A..

}TTONE
DE $A.'IMT*EXIIpEff,Y

r$|[UL
Micul .Prinq
Ailtoine {le $aint-Ex*piry

pW
Cu desenele autorului

Traducere gi postfafi
de Ioana PArvulescu

ar[ruR
 :d Pe cAnd aveam gase ani, am vizut odati o pozi splen-

ry didtr, intr-o carte despre PidureaVirgini, care se nu-

mea Povegti trdite. Reprezenta un $arpe boa care in-

$t ghilea o fiari silbatici. Uitafi aici copia desenului.

,h

tn carte se spunea: ,,$erpii boa igi inghit prada

Cred cd a profitat, pentru a evada,
de migrafia pdsdrilor sdlbatice.
tntreagi, pe nemestecate. Pe urmi nu se mai pot clinti
din loc ai dorm in cele gase luni cit igi fac digestia".
M-am gAndit atunci mult la aventurile din jungl5
W fi, la rAndul meu, am izbutit, cu un creion colorat, sI

t,
 conturez primul meu desen. Desenul meu numlrul
Era aga:
Mi-am aritat capodopera oamenilor mari gi i-am
intrebat daci desenul meu ii sperie.
Mi-au rispuns: ,,De ce si te sperii de o pilirie?"
Desenul meu nu reprezenta o p6lirie. Reprezenta
un qarpe boa care digeri un elefant. Atunci am desenat
interiorul garpelui boa, ca si poati inqelege ;i oamenii
mari. Ei au mereu nevoie de explicafii. Desenul meu
numirul 2 era a$a:
Oamenii mari m-au pov5luit si las balti desenele
cu gerpi boa deschigi sau inchigi, ;i si mi ocup mai
degrabi de geografie, de istorie, de aritmeticl 9i de
gramatic5. Aga se face ci am renunfat, lavArsta de gase
ani, la o splendidi carieri de pictor. Fusesem descurajat
8l
rle lipsa de succes a desenului meu numirul r gi a de-
st'rrului meu numirul z. Oamenii mari nu infeleg nici-
orl.rti ceva singuri-singurei, gi pentru copii e obositor
s.I le tot dea explicafii.
A trebuit deci s5-mi aleg o alti meserie gi-am invilat
sll pilotez avioane. Am zburat cam prin toati lumea. $i
gcografia, ce-i drept, mi-a fost de mare trebuinf5. $tiam
sil cleosebesc dintr-o ochire China deArizona. E foar-
tc fblositor, daci te-ai riticit in timpul noptii.
Am avut astfel, de-a lungul viefii, o droaie de intAl-
rrili cu o droaie de persoane serioase. Am trlit mult
l)r'irltre oamenii mari. I-am vizut de foarte aproaPe.
Asta nu mi-a prea imbunitilit pirerea despre ei.
CAnd mi intAlneam cu vreunul care mi se pirea
ccva mai ager, ficeam pe el experienfa cu desenul meu
rrumlrul 1, pe care l-am pistrat mereu la mine. Voiam
sil vld daci e intr-adevir infelegitor. Dar mereu, imi
rllspundea: ,,E o pilirie'. Atunci nu-i mai vorbeam nici
rlc aerpi boa, nici de plduri virgine, nici de stele. Mi
l)uneam la mintea lui. ii vorbeam de bridge, de golf, de
politici pi de cravate. Iar omul mare era tare mulpmit
sll cunoascl pe cineva atAt de la locul lui.
lg
 II

Am triit astfel singur, firi nimeni cu care slvorbesc

cu adevlrat, pAnI la o pani din deqertul Sahara, de acum
gase ani. Mi se stricase ceva la motor. $i, cum nu aveam
cu mine nici mecanic, nici pasageri, voiam si incerc sI
duc la bun sfhrgit de unul singur o reparafie anevoioasi.
Era pentru mine o chestiune de vial5 gi de moarte.
Abia dacl aveam api de biut pe opt zile.
in prima seari am adormit deci pe nisip, la o mie
de mile depirtare de orice a$ezare locuiti. Eram chiar
mai singuratic decAt un naufragiat pe o pluti in mij-
locul oceanului. Aga ci vI putefi inchipui ce surprizl
am avut c6nd, in zorii zilei, m-a trezit o vocigoarl
ciudati. Spunea:
V-aS ruga... deseneazi-mi o oaie!
-
Ce?
- Deseneaz5-mi o oaie...
-
Am slrit in picioare ca lovit de trisnet. M-am frecat
bine la ochi. M-am uitat bine de tot. $i am vizut un
pugti cu totul extraordinar care mi cerceta cu gravitate. Iatd cel mai bun portret pe cqre,
msi tilrziu, sm izbutit sd i-lfac.
Iaticel mai bunportretpe care, mai tArziu, am izbutit

roi
I

4
 si i-l fac. Dar desenul meu este, firegte, mult mai pu-
fin fermecitor decAt modelul. Nu-i vina mea. Fusesem
descurajat in cariera mea de pictor de citre oamenii
mari, lavArsta de qase ani, gi nu invS;asem sI desenez
nimic, cu excepfia perpilor boa inchigi gi a gerpilor boa
deschigi.
M-am uitat deci la aceasti aritare, cu ochii mari de
Nu-i nimic. DeseneazS-mi o oaie.
('um nu desenasem niciodatd o oaie, am refdcut
;rt.rrt lu el unul dintre cele doui desene de care eram in
hl,rlc. Pe cel cu parpele boa ?nchis. $i am rlmas incre-
rrrt,rrit de uimire si-l aud pe pugti rispunzAndu-mi:
Nu! Nu! Nu vreau un elefant intr-un parpe boa.
I lrr lxra e foarte periculos, iar un elefant e foarte inco-

uimire. Nu uitali ci mi aflam Ia o mie de mile depirtare rrrorl. AcasS la mine e loc pufin de tot. Am nevoie de-o
de orice regiune locuitS. Or, pugtiul meu nu pirea si o.r it'.
fie nici riticit, nici mort de oboseal5, nici mort de A;.r ci am desenat.
foame, nici mort de sete, nici mort de frici. Nu arita
defel ca un copil pierdut in mijlocul degertului, la o
mie de mile de orice regiune locuit5. CAnd am reugit,
in sfArgit, si ingaim ceva, i-am zis:
- Bine dar... ce caufi aici? S".r uitat cu atenfie, apoi:
Iar el mi-a repetat atunci, incetigor de tot, ca pe un
lucru foarte serios: - Nu!Asta e deja tare bolnavd. F5-mi alta.

V-aF ruga... deseneazS-mi o oaie... Arn desenat:

-CAnd misterul e prea covArqitor nu indriznegti si
nu-i dai ascultare. OricAt de absurd mi s-ar fi pirut
asta, la o mie de mile depirtare de toate agezirile locui-
te gi in pericol de moarte, mi-am scos din buzunar o
foaie de hArtie gi un stilou. insi mi-am amintit atunci
ci studiasem mai ales geografie, istorie, aritmetici gi
gramaticl gi i-am spus pugtiului (cu o ugoari imbuf- I)rietenul meu a zAmbit amabil, cu inglduin!5:
nare) cI nu gtiu sI desenez. Mi-a rispuns: -Vezi bine... nu-i oaie, e berbec. Are coarne...

,ri
, t,,