Sunteți pe pagina 1din 13

SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII

ACADEMIA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢII


“MIHAI VITEAZUL”
Studii universitare de masterat
Managementul informaţiilor în combaterea terorismului
- Instrumente juridice în prevenirea și combaterea terorismului-

Informațiile și protecția bunurilor culturale din patrimoniul


național

Coordonator:
Conf.univ.dr. POPA Cristian

Întocmit de:
Student masterand CICEU Vasile

- Bucureşti 2019 -
CUPRINS

1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PATRIMONIUL CULTURAL.........................3

2. CRIMINALITATEA ÎN DOMENIUL PATRIMONIULUI CULTURAL..........................6

3. PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL......... ..................................................7

4. ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ REGIMUL PATRIMONIULUI


CULTURAL NAȚIONAL..................................................................................................8

5. O UNIUNE A SECURITĂȚII: COMBATEREA IMPORTULUI ILEGAL DE BUNURI


CULTURALE CARE FINANȚEAZĂ TERORISMUL.................. ....................................11

6. CONCLUZIE.....................................................................................................................12

7. BIBLIOGRAFIE................................................................................................................13

2
“Terorismul reprezintă principala amenintare a lumii moderne din secolul XXI, fiind influenţat
si de evoluţia fenomenului globalizării care îi potenţiază capacităţile de afectare a securităţii şi
stabilităţii internaţionale mai mult ca niciodată în istorie”1

1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND PATRIMONIUL CULTURAL


Cultura este.o categorie de maximă generalizare. Aceasta manifestă totalitatea produselor
spirituale şi materiale ale muncii omeneşti, ca efort de transformare conştientă a naturii şi de
perfecţionare a fiinţei umane. Nivelul atins în dezvoltarea culturii materiale şi spirituale constituie
conţinutul de bază al civilizaţiei.
Patrimoniul cultural național oferă informații sigure despre viața și ocupațiile oamenilor în
diferite epoci, precum și despre modul în care s-au dezvoltat de-a lungul timpului aptitudinile lor
artistice, tehnice, de comunicare prin diferite mijloace. Întreaga civilizație contemporană este
preocupată de acest aspect, am putea spune a identității culturale și naționale, a urmelor care pot
dovedi vechimea civilizațiilor și a creațiilor de valoare deosebită sau excepțională.
Patrimoniul cultural este definit, prin legislația în vigoare în România, ca fiind „format din
totalitatea bunurilor care reprezintă o mărturie și o expresie a valorilor, credințelor, cunoștințelor și
tradițiilor naționale, indiferent de regimul de proprietate al acestora.2”
Acest domeniu este o resursă esențială pentru identitatea României și pentru dezvoltarea unei
societați a păcii și a stabilității, bazate pe respectul drepturilor omului, a democrației și a statului de
drept. Participarea activă și gestionarea modernă a acestei resurse strategice adaugă comunității plus
valoare economică, socială și culturală.
În România, Ministerul Culturii, prin Direcția Patrimoniu Cultural își desfășoară activitatea de
protejare, conservare, restaurare și valorificare a patrimoniului cultural asigurând consultanță de
specialitate și implementare în domeniu3.

Direcția Patrimoniu Cultural

1
George Cristian Maior, Incertitudine, gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI, Rao, 2009, p.207
2
Legea nr.182/2000
3
http://www.cultura.ro/directia-patrimoniu
3
Direcția Patrimoniu Cultural coordonează activități specifice din domeniul patrimoniului
cultural prin colaborarea directă cu Institutul Național al Patrimoniului, Direcțiile Județene pentru
Cultură, respectiv a Municipiului București și instituțiile muzeale subordonate. Este departamentul
care asigură îndrumarea metodologică, avizarea regulamentelor de organizare și funcționare,
respectarea procedurilor și avizarea prin comisiile de specialitate a documentațiilor specifice de
patrimoniu cultural4.

Domenii de activitate:
I. Arheologie (situri, vestigii, bunuri mobile descoperite în urma cercetărilor arheologice de
specialitate sau întâmplătoare)
II. Patrimoniu construit/imobil (monumente, ansambluri, situri)
III. Patrimoniu mobil (muzee, arhive, colecții, etc.)
IV. Patrimoniu imaterial/intangibil (meșteșuguri, jocuri, ritualuri, forme de exprimare verbala, etc.)

Atribuții generale:
 propune, elaborează, fundamentează ori, după caz, avizează proiecte de acte normative, potrivit
legii, pentru domeniul de competență;
 formulează propuneri și observații asupra proiectelor de acte normative inițiate de alte
autorități, al căror obiect de reglementare este aplicabil și domeniilor patrimoniului cultural;

 analizează și elaborează răspunsuri la interpelări, cereri, petiții sau sesizări, după caz;

 asigură consultanța de specialitate în domeniul protejării patrimoniului cultural național;

 colaborează cu instituțiile cu activitate în domeniul patrimoniului cultural național,

subordonate Ministerului Culturii în vederea elaborării de programe și proiecte culturale privind

protejarea patrimoniului cultural;

 propune sesizarea organelor abilitate în aplicarea și luarea unor măsuri de protecție a

patrimoniului cultural, potrivit legii;

 propune proiecte și programe de colaborare cu instituții, organisme sau organizații de

specialitate din străinătate;

4
http://www.cultura.ro/directia-patrimoniu
4
 avizează sau definitivează, după caz regulamentele de organizare și funcționare a instituțiilor

publice din subordinea ministerului cu atribuții în domeniul protejării patrimoniului cultural și ale

serviciilor publice deconcentrate;

 asigură elaborarea și avizează proiectele de regulamente privind organizarea și funcționarea

comisiilor de specialitate din domeniul patrimoniului cultural, organizate la nivelul ministerului sau la

nivel zonal, potrivit legii;

 asigură elaborarea și avizează proiectele de regulamente privind organizarea și funcționarea

comisiilor de specialitate din domeniul patrimoniului cultural, organizate la nivelul ministerului sau la

nivel zonal, potrivit legii;

 evaluează și propune în colaborare cu Direcția Economică, pentru bugetul Ministerului

Culturii, sumele destinate exercitării dreptului de preemțiune pentru achiziția de monumente istorice

de grupă A și bunuri din patrimoniul național cultural, potrivit legii;

 propune monumente istorice pentru a fi incluse în Lista patrimoniului cultural și natural

mondial, precum și în Lista patrimoniului mondial în pericol, elaborate de UNESCO;

Atât organele judiciare cât și personalul din structurile de securitate trebuie să facă față
provocării protecției patrimoniului cultural național ca parte a patrimoniului cultural european și
mondial, ca aport spiritual adus de poporul român culturii europene și mondiale în procesul de
integrare în circuitul de valori universale și globalizare a culturii. Protejându-ne patrimoniul cultural
avem șansa și certitudinea afirmării identității și susținerii economiei și resurselor.5
Se observă o preocupare a fiecărui stat pentru protejarea patrimoniului său cultural, încă din urmă
cu multe decenii. Astfel, cu ocazia celei de a XXII-a reuniuni anuale a ONU din anul 1967, Comisia pentru
Educație Știință și Cultură a definit politica culturală ca o „totalitate de acțiuni gândite și conștiente sau o
lipsă a acestora, orientate spre realizarea unor scopuri definite prin intermediul folosirii optime a tuturor
resurselor fizice și spirituale de care dispune societatea la un anumit moment de timp 6.

5
Alisa Valeria Toma-Patrimoniul Național Cultural din perspectiva proprietății intelectuale, Academia Română - Institutul
de Economie Mondială, Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara
6
Lector Univ.Dr.Marius Pantea, Drd.Corina Mihaela Bălțătescu, Revista de investigare a criminalității, Anul V, Nr. 1/2012
- Aspecte teoretice în domeniul reglementărilor legale pe linia protecției patrimoniului cultural național.
5
2. CRIMINALITATEA ÎN DOMENIUL PATRIMONIULUI CULTURAL
România, ca oricare altă țară din lume, trebuie să facă față diversității formelor criminalității
organizate, cum ar fi contrabanda cu bunuri culturale/protejate și spălarea banilor rezultați din aceste
activități ilicite, în detrimentul economiei naționale sau mondiale. Este o realitate faptul că în România
are loc o profesionalizare a mediilor criminale, o consolidare a structurilor de tip mafiot și o
amplificarea a cazurilor tipice de crimă organizată.
Dimensiunile criminalității organizate creează o amenințare la adresa siguranței naționale a
României prin afectarea unor domenii de manifestare ale mediului economic și social, fapt ce a stabilit
elaborarea unei strategii potrivite, fundamentată pe analiza de stare a criminalității organizate și a
tendințelor de manifestare a fenomenului.
Contrabanda (atât a produselor românești, cât și a celor provenite din alte țări) și evaziunea
fiscală sunt tipologii ale crimei oragnizate, cel mai bine dezvoltate în România. S-au identificat grupări
infracționale cu activități în care autorii își au roluri prestabilite, urmărind profituri uriașe și putere
prin violență, fraudă și corupție, întreținând și dezvoltând economia subterană7.
Un caz celebru și cunoscut de atribuire fără drept a bunurilor culturale este cel din anul 2005,
când mai mulți inculpați, membri ai unor clanuri interlope din municipiul Deva, au fost trimiși în
judecată, deoarece în perioada 2000-2003, organizați în trei asociații infracționale, au săvârșit, pe
lângă fapte de violare de domiciliu, șantaj, lipsire de libertate în mod ilegal și activități de braconaj
arheologic, din situl arheologic „Sarmizegetusa Regia”, clasat monument istoric, aparținând
domeniului public, monument din care și-au însușit 15 brățări dacice din aur, evaluate la peste 1,5 mil.
$ ,valorificându-le pe piața neagră internă și internațională, pricinuindu-se pierderea acestor bunuri de
valoare inestimabilă pentru patrimoniul cultural.
Astfel de acțiuni de braconaj din siturile arheologice au ajuns în unele zone ale țării, după 1989,
un adevărat fenomen antisocial și erau executate de rețele infracționale specializate.
Potrivit dispozițiilor art. 4, alin. 3 din OG nr. 43/2000, modificată și republicată, chiar și
descoperirile arheologice întâmplătoare se anunță în termen de cel mult 72 ore primarului localității de
către persoana descoperitoare, proprietarul sau titularul dreptului de administrare a terenului în cauză,
sub sancțiunea amenzii contravenționale și a confiscării bunurilor descoperite.

7
Laurențiu Giurea, Mihai Mircea Jurcă, Revista de investigare a criminalității, Anul V, Nr. 1/2012 – Unele considerații
privind aspectele specifice de manifestare a criminalității organizate în România.
6
Persoanele care au făcut asemenea descoperiri au dreptul la o recompensă bănească de 30% din
valoarea bunului și chiar la o bonificație suplimentară de 15% în cazul bunurilor culturale de valoare
excepțională.

3. PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL


Protejarea patrimoniului cultural reprezintă unul dintre dezideratele și recomandările
convențiilor de la nivel internațional, precum și al documentelor strategice de la nivel european. Pentru
aceasta este nevoie de parteneriate eficiente între instituțiile responsabile, precum și între sectorul
public și cel privat (profit și non-profit), ca formă de asumare comună a importanței sale pentru
identitatea națională și coeziunea socială.
În România, Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă a României Orizonturi 2013–2020–
2030, preia evoluțiile generale înregistrate la nivel internațional și european cu referire la protejarea
patrimoniului, realizând o corelare a acestor obiective cu cele identificate în Strategia în domeniul
Patrimoniului Cultural Naţional 2008-2013 (în ceea ce privește conservarea și valorificarea
patrimoniului cultural național) și cu Planul Național de Dezvoltare 2007-2013 (pentru domeniul
creației contemporane și cel al diversității culturale).
Totuși, deși în cele mai multe cazuri cadrul strategic și legislativ există, implementarea este
deficitară, patrimoniul cultural din România confruntându-se în continuare cu o serie de probleme care
sunt parțial determinate nu numai de subfinanțare, ci și de lipsa resurselor umane pentru
implementarea legislației specifice. În acest sens MC a înființat, în cadrul Institutului Național al
Patrimoniului un centru de coordonare UNESCO ce va avea atribuții privind extinderea listei
indicative și a listei UNESCO și a tuturor sarcinilor ce revin din aceastea.
Mai mult, după cum se constată și în preambulul Principiilor ce stau la baza Codului
Patrimoniului Cultural, este necesară o schimbare la nivel de paradigmă, care să permită „trecerea de
la mentalitățile vremurilor de început ale protecției patrimoniului cultural, care erau centrate pe
«muzeificarea» acestuia, la mentalitățile contemporane, ce pun patrimoniul cultural în centrul
proceselor economice, sociale sau educative, prin modernizarea legislației și a practicilor
administrative ce decurg din acestea“

7
4. ACTE NORMATIVE CARE REGLEMENTEAZĂ REGIMUL
PATRIMONIULUI CULTURAL NAȚIONAL
Neglijarea și distrugerea patrimoniului național cultural, conduc la imposibilitatea clară din
partea României - țară membră a Uniunii Europene – de a contribui la diversitatea mondială ori, cel
puțin europeană. Valorificarea acestuia, trebuie să constituie un punct de mare importanță în
componența strategiilor de dezvoltare a României, iar pentru protejarea lor, au fost emise de-a lungul
anilor unele acte normative.
Principalele acte normative interne prin care s-a reglementat acest domeniu, clasificate pe
categorii sunt următoarele:

I. Protejarea patrimoniului cultural național mobil


- Legea nr. 182/25.10.2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil;
Art.98 din Legea nr. 182/25.10.2000: Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Interne şi
Ministerul Apărării Naţionale vor asigura, printr-un program de acţiuni coordonate, protecţia şi
integritatea bunurilor culturale mobile clasate, aflate în instituţii specializate şi nespecializate, în
instituţii de cult, precum şi în colecţii private, împotriva riscurilor ce decurg din calamităţi naturale,
tulburări publice sau conflicte armate.
- Legea Nr. 105/2004 pentru modificarea legii nr. 182/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr.
314/2004 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 16/2003;
- Ordinul Nr. 2008/12.02,2001 pentru aprobarea Normelor de acreditare a conservatorilor și
restauratorilor;
- Ordinul Nr. 2009/12.02.2001 pentru aprobarea Normelor de acreditare a experților;
- Hotărârea Nr. 486/16.05.2002 privind înființarea, organizarea și funcționarea Laboratorului Național
de Cercetare în Domeniul Conservării și Restaurării Patrimoniului Cultural Național Mobil;
- Ordinul Nr. 2053/17.05.2002 pentru aprobarea Normelor de clasare a bunurilor culturale mobile;
- Hotărârea Nr. 216/20.02.2004 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea laboratoarelor și a
atelierelor de conservare și restaurare;
- Hotărârea Nr. 518/07.04.2004 pentru aprobarea normelor metodologice privind exportul definitiv sau
temporar al bunurilor culturale mobile;
- Legea Nr. 311/08.07.2003, legea muzeelor și a colecțiilor publice.
8
II. Protejarea patrimoniului arheologic
- Ordonanța Nr. 43/30.01.2000, republicată, privind protecția patrimoniului arheologic și declararea
unor situri arheologice ca zone de interes național;
- Ordinul Nr. 251/409/2275/M 115 din 31.05.2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind
deținerea și comercializarea detectoarelor de metale.

III. Protejarea patrimoniului cultural național imobil


- Ordonanța Nr. 47/30.01.2000, privind stabilirea unor măsuri de protecție a monumentelor istorice
care fac parte din Lista patrimoniului mondial;
- Hotărârea Nr. 493/01.04.2004, pentru aprobarea Metodologiei privind monitorizarea monumentelor
istorice înscrise în Lista patrimoniului mondial și a Metodologiei privind elaborarea și conținutul-
cadru al planurilor de protecție și gestiune a monumentelor istorice înscrise în Lista patrimoniului
mondial;
- Legea nr. 422/18.07.2001 privind protejarea monumentelor istorice;
- Ordonanța Nr. 21/26.01.2006 privind regimul concesionărilor monumentelor istorice;
- Hotărârea Nr. 1309/20.11.2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind cuantumul
timbrului monumentelor istorice și modalitățile de percepere, încasare, virare, utilizare și evidențiere a
sumelor rezultate din aplicarea acestuia,
- Hotărârea Nr. 610/29.05.2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind procedura de
acordare a creditelor necesare efectuării de lucrări de protejare la monumentele istorice deținute de
persoanele fizice sau juridice de drept privat;
- Ordinul Nr. 2682/13.06.2003 privind aprobarea Normelor metodologice de clasare și evidență a
monumentelor istorice, a Listei monumentelor istorice, a Fișei analitice de evidență a monumentelor
istorice și a Fișei minimale de evidență a monumentelor istorice;
- Ordinul Nr. 2684/18.06.2003 privind aprobarea Metodologiei de întocmire a Obligației privind
folosința monumentului istoric și a conținutului acesteia;
- Hotărârea Nr. 1430/04.12.2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind situațiile în care
Ministerul Culturii și Cultelor, respectiv autoritățile administrației publice locale, contribuie la
acoperirea costurilor lucrărilor de protejare și de intervenție asupra monumentelor istorice, proporția

9
contribuției, procedurile, precum și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească proprietarul, altul
decât statul, municipiul, orașul sau comuna;
- Ordinul Nr. 2237/27.04.2004 privind aprobarea Normelor metodologice de semnalizare a
monumentelor istorice.
Principalele convenții și regulamente internaționale prin care este reglementat patrimoniul
cultural sunt:
- Legea Nr. 79/11.11.1993 pentru aderarea României la Convenția asupra măsurilor ce urmează a fi
luate pentru interzicerea și împiedicarea operațiunilor ilicite de import, export și transfer de proprietate
al bunurilor culturale, adoptată la Conferința generală a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație,
Știință și Cultură de la Paris, la data de 14 noiembrie 1970;
- Convenția asupra măsurilor ce urmează a fi luate pentru interzicerea și împiedicarea operațiunilor
ilicite de import, export și transfer de proprietate al bunurilor culturale, adoptată la Conferința generală
a Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, reunită la Paris între 12 și 14
noiembrie 1970, în cea de a XVI-a sesiune a sa;
- Legea nr. 149/24.07.1997 pentru ratificarea Convenției UNIDROIT privind bunurile culturale furate
sau exportate ilegal, adoptată la Roma;
- Convenția UNIDROIT privind bunurile culturale furate sau exportate ilegal, adoptată la Roma, la
data de 24.06.1995;
- Legea Nr. 150/24.07.1997 privind ratificarea Convenției europene pentru protecția patrimoniului
arheologic (revizuită), adoptată la Valleta, la data de 16.01.1992;
- Convenția europeană pentru protecția patrimoniului arheologic (revizuită), adoptată la Valleta, la data
de 16.01.1992;
- Legea Nr. 157/07.10.1997 privind ratificarea Convenției pentru protecția patrimoniului arhitectural al
Europei, adoptată la Granada, la data de 03.10.1985;
- Convenției pentru protecția patrimoniului arhitectural al Europei, adoptată la Granada, la data de
03.10.1985;
-Legea Nr. 451/08.07.2002 pentru ratificarea Convenției europene a peisajului, adoptată la Florența, la
data de 20.10.2000;
- Convenția europeană a peisajului, adoptată la Florența, la data de 20.10.2000;
- Regulamentul Consiliului Comunității Europene (EEC) nr. 3911/09.12.1992 privind exportul
bunurilor culturale;
10
- Regulamentul Comisiei Europene (EEC) nr. 752/1993 pentru stabilirea măsurilor necesare
implementării Regulamentului Consiliului nr. 3911/09.12.1992 privind exportul bunurilor culturale.

5. O UNIUNE A SECURITĂȚII: COMBATEREA IMPORTULUI ILEGAL


DE BUNURI CULTURALE CARE FINANȚEAZĂ TERORISMUL
Comisia Europeană a adoptat noi măsuri pentru a combate importul ilegal și traficul cu bunuri
culturale din afara UE, adesea asociat și cu finanțarea terorismului și cu alte activități criminale.
Aceste măsuri reprezintă una dintre ultimele etape necesare prevăzute în “Planul de acțiune al
Comisiei pentru consolidarea luptei împotriva finanțării terorismului”. Propunerea va opri acest trafic
prin interzicerea importului de bunuri culturale în UE exportate ilegal din țările lor de origine. Aceasta
apare la doar câteva zile după ce G20 de la Hamburg a cerut țărilor să combată finanțarea terorismului,
inclusiv acțiunile de jefuire și contrabandă ilegală cu antichități.
Prim-vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, a declarat: „Banii reprezintă o sursă
de oxigen pentru organizațiile teroriste, cum ar fi Daesh. În prezent întreprindem măsuri pentru a tăia
accesul acestora la orice sursă de finanțare. Printre acestea se numără comerțul cu bunuri culturale,
întrucât teroriștii obțin finanțare din jefuirea siturilor arheologice și din vânzarea ilegală de bunuri
culturale. Prezenta propunere oferă autorităților vamale instrumentele potrivite pentru a garanta că
piața UE este închisă pentru astfel de bunuri.”
O serie de crime împotriva patrimoniului nostru cultural comun au fost săvârșite de grupări
beligerante și entități teroriste în întreaga lume. Ultimele rapoarte arată că lucrări de artă valoroase,
sculpturi și artefacte arheologice sunt vândute și importate în UE din anumite țările din afara UE, iar
profiturile respective ar putea fi folosite la finanțarea activităților teroriste.
În ceea ce privește importul și tranzitul de obiecte de artă și antichități, statele membre ale UE aplică
în prezent legislația vamală generală sau Codul vamal al Uniunii. De asemenea, pentru bunurile
culturale provenite din Irak și Siria se aplică o legislație specifică.
Obiectivul va fi, de asemenea, de a pune în valoare importanța patrimoniului cultural și de a
promova modalități inovatoare și atrăgătoare de a-l conserva pentru generațiile viitoare. Piața
mondială autentică de obiecte de artă și antichități este estimată la 56 de miliarde de euro în vânzări în
2016, din care valoarea totală a pieței europene se cifrează la circa 19 miliarde de euro.8
8
Comisia Europeană - Comunicat de presă-O uniune a securității: Combaterea importului ilegal de bunuri culturale care
11
6. CONCLUZIE
Esenţa unei culturi se regăsește în patrimoniul cultural, fiind de altfel o sinteză aproape
perfectă a interferenței demersului creativ al ființei umane cu ambientul natural, armonie susținută prin
trecerea timpului, este elementul primordial de legătură între trecut și prezent, între generaţiile vechi
şi noi, amintind de aspirațiile, jertfele, dar și reuşitele unor lumi apuse, fiind în acelaşi timp și
deschidere a prezentului printr-un angajament natural și firesc pentru conservare, prețuire, dar și
inovare sau dezvoltare, transpunându-se sugestiv și în elemente concrete, tangibile, reprezentate de
monumentele istorice, statui, cetăți, muzee, etc., repere ale civilizaţiei unui popor, ale unui neam,
menite să păstreze vie amintirea unui eveniment, a unei personalităţi, a unui timp anume.
Degradarea patrimoniului național, presupune dispariția memoriei și a identității culturale a
noastre, ca și cetățeni ai României. Pe cale de consecință, urmașii noștri nu vor mai putea beneficia de
moștenirea naturală primită în țara lor, toate lucrurile din perspectiva pe linie istorică, naturală,
culturală, fiindu-le înstrăinate..
Este imperios necesară o atitudine coerentă din partea autorităţilor responsabile, care presupune
recunoaşterea, inclusiv juridică, a faptului că patrimoniul cultural şi cel natural, reprezintă o prioritate
naţională, precum şi asumarea deciziei şi responsabilităţii politice de a acorda protecţiei, restaurării şi
conservării patrimoniului consideraţia şi sprijinul financiar necesar.
7. SURSE BIBLIOGRAFICE

1. LAZĂR Augustin, CONDRUZ Aurel, Patrimoniul cultural național, Editura Lumina Lex,
București, 2006;
2. BANCIU Doina, COARDOȘ Dora , Promovarea multiculturalității în era digitală în spiritul
dezvoltării durabile, Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare în Informatică
https://www.consilium.europa.eu/ro/council-eu/decision-making/;
3. OBERLÄNDER – TÂRNOVEANU Irina, Identitatea culturală și patrimoniul digital:proiecte,
rețele și portaluri, Institutul de Memorie Culturală, Sibiu, 2006;

finanțează terorismul-Bruxelles, 13 iulie 2017


12
4. PANTEA Marius, BĂLȚĂTESCU Corina Mihaela, Aspecte teoretice în domeniul
reglementărilor legale pe linia protecției patrimoniului cultural național, Revista de investigare
a criminalității, Anul V, Nr. 1/2012;
5. GIUREA Laurențiu, JURCĂ Mihai Mircea, Unele considerații privind aspectele specifice de
manifestare a criminalității organizate în România, Revista de investigare a criminalității, Anul
V, Nr. 1/2012;
6. CALASANTI Roberto, CAPTAIN Gianluca Ferrari, Carte de mână privind protecția
proprietății culturale eclesiastice, Serviciul Carabinierilor de protecție a Moștenirii Culturale,
cu aprobarea Consiliului de Cultură Pontif
7. www.cultura.ro/directia-patrimoniu
8. www.minervaeurope.org
9. www.legeaz.net
10. www.michael-culture.org
11. www.cimec.ro

13

S-ar putea să vă placă și