1

Universitatea București

Facultatea de Psihlogie și Stiințele Educației

Specializarea Psihologie

Psihologia Dezvoltării II

TITLU

Bonea Delia

Buruiană Diana

Cernat Alexandru

Cojocaru Oana

Dulvară Anca

Enică Irina

Florea Mădălina

Păsat Cristina

București, 2017
 2

Să puneti abstract si keywords !!! puups

 3

Cuprins

Introducere .............................................................................................................................................. 4
1. Cadru teoretic ..................................................................................................................................... 5
1.1.1 Schimbări la nivelul sănătății mentale și fizice ....................................................................... 5
1.1.2 Efectul văduviei ........................................................................................................................... 6
1.1.3 Diferențele la nivel de gen ............................................................................................................. 6
1.2. Stilul parental ................................................................................................................................... 7
1.2.1. Clasificarea stilurilor parentale ..................................................................................................... 7
1.2.2 Stilurile parentale și personalitatea ................................................................................................ 8
1.3. Anxietatea socială ............................................................................................................................ 8
1.3.1. Anxietatea socială și tulburarea de anxietate socială .................................................................... 8
Obiective și ipoteze ............................................................................................................................... 10
Metodologie .......................................................................................................................................... 11
Analiza statistică ................................................................................................................................... 13
Partea Cristinei ...................................................................................................................................... 14
Bibliografie ........................................................................................................................................... 15
 4

Introducere

Experiența văduviei reprezintă o temă actuală, de interes în psihologie, dar și pentru

societatea contemporană. Decesul partenerului este unul dintre cele mai puternice impacte
negative asupra omului. Astfel că, acest eveniment poate duce la o traumă emoțională
considerabilă, rezultând într-un impact major asupra identitații sociale a persoanei în cauză,
dar se poate reflecta și în relația acesteia cu copilul său. Din acest motiv, scopul principal al
acestui studiu este de a determina semnificația relației dintre stilul parental abordat în urma
unei experiențe de văduvie și anxietatea socială a copiilor a căror părinți rămân văduvi.
Principalele stiluri parentale sunt: democratic, autoritar și neglijent (indiferent). De asemenea,
vom studia și efectul moderator al genului părinților văduvi asupra acestei relații.
 5

1. Cadru teoretic

Experiența văduviei este definită ca și momentul în care unul dintre membrii unui
cuplu moare. Cercetările susțin faptul ca este unul dintre cele mai stresante evenimente din
viață și necesita unele dintre cele mai mari adaptări psihologice și comportamentale dintre
toate schimbările majore din viață. (Rebecca L. Utz, 2002)

Văduvia vine cu mai multe implicații și efecte asupra stilului de viață și la nivel
social, economic și de statut, depinzând și de genul vaduvei/văduvălui. Persoanele ajung să
își schimbe stilul de viață în momentul morții soțului/soției sale.

În urma acestei experiențe, adaptarea la nivel social sau economic se face în funcție
de zona, normele și tradiției în care locuiesc persoanele în cauză. În unele zone, bărbatul este
stâlpul familiei iar in urma morții sale, în familia lui apare un dezechilibru la nivel economic
însă în alte zone nu se întâmplă acest lucru. Din punct de vedere social, în anumite regiuni
femeile au voie să se recăsătorească după moartea soțului însă în alte zone, acest lucru nu este
permis. În unele zone din Europa, persoanele văduve sunt obligate să poarte negru tot restul
vieții.

1.1.1 Schimbări la nivelul sănătății mentale și fizice

Văduvia face parte din evenimentele majore ale vieții care produc o schimbare la
nivelul rutinei normale a vieții și de asemenea, cresc nivelul stresului. Mai multe studii arată
faptul că decesul persoanelor apropiate este asociat cu simptome depresive crescute la adulți.
Acest lucru duce la alterarea stilului de viață și interferarea cu tratamentele medicale. (Sara
Wilcox, 2003)

Riscul de a întâmpina probleme majore în cazul sănătății crește la persoanele văduve,

ajungând la probleme ca și cancerul sau infarctul.

Un efect general, la nivelul sănătății, la persoanele văduve sau cele separate prin
divorț este scăderea în greutate, mai ales în rândul femeilor.

Studiul condus de Wilcox asupra femeilor măritate, divorțate sau văduve și impactul
statutului lor asupra sanatatea lor fizică și mentală relevă faptul că există un impact asupra
sănătății.

Persoanele măritate sunt mai sănătoase din punct de vedere psihic și fizic deoarece au
un mai mare nivel de stabilitate legat de stilul lor de viață, în momentul separării sau morții
persoanei dragi, totul devine incert si o data cu nivelul crescut de stres intervin și alți factori
care altereaza sănătatea persoanei și de aceea, acestea tind să devină mai depresive și să fie
predispuse să dezvolte mai ușor anumite boli.
 6

1.1.2 Efectul văduviei

Efectul văduviei se manifestă prin decesul persoanei care a rămas singură într-o
relație, după moartea celui drag, într-o perioadă de aproximativ 3 luni, putând să se manifeste
oricum pe decursul unui an.

Un studiu bazat pe acest subiect a urmarit mai multe meta analize a unor studii
realizate prin metoda observației pentru a vedea relația dintre rata mortalității și decesul unei
persoane apropiate. Cele mai valide informații au fost date de studiile longitudinale,
comparând persoanele care au suferit o pierdere recentă cu cuplurile, luând în calcul factorii
socio-economici și de comportament pe care partenerii i-ar fi împărtășit și care ar fi putut
afecta sănătatea celui văduv. (J. Robin Moon, 2011)

Rezultatele acestei meta analize indică faptul că există o asociere între experiență
văduviei și decesul persoanei. Studiile viitoare ar trebui să implice cercetarea unor metode de
a diminua consecințele asupra sănătății în cazul văduvilor.

Un alt studiu susține acest efect, și pentru bărbați și pentru femei, moartea
soțului/soției din diferite cauze cresc șansele ca partenerii lor să moara, cu șanse de la 30% la
90% în primele 3 luni și 15% în următorul an, din motive ca și infecțiile, boli ca și cancerul
sau boli cardiovasculare. (Felix Elwert, 2008)

1.1.3 Diferențele la nivel de gen

S-au observat câteva diferențe la nivelul reacțiilor și efectelor asupra sănătății mentale
și fizice, între bărbați și femei.

Pentru femei este un nivel mai mare de grijă asupra tuturor aspectelor vieții, după
moartea soțului și este foarte posibil să își dorească să mai treacă prin această experiență.

Femeile suferă mai mult după soții lor daca aceștia mor într-un mod subit însă
bărbații suferă mai mult dupa soțiile lor daca acestea suferă de o boală terminală. (Sara
Wilcox, 2003)

Intervin schimbări și diferențe la nivelul stilului de viață, de exemplu la bărbați, stilul

lor se înrăutățește, ajungând să nu mai aibă grijă la ce manâncă. La femei, acest fenomen nu
se întâmplă însă acestea ajung să piarda drastic din greutate, acesta reprezintă și un efect al
depresiei. (Sara Wilcox, 2003)

Aparent bărbații sunt mult mai depresivi decât femeile în momentul în care trec prin
experiența văduviei deoarece într-o căsnicie, femeile sunt mult mai depresive decât bărbații
ceea ce înseamnă că văduvii sunt mai defavorizați în momentul decesului partenerelor. Se
întâmplă mai multe schimbări în stilul lor de viață sau în atitudinea lor deoarece aceștia ajung
 7

să nu mai aibă grijă la alimentația lor și resimt singurătatea la un alt nivel. (Gary R. Lee,
2001)

1.2. Stilul parental

Stilul parental este un construct ce sintetizează totalitatea strategiilor pe care părinții

le folosesc în creșterea propriului copil, pentru ca acesta să aibă parte de o dezvoltare
armonioasă și se manifestă prin modul în care răpsund la cerințele acestuia. Literatura de
specialitate face distincția între stilul parental, definit drept climatul emoțional în care părinții
își cresc copiii (Carlo et al, 2007) și practicile parentale, ce cuprind totalitatea
comportamentelor specifice pe care părinții le folosesc atunci când interacționează cu copilul.

1.2.1. Clasificarea stilurilor parentale

Una dintre primele clasificări ale stilurilor parentale a fost realizată de Baumrind
(1991), care a creat o tipologie a stilurilor parentale ce îi poartă numele, pe baza a patru
elemente care pot contribui la dezvoltarea unui stil parental de succes. Este vorba despre
perechile opuse: implicarea versus lipsa implicării și exigent versus lipsa cerințelor. Aceste
stiluri descriu variațiile normale ce includ încercările de control și socializare ale copiilor cu
ajutor din partea părinților și nu comportamentele deviante, ce s-ar putea observa în familiile
abuzive.
Prima categorie, și cea mai dezirabilă, este aceea a părinților democratici, ce
manifestă atât implicare față de copil, cât și cerințe de la acesta, el fiind în centrul acestei
abordări. Părinții democratici au așteptări înalte în legătură cu nivelul de maturitate al
copiilor, dar înțeleg și iartă neajunsurile comportamentale ale acestuia, ajutându-i să înțeleagă
motivele din spatele solicitărilor de la ei (Stassen-Berger, 2011). Părinții autoritari fac parte
din categoria celor cu cerințe înalte de la copii dar cu un nivel de implicare redus. Aceștia
sunt restrictivi, apelează la pedepse și motivație negativă, îi forțează pe copii să le urmeze
direcțiile fără a le oferi explicații sau feedback, fiind doar preocupați de statutul pe care îl
deprinde copilul. Sunt cei mai predispuși la a-și lovi sau certa copiii, scopul bine intenționat
al acestora este de cele mai multe ori acela de a-i învăța cum să se comporte, să se descurce
ca adulți într-o societate aspră, promovându-le indirect răspunsurile negative precum furia
sau agresivitatea (Santrock, 2007). O altă categorie constă în părinții permisivi, caracterizați
de un nivel înalt de implicare, dar cerințe reduse. Ei încearcă să lege o relație de „prietenie”
cu fiul sau fiica lor, însă solicitările față de aceștia sunt reduse, acceptându-le și îndeplinindu-
le necondiționat dorințele. De asemenea, ei nu le cer copiilor să se comporte în mod
corespunzător în societate, ceea ce poate conduce la un grad mai mare de inadaptabilitate în
perioada adultă (Santrock, 2007). Stilul parental definit atât prin lipsa implicării, cât și prin
cerințele reduse față de copii a fost adăugat în cercetările ulterioare, caracterizând părinții
„dezangajați” (Baumrind, 2005). Aceștia au tendința de a-i implica pe copii în sarcini care nu
sunt specifice vârstei lor, afectând echilibrul psihic al acestuia și având o șansă mult mai
 8

sporită de a fi implicat în forme de abuz sau exploatare, dată fiind și tendința spre violență din
partea părinților.

1.2.2 Stilurile parentale și personalitatea

Baumrind (2005) susține că adolescenții tind să internalizeze valorile susținute de

părinții lor și să se raporteze la acestea în comportamentele lor ulterioare, punând accent pe
tendința de a recurge la diverse comportamente supuse riscului (care se referă la dorința
naturală a adolescenților de a experimenta diverse acțiuni cu un potențial periculos pentru
integritatea ființei lor, precum relațiile sexuale sau consumul de droguri). Astfel, pentru a nu
fi supuși acestor riscuri, un rol esențial este prezența atașamentului reciproc și stabilirea unor
reguli de conduită pe care copilul le înțelege și respectă. Un studiu recent a demonstrat că în
urma comparării grupului de copii cu un nivel scăzut de anxietate socială cu cel cu un nivel
ridicat al acestei trăsături, au existat diferențe semnificative la nivelul genului părinților prin
felul în care aceștia își îngrijesc copiii, astfel încât căldura emoțională, supra-protejaarea și
respingerea erau mai mult percepute din partea mamei decât a taților (Xu et al., 2017).

1.3. Anxietatea socială

Anxietatea este un răspuns cognitiv și afectiv caracterizat prin preocuparea cu privire

la un eveniment iminent, potențial negativ, pe care cineva crede că nu-l poate evita
(Schlenker & Leary, 1982). Anxietatea socială este una dintre formele de anxietate și poate fi
definită ca anxietate care rezultă din potențialul sau prezența evaluării personale sau a
judecății în situații reale sau imaginate (Schlenker & Leary, 1982). Cei care suferă de
anxietate socială severă tind să se retragă din situații sociale și să se izoleze (Leary, 1983).

Mecanismele ce stau la baza anxietății sociale includ o combinație de factori genetici,

psihologici și sociali (Morrison & Heimberg, 2013, White et al., 2009). Aceasta este corelată
cu o serie de comportamente și răspunsuri cognitive dezadaptative, precum evitarea celorlalți,
gândurile și auto-evaluările negative, credințele iraționale și teama de a fi evaluat, putând fi
considerată un precursor al depresiei (Calsyn et al., 2005).

1.3.1. Anxietatea socială și tulburarea de anxietate socială

Literatura de specialitate și-a concentrat atenția de-a lungul timpului asupra

diferențierii conceptuale dintre anxietatea socială, definită drept o emoție de teamă
manifestată specific în contexte sociale și tulburarea de anxietate socială (sau fobia socială)
ce reprezintă o tulburare de anxietate care cauzează suferință prin faptul că pacientul este
copleșit de stări de teamă, ce îi împiedică buna funcționare și adaptare la activitățile
întreprinde și la mediu (National Collaborating Centre for Mental Health, 2013). Aceasta din
 9

urmă se manifestă prin roșit excesiv în obraji sau transpirație excesivă, palpitații și dureri de
cap, dar poate lua și forme mai grave, precum atacuri de panică sau logoree (idem).
Anxietatea socială ca emoție este manifestată prin evitarea contactului vizual,
expresivitate facială redusă sau dificultăți în inițierea și menținerea conversațiilor cu ceilalți,
iar funcția sa este de a crește nivelul de excitabilitate și atenție în cadrul interacțiunilor
sociale, precum și de a inhiba acele comportamente sociale nedorite și de a fi motivați să
înregistreze performanțe cât mai ridicate în cadrul interacțiunii cu ceilalți (Schneier et al,
2002). O persoană caracterizată de anxietate socială poate înregistra tulburări de atențe,
formându-și o percepție despre sine cum că este respins și orientându-și atenâia în altă parte,
iar în cadrul relațiilor inter-umane noi tinde să recepteze fețele celorlalți ca fiind
amenințătoare și rău intenționate, fără dovezi în acest sens (Staugaard, 2010).
Date fiind numeroasele implicații ale tulburărilor de anxietate și faptul că există
multiple cauze care ar putea determina aceste manifestări, studiul de față dorește a investiga
dacă există o asociere între experiența văduviei și anxietatea socială a copiilor acestora,
precum și dacă stilurile parentale influențează această relație.
 10

Obiective și ipoteze

Stilul parental este un determinant foarte important al comportamentului copilului,

motiv pentru care, o experiență traumatică precum cea a văduviei, poate denatura această
abordare pe care părinții o folosesc în educația oferită. Scopul principal al acestui studiu este
de a determina semnificația relației dintre stilul parental abordat în urma unei experiențe de
văduvie și anxietatea socială a copiilor a căror părinți rămân văduvi. De asemenea, vom
studia și efectul moderator al genului părinților văduvi asupra acestei relații.

Principalele stiluri parentale sunt: democratic, autoritar și neglijent (indiferent), așadar

vom avea trei ipoteze ce susțin următoarele corelații:

Stilul democratic este asociat cu un nivel scăzut de anxietate socială.

Cu alte cuvinte, părinții care trec prin experiența văduviei și reușesc să adopte un stil
democratic în educația copiilor săi, vor contribui într-un sens pozitiv asupra anxietății lor
sociale, diminuând-o.

Stilul autoritar este asociat cu un nivel crescut de anxietate socială.

Părinții văduvi care adoptă un astfel de stil, vor cotribui la creșterea anxietății sociale
a copiilor săi.

Stilul neglijent (indiferent) este asociat cu un nivel crescut de anxietate socială.

Altfel spus, lispa de atenție acordată de părinții văduvi copiilor săi, îi poate determina
pe aceștia să se izoleze social, prin urmare sa le crească anxietatea socială.

De asemenea, vrem să verificăm dacă genul are un efect moderator asupra acestei
relații dintre stilul parental și anxietatea socială a copilului.

Astfel că vom urmări dacă bărbații, în urma experienței văduviei, ar fi mai predispuși
să adopte un stil parental negativ (autoritar, neglijent), decât femeile.
 11

Metodologie

Participanți

Ipotezele cercetării de față au fost testate pe 2 eșantioane, unul format din părinții
văduvi și unul format din copiii acestora. Am introdus în G*power analiza pe care am folosit-
o (corelație), mărimea efectului așteptată(0.5) și puterea testului (0.85) pentru a stabili
numărul de participanți necesari cercetării noastre, si anume 29. Rezultă că în total la acest
studiu au participat 58 de subiecți, dintre care 29 părinți și 29 copii. Participanții au fost
invitați la studiu prin intermediul rețelelor de socializare sau în mod direct (printr-o discuție
față în față). Participarea la studiu a fost voluntară, iar singurele criterii necesare participării
au fost apartenența la populația văduvilor din România și să aibă cel puțin un copil.

Design

Am ales un design non-experimental, de tip corelațional, care urmărește evidențierea

măsurii în care variabilele cercetării corelează între ele. Eticheta de ”corelațional” este
utilizată frecvent cu referire la cercetările care nu au un caracter experimental sau quasi-
experimental. Acest tip de abordare non-experimentală este unul dintre cele mai frecvent
întâlnite în practica de cercetare. Obiectivele specifice cercetărilor corelaționale sunt axate pe
evidențierea unei asocieri (variații concomitente) între variabile, sau pe efectuarea predicției
unei variabile prin intermediul valorilor altei/altor variabile.(M. Popa – APIO – Metodologia
cercetării). Cercetarea de față urmărește măsura în care stilul parental (democratic, autoritar
sau neglijent) adoptat în urma experienței văduviei corelează cu anxietatea socială resimțită
ulterior de copil/copii.

Instrumente

În cazul părinților, am utilizat CSP-Questionnaire for finding out the parental style.
Acest chestionar a fost elaborat de Laura-Elena Năstasă și Kincso Sala, pe baza modelului
propus de Baran-Pescaru (2004). CSP cuprinde 5 dimensiuni, fiecare dintre acestea măsurând
un stil parental (autoritar, permisiv, democratic, dictatorial și neglijent). Chestionarul prezintă
30 de itemi, câte 6 pentru fiecare stil parental. Răspunsurile sunt date pe scală Likert, unde 1
înseamnă „Dezacord total”, 2 „Dezacord”, 3 „Parțial de acord”, 4 „Acord”, 5 „Acord total”.
Privind consistența internă a acestui chestionar, s-au obținut valori înalte ale coeficienților
Cronbach Alpha pentru toate cele 5 dimensiuni: pentru stilul autoritar a=.769, pentru stilul
permisiv a=.764, pentru stilul democratic a=.808, pentru stilul neglijent a=.711 iar pentru
stilul dictatorial a=.779. În cadrul acestui studiu am utilizat numai itemii legați de stilurile
parentale autoritar, democratic și neglijent.

În cazul copiilor, am utilizat Social Phobia Inventory (SPIN). Acest chestionar a fost
elaborat de Dr. Jonathan Davidson din cadrul Universității Duke și măsoară tulburarea de
anxietate socială. Scala cuprinde 17 itemi ce acoperă spectrul fobiei sociale precum frică,
evitare și alți factori psihologici. Itemii sunt măsurați pe o scală de intensitate de la 1 la 5,
 12

unde 1 este echivalentul răspunsului“Niciodată” iar 5 al răspunsului “Extrem de frecvent”.

Un scor mai mare de 19 indică posibilitatea existenței unei tulburări de anxietate social.

Procedură

Recrutarea participanților a fost realizată printr-o invitație postată pe rețelele de

socializare(sau oral-față în față), în care era precizat numele experimentului, numele noastre,
instituția din care facem parte, precum și locul unde are loc experimentul(în laboratorul
Facultății de Psihologie și Științele Educației), cu informații legate de dată și oră. Fiecărui
participant care venea la experiment i se oferea o foaie de informare care sublinia scopurile și
obiectivele cercetării, precum și un consimțământ atașat, pe care ei urmau sa-l semneze. O
dată ce acordul era dat, participanții erau rugați să se așeze pe locurile libere, fiecare având în
față un dispozitiv(laptop/tableta/telefon) pe care erau afișate paginile de start, unde
participanții urmau să-ți completeze numele, vârsta și sexul. Înainte de începerea
experimentului, participanții erau instruiți cu privire la etapele pe care urmau să le parcurgă,
unul dintre experimentatori citindu-le instrucțiunile. De asemenea, participanții au fost
informați cu privire la confidențialitatea răspunsurilor date și au fost încurajați să întrebe dacă
există neclarități. Acestă procedură a fost comună atât pentru părinți cât și pentru copii.
Fiecare dintre aceste 2 grupuri (părinți și copii) au fost distribuite în săli diferite. Părinților li
s-a administrat chestionarul CSP, iar copiilor chestionarul SPIN. La sfârșitul testării, ieșirea
din sală se făcea doar în momentul în care toți participanții terminau de completat
chestionarul pentru a evita factorii perturbatori.
 13

Analiza statistică

Folosind un prag de seminificație α = 0,05 (bilateral) vrem să studiem corelația dintre

stilul parental abordat în urma unei experiențe de văduvie (autoritar, democratic si neglijent)
și anxietatea socială a copiilor a căror parinți rămân văduvi.

Pentru calcularea coeficientului de corelație avem nevoie de mediile celor două

variabile și abaterile standard ale acestora. După aflarea coeficientului de corelație, pentru
luarea deciziei statistice vom compara valoarea coeficientului de corelație cu valoarea critică.

Pentru a testa fiecare ipoteză în parte vom aplica testul de corelație liniară Pearson
pentru fiecare stil parental în parte, rezultatele fiecărui stil reprezentând o variabilă masurată
pe scala de interval/raport la fel ca și anxietatea copiilor.

În ceea ce privește efectul de moderare al genului în relația dintre stilul parental și

anxietatea socială a copilului vom folosi analiza de regresie liniară simplă. Variabila
independentă/predictor este reprezantată de gen iar variabila dependentă/criteriu de către
stilul parental neglijent.
 14

Partea Cristinei
 15

Bibliografie

Baumrind, D. (1991). The influence of parenting style on adolescent competence and

substance use. The Journal of Early Adolescence, 11(1), 56-95.

Baumrind, D. (2005). Patterns of parental authority and adolescent autonomy. New directions
for child and adolescent development, 2005(108), 61-69.

Calsyn, R. J., Winter, J. P., & Burger, G. K. (2005). The relationship between social anxiety
and social support in adolescents: A test of competing causal models. Adolescence, 40(157),
103.

Calsyn, R. J., Winter, J. P., & Burger, G. K. (2005). The relationship between social anxiety
and social support in adolescents: A test of competing causal models. Adolescence, 40(157),
103.

Carlo, G., McGinley, M., Hayes, R., Batenhorst, C., & Wilkinson, J. (2007). Parenting styles
or practices? Parenting, sympathy, and prosocial behaviors among adolescents. The Journal
of genetic psychology, 168(2), 147-176.

Elwert, F., & Christakis, N. A. (2008). The effect of widowhood on mortality by the causes
of death of both spouses. American journal of public health, 98(11), 2092-2098.

Leary, M. R. (1983). A brief version of the Fear of Negative Evaluation Scale. Personality
and Social Psychology Bulletin, 9(3), 371-375.

Lee, G. R., DeMaris, A., Bavin, S., & Sullivan, R. (2001). Gender differences in the
depressive effect of widowhood in later life. The Journals of Gerontology Series B:
Psychological Sciences and Social Sciences, 56(1), S56-S61.

Moon, J. R., Kondo, N., Glymour, M. M., & Subramanian, S. V. (2011). Widowhood and
mortality: a meta-analysis. PLoS One, 6(8), e23465.

National Collaborating Centre for Mental Health (UK. (2013). Social anxiety disorder:
recognition, assessment and treatment. British Psychological Society.

Santrock, J.W. (2007). A topical approach to life-span development, third Ed. New York:
McGraw-Hill.

Schlenker, B. R., & Leary, M. R. (1982). Social anxiety and self-presentation: A

conceptualization model. Psychological bulletin, 92(3), 641.

Schneier, F. R., Blanco, C., Antia, S. X., & Liebowitz, M. R. (2002). The social anxiety
spectrum. Psychiatric Clinics of North America, 25(4), 757-774.

Staugaard, S. R. (2010). Threatening faces and social anxiety: a literature review. Clinical
psychology review, 30(6), 669-690.
 16

Strassen Berger, Kathleen (2011). The Developing Person Through the Life Span. Worth
Publishers. p. 273.

Utz, R. L., Carr, D., Nesse, R., & Wortman, C. B. (2002). The effect of widowhood on older
adults' social participation: An evaluation of activity, disengagement, and continuity
theories. The Gerontologist, 42(4), 522-533.

Wilcox, S., Evenson, K. R., Aragaki, A., Wassertheil-Smoller, S., Mouton, C. P., &
Loevinger, B. L. (2003). The effects of widowhood on physical and mental health, health
behaviors, and health outcomes: The Women's Health Initiative. Health Psychology, 22(5),
513.

Xu, J., Ni, S., Ran, M., & Zhang, C. (2017). The Relationship between Parenting Styles and
Adolescents’ Social Anxiety in Migrant Families: A Study in Guangdong, China. Frontiers in
Psychology, 8.