Sunteți pe pagina 1din 2

De la raportul lui Robert Mueller asupra intervenției ruse în alegeri, la suspendarea guvernului federal,

opt dezbateri prezidențiale primare ale democratilor și până la punerea sub acuzare a președintelui
Trump, 2019 n-a permis prea multe cicluri de știri liniștite în Statele Unite. Dar care sunt tendințele care
ies în evidență? Mai precis, care sunt trăsăturile peisajului politic american care au prins contur în
ultimele douăsprezece luni?

Centrul rezistă

Intrarea fostului vicepreședinte Joe Biden în primarele democrate la începutul anului 2019 a fost
întâmpinată cu puține urale de către progresiști. Pentru liberalii concentrați pe „politica identitară”,
compromisurile sale din trecut cu privire la avort, căsătoria între persoane de același sex și justiția
penală l-au făcut inadecvat să conducă un partid tot mai laic, multicultural și social liberal. Pentru
socialiștii democrați și populiștii progresiști, opoziția lui Biden față de inițiativele pentru politica de
sănătate a contribuitorului unic, precum și ambițiile modeste apropo de politica climatică și
învățământul superior l-au arătat ca pe un lider care recicla rețete falimentare. Iar pentru activiștii de
partid dezgustați de administrația Trump, discursul sentimental al lui Biden despre un Congres mai
bipartizan, mai productiv, dovedea un lider orb la abandonul fundamental al regulilor de bază din partea
republicanilor cu privire la democrația liberală.

Și totuși, după nenumărate predicții despre o campanie în flux și acuzații de contaminare ideologică,
vicepreședintele Biden rămâne în fruntea competitiei democrate. Atunci când combinăm sprijinul său cu
cel al rivalilor similari (Buttigieg, Bloomberg, Klobuchar), observăm că peste 55% dintre alegătorii primari
democrați favorizează un candidat de centru-stânga. Dimpotrivă, candidații care au pus chestiunile de
rasă și sex în centrul platformelor lor – precum Beto O’Rourke, Kamala Harris, Kristen Gillibrand și Cory
Booker – fie s-au retras, fie au rămas marginali.

După introducerea catastrofală a planului său privind asigurările de sănătate, senatoarea Elizabeth
Warren a pierdut din elanul inițial și, odată cu acesta, speranța unei apropieri între democrații centristi
și facțiunile progresiste. În Congres, președintele Camerei, Nancy Pelosi, a impus, în ciuda
resentimentelor membrilor progresiști, compromisuri esențiale pe chestiuni importante precum
finanțarea zidului de frontieră și a cheltuielilor de apărare, minimalizând energica facțiune socialistă a
celor „aproximativ cinci oameni.” Aproape două treimi din cei mai noi membri din Camera
Reprezentanților ai Partidului Democrat se aliniază Noii Coaliții Democrate, un grup centrist dedicat în
mod explicit „ creșterii economice, proinovației și responsabilității fiscale”.
Și totuși, ce explică revelația din 2019 a unui centru mult mai consolidat în Partidul Democrat? Atunci
când își aleg candidații, 60% dintre alegătorii democrați din primare prețuiesc eligibilitatea mai mult
decât aliniamentul politic. Democrații recunosc că victoria din 2020 trece prin Midwest-ul american,
unde președintele Trump rămâne competitiv în sondaje, în timp ce un viraj decisiv spre stânga pare
destul de riscant.

Mai mult, anul 2019 a scos în evidență un puternic temperament moderat al alegătorilor afro-americani,
care, deși sunt democrați convinși, sunt departe de a fi progresiști înfocați. Sondajele arată că democrații
afro-americani sunt mult mai puțin de stânga decât democrații albi în materie de avort, imigrație,
asigurări sociale și chiar rasă. Acest segment electoral se află la baza strategiei de campanie a lui Biden și
ar putea rămâne o masă de blocare și indiguire a progresiștilor democrați în anii ce urmează.

În sfârșit, în ciuda criticilor progresiste, 91% dintre democrați consideră mandatele președintelui Barack
Obama ca fiind bune sau excelente. Obama nu este un Tony Blair, iar acest lucru îi plasează pe
democrații moderați într-o bună poziție să blocheze sau, cel puțin, să tempereze semnificativ speranțele
lui Warren și Sanders de a restructura radical partidul.