Leziuni viscerale

Traumatismele abdomenului grupează leziunile peretelui și vicerelor abdominale

produse de acțiunea peretelui și viscerelor abdominale produse de agenții vulnerați
asupra abdomenului

poziţia bipedă expune frecvent abdomenul la acţiuneapoziţia bipedă expune frecve

nt abdomenul la acţiunea agenţilor vulneranţi agenţilor vulneranţi.

-efectul este mai important dacă musculatura este esterelaxată

-o parte din viscerele abdominale se află într-o parte din viscerele abdominale se
află în zone protejate de pereţi osoşi (torace inferior şi bazin ,torace inferior şi
bazin))

unele viscere se proiectează în zone topografice careunele viscere se

proiectează în zone topografice care depăşesc limitele anatomice ale

peretelui abdominal, fiind expuse leziunilor în traumatismele care interesează
toracele inferior .

Leziuni traumatice ale nervului

Traumatisme carepot provoca lezarea n.periferici sunt la diferite :

1)Traumatisme cu obiecte taioase soldate cu sectionarea nervilor la diferite
niveluri ale membrului thoracic si pelvin
2)Fracture cu deplasarea fragmentelor si cu implicarea elementelor nervoase
invecinate
3 ) t r a u ma t i s m p r i n g a r o u
4)sind-l de canal carpian și compresiunea nervului median !
-l de canal cubital-compresiunea n-lui ulnar la nivelul epitrohliei.

Nervii periferici sunt localizați în afara creierului și măduvei spinării, conectându-i

la alte zone ale corpului, cum ar fi mușchii și pielea. Leziunile la un nerv periferic
pot provoca interferențe cu capacitatea creierului de a comunica cu mușchii și
organele.

Poate să apară o leziune a nervului periferic din cauza traumelor sau a mișcărilor
repetitive, care pot afecta nervii periferici. În astfel de cazuri, pot să apară
simptome precum: furnicături de amorțeală la nivelul picioarelor, brațelor,
umerilor sau al mâinilor, slăbiciune musculară și durere. Amorțeală și furnicături
pot apărea, de asemenea, dacă se pune presiune asupra nervului de către factori
cum ar fi canale îngustate, tumori sau alte boli.
O leziune nervoasă periferică necesită asistență medicală imediată, pentru a se
repara țesutul nervos deteriorat. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat pot
ajuta la prevenirea apariției complicațiilor și a leziunilor permanente.

SIMPTOMELE

Semnele și simptomele unei leziuni nervoase periferice pot include:

· Amorțeală

· Durere

· Senzație de arsură sau furnicături

· Slăbiciune musculară

· Sensibilitate la atingere
 Cauze

Leziunile nervilor periferici sunt cauzate în principal de traume, care sunt fie
mișcări directe, fie indirecte sau repetitive, care pot deteriora nervii periferici. Alte
cauze pot include:

Anumite afecțiuni (diabet, sindrom de tunel carpian, blocare ulnară la cot)

Anumite medicamente

Leziuni sau tumori ale plexului brahial

Expunerea la toxine

Fracturi și oase dislocate

Alcoolism

Factori de risc

Factorii care pot crește riscul de leziuni ale nervilor periferici includ următorii:

Incidente traumatice

Mișcări repetate, cum ar fi cele efectuate la anumite locuri de muncă

Consumul excesiv de alcool

Expunerea la toxine

Anumite boli genetice (cum ar fi diabetul).

 Complicații

Lăsate netratate, leziunile nervului periferic pot duce la pierderea ulterioară a

funcției acestuia.

Tratament

Tratamentul pentru leziunile nervilor periferici vizează tratarea problemei care de

bază, reducerea durerii și ținerea sub control a simptomelor. În funcție de tipul și
gravitatea leziunilor nervoase, opțiunile de tratament pot include următoarele:

Utilizarea anumitor medicamente (aspirină sau ibuprofen) sau injecții cu

cortisteroizi pentru ameliorarea durerii.

Repararea nervului: o procedură chirurgicală care implică înlăturarea completă a

unui nerv care este deteriorat și nu mai poate fi reparat, și reconectarea
terminațiilor nervoase sănătoase.

Transplantul nervos: o procedură chirurgicală care implică implantarea unei

porțiuni de nerv dintr-o altă zonă a corpului.

Transferul nervos: o procedură chirurgicală care implică împrumutul unui alt nerv
funcțional, pentru a-l reconecta și pe cel afectat.

Tratamentele care pot ajuta la restabilirea funcției la mușchii afectați includ

următoarele:

Imobilizarea: procesul de gipsare sau folosirea de atele pentru a menține

membrele, degetele, mâna sau piciorul afectat în poziția potrivită, pentru a se
îmbunătăți funcția musculară.Stimularea electrică: utilizarea unui dispozitiv
specializat, pentru a ajuta la activarea mușchilor deserviți de un nerv afectat, timp
în care nervul se reface.
 Nevrită traumatică

O boală a rădăcinilor nervoase care se dezvoltă ca urmare a unei leziuni se numește

nevrită traumatică a nervului sciatic. Factorii provocatori pot fi:

 fractura / dislocarea oaselor / articulațiilor membrelor (datorită proximității

anatomice);
 punți răni;
 injecție intramusculară cu încălcarea tehnicii;
 ciupire ca o consecință a osteocondrozei;
 operațiune;
 accident vascular cerebral;
 strângere lungă;
 exercitarea fizică excesivă (inclusiv formarea sportivă a forței).
Diagnosticarea după accidentare trebuie efectuată de un neurolog. În primul rând,
el va examina pacientul și va efectua teste funcționale specifice. Probabil studiul
hardware al mușchilor și nervilor - electromiografia și electroneurografia.

Pentru a elimina durerea acută (și, în același timp, pentru diagnosticare), medicul
poate efectua o blocadă novocaine de-a lungul nervului sciatic și, dacă
funcționează, diagnosticul este confirmat.
 Semnele principale ale problemei:

 plictisitoare / durere de arsură și / sau pierderea senzației la nivelul feselor,

piciorului inferior, pe spatele coapsei;
 durere atunci când trageți (ridicarea unui picior drept dintr-o poziție în sus)
sau în timpul unui ghemuit;
 apariția durerii la întoarcerea coapsei spre interior;
 tonul redus al vițelului, mușchii gluteali;
 scăderea / pierderea reflexelor tendonului (în special Achilles);
 paralizia degetelor, picioarelor;
 cianoza, umflarea, transpirația / pielea uscată.
Simptomele rănirii depind de fibrele deteriorate: motor, sensibil sau vegetativ.
Daunele pot fi parțiale - în acest caz, se observă "pierderea" funcțiilor ramurilor
individuale ale nervului. Dar, de obicei, primele semne de deteriorare sunt durere și
amorțeală.

Caracteristicile terapiei

Deci, simptomele variază în funcție de tipul și nivelul de afectare. Natura

problemei depinde de specificitatea, volumul și durata terapiei. În ciuda faptului că
va dura mult timp și răbdare, leziunea nervului sciatic este de obicei tratabilă. De
regulă, aceasta include:

Terapia retrovizoare a nevrită post-traumatică joacă un rol important, nu mai puțin

decât intervenția chirurgicală (este permisă numai cu ineficiența tratamentului
conservator).
 Principalele obiective ale unei abordări integrate:

 reduce / elimina durerea;

 a preveni cicatrizarea masivă / fibroza tisulară;
 crearea condițiilor pentru îmbunătățirea stării nervoase și a țesuturilor moi,
circulația sângelui.
Operația este indicată în caz de tulburări severe ale conducției nervoase (paralizie,
lipsă de sensibilitate sau contracție musculară etc.). Perioada dintre vătămare și
intervenția chirurgicală trebuie să fie cât mai scurtă posibil - aceasta vă va permite
să reluați rapid funcțiile pierdute:

 până la 3 luni după accidentare;

 2-3 săptămâni după vindecarea rănilor.
Operația este foarte complexă, deci este gândită cu atenție și efectuată metodic și
cu atenție în ceea ce privește țesuturile.