PLANUL LECȚIEI

1. Noțiuni generale.
2. Personalitatea pacientului - principiul de bază în îngrijire.
3. Managementul echipei multidisciplinare de îngrijiri la domiciliu.
4. Cerinţele faţă de camera bolnavului.
5. Obiective de îngrijire.
6. Supravegherea funcţiilor normale şi modificate patologic.
7. Aplicarea corectă a tratamentului.
Prin îngrijire la domiciliu se întelege orice activitate de îngrijire prestată de personal specializat, la
domiciliul pacientului, care contribuie la îmbunatatirea starii de bine a acestuia din punct de vedere fizic si
psihic.
În general îngrijirea la domiciliu este recomandata atunci când pacientul prefera sa ramâna la domiciliu, dar
necesita îngrijire care nu poate fi asigurata usor sau în mod eficace de catre familie si prieteni.
Din ce în ce mai multe persoane vârstnice, preferând sa trăiască independent vieti neinstitutionalizate, primesc
servicii de îngrijire la domiciliu, atunci când capacitatiile lor fizice diminuă.
Adulții tineri care sunt invalizi sau în convalescență după afecțiuni acute aleg îngrijirea la domiciliu ori de
câte ori este posibil.
Cererile pentru îngrijiri la domiciliu au crescut brusc, acum aceste îngrijiri medicale s-au mutat din spital
înapoi la domiciliu
Vârstnicii – beneficiari principali ai îngrijirilor la domiciliu – trăiesc mai mult cu afecțiuni cronice, dizabilități
si demență. Tendința actuală este ca vârstnicii să primească îngrijire la domiciliu în schimbul plasării în
instituții de îngrijire cronice sau pe termen lung.
Fiecăruia dintre noi i se întîmplă să îngrijească de un prieten sau de o rudă care necesită ajutor din cauza
maladiei sau incapacității de muncă. Însă îngrijirea bolnavilor din datorie necesită din partea dumnevoastră
nu numai onorarea obligațiilor la cel mai înalt nivel, ea presupune și îindatoriri suplimentare.
O îngrijire profesională, atit de importantă pentru bolnavi , pot oferi numai oamenii dotați cu calități
deosebite. Printre aceștia sunteți și dumneavoastră.Va trebui doar sa îmbinați propriile cunostinte, priceperi și
experiența cu grijă despre om. Mulți însușesc deprinderi de îngrijire, însă nu fiecare reușește să le aplice cu
bunătate și compasiune în îngrijirea unui pacient.

Personalitatea pacientului –principiul de baza in ingrijire Principiile actuale de îngrijire a pacienților

diferă de cele anterioare. Mai înainte specialiștii în îngrijire considerau că cu cît mai puține mișcări vor
face pacienții lor, cu atît este mai bine. De aceea ei îi impuneau pe aceștia să stea mai mult timp în pat, îi
hrăneau, îi spălau.Tuturor le ofereau aceeași îngrijire, fara a ține cont de personalitatile și necesitățile lor
individuale.În ultimul timp, specialiștii în domeniul ingrijirilor și-au dat seama de faptul că oamenii încep
să se simtă mai bine și își restabilesc puterile cu mult mai repede atunci cănd dorința lor de a se autoservi
este încurajată. Totodată perioada de recuperare decurge mai repede.De asemenea, s-a observat că dacă
pacienții au posibilitatea și susținerea să facă ceea ce pot și ce doresc la momentul dat, ei percep mai bine
îngrijirea, mai ales dacă li se explică starea sănătății și li se oferă posibilitatea de a participa la
planificarea îngrijirilor.Această descoperire a schimbat radical metodele profesionale de ingrijire. Desi
îngrijiți in continoare de oameni care au aceasta necesitate, nu trebuie sa faceti totul pentru ei .Probabil,
încă va trebui să le ajutați pacienților să facă unele proceduri:să se spele, să mănînce, să-și satisfacă
necesitățile fiziologice, încurajîndu-i maximal în dorinta de a fi de sine stătători pe cît este posibil.

Îngrijind un om este important să ții cont de personalitatea și necesitățile lui individuale. Îngrijirea zilnică nu
trebuie să fie o activitate de rutină sau să devină automată, ci dimpotrivă, să fie întotdeauna
individualizată.

Realizarea celor șase principii de îngrijire:

1.Securitatea:protejați pacientul de care îngrijiți ,prevenindu-l de posibilele traumatisme.

2.Confidențialitatea:protejați de străini amănuntele despre viața personală a pacientului; nu admiteți ca
acesta să vadă și să audă ceea ce n-ar dori el.
3.Respectul(susținerea sentimentului demnității ):intotdeauna fiti respectuos cu pacientul.
4.Comunicarea:incercați să discutați cu pacientul, fiți receptiv la gîndurile și sentimentele lui. Îngrijind de el,
povestiți-i despre acțiunile și planurile dumnevoastră de îngrijire. Ascultați-l cu atenție. Raportați medicului
despre problemele acestuia.
5.Independența:încurajați fiecare pacient să fie maximal independent.
6.Prevenirea infecțiilor:efectuați măsuri de combatere a microbilor patogeni.
Managementul echipei multidisciplinare.
Îngrijirea la domiciliu trebuie să fie efectuată de către o întreagă echipă de profesionişti, doarece o perosnă
cît de profesionistă n-ar fi ea şi cît de apropiată de pacient n-ar fi, nu poate să asigure îngrijirea de sine
stătător.
Echipa de îngrijire constă din:
Medic
Asistent medical
Asistent social cu un rol consultativ pentru pacient şi familia sa;
Medic de familie pentru garantarea suportului pacientului la domiciliu;
Psihoterapeut;
Dietolog;
Psiholog;
Slujitor al cultului(la necesitate);
Îngrijirea prin echipe multidisciplinare se referă la:
 Îngrijire holistică adresată necesităţilor fizice (prin controlul simptomelor specifice:durere, greaţă,
vărsături, dispnee, diaree, constipaţia etc.), psoho – emoţionale, spirituale, şi sociale ale pacientului;
 Îngrijire orientată către familie, prieteni, îngrijitori;
 Îngrijire terminală (pacientii incurabili) pentru a asigura o moarte decentă şi demnă, indiferent de
locul unde pacientul doreşte să fie îngrijit;
 Pregătirea profesională continuă a personalului de asistenţă;
 Educarea pesonalului şi răspîndirea informaţiei privind specificul îngrijirilor la domiciliu;
Deoarece funcţiile membrilor echipei deseori se suprapun, e necesar ca aceştia să fie flexibili, abili şi să eviete
conflictele. Lucrul eficient al echipei se bazează pe comunicarea deschisă şi onestă a membrilor ei, ajutorul şi
respectul reciproc, contribuţia deplină a fiecărui membru, evitarea conflictelor referitoare la suprapunerea
funcţiilor.
Minimul de cerinţe faţă de asistent medical ar include:
 Cunoaşterea metodelor actuale de menajare a durerii şi altor simptomr;
 Înţelegerea complexului de necesităţi psihologice ale pacienţilor terminali şi rudelor acestora;
 Înţelegerea locului aspectelor etnice în îngrijirea la domiciliu;
 Capacitatea de comunicare;
 Atenţia sporită şi notarea suferinţelor pacientului.
Îngrijirea bolnavilor în mediul familial, la domiciliul, ridică o serie de probleme în fața personalului de
specialitate, care trebuie rezolvate de colaborare cu familia bolnavului. Aparținătorii nu poseda de cele mai
multe ori cunoștințele necesare pentru ingrijirea bolnavilor; din acest motiv aplicarea tehnicilor de specialitate
(administrarea injecțiilor, schimbarea pansamentelor etc.) revine asistentului medical din centrele medicilor de
familie. Întrucît aceștea nu pot sa-și sacrifice tot timpul de muncă unui singur bolnav, a/m va instrui unul din
aparținătorii bolnavului asupra tehnicilor elimentare de îngrijire generală (ca spălarea bolnavului, schimbarea
patului, administrarea medicamentelor, aplicarea compreselor, pregătirea alimentelor dietice etc.). Conducerea
,controlul și îndrumarea activității de îngrijire a bolnavului rămas la domiciliu- după indicațiile medicului de
familie –rămîn însă în sarcina asistentului medical.
Numeroase cazuri de boală pot fi tratate la domiciliu, spre exemplu bolile contagioase fără izolare
obligatorie în spital: infecția urliană , gripa, catarurile sezoniere, pojarul, varicela, tusea convulsivă. În
anumite condiții pot fi tratate acasă pneumonia, nefrita, colicistita, precum și bolnavii a căror boală
contraindică transportul lor, în primele zile ale bolii etc. La domiciliu se tratează și mulți bolnavi cronici, cu
insuficiențe cronice circulatorii, reumatisme progresive, cancere inoperabile etc.
Îngrijirea bolnavilor la domiciliu trebuie condusă după aceleași principii ca și îngrijirea bolnavilor în spital.
Mediul familial nu întrunește condițiile favorabile existente în instituțiile organizate pentru acest scop.
Transformarea mediului familial în vederea creării condițiilor optime de îngrijire a bolnavului în limita
posibilităților-fară a perturba prea mult viața familiei-este sarcina cea mai importantă a asistentului medical
care îngrijește bolnavii la domiciliu. Capacitatea lui de convingere, alături de cunoștințele temeinice
profesionale, trebuie să-i fie de multe ori adevărate arme de luptă contra unor concepții retrograde, învechite
și individuale ale aparținătorilor în problema îngrijirii bolnavului. Tocmai din acest motiv, îngrijirea bolnavilor
la domiciliu necesită cunoștințe profesionale mult mai temeinice și o experiență profundă, pentru ca asistentul
medical să poata acționa în orice condiții.
Problemele cele mai importante ale îngrijirii bolnavilor la domiciliu sunt următoarele:
 crearea condițiilor igienice corespunzătoare
 asigurarea bazei materiale a îngrijirii bolnavului ;
 menținerea igienei personale și servirea bolnavului la pat ;
 supravegherea funcțiilor normale și modificate patologic ale organismului ;
 aplicarea corectă a tratamentelor prescrise .
Camera bolnavului trebuie să fie cît mai luminoasă , uscată și ușor de încălzit. Din acest motiv, se va alege
din locuință camera cea mai bună pentru bolnav. Dacă familia are numai o singură cameră, patul va fi așezat
în partea cea mai luminoasă a camerei.Temperatura camerei se va păstra în jurul a 20, iar pentru bătrîni, copii
și bolnavi anemici 24. Vara, cînd căldura este prea intensă, se vor întinde cearceafuri umede în fața ferestrelor,
care împedică pătrunderea razelor arzătoare ale soarelui sau a curenților de aer încălzit. Fumatul, prepararea
alimentelor ca și staționarea inutila a vizitatorilor în cameră sunt strict interzise, pentru a nu vicia aerul din
cameră. Aerisirea se va face după aceleași reguli ca și în saloanele de spital. Camera va fi aerisită zilnic, cel
puțin de trei ori: dimineața imediat după masă și seara înainte de adormirea bolnavului și în plus după fiecare
scaun dacă bolnavul nu poate ieși la WC și utilizează bazinetul. Iarna, cînd se deschid geamurile pentru
aerisire, bolnavul va fi bine acoperit, iar pe cap i se va pune un prosop.
Camera să aibă lumina nu prea puternică, pentru ca lumina directă să nu supere ochiul bolnavului.
Portierele și covoarele groase vor fi îndepărtate din cameră, ele fiind adevărate rezervoare de praf, iar
măturatul se va face numai cu o cîrpă udă, pentru a nu ridica praful în cameră.
Pentru bolnav trebuie asigurat patul cel mai corespunzător. Suprafața acestuia trebuie să fie dreaptă, elastică,
dar tare. Patul se va așeza în apropierea geamului, cu capul spre lumină, în așa fel încît să rămînă accesibil din
trei părți personajului de îngrijire . Dormezele și canapelele din locuințele modrene prezintă din acest punct de
vedre o serie de dezavantaje, întrucît nu sunt accesibile decît într-o singură parte și nu posedă rezemătoare la
căpătîi , pentru sprijinul bolnavului în poziția șezînd sau semișezînd. Din acest motiv, dacă nu există perne
suficiente la poziție, asistentul medical trebuie să improvizeze cu ajutorul familiei un sprijinitor de perne.
Salteaua trebuie reînoită sau măcar bine aerisită. Cearșaful trebuie bine întins. Cearșafurile utilizate în familie
sunt de obicei prea mici pentru a le întinde prin aranjarea colțurilor; din acest motiv, ele trebuie fixate de
saltea, fie cu ajutorul acelor de siguranță,fie cu panglici cusute pe cearșaf. Mușamaua poate fi înlocoită în mod
provizoriu cu celofan, nylon sau alt material impermeabil.
Instrumentarul și materialele necesare îngrijirii bolnavului trebuie să fie asigurate de către asistent medical.
A/m trebuie să aibă cele necesare totdeauna la îndemînă și deci trebuie să le poarte cu sine într-o geantă
corespunzătoare. Astfel, a/m trebuie să aibă seringi în număr și capacitatea corespunzătoare injecțiilor și
prelevărilor de sînge, pe care le va efectua. Mai sunt necesare 2-3 pense, o foarfecă, un irigator cu numărul
corespunzător de canule rectale, sonde pentru evacuarea vizicii la femeie și bărbat, 1-2 termometre, mănuși de
cauciuc, lanternă electrică, vată și tifon steril, emplastru, o mușama, un burete de baie, săpun, ștergar, perie de
unghii, apoi alcool, tinctură de iod și cîteva ampule de analeptice pentru prima urgență (cafeină, efedrină) etc.
În aceeași geantă asistentul medical trebuie să aibă și hainele de protecție, halatul și șorțul, eventual un șorț
din material plastic, întrucît în condițiile foarte variate ale mediului în care lucrează, acestea se murdăresc
mult mai repede.
Pentru recoltări și manevre terapeutice mai deosebite, ca lavajul gastric, asistentul medical va asigura cele
necesare, de la caz la caz, din inventarul centrului .
În multe familii, asistentul medical va găsi o parte din instrumentele și materialele necesare, ca: termometru,
irigator, termofor, bazinet urinar etc. Asistentul medical va folosi numai seringi de unică folosință cu termen
de sterilizare neexpirat .
Bolnavul îngrijit la domiciliu trebuie supus aceluiași regim de viață ca și în spital. Dacă nu se poate ridica din
pat în fiecare zi trebuie să i se facă toaleta completă, la fel ca și în cazul bolnavilor spitalizați: baie parțială la
pat, îngrijirea părului, a unghiilor, toaleta cavității bucale. Servirea bolnavului cu ploscă și urinar se face, de
asemenea, la fel ca și în spital. Pentru prevenirea escarelor de decubit se vor aplica toate procedeele
cunoscute. Alimentarea bolnavului se va face conform indicațiilor de regim. Întrucît asistentul medical nu
poate sta în permanență lîngă bolnav, ea va învăța pe unul din membrii familiei tehnicile elementare de
îngrijire a bolnavului ca: aranjarea patului, schimbarea lenjeriei, baia parțială la pat, îngrijirea părului, a
cavității bucale, așezarea bazinetului sub bolnav, metodele alimentației pasive etc. și va controla metoda de
însușire și de aplicare a acestor tehnici.
Persoana care va îngriji bolnavul în familie trebuie să se îngrijească în primul rînd de igiena sa personală.
Trebuie să se îmbaieze în mod regulat, să aibă unghiile tăiate și întreținute, mîinile curate și spălate înainte de
a atinge bolnavul sau lucrurile acestuia. Brățările și inelele trebuie să le îndeparteze pe perioada cît îngrijește
bolnavul, hainele să-i fie curate și este bine dacă peste haine poartă un halat sau un șorț alb. Îmbrăcămintea în
care îngrijește bolnavul nu trebuie utilizată în timpul cînd lucrează la bucătărie sau gospodărie.
Pentru supravegherea funcțiilor normale și modificate patologic ale organismului, asistentul medical va
conduce foaia de temperatură și pentru bolnavii îngrijiți la domiciliu. Temperatura, pulsul, respirația,
cantitatea de urină emisă trebuie înregistrate. Datele culese de a/m sau de aparținători trebuie notate și apoi
întroduse în foaia de observație. Nu este nevoie de formulare speciale, datele pot fi înregistrate și pe o simplă
foaie de hîrtie după o oarecare regulă, după care medicul și asistentul medical se vor putea orienta. Tot ceea ce
asistentul medical observă la bolnav sau i se comunică prin aparținători,trebuie să-și noteze, pentru a le aduce
la cunoștință mediculu de familie.
Aplicarea corectă a tratamentului prescris necesită o strînsă colaborare între medicul de familie, asistent
medical și aparținători. În centrul acestei colaborări și trebuie să stea asitentul medical. Întrucît vizita a/m nu
coincide cu vizita medicului, trebuie să se întîlnească în fiecare zi, pentru a-i comunica observațiile culese și a
preula noile indicații de tratament. O parte din aceste indicații le executa personal, o alta parte însă le
transmite aparținătorilor. Dispozițiile date acestora relativ la îngrijirea bolnavilor, la orarul de amdinistrare a
medicamentelor, indicațiile de regim dietic, schimbarea poziției bolnavului, colectarea urineii etc. le va nota
pe o fișă pe baza unui orar fix.
Asistentul medical va avea grijă ca medicamentele bolnavului să fie ținute într-un loc inaccesibil copiilor din
casă și să puna din anumite categorii de medicamente la dispoziția bolnavului numai doza unică. Pe pungile
de medicamente va nota vizibil numele medicamentului, doza, precum și orele exacte de adimistrare.
Asistentul medical trebuie să controleze modul cum au fost adiminstrate medicamentele, numărînd tabletele
sau prafurile, întrebînd la nevoie și bolnavul asupra orelor cînd le-a primit.
În vederea ușurării evidenței medicației pentru bolnav și controlului pentru asistent medical, se utilizează
cutii compartimentate, pe care asistentul medical le va umple zilnic, eventual săptămînal, notînd pe fiecare
compartiment ziua și ora cînd trebuie administrat conținutul compartimentelor.
Sondajele, injecțiile, pansamentele etc. Le va executa asistentul medical personal. Pentru acesta este nevoie
ca unii bolnavi să fie vizitați de 2-3 și chiar de mai multe ori în aceiași zi. Asistentul medical își va asigura
pentru perioada cît lucrează la domiciliul bolnavului un loc corespunzător unde să-și pregătească lucrurile
necesare pentru aplicarea tratamentului, pe care îl va acoperi cu un cîmp steril. Condițiile de sterilitate
perfectă trebuie asigurate în orice împrejurare, indiferent de mediul îm care ele trebuie aplicate.
Activitatea asistentului medical care îngrijește bolnavii la domiciliu trebuie să se desfășoare pe baza unui
plan bine stabilit. Ar fi logic ca asistentul medical să-și viziteze întîi cazurile mai grave și la urmă cazurile
infecțioase. Acest plan însă nu-l poate împlini totdeauna, din cauza dispoziției topografice diferite a
locuințelor bolnavilor pe care trebuie să-i viziteze. Din acest motiv, la alcătuirea programului de zi, asistentul
medical va ține seamă de toate criteriile de urgență, graviditatea, infecționizitate, domiciliu și posibilitatea de
transport.
Asistentul medical trebuie să aibă o atitudine demnă la domiciliul bolnavului. Trebuie să cîștige încrederea
familiei și acest lucru nu este ușor în condițiile grele ale activitații sale. Asistentul medical nu trebuie să lase
impresia că este grăbit. Ajungînd la domiciliul bolnavului, trebuie să îmbrace halatul, șorțul curat și să vină
imediat în ajutorul bolnavului. Activitatea a/m este multilaterală și în funcție nu numai de bolnavi, dar și de
condițiile în care va găsi bolnavul. Munca a/m este mai ușoară daca este așteptat de membrii familiei și devine
mult mai grea, dacă găsește bolnavul singur, fără aparținăatori.
Asistentul medical nu trebuie să critice lipsa materialelor , sau necorespondența lor, ci va încerca cu multă
bunăvoință să asigure pentru bolnav cele mai potrivite condiții de îngrijire cu mijloacele ce le va avea la
dispoziție .
O preocupare deosebită a asistentului medical, care umblă toată ziua de la un bolnav la altul, trebuie să fie
prevenirea transmiterii infecțiilor secundare. În vedrea acestui scop a/m va lucra numai cu instrumente
riguros sterilizate, va arde pansamentele vechi, iar la bolnavii infecțioși va ține un halat separat, pe care îl va
lăsa acolo pînă la dezinfecția terminală. Spălarea riguroasă a mînilor, utilizarea dezinfectantelor și purtarea
măștii în cursul epidemiilor aerogene vor ajuta asistentul medical să se isprăviască și cu astfel de sarcini.