Leonardo Morlino – Democratie si Democratizari

Analiza si definitia corespunzatoare a regimurilor nedemocratice sunt necesare pentru a

clarifica trecerea de la aceste regimuri la democratie.
Cel mai important rol activ sau pasiv a venit din partea societatii civile,precum si din actiunile
intreprinse pentru prevenirea sau limitarea unui astfel de rol. In special din punct de vedere al
regimurilor autoritare, aceste actiuni pot fi considerate ca unul dintre raspunsurile posibile de
catre unele elite politice catre mandate, potentiale sau reale, ca un rol si spatiu sa fie
recunoscute politice pentru clasele sociale inferioare.
Exista trei regimuri fundamental nedemocratice, principalul fiind autoritarismul urmat de
totalitarism si in cele din urma regimul traditional.
Regimul autoritar reprezinta un sistem politic cu pluralism limitat cu mentalitati caracteristice,
fara mobilizare cu un lider sau uneori un grup mic care exercita puterea.
Prin aceasta definitie putem distinge unele dimensiuni relevante cum ar fi :
Gradul de pluralism politic care are legatura cu societatea si sectoarele sale active si
determinate din punct de vedere politic.
Ideologia care reprezinta justificarea ideologica a regimului, gradul de participare si mobilizare
politica care are legatura cu societatea politica. Se clasifica prezenta si compozitia grupului care
exercita puterea.
Ultima dimensiune relevanta este prezenta unor norme ambigue si slab definite care subliniaza
un aspect general al standardelor si procedurilor tipic regimului autoritar.
Cele mai importante dimensiuni pentru a intelege regimurile nedemocratice sunt : pluralismul
politic, ideologia si gradul de participare si mobilizare politica. Putem adauga si structura
institutionala care prezinta regimul si este foarte relevanta in numeroase tranzitii.
Justificarea ideologica reprezinta modalitatea prin care putem distinge anumite diferente intre
regimuri. Legimitatea lor se bazeaza pe unele atitudini mentale sau intelectuale.
Structura institutionala reprezinta o alta dimensiune relevanta care trebuie sa aiba legatura cu
structurile politice care sunt create si institutionalizate in regim nedemocratic.
Autoritarisme
In cartea lui Leonardo Morlino primele trei caracteristice autoritariste sunt : cand exista un
anumit grad de pluralism, exista si mai multi actori politici si se formeaza un spatiu obiectiv
pentru opozitii chiar daca sunt reprimate in moduri si diferite grade.
Acest tip de regim poate fi chiar dispus sa tolerize un anumit grad de opozitie sau sa mentina o
pseudo-opozitie care da un aer liberal autoritarismului.
Ultima caracteristica < limite formal definite slab > foarte previzibile in interiorul caruia
conducatorii autoritari isi exercita puterea se opune la cea de a doua caracteristica < certitudine
a dreptului “ cel putin in termenii prescriptive tipic sistemelor democractice.
Termenul de regim personal reprezinta toate ordonantele ca modalitati autoritare in care se
desfasoara un lider-dictator non-temporar cu un rol central si bine stabilit.
Regimurile de mobilizare sunt cele in care caracteristica ca o mobilizare limitata, este tipica
autoritarismelor.
Primul model este cel al regimului de mobilizare nationalista nascut din lupta pentru
independenta nationala condusa de o elita locala.
Mobilizarea nu este mentinuta sufficient intotdeauna, nici macar in cazuri in care independenta
este obtinuta la sfarsitul unei perioade indelungate de lupte ale unei miscari de eliberare
nationala.
Al doilea model de regim de mobilizare ne duce in zone geopolitice si perioade istorice complet
diferite. Intr-un context socio-economic deseori foarte dezvoltat in centrul coalitiei dominante.
Ultimul model se aplica unui singur caz unde exista elemente solide din motive obiective pentru
a lua in considerare regimul de mobilizare fascista. Actorul principal este un lider charismatic
strans legat de un partid cu tendinte totalitare,articulat si diferentiate structural care exista
inainte de instituirea regimului si acesta este principalul protagonist al procesului de instalare.
Partidul totalitar si ideologia fascista, doar la represiune sunt principalele instrumente si
continut de mobilizarea ridicata.
Totalitarisme
Regimurile totalitare se disting prin :
- Absenta pluralismului, caracterizata prin rolul predominant al partidului unic ca
structura birocratica, articulat printr-o serie de organizatii care servesc la integrare si
politizare.
- Ideologia totalitara este un nucleu care are misiunea de transformare totala a realitatii
sociale.

In concluzie cea mai eficienta alternative autoritara si cu sanse de success pentru a accesa
democratia dispozitiei poate fi pseudo-democratia, adica acel regim care are cateva aspecte
formale ale democratiei cum ar fi constitutia. Diferenta cu regimurile personale sau cele ale
mobilizarii,chiar slabe sunt evidente ; aceste regimuri exprima in mod deschis o legitimitate
particulara de tip nedemocratic.