n T ) n 2hrn + h δ rn + h(0) δ rn + δ rn (3.194)
m m 3
In scrierea ultimelor relatii am folosit definitia
Z
hr(m)
1 ...rn
= dcΦ0 (1 + χ)Hr(m)
1 ...rn
− δ m0 (3.195)

Din constrangerile impuse rezulta h(2) = h(0) = 0 si expresia celui


de-al doilea termen din (3.194) devine

5 T √ 5 T
(∇n T ) n 2h(2) rn + (∇r T ) n (3.196)
m m m m
Inlocuind (3.184) si (3.185) in ecuatia (3.181) obtinem ecuatia de
(3)
evolutie pentru momentul hermitic vectorial hr
r
5 T 1/2 1
∂t h(3)
r = − ( ) ∇r T +
2 m T
( r r
T 1/2 14 1 2 (4) 5 (3) 1
+( ) − ∇m (ρT hrn ) + h
m 5 ρT 2 2 r ρT 3/2
¾
2 1
· ∇m (ρT hm ) − √ 7/2 ∇m (T hrm ) + Q(3)
3/2 (3) 7/2 (2)
r (3.198)
5T
Tinand cont de faptul ca retinem doar termenii in λH avem in final
urmatoarele ecuatii simplificate care corespund ecuatiilor (3.177)
si (3.198)

T 1/2 1
∂t h(1)
r (x, t) = −( ) ∇r (nT ) + Q(1)
r (3.199)
m nT
r
5 T 1/2 1
∂t h(3)
r (x, t) ( ) =− ∇r T + Q(3)
r (3.200)
2 m T
Este necesar sa calculam in continuare fortele de frecare general-
(1) (3)
izate Qr si Qr .
3.8 Ecuatii de transport 95

3.8 Ecuatii de transport


3.8.1 Fortele de frecare generalizate
In ecuatia de evolutie (3.198) care corespunde momentului vecto-
(3)
rial Hermite hr avem urmatoarele tipuri de termeni:
A) termenii sursa care contin gradienti ai marimilor hidrodi-
namice (in cazul acesta este vorba de temperatura T )
B) termenii care contin operatorul (T /m)1/2 ∇m care actioneaza
(4) (2)
asupra momentelor Hermite hrm , hrm
C) contributii ale termenului de ciocnire care au forma generala
Z
(2k+1) 1 m
Qr = dvHr(2k+1) [( )1/2 v]K {f, fb } (3.201)
n T
care este o serie infinita ce contine termeni liniari si biliniari in
(m) (3)
toate momentele hr1 ...rk . In cazul in care k = 1 se obtine Qr care
este contributia termenului de ciocnire din ecuatia (3.200)

Z
1 m 1/2
Q(3)
r = dvHr(3) [( ) v]K {f, fb } (3.202)
n T
(1)
iar pentru k = 0 se obtine Qr care este contributia termenului
de ciocnire din ecuatia (3.199), pe care ne propunem sa-l calculam
in cele ce urmeaza. Prin definitie

Z
1 m 1/2
Q(1)
r = dvHr(1) [( ) v]K {f, fb } (3.203)
n T
unde

m 3/2 0 m
fb = nb ( ) Φ , f = n( )3/2 Φ0 (1 + χ) (3.204)
T T
iar
2 /2
Φ0 = (2π)−3/2 e−c

si
96 3. Sistem cu cuplaj slab

Z
B g 2 δ rs − gr gs s
K {f, fb } = 2 dv2 ∂1r ∂12 ffb (3.205)
m g3
Vom utiliza notatiile

γ = c1 − c2
m 1/2
c=( ) v
T
χ = h(1) (1) (3) (3)
r Hr + hr Hr (3.206)
care introduse in expresia (3.203) conduc la

Z
nb 1 2 2
Q(1)
r = 1/3 3/2 dc1 dc2 c1r ∂1m Gmn (γ)(∂1n − ∂2n )e− 2 (c1 +c2 ) ×
m T
(3.207)
½ ¾
(1) (3) 1 2
× 1 + hs c1s + hs √ c13 (c1 − 5)
10
unde ∂1n = ∂c∂1n iar γ m Gmn = Gmn γ n = 0. Integram prin
parti, tinem cont de lemele (2.49) enuntate anterior si efectuam
derivatele (∂1n − ∂2n ). Obtinem

Z
nb 1 2 2
Q(1)
r = − 1/3 3/2 dc1 dc2 Grn (γ)e− 2 (c1 +c2 ) × (3.208)
m T
½ ¾
(1) (3) 1 2
× hs δ ns + hs √ [(c1 − 5)δ ns + 2c1n c1s ]
10
Sa facem urmatoarea schimbare de variabile
µ ¶
c1 + c2
(c1 , c2 ) → γ = c1 − c2 , Γ =
2

De aici rezulta urmatoarele relatiile utile


3.8 Ecuatii de transport 97

1 1 1
c1 = Γ + γ, c2 = Γ − γ, c21 + c22 = 2Γ 2 + γ 2 (3.209)
2 2 2

1 1 1
c21 = Γ 2 + γ 2 + γ · Γ, c1n c1s = Γn Γs + γ n γ s + (γ n Γs + γ s Γn )
4 4 2
(3.210)

iar elementul de integrare devine.


Z Z
dc1 dc2 → dΓ dγ (3.211)

Inlocuind in (3.208) si efectuand calculele obtinem

Z
nb 2− 1 γ2
Q(1)
r = 1/3 3/2 dΓ dγGrn (γ)e−Γ 4 × (3.212)
m T
(3) 1 1
× {h(1)
s δ ns + hs √ [(Γ 2 + γ · Γ + γ 2 − 5)δ ns +
10 4
1 1
+ 2(Γn Γs + (γ n Γs + γ s Γn ) + γ n γ s )]}
2 4
Se observa ca avem de calculat integrale de doua tipuri. Primul
tip de integrala contine in integrand componente ale vectorului
Γ , adica au forma

Z Z
−Γ 2 2 2
dΓ e Γ , dΓ e−Γ Γn Γs (3.213)

iar cel de-al doilea tip contine in integrand componente ale vec-
torului γ si componente ale tensorului Landau Grn (γ)
Z Z
−γ 2 /4 2
dγe Grn (γ), dγe−γ /4 Grn (γ)γ n γ s (3.214)

Sa calculam integrala generala de tipul

Z
(k) −3/2 2
Jmnpq = (2π) dΓ e−Γ Γ 2k Γm Γn Γp Γq (3.215)
98 3. Sistem cu cuplaj slab

Aceasta integrala este un tensor de rang 4 simetric in toti indicii.


(k)
Expresia (3.215) ne sugereaza ca forma integralei Jmnpq este o
combinatie de tensori unitate (tensori Kronecker), adica

(k)
Jmnpq = B (k) (δ mn δ pq + δ mp δ nq + δ mq δ pn ) (3.216)

Facem in (3.216) p = q ≡ r si obtinem

(k)
Jmnrr = B (k) (δ mn δ rr + δ mr δ nr + δ mr δ rn ) = 5B (k) δ mn (3.217)

deoarece δ rr = 3. Egaland intre ei si indicii m si n, obtinem


(k)
Jrrss = B (k) (δ rr δ ss + δ rs δ rs + δ rs δ rs ) = B (k) 3 · 5 (3.218)
(k)
Prin urmare integrala Jrrss devine

Z
(k) −3/2 2
Jrrss = (2π) dΓ e−Γ Γ 2k Γr Γr Γs Γs = (3.219)
Z
−3/2 2
= (2π) dΓ e−Γ Γ 2k+4 =
Z ∞
−3/2 2 3 · 5 · 7...(2k + 5)
= (2π) 4π dΓ e−Γ Γ 2k+6 =
0 2k+7/2
Ultima linie a fost obtinuta prin trecerea la coordonate sferice si
integrarea dupa unghiuri, adica

dΓ = 4πΓ 2 dΓ

Prin inductie matematica rezulta formula generala

(k) 5 · 7...(2k + 5)
Jmnpq = B (k) (δ mn δ pq + δ mp δ nq + δ mq δ pn ) (3.220)
5 · 2k+7/2
Sa calculam acum integrala

Z
(k) −3/2 2 /2
Lrs/mn = (2π) dce−c Grs (c)c2k cm cn (3.221)
3.8 Ecuatii de transport 99

Aceasta este un tensor simetric in (rs) si (mn) si de rang 4 si in


consecinta are forma generala

(k) (k) (k)


Lrs/mn = B1 δ mn δ rs + B2 (δ rm δsn + δ rn δ sm ) (3.222)

Dar

(k) (k)
Lrp/pn = Lrp/mp = 0 (3.223)

deoarece Grs cs = Grs cr = 0. Prin urmare

(k) (k) (k) (k) (k)


Lpp/qq = B1 δ pp δ qq + B2 (δpq δpq + δ pq δ pq ) = 3(3B1 + 2B2 )
(3.224)

(k) (k) (k) (k) (k)


Lpq/pq = B1 δ pq δ pq + B2 (δ pp δ qq + δ pq δ pq ) = 0 ⇒ B1 = −4B2
(3.225)

(k) (k) (k) (k)


Lpp/qq = 3(−12B2 + 2B2 ) = −30B2 (3.226)

Z
(k) −3/2 2 /2
Lpp/qq = (2π) dce−c Gpp c2k cq cq = (3.227)
Z
2
= (2π)−3/2 dce−c /2 c2k+1 =
Z ∞
−3/2 2 2k+3 (k + 1)!
= 4π(2π) dce−c /2 c2k+3 = √
0 15 2π
Deci

(k) 2k+3 (k + 1)! (k) 2k+5 (k + 1)!


B2 = − √ ; B1 = √ (3.228)
15 · 30 2π 15 · 30 2π
100 3. Sistem cu cuplaj slab
(k)
si inlocuind (3.228) in (3.222) rezulta expresia generala Lrs/mn .
Utilizand rezultatele anterioare obtinem urmatoarele expresii
(1) (3)
pentru Qr si Qr

Bnb 3
Q(1)
r = − √ 1/2 3/2
[h(1)
r − √ h(3)
r ] (3.229)
3 πm T 2 10

Bnb 3 75 (3)
Q(3)
r = − √ [− √ h(1)
r + h ] (3.230)
3 πm T 1/2 3/2
2 10 40 r
R∞
unde B = 8π 5 0 dk Ve 2 (k)k3 si a fost definit in (3.77). Notam
√ Bnb ' τ̂1R (inversul timpului de relaxare sau frecventa de
3 πm1/2 T 3/2
ciocnire) si introducem de asemenea notatiile

r
T 1 5 T 1/2 1
gr(1) = −τ̂ R ( )1/2 ∇r (nT ); gr(3) = −τ̂ R ( ) ∇r T
m nT 2 m T
(3.231)
care se numesc termeni sursa si sunt marimi adimensionale. Cu
(1) (3)
aceste notatii ecuatiile de evolutie pentru hr si hr se scriu sub
forma


⎨ ∂ h(1) gr
(1)
1 (1) 3 (3)
t r = τ̂ R − τ̂ R (hr − 2√10 hr )
(3) (3.232)
⎩ ∂t h(3)
r =
gr (1)
− 1 (− √3 hr + 75 hr )
(3)
τ̂ R τ̂ R 2 10 40

sau

( (1) (1) (3) (1)


τ̂ R ∂t hr + hr − √3 h = gr
2 10 r (3.233)
(3) (1) (3) (3)
τ̂ R ∂t hr − √3 h + 75 h = gr
2 10 r 40 r

care este un sistem de ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti.


Compact sistemul anterior se poate scrie astfel
X
τ̂ R ∂t h(p)
r + cpq h(q) (p)
r = gr , q, p = 1, 3 (3.234)
q=1,3
3.8 Ecuatii de transport 101

de unde prin identificare rezulta


3 3 75
c11 = −1; c13 = − √ ; c31 = − √ ; c33 = (3.235)
2 10 2 10 40

si cpq sunt elementele matricii simetrice a operatorului de ciocnire.


Simetria este datorata faptului ca operatorul de ciocnire este au-
toadjunct, adica valorile sale proprii sunt reale (si negative). Prin
urmare operatorul de ciocnire conduce la o relaxare monotona a
functiei de distributie catre valoarea sa de echilibru.

3.8.2 Deducerea ecuatiilor de transport

Solutia sistemului de ecuatii diferentiale cu coeficienti constanti


se obtine prin metoda propagatorului. Propagatorul sistemului
omogen este Gpq (θ). Solutia generala este de forma

X Z ∞
1
h(p)
r (t) = G pq
(t)h(q)
r (0) + dθGpq (θ)grq (t − θ)] (3.236)
q=1,3
τ̂ R 0

Aceasta este solutia completa a problemei transportului adica re-


latia (3.236) ne permite sa calculam expresiile fluxurilor de par-
ticule si de caldura in functie de fortele termodinamice, adica de
gradientii de temperatura si presiune.
Observatii
(p)
1) valoarea momentelor vectoriale hr este determinata de in-
treaga istorie a fortelor (termeni sursa) grq (t−θ) iar daca acestea se
inlocuiesc in ecuatiile de bilant se obtine o ecuatie nemarkoviana;
(p)
2) valoarea momentelor vectoriale hr depinde de valoarea
(p)
initiala hr (0) care inlocuite in ecuatiile hidrodinamice pentru a
gasi solutia finala necesita cunoasterea initiala atat a marimilor
hidrodinamice cat si a celor nehidrodinamice; acestea din urma
nu sunt insa specificate in teoria hodrodinamica.
Aceasta situatie este analoaga celei intalnite in deducerea ecu-
atiei cinetice:
- rolul functiei de corelatie g2 il joaca aici diferite momente
nehidrodinamice.
102 3. Sistem cu cuplaj slab

-ecuatia pentru g2 este analoaga cu ecuatia pentru momentele


(p)
vectoriale hr .
Solutia pentru a iesi din aceasta dificultate consta in a consid-
era ca suntem interesati in evolutia sistemului fizic pentru timpi
hidrodinamici adica t À τ̂ R (limita asimptotica). In cazul ecuati-
ilor cinetice t À τ̂ c .
Markovianizarea se realizeaza parcurgand urmatoarele etape:
(p)
-Primul termen al ecuatiilor pentru hr (t) este zero (vom ex-
plica aceasta dupa ce vom obtine forma elementelor de matrice
ale propagatorului).
- g (q) (t − θ) ≈ g(q) (t) deoarece termenii sursa variaza pe scala
hidrodinamica τ H À τ̂ R . Deci variatia lor este neglijabila pentru
0 < t < τ̂ R .
-limita superioara de integrare este ∞ deoarece propagatorul
este mic pentru t > τ̂ R .
Introducem constantele

Z ∞
pq 1
G = dθGpq (θ) (3.237)
τ̂ R 0

Cu aceasta notatie solutia sistemului in regim asimptotic (marko-


vianizat) devine

X pq
hr(p) (t) = G grq (t), p = 1, 3 (3.238)
q=1,3

iar

( (11) (1) (13) (3)


(1)
hr (t) = G gr + G gr
(3) (31) (1) (33) (3) (3.239)
hr (t) = G gr + G gr

sunt ecuatiile de transport sub forma adimensionala. Ele reprez-


(p)
inta o legatura intre fluxurile termodinamice hr (t) si fortele ter-
(p) pq
modinamice gr . G este matricea de transport ale carei elemente
se calculeaza utilizand expresia (3.237).
3.8 Ecuatii de transport 103

Calculul elementelor de matrice ale propagatorului Gpq (t).


Sistemul compact de ecuatii diferentiale (3.234) se mai scrie astfel
· (p) X
hr = − (τ̂ R )−1 cpq h(q)
r + (τ̂ R )
−1 (p)
gr q, p = 1, 3 (3.240)
q=1,3

si este un sistem de doua ecuatii diferentiale, neomogen cu coefi-


cienti constanti. Pentru a rezolva sistemul omogen (fara functiile
(p)
gr ) vom utiliza metoda functiilor si valorilor proprii dupa care
pentru a gasi solutia sistemului neomogen vom utiliza metoda
variatiei constantelor. Ecuatia caracteristica a sistemului omogen
are forma
¯ ¯
det ¯− (τ̂ R )−1 cpq − λδ pq ¯ = 0 (3.241)

unde λ sunt valorile proprii. Notam


ri
λi ≡ − (3.242)
τ̂ R
unde ri sunt solutiile ecuatiei caracteristice
¡ ¢
r2 − (c11 + c33 ) r + c11 c33 − c213 = 0 (3.243)

unde r1 , r2 sunt reale si distincte si in plus


r1 + r2 = c11 + c33 > 0
r1 r2 = c11 c33 − c213 > 0 (3.244)
Vectorii proprii ξk corespunzatori valorilor proprii λ1 , λ2 satisfac
ecuatia

Cξk = rk ξk k = 1, 2 (3.245)

unde C este matricea ale carei elemente sunt cpq iar vectorii ξk
sunt ξ1 ≡ (ξ 11 , ξ 12 ) respectiv ξ2 ≡ (ξ 21 , ξ 22 ). In cazul vectorului
ξ1 ecuatia (3.245) devine
µ ¶µ ¶
c11 − r1 c13 ξ 11
=0 (3.246)
c31 c33 − r1 ξ 12
104 3. Sistem cu cuplaj slab

sau echivalent
(c11 − r1 ) ξ 11 + c13 ξ 12 = 0
(c33 − r1 ) ξ 12 + c31 ξ 11 = 0 (3.247)
cu necunoscutele ξ 11 , ξ 12 . Solutiile sunt de exemplu
c11 − r1
ξ 11 = β, ξ 12 = −β (3.248)
c13
Analog, componentele vectorului ξ2 sunt
c11 − r2
ξ 21 = α, ξ 22 = −α (3.249)
c13
Solutia generala este de forma urmatoarei combinatii liniare

ξ = C1 ξ1 exp (λ1 t) + C2 ξ 2 exp (λ2 t) (3.250)

unde C1 si C2 sunt constante. Dar prin definitie

ξ1 = ξ 11 e1 + ξ 12 e2

respectiv

ξ2 = ξ 21 e1 + ξ 22 e2 (3.251)

unde e1 si e2 sunt versori. Inlocuind expresiile din (3.251) in ecu-


atia (3.250) obtinem prin identificare

h(1)omogen
r (t) = C1 ξ 11 exp (λ1 t) + C2 ξ 21 exp (λ2 t) =

= C1 β exp (λ1 t) + C2 α exp (λ2 t) ≡


µ ¶ µ ¶
r1 r2
≡ α1 exp − t + α2 exp − t (3.252)
τ̂ R τ̂ R
respectiv

h(3)omogen
r (t) = C1 ξ 12 exp (λ1 t) + C2 ξ 22 exp (λ2 t) =
µ ¶ µ ¶
c11 − r1 c11 − r2
= C1 −β exp (λ1 t) + C2 −α exp (λ2 t) ≡
c13 c13
3.8 Ecuatii de transport 105
µ ¶ µ ¶
−c11 + r1 r1 −c11 + r2 r2
≡ α1 exp − t +α2 exp − t (3.253)
c13 τ̂ R c13 τ̂ R
Solutiile date in expresiile (3.252) si (??) corespund sistemului
omogen. Prin metoda variatiei constantelor se determina solutii
particulare ale sistemului. Presupunem deci ca α1 si α2 depind de
timp. In acest caz solutiile particulare au forma
µ ¶ µ ¶
(1)part r1 r2
hr (t) = α1 (t) exp − t + α2 (t) exp − t
τ̂ R τ̂ R

µ ¶ µ ¶
−c11 + r1 r1 −c11 + r2 r2
h(3)part
r (t) = α1 (t) exp − t +α2 (t) exp − t
c13 τ̂ R c13 τ̂ R
(3.254)

Derivam expresiile (3.254) si introducem derivatele obtinute in


sistemul neomogen (3.240). Obtinem sistemul algebric
µ ¶ µ ¶
· r1 · r2
α1 (t) exp − t + α2 (t) exp − t = (τ̂ R )−1 gr(1)
τ̂ R τ̂ R

µ ¶ µ ¶
· r1 · r2
α1 (t) (−c11 + r1 ) exp − t +α2 (t) (−c11 + r2 ) exp − t = c13 (τ̂ R )−1 gr(3)
τ̂ R τ̂ R
(3.255)
· ·
din care se determina α1 (t) si α2 (t) si anume

· (τ̂ R )−1 exp τ̂rR1 t £ (1) ¤


α1 (t) = gr (−c11 + r2 ) − c13 gr(3) (3.256)
(r2 − r1 )

· (τ̂ R )−1 exp τ̂rR2 t £ (1) ¤


α2 (t) = gr (−c11 + r1 ) − c13 gr(3) (3.257)
(r1 − r2 )
Integrand in raport cu timpul obtinem

Zt
(τ̂ R )−1 £ ¤ r1
α1 (t) = dθ gr(1) (θ) (−c11 + r2 ) − c13 gr(3) (θ) exp θ
r2 − r1 τ̂ R
0
106 3. Sistem cu cuplaj slab

(3.258)

respectiv

Zt
(τ̂ R )−1 £ ¤ r2
α2 (t) = dθ gr(1) (θ) (−c11 + r1 ) − c13 gr(3) (θ) exp θ
r1 − r2 τ̂ R
0
(3.259)

Solutia generala este de forma

hr(p) (t) = h(p)omogen


r (t) + h(p)part
r (t) p = 1, 3

care in cazul p = 1 este


µ ¶ µ ¶
(1) r1 r2
hr (t) = α1 exp − t + α2 exp − t +
τ̂ R τ̂ R
Zt ½ µ ¶
(τ̂ R )−1 £ (1) (3)
¤ −r1
+ dθ gr (θ) (c11 − r2 ) + c13 gr (θ) exp (t − θ) +
r1 − r2 τ̂ R
0
µ ¶¾
£ (1) (3)
¤ −r2
+ gr (θ) (−c11 + r1 ) − c13 gr (θ) exp (t − θ) (3.260)
τ̂ R
(3)
Analog se determina si momentul hermitic hr (t). Din conditiile
initiale rezulta

h(1)
r (0) = α1 + α2

si
−c11 + r1 −c11 + r2
h(3)
r (0) = α1 + α2 (3.261)
c13 c13
(1) (3)
Introducand (3.261) in expresiile momentelor hr (t) si hr (t)
rezulta aceste momente complet determinate. Forma generala a
acestora este

hr(p) (t) = h(q) pq
r (0) G (t)+
q=1,3
3.8 Ecuatii de transport 107

Zt ⎬
+ (τ̂ R )−1 pq (q)
dθG (θ)gr (t − θ) (3.262)

0
(1)
De exemplu, hr (t) are forma

h(1) (1) 11 (3) 13


r (t) = hr (0) G (t) + hr (0) G (t)+

Zt
−1 £ ¤
+ (τ̂ R ) dθ G11 (θ)gr(1) (t − θ) + G13 (θ)gr(3) (t − θ) (3.263)
0

Comparand expresiile (3.260) cu (3.263) rezulta elementele de ma-


trice ale propagatorului Gpq (t), si anume
½ µ ¶ µ ¶¾
11 1 −r1 t −r2 t
G (t) = (c11 − r2 ) exp + (−c11 + r1 ) exp
r1 − r2 τ̂ R τ̂ R
(3.264)
∙ µ ¶ µ ¶¸
13 31 c13 −r1 t −r2 t
G (t) = G (t) = exp − exp (3.265)
r1 − r2 τ̂ R τ̂ R
respectiv
½ µ ¶ µ ¶¾
33 1 −r1 t −r2 t
G (t) = (−c11 + r1 ) exp + (c11 − r2 ) exp
r1 − r2 τ̂ R τ̂ R
(3.266)

Ca exercitiu, sa se arate ca elementele propagatorului Gpq (t) sat-


isfac ecuatia
· pq X
G (t) = − (τ̂ R )−1 cpm h(q) mq
r G (t) (3.267)
m

unde Gmq (0) = δ mq . Ecuatia (3.262) reprezinta solutia completa a


problemei transportului, adica exprimarea fluxurilor de particule
(p) (p)
si caldura hr (t) in functie de fortele termodinamice gr (t − θ)
(care sunt de fapt gradienti ai densitatii de particule si/sau tem-
peratura). Se observa ca aceste forte depind de intreaga "istorie"
a evolutiei sistemului fizic si prin urmare caracterul markovian
108 3. Sistem cu cuplaj slab

este evident asa cum am mentionat anterior. In plus solutia finala


depinde de valorile initiale ale momentelor hermitice, adica de
(p)
hr (0) ceea ce va necesita cunoasterea valorilor initiale nu numai
pentru marimile hodrodinamice ci si nehidrodinamice, iar aces-
tea din urma nu se cunosc in cadrul hidrodinamicii. Coeficientii
pq
matricii de transport G se calculeaza utilizand ecuatiile (3.237)
si (3.266) care conduc la urmatoarea forma echivalenta a ecuatiei
(3.239)
⎧ h i
⎨ h(1) 1
r (t) = c c −c2
(1) (3)
c33 gr (t) − c13 gr (t)
11 33 13h i (3.268)
⎩ h(3) 1
r (t) = c c −c2 −c13 gr
(1)
(t) + c11 gr
(3)
(t)
11 33 13

13
Sa calculam, de exemplu G utilizand relatia urmatoare in care
vom inlocui G13 (θ) din ecuatia (3.265)
Z ∞
13 1
G = dθG13 (θ)
τ̂ R 0
adica
Z ∞ ∙ µ ¶ µ ¶¸
13 1 c13 −r1 t −r2 t
G = dt exp − exp
τ̂ R 0 r1 − r2 τ̂ R τ̂ R
Efectuand integrala rezulta
13 c13
G =
c11 c33 − c213
unde am utilizat si relatia (3.244): r1 r2 = c11 c33 − c213 . Analog se
pot calcula si coeficientii ceilalti. Inlocuind valorile numerice ale
coeficientilor matricii de ciocnire cpq date in (3.235) obtinem
( √
(1) (1) 10 (3)
hr (t) = 25
22
gr (t) + g (t)
11 r
(3)

10 (1) 20 (3)
(3.269)
hr (t) = 11 gr (t) + 33 gr (t)

Pe de alta parte, intre momentele Hermite si fluxurile dimension-


ale exista relatiile (3.171) si (3.183) pe care le rescriem aici
T 1/2 (1)
Γr = n( ) hr (3.270)
m
3.8 Ecuatii de transport 109

respectiv
r
5 T 3/2 (3)
qr = m( ) nhr (3.271)
2 m
Fortele adimensionale (termenii sursa) sunt definiti in ecuatia
(3.231) si le rescriem aici
r
T 1 5 T 1/2 1
gr(1) = −τ̂ R ( )1/2 ∇r (nT ); gr(3) = −τ̂ R ( ) ∇r T
m nT 2 m T
(3.272)

Inlocuind (3.270), (3.271) si (3.272) in sistemul (3.269) obtinem


ecuatiile de transport sub forma dimensionala
τR 2 τR
Γr = − ∇r (nT ) − n ∇r (T ) (3.273)
m 5 m
respectiv
2τ R 4 τR
qr = − T ∇r (nT ) − n T ∇r T (3.274)
5m 3 m
unde am redefinit timpul de relaxare
25
τR = τ̂ R
22
Ecuatiile anterioare exprima o legatura liniara intre fluxurile no-
tate generic cu JA si fortele termodinamice notate generic cu XA
unde A = 1, 2
X
JA = LAB XA (3.275)
B=1,2

in care a fost introdus tensorul LAB . Sistemul echivalent este

J1 = L11 X1 + L12 X2

J2 = L21 X1 + L22 X2 (3.276)


Fluxurile, respectiv fortele sunt definite astfel
110 3. Sistem cu cuplaj slab

1
J1 ≡ Γ, J2 ≡ q (3.277)
T
X1 ≡ −∇ ln (nT ) , X2 ≡ −∇ ln T (3.278)
Introducand expresiile (3.277) si (3.278) in (3.276) si comparand
cu sistemul (3.273)-(3.274) se obtine sistemul
1 1
J1r ≡ Γr = L11 X1r + L12 X2r = −L11 ∇r (nT ) − L12 ∇r T
nT T

qr 1 1
J2r ≡ = L21 X1r + L22 X2r = −L21 ∇r (nT ) − L22 ∇r T
T nT T
(3.279)

Notatiile fizice consacrate pentru elementele matricii LAB sunt


urmatoarele

L11 = nD (3.280)

unde D se numeste coeficient de difuzie

L22 = k (3.281)

unde k se numeste coeficient de conductivitate termica

L12 = α (3.282)

unde α se numeste coeficient de termodifuzie


0
L21 = α (3.283)
0
unde α se numeste coeficient Dufour. Prin identificare, rezulta
urmatoarele relatii
1 τR nD τ RT
L11 ≡ ≡ =⇒ D= (3.284)
nT m nT m
1 2 τR α 2 τR 0
L12 ≡ n ≡ =⇒ α = nT ≡α (3.285)
T 5 m T 5 m
1 4 τR k 4 τR
L22 ≡ n ≡ =⇒ k = nT (3.286)
T 3 m T 3 m
3.8 Ecuatii de transport 111

In cazul sistemelor fizice la temperatura care nu depinde de co-


ordonatele spatiale (∇r (T ) = 0) din ecuatia (3.273) rezulta legea
difuziei simple sau legea lui Fick
TτR
Γr = − ∇r n ≡ −D∇r n (3.287)
m
In cazul in care presiunea (P = nT ) nu depinde de coordonatele
spatiale (∇r (nT ) = 0) din ecuatia (3.274) se obtine legea conduc-
tiei simple a caldurii sau legea lui Fourier
4 τR
qr = − n T ∇r (T ) ≡ −k∇r T (3.288)
3 m
In general ecuatiile de transport dimensionale au forma vectoriala
urmatoare

Γ = −nD∇ ln P − α∇ ln T (3.289)

respectiv
q 0
= −α ∇ ln P − k∇ ln T (3.290)
T
Din aceste ecuatii se observa ca existenta unui gradient de temper-
atura poate produce un flux de particule chiar daca presiunea este
constanta; acest efect se numeste termodifuzie sau efect Sorret. Un
gradient de presiune poate produce un flux de caldura chiar daca
temperatura este constanta; acest efect se numeste efect Dufour.
0
Faptul ca α = α , adica L12 = L21 confirma principiul lui Onsager
care afirma ca matricea de transport este simetrica. Calculele
precedente reprezinta cea mai simpla confirmare a principiului lui
Onsager obtinuta in cadrul teoriei cinetice. Simetria Onsager este
datorata simetriei matricii de ciocnire cpq (c13 = c31 = − 2√310 ),
simetrie care exprima caracterul autoadjunct al operatorului de
ciocnire, proprietate care asigura evolutia monotona spre echili-
bru a sistemului fizic. Simetria matricii de transport depinde insa
de alegerea fluxurilor si fortelor termodinamice. Timpul de re-
laxare in cazul sistemelor cu cuplaj slab studiate pana acum are
forma
112 3. Sistem cu cuplaj slab

22Bn
(τ̂ R )−1
slab = √ 1/2b 3/2 (3.291)
75 πm T
In cazul unui gaz diluat neutru expresia timpului de relaxare este

nb lc2 T 1/2
(τ̂ R )−1
diluat = (3.292)
m1/2
unde lc este raza de interactiune iar in cazul plasmei timpul de
relaxare este
e4 nb ln Λ
(τ̂ R )−1
plasma = 1/2 3/2 (3.293)
m T
unde ln Λ este logaritmul Coulomb. Se observa ca dependenta
de masa si concentratia de particule este practic la fel in cele
trei cazuri spre deosebire de dependenta de temperatura care este
diferita in cele trei cazuri. In cazul unui gaz diluat timpul de
relaxare scade cu cresterea temperaturii iar in cazurile plasmei
si al sistemului fizic cu cuplaj slab timpul de relaxare creste cu
cresterea temperaturii.

3.9 Diverse
3.9.1 Ecuatia Vlasov liniarizata
Sa consideram forma simplificata a ecuatiei Vlasov, obtinuta prin
liniarizarea ecuatiei in jurul unei stari de referinta data si care
este omogena spatial. Presupunem ca:

f α (q, v, t) = nϕα0 (v) + δf α (q, v, t) (3.294)

cu conditia δf α (q, v, t) ¿ nϕα0 (v).


In acest caz parametrul mic este "diferenta" dintre solutia reala
si cea corespunzatoare starii de referinta date. Atunci

∂t [nϕα0 (v) + δf α (q, v, t)] + v · ∇[nϕα0 (v) + δf α (q, v, t)] =