Efectele suspendării.

Suspendarea contractului constituie, în realitate o suspendare a efectelor sale principale: prestarea

muncii de către salariat şi, în mod corelativ remunerarea muncii de către angajator (art. 49 alin. 2 din
Codul muncii). Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor, dacă
acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte
individuale de muncă sau prin regulamente interne (art. 49 alin. 3)1. Dar, în cazul suspendării pentru
fapte imputabile salariatului, acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de
salariat (art. 49 alin. 4). În cele mai multe din situaţii salariatul nu este lipsit de venituri, ci primeşte
diferite indemnizaţii (de pildă, în caz de incapacitate temporară de muncă, de concediu de maternitate,
etc.), sau chiar salariu, dar de la un alt angajator (de exemplu, în cazul detaşării, al îndeplinirii unei
funcţii de conducere în sindicat) etc. În cazurile suspendării contractului pe durata cercetării disciplinare
prealabile, ca sancţiune disciplinară sau ca urmare a plângerii penale sau trimiterii în judecată a
salariatului dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, acesta îşi reia activitatea avută anterior şi i se va
plăti, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi
celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului (art. 52 alin. 2).2 Salariatul
beneficiază de vechime în muncă3 în caz de: – detaşare; – efectuarea serviciului militar; – concediu
pentru creşterea copilului în vârstă de până la 3 sau 7 ani; – participarea la cursuri sau stagii de formare
profesională la iniţiativa angajatorului etc. Nu beneficiază de vechime în muncă în caz de: – suspendare
a contractului de muncă ca sancţiune disciplinară sau de absenţe nemotivate;