COLEGIUL TEHNIC “ ION CREANGA” TÂRGU.

NEAMT
SPECIALITATEA : TEHNICIAN IN AUTOMATIZARI

TEMA :

INDRUMATOR : ELEV:
Ing. Prof. SAUCIUC GHEORGHE TUDORA CONSTANTIN

1
 2013
CUPRINS

1.
Introducere...........................................................................................................................2
2. Antenă tuner pentru unde scurte...................................................................................3
2.1 Construcţie............................................................................................................4
2.2 Reglare..................................................................................................................4
3. Antenă pentru spaţii reduse în benzile inferioare 160,80,40 m...................................6
3.1 Generalităţi despre acord şi adaptare...................................................................6
3.2 Realizare practică..................................................................................................7
4. Transferul maxim de putere activă către sarcină........................................................11
4.1 Date introductive privind transferul de putere....................................................11
4.2 Reactanţele din circuit sunt nule sau conjugate..................................................14
4.3 Condiţiile de adaptere a sarcinii la generator......................................................16
4.4 Reprezentări grafice............................................................................................17
4.5 Concluzii.............................................................................................................20
5. Transmatch.................................................................................................................23
5.1 Transmatch pentru tranceivere cu puteri de 300W.............................................23
5.2 Amplasarea Transmatch-ului la intrarea în linia de transmisie...........................24
5.3 Amplasarea Transmatch-ului la sfârşitului liniei de transmisie..........................26
Dacă nu avem posibilitatea să instalăm antene la care să se poată face adaptarea dintre
linia de transmisie si antenă, atunci o solutie o constituie amplasarea transmatch-ului
între sfârsitul liniei de transmisie si antenă....................................................................26
6. Reflectometrul (SWR Stationary Wave Ratio)..........................................................27
Bibliografie........................................................................................................................29

2
 Introducere
Antenele sunt dispositive realizate din materiale conductoare care asigură la
emisie transformarea curentului de radiofrecvenţă în unde electromagnetice, iar la
recepţie asigură transformarea undelor electromagnetice în curenţi de radiofrecvenţă.
Denumirea de antenă are originea în cuvântul latinesc “antenna” care are semnificaţia de
tijă sau bară. Din punct de vedere constructiv, antena este formată din unu sau mai multe
conductoare suspendate faţă de pământ, o legătură electrică cu emiţătorul sau
receptorul şi o priză de pîmânt, care reprezintă punctual cu potential zero de
radiofrecvenţă. Din punct de vedere al acordului în frecvenţă antenele pot fi:
- Antene neacordate;
- Antene acordate;
Antenele neacordate se comportă la fel pentru toate frecvenţele radio. Antenele
acordate realizează un câştig suplimentar pentru frecvenţele pentru care sunt
dimensionate. Antenele sunt dispozitive care permit radierea în spaţiu a energiei de înaltă
frecvenţă ce conţine şi semnale de informaţie. În principiu orice conductor electric poate
constitui o antenă. Se poate spune că antenele sunt reciproce, adică cele de emisie se pot
utiliza şi la recepţie şi invers. Însă din punct de vedere al randamentului şi calităţii
transmisiei nu orice antenă de recepţie se poate folosi cu bune rezultate la emisie.
Antenele sunt componente esenţiale ale tuturor echipamentelor care utilizează
unde radio. Ele sunt folosite în sisteme cum ar fi radiofuziune, televiziune, comunicaţii
radio bi şi multidirecţionale, radar, telefonie mobilă, comunicaţii prin satelit, telecomandă
radio, microfon fără fir, dispozitive Bluetooth, reţele Wireless pentru calculatoare, etc.
Antenele pot conţine deasemenea, elemente sau suprafeţe reflectoare sau
directoare, care nu sunt conectate la emiţător sau receptor, cum ar fi elementele pasive,
reflectoare parabolice sau horn, care se utilizează pentru direcţionarea undelor radio, într-
un fascicol sau orice alt model de radiaţie. Antenele pot fi proiectate pentru a transmite
sau a recepţiona undele radio în toate direcţiile în mod egal (antene omnidirecţionale)
sau pentru a le emite într-un fascicol pe o anumită direcţie, şi a le recepţiona doar pe o
anumită direcţie (antene direcţionale).
Primele antene au fost construite în 1888 de către fizicianul german Heinrich
Hertz în experientele sale de pionierat pentru a dovedi existența undelor
electromagnetice prezise de teoria lui James Clerk Maxwell. Hertz a plasat antene dipol
în punctul focal al unui reflector parabolic, atât pentru emisia cât și pentru recepția
undelor radio. Rezultatele cercetărilor lui au fost publicate în Annalen der Physik und
Chemie (vol. 36, 1889).
Antenele sunt necesare oricărui receptor, sau emițător radio, pentru a cupla
conexiunea sa electrică la câmpul electromagnetic. Undele radio sunt unde
electromagnetice, care transportă semnale prin aer (sau alte medii), cu viteza luminii.
Emmițătoarele și receptoarele radio sunt folosite pentru a transmite semnale (informații),
inclusiv în sistemele de radiodifuziune, televiziune, telefonie mobilă, Wi-Fi (WLAN),
rețele de date, comunicații punct-la-punct (telefon, rețele de date), legături prin satelit,
dispozitive controlate de la distanță și multe altele. Undele radio sunt, de asemenea,
utilizate direct pentru măsurători în tehnologii, inclusiv radar, GPS, și radioastronomie. În
fiecare caz, emițătoarele și receptoarele sunt uneori ascunse (cum ar fi antena interioară a
unui receptor radio, sau dispozitivul interior al unui laptop dotat cu Wi-Fi)

3
1. Antenă tuner pentru unde scurte.

Un element indispensabil pentru acordul cu antena a unui transceiver, în special a

transceiverelor care nu au încorporat un filtru de acord la ieşire este ANTENA TUNER.
Practic antena tuner este un circuit format din inductanţe şi capacităţi reglabile care au
rolul de a adapta impedanţa de ieşire a finalului de emisie cu impedanţa de lucru a antenei
folosite. Constructiv antenele tuner sunt filtre trece sus sau trece bandă realizate în două
moduri distincte:
1. Cu inductanţe de valoare fixă şi condensatori variabili;
2. Cu inductanţe variabile şi condensatori de valori fixe.
Există posibilitatea utilizării unor pachete de inductanţe şi capacităţi fixe de mică
valoare, grupate serie sau paralel care să fie comutate electronic, în mod automat pentru
realizarea adaptării optime între ieşirea finalului de emisie şi antenă. Astfel de antene
tuner sunt construite de firme specializate şi au un preţ ridicat.
La nivel de radioamatori se pot construi antene tuner cu reglaj manual care au
performanţe identice cu cele automate dar preţul de cost este mult mai mic.
Cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească o antenă tuner sunt:
– O plajă largă de utilizare în domeniul frecvenţelor de lucru, respectiv între 1,8
Mhz şi 30 Mhz pentru unde scurte;
– Posibilitatea de utilizare atât la puteri mici (QRO) cât şi la puteri mari (QRA);
– Simplitate în manipulare;
– Fiabilitate în funcţionare.
Există o multitudine de scheme de antene tuner realizate de diverşi radioamatori.
Schema propusă în lucrarea de faţă se remarcă prin simplitate dar în acelaşi timp
îndeplineşte cerinţele unei antene tuner de performanţă.

1.1 Construcţie.

Practic s-au utilizat două filtre, unul trece sus şi unul trece jos care prin înseriere
formează un filtru trece bandă. Modificând valorile condensatorilor variabili se pot
modifica impedanţele de intrare şi ieşire ale filtrului realizându-se astfel adaptarea dintre
impedanţa de ieşire a finalului de emisie şi impedanţa de lucru a antenei.
Întrucât nu a fost posibilă acoperirea întregului spectru de frecvenţe doar prin
utilizarea unei singure bobine s-au prevăzut două ieşiri comutabile, respectiv ieşirea A
pentru frecvenţe de lucru cuprinse între 1,8 Mhz şi 10 Mhz şi ieşirea B pentru frecvenţe
de lucru cuprinse între 10 Mhz şi 30 Mhz. Pentru comutare se poate utiliza un comutator
montat pe panoul frontal.
Condensatoarele variabile sunt cu izolaţie de aer distanţa dintre armături fiind în
funcţie de puterea maximă de lucru:
– 0,5 mm pentru puteri de maximum 100 W;
– 1 mm pentru puteri de maximum 500 W;
– Peste 1 mm pentru puteri de peste 500 W
Important este ca primul condensator C1 = 450 pF, realizat din gruparea în paralel
a celor două secţiuni a unui condensator variabil de 2 x 240 pF (sau utilizarea unei
singure secţiuni de 450 pF) să aibă rotorul izolat faţă de masă. Pentru manipularea lui se
va prelungi axul rotorului cu o ţeavă dintr-un material izolator la capătul căreia se va
4
monta butonul de acord. Acest lucru trebuie respectat pentru a evita eventualele
accidentări ale operatorului.
Condensatorul variabil C2 nu necesită separarea rotorului faţă de masă.
De remarcat realizarea celor două inductanţe duble L 1 – L3 şi L2 – L4 . Pentru
aceasta se poate utiliza o placă din textolit, fibro-textolit, pertinax sau polimer cu
grosimea de 2-3 mm. Pe această placă se vor practica găuri cu diametrul de 2 mm la o
distanţă de 4 mm între ele conform figurii. Cele patru bobine vor fi realizate iniţial prin
bobinarea unui conductor cu diametrul de 1,5 mm din cupru pe un cilindru cu diametrele
de 35 mm pentru bobinele L3 şi L4 şi respectiv 50 mm pentru L1 şi L2. Numărul de spire
pentru fiecare bobină este următorul:
L1 – 10 spire, L2 – 7 spire, L3 – 8 spire şi L4 – 6 spire.
La fiecare bobină se va lăsa în plus cca. ½ spiră de fiecare capăt. După bobinare
se vor scoate bobinele de pe cilindru şi prin filetare se vor trece prin găurile
corespunzătoare din placă. Se vor lăsa capete pentru legături. Petru rigidizare se vor fixa
spirele de placă utilizând un adeziv corespunzător. Se recomandă să se monteze un ecran
între cele două bobine dacă se va lucra la puteri mai mari de 100 W.

1.2 Reglare

După realizarea montajului se vor conecta intrările şi ieşirile antenei tuner

conform schemei. Între transceiver şi antena tuner se va conecta un SWR-metru. Se trece
transceiverul pe emisie în putere redusă (max. 10 W). Se comută SWR- metrul pe modul
REFLECTAT. Se reglează C1 apoi C2 pentru o valoare minimă a semnalului reflectat. Se
refac reglajele cât mai fin ajustând valorile celor doi condensatori. Când se va obţine o
valoare cât mai mică a semnalului reflectat se va mări puterea la 100 W sau maximum. Se
va regla fin C2 pentru un minimum cât mai pronunţat. La final se poate trece la emisie.
Notă: pentru frecvenţe joase, respectiv 1,8-3,5 Mhz se suplimentează capacitatea
condensatorului variabil C1 prin adăugărea în paralel cu acesta de condensatoare fixe cu
ajutorul comutatoarelor K1 si K2.

5
Fig. 1 Schema principială a Antenei Tuner

Fig. 2 Cablaj antenă

Fig 3. Reglare antenă tuner

6
2. Antenă pentru spaţii reduse în benzile inferioare 160,80,40 m

2.1 Generalităţi despre acord şi adaptare.

Odată ce antena este bobinată ea va fi montată pe locul de funcţionare cu sistemul de

pământ artificial sau contragreutate instalat.
Rezonanţa - Firul elementului radiant şi pământul artificial sau contrgreutatea se
conectează la un SO239 (mama), la borna centrală respectiv la masa bornei.
Cu ajutorul analizorului de antene MFJ259B se măsoară frecvenţa de rezonanţă a antenei.
Măsurătoarea este indirectă MFJ259B măsoră frecvenţa pentru care reactanţa X din
Z=R±jX devine egală cu zero X=0. In acelaşi timp se vede şi R pentru frecvenţa de
rezonanţă.
Altă soluţie este măsurarea frecvenţei de rezonanţă cu un grid-dip-metru sensibil prin
cuplarea la ultimele căteva spire ale radiatorului. În cele mai multe cazuri frecvenţa de
rezonanţă nu pică în banda dorită şi atunci una din soluţii poate fi adăugarea sau scoterea
de spire din elementul radiant şi repetarea măsurătorilor. Mai există şi o altă soluţie pe
care o vom prezenta în expunerea realizării practice.
Adaptarea - Este imposibil de a previziona valoarea impedanţei la intrarea unei
antene verticale de tipul "helically wound". Această valoare depinde de lungimea şi
diametrul suportului izolant, de sistemul de pământ artificial utilizat şi de diametrul
discului sau lungimea "stubului" din vârful elementului radiant.
Rezistenţa de radiaţie a acestei antene este foarte mică. Ea se situeză cel mai des în
intervalul 3 - 10 ohmi. Vom vedea cât a ieşit acestă valoare la realizarea practică şi cum a
fost făcută adaptarea. Literatura de specialitate recomandă adaptarea cu filtru FTJ, de tip
L sau Π dimensionate corespunzător. În condiţii particulare se poate realiza o adaptare
prin "balun", atunci când impedanţa măsurată la intrarea antenei, cu sistemul de pământ
artificial (contragreutate) instalat, are o valoare corespunzătoare. Vom vedea că o astfel de
soluţie a fost posibil a fi aplicată în realizarea practică.

2.2 Realizare practică

Orientarea în realizarea practică a acestei antene a fost utilizarea materialelor deja

existente (în "magazia" radioamatorului) şi minimizarea investiţiilor suplimentare.

1. Suportul izolant

Aveam cumpărată anterior o undiţă de culoare neagră (se zice a fi din fibră de
carbon dar eu nu am constatat acest lucru) lăcuită la suprafaţă, formată din 7 segmente de
câte un metru. Diametrul la bază de 35mm, diametrul la vârf la penultimul segment 7mm.
Ultimul segment a fost eliminat şi înlocuit, prin introducerea prin interior, a unui segment
de antenă telescopică de cca. 35cm din recuperare de la un aparat de radio (casnic)
portabil. Diametrul mediu al construcţiei de 6 segmente (6m lungime) este de
(35+7)/2=21 mm. Valoarea va fi folosită la determinarea pasului de bobinaj.

7
 După bobinarea sârmei, porţiunea de bază a antenei a fost protejată cu două
segmente de ţeavă de scurgere PVC dură pentru instalaţii, de culoare gri, prima de 1m şi
Φ50 iar a doua, în continuarea primei, de 2m şi Φ40.
S-a creat astfel un solid de egală rezistenţă la vântul care bate la etajul 7 al unui bloc şi s-
a protejat bobinajul pe porţiunea în care stă rezemată de marginea balconului până la
scoaterea definitivă a antenei în afara lui.

Îmbinările au fost consolidate cu bandă izolatoare adezivă de bună calitate.

Ca variantă mai ieftină şi la fel de bună este cea construită cu tuburi de PVC folosite la
instalaţiile electrice interioare, cu diametre care să permită introducerea segmentelor unul
în celălalt pentru crearea unui suport lung de cca. 6m.

2. Sârma

S-a utilizat sârmă de bobinaj, existentă în "gospodărie", de cupru de 1,1mm

diametru, izolată cu email. Se recomandă sârma cu conductor masiv de 1 - 1,5 mm care
se bobinează mai uşor. Sârma liţată este mai greu de controlat la bobinarea cu pas
constant pe suportul izolant. Poate fi utilizată sârmă izolată cu email sau cu material
plastic.
Modul de bobinare este indirect. Se caută în bucătărie un "făcăleţ" cu dimetrul mediu
apropiat de cel al suportului în lungime cca.1 - 1,5m şi se bobinează spiră lângă spiră cei
42m, (λ/2) pentru banda de 80m, iar apoi spirala se transferă prin vârful antenei şi se
aranjează cu grije începând de la bază către vârf, fixând din loc în loc cu bandă izolatoare
adezivă, pentru o aşezare uniformă cu pas constant şi cât mai lipită de suport. Antena
având o lungime destul de mare verificaţi dacă de acolo de unde o realizaţi mai puteţi ieşi
cu ea pe balcon sau în locul de instalare. Se face pe hol sau în diagonala unei camere
mari, aşezată pe suporţi la îndemână: scaune, fotolii, etc.... fără să scoteţi mobila afară!
Hi Hi!
Funcţie de lungimea şi diametrul
suportului, cu un calcul elementar, se
determină pasul de bobinaj astfel:

Unde:
L= 42 m lungimea sârmei λ/2 (42000 mm)
h= 6 m înălţimea suportului (6000 mm)
d= 21 mm diametrul mediu al suportului
sau diametrul efectiv pentru un suport
cilindric

sinα= 6000/42000 =0,14286

cosα= 0,98975 din cosα= (1 - 0,142862)1/2
b= 42 x cosα= 41,569m = 41569 mm
Lungimea proiecţiei unei spire este lungime cercului de bază al suportului
s= π x d = 3,14 x 21 = 66 mm
Numărul de spire
N= Lung. bazei / Lung. unei spire = b/s =41569/66 =630 spire

8
Pasul
p= h/N = 6000/630 = 9,5 mm distanţă masurată între centrele sârmei, se ţine seamă de
grosimea izolaţiei la sârma izolată cu PVC.
După aranjarea cât mai strânsă a sârmei pe suport se poate fixa din loc în loc sau
chiar pe toată lungimea cu bandă sau lac izolant.
Suportul cu antena bobinată se aşează înclinată (sau la verticală daca aveţi loc) pe balcon
(sau în locul de montaj) la cca. 60 - 45 grade ancorată provizoriu cu cordelină izolată.
Capătul superior al sârmei se curăţă şi se lipeşte cu cositor de segmentul de antenă
extensibilă sau discul din vârf. La bază firul cald prelungit pe câţiva cm cu un flexibil se
lipeşte la centrul unui conector SO239.

3. Contragreutatea

Toate recomandările converg către un pământ artificial realizat cu radiale (4 sau

mai multe). Acest lucru nu este posibil la bloc şi în special la etajul 7.
S-a realizat o singură contragreutate de λ/4 de 21m din sârmă de Cu flexibilă de 1mm
conectată cu papuc la masa mufei SO239. Contragreutatea s-a depărtat de balcon cu un
prelungitor de lemn de cca 4m şi a fost lăsată să cadă vertical până la aproape etajul 1.

4. Determinări şi măsurători. Rezonanţa şi adaptarea

După cum spune şi teoria, parametrii electrici ai antenei spirale nu pot fi determinaţi prin
calcul, iar condiţiile concrete de realizare şi amplasare influenţează semnificativ aceşti
parametrii. Măsurătorile au fost făcute cu analizorul MFJ-259B.
Rezonanţa, măsurată conform schemei
alăturate, cu antena şi cotragreutatea
montate pe poziţie, s-a obţinut la
frecvenţa de 3044 kHz pentru un
Z=R±jX=60±j0 când s-a obţinut X=0.
Cum frecvenţa obţinută prin constucţie şi
amplasare era prea mică ea trebuia să fie
crescută pentru a fi adusă în banda de
3500 - 3700 kHz.
Conform formulei cunoscute F=1/
(2π√LC) soluţia a fost micşorarea
capacităţii naturale a ansamblului prin
introducerea în serie cu elementul activ a
unui condensator variabil. CV-ul a fost
unul de recepţie de model mai vechi cu
2x(25�550)pF secţiuni conectate în
paralel ceeace a făcut 50�1100pF.
Cu MFJ-259B conectat şi fixat pe
frecvenţa de 3650 kHz prin acordul
CV-ului în serie cu elementul activ s-a

9
obţinut rezonanţa şi rezistenţa de radiaţie a antenei la acestă frecvenţă.
Prin acordul succesiv la rezonanţă al CV-ului s-au măsurat impedanţele antenei în
punctele caracteristice ale benzii de 3,5 MHz. Rezultatele sunt următoarele:

Frecvenţa R jX
3450 25 5
3500 20 1
3550 17 0
3600 14 0
3650 13 0
3700 13 0
3750 13 0
3800 14 0

O constatare simplă a relevat faptul că raportul între impedanţa cablului coaxial

de alimentare şi cea de la intrarea antenai este aproape în toată banda de 4:1 (52:4=13)
ceeace sugerează utilizarea unui balun coborâtor de impedanţă de 4 la 1. Lucru care de
fapt s-a şi întâmplat! Despre descrierea adaptării cu balun sunt rezentate detalii în
Addenda 1.
Notă: Aducerea la rezonanţă în banda dorită a unei antene spirale se face cu un
condensator variabil în serie cu elementul activ pentru creşterea frecvenţei şi cu o
inductanţă (de preferat variabilă) pentru coborârea frecvenţei ansamblului, fără a mai fi
nevoie de scoaterea sau adăugarea de spire.
Pentru capetele de bandă s-au măsurat valorile CV-ului care au
adus ansamblul la rezonanţă. S-au obţinut valorile de 200 pF
pentru 3800 kHz şi 580 pF pentru 3500 kHz adică un ecart de
aproape 400 pF.
Pentru a face acordul mai uşor în diversele segmente ale benzii de
3,5 MHz s-a realizat o extensie de bandă conform schemei
alăturate, care permite un acord al CV-ului pe cca. 180 grade de
rotaţie. Condensatorii pot fi de tensiuni mici deoarece la baza
antenei tensiunile de vârf nu depăşesc 100 Vvv.
Condensatorul variabil şi torul cu care a fost realizat balun-ul au
fost montate într-o cutie de plastic mică, adaptată dimensiunilor
elementelor, aşezată la baza antenei. Conectorii au fost de bună calitate SO239 (mamă) şi
PL259 (tată) cu reducţia de UG175 pentru cablul coaxial RG58U. Mufă şi banană pentru
contragreutate.
Deoarece în alte condiţii de realizare şi amplasare este foarte probabil ca raportul dintre
impedanţa carcteristică a cablului de alimentare şi cea a antenei să nu mai fie de 4:1 şi să
nu mai fie posibilă adaptarea cu ajutorul unui balun, în Addenda 2 sunt descrise detaliat
calculul şi metoda de adaptare cu FTJ de tip L sau Π.

10
 5. Rezultate, performanţe şi concluzii

Antena "helically wound" este o antenă de bandă îngustă. Măsurătorile făcute cu

acestă ocazie cu antena acordată pe 3581 kHz (segmentul de comunicaţii digitale) şi
adaptată corespunzător arată o bandă de trecere pentru un raport de unde staţionare de 2:1
de 30 kHz. (3596 SWR 2:1, 3581 SWR 1:1, 3566 SWR 2:1).
Antena trebuie acordată de fiecare dată când se schimbă segmentul de bandă în care se
lucrează din CV-ul de la baza antenei. Adaptarea este perfectă în fiecare punct de
rezonanţă.
Cu un TS-450SAT nu a fost nevoie de a folosi AT-ul propriu care a fost dezactivat.
S-a lucrat aproape în totalitate în segmenul de comunicaţii digitale al benzii de 3,5 MHz,
în cele mai multe moduri, cu o putere de cca 30 Watt out (după indicaţiile de la TS-
450SAT) şi s-a acoperit arealul YO, SV, OK, SP, OM, FR, 4X4, 4L1, HA, EA, I, DL, F,
PA, ON, G, UA1,3,4,6, S5, OE, 9A. La acestă putere şi cu un acord şi adaptare perfecte,
fără unde staţionare, nu există TVI sau BCI la distanţe de câţiva metrii.
Din cauza benzii foarte înguste antena prezintă o bună imunitate la zgomotul electric
metropolitan.

3. Transferul maxim de putere activă către sarcină

3.1 Date introductive privind transferul de putere

Radioamatorii sunt interesati să transfere un maxim de putere de la emitător spre

antenă. Scopul acestui articol este de a găsi conditiile în care se produce transferul maxim
de putere.
În general un emitător poate fi considerat un generator de putere cu tensiune
alternativă, iar antena poate fi privită ca un consumaor de energie electrică.
Orice generator electric sau consumator de energie electrică are rezistente, inductante si
capacităti interne. Uneori aceste elemente de circuit nu sunt dorite, situatie în care le
numim “parazite”, dar ele există. Este de dorit, de exemplu, ca rezistenta ohmică a
înfăsurărilor unui generator electric de tensiune alternativă să fie cât mai mică, pentru ca
puterea disipată pe această rezistentă să fie, deasemenea, cât mai mică. La un amplificator
de putere de RF cu tuburi este de dorit ca valoarea capacitătii dintre anod si grilă să fie
cât mai mică pentru a evita autooscilatiile. Exemplele pot continua.
Modul în care sunt interconectate aceste elemente interne de circuit este practic
necunoscut. Dar orice formă ar avea un astfel de circuit el va fi totdeauna echivalent cu
un circuit R, L, C serie. Este unanim acceptat ca analiza diverselor circuite să se facă
luând în considerare schema echivalentă serie.
De aceea, în figura 4 este prezentată schema echivalentă a unui consumator conectat la un
generator de tensiune alternativă.

11
 Fig. 4 Schema echivalentă a unui consumator conectat la un generator de tensiune
alternativă

În tabelul 1 sunt prezentate simbolurile si ecuatiile de definitie ale mărimilor care

intervin în circuitul din figura 4.
Nr. Simbolul Unitatea de
Denumirea mărimii
Crt. mărimii si ecuatia de definitie măsură
Valoarea efectivă a tensiunii V
1
electromotoare a generatorului
2 Rezistenta internă a generatorului
3 Inductanta internă a generatorului H
Reactanta inductivă internă a
4
generatorului
5 Frecventa tensiunii generatorului 1/s = Hz
6 Capacitatea internă a generatorului F
Reactanta capacitivă internă a
7
generatorului
8 Rezistenta consumatorului (a sarcinii)
9 Inductanta consumatorului H
10 Reactanta inductivă a consumatorului
11 Capacitatea consumatorului F

12 Reactanta capacitivă a consumatorului

Valoarea efectivă a tensiunii la bornele

13 V
generatorului
14 Impedanta totală a circuitului

12
 Valoarea efectivă a curentului prin
circuit, în cazul în care reactanta totală a
15 circuitului nu este nulă, A

Valoarea efectivă a curentului prin

circuit, în cazul în care reactanta totală a
16 circuitului este nulă, A

Într-un circuit serie, reactanta totală din circuit este egală cu diferenta dintre
reactanta inductivă si cea capacitivă. Astfel, pentru generator si pentru sarcină se poate
scrie:

(1)
Dacă în relatiile (1) se va obtine , înseamnă că reactanta netă a generatorului este
capacitivă, iar în cazul , reactanta netă a generatorului este inductivă. Acelasi
rationament se aplică si pentru recatanta netă a consumatorului. Reactanta totală din
circuitul prezentat în figura 1 este , iar rezistenta totală din circuit este .
Cu aceste precizări, circuitul din figura 1 este echivalent cu circuitul din figura 5.

Fig. 5 Schema echivalentă a circuitului din Fig. 4

În general tensiunea generatorului este alternativă. În acest caz, limitarea

curentului prin circuit se face de impedanta totală din circuit, impedantă prezentată la
pozitia 14 în tabelul 1.

La pozitia 15 din tabelul 1 este prezentată expresia valoarii efective a curentului prin
circuit, în conditiile neadaptării dintre generator si sarcină, adică în cazul în care
si . Am folosit acelasi indicele ca si pentru impedanta totală a
circuitului, .

[A] (2)

13
Puterea activă este consumată doar de rezistentele din circuit, reactantele nu consumă
putere, dar contribuie la limitarea curentului. Deci puterea generatorului va fi disipată
doar pe rezistentele din circuit, adică pe rezistenta internă a generatorului si pe
rezistenta sarcinii.

Puterea consumată numai de rezistenta sarcinii, notată cu , în cazul în care

si , (cu conditia ) este dată de relatia:

(3)

3.2 Reactanţele din circuit sunt nule sau conjugate

Este posibil ca circuitul analzat să nu aibă reactante, situatie în care si

. În acest caz în circuit vor rămâne numai cele două rezistente între care se doreste
să se facă adaptarea.

Deasemenea, dacă este îndeplinită conditia:

, sau (4)

se spune că reactanta netă a generatorului este conjugata reactantei nete a

consumatorului. Aceasta înseamnă că dacă reactanta netă a generatorului este inductivă,
atunci reactanta netă a consumatorului este capacitivă, si invers. În acestă situatie cele
două reactante se vor anula reciproc si în circuit vor rămâne din nou numai cele două
rezistente între care se doreste să se facă adaptarea.

Din punct de vedere al analizei circuitului, cele două situatii în care reactantele
din circuit sunt nule sau conjugate sunt echivalente. De aceea în continuare, în aceast
articol, se va păstra doar conditia (sau ).

În acest caz se vor analiza puterile disipate în circuit si randamentul de transfer:

a) puterea disipată pe rezistenta de sarcină;
b) puterea disipată pe rezistenta internă a generatorului;
c) puterea totală disipată în circuit;
d) randamentul de transfer al puterii active de la generator la sarcină.

a) Puterea disipată pe rezistenta de sarcină

14
Pentru ca puterea disipată pe rezistenta sarcinii să fie maximă trebuie ca valoarea
numitorului expresiei (3) să fie minimă. Din punct de vedere al reactantelor, acest lucru
se întâmplă atunci când ( ). Considerând îndeplinită acestă condie,
puterea din relatia (3), disipată pe rezistenta sarcinii va avea o altă expresie, de aceea
va fi notată cu si este dată de relatia:

(5)

unde

(6)

reprezintă valoarea efectivă a curentului prin circuit în cazul în care .

b) Puterea disipată pe rezistenta internă a generatorului

Această putere, notată cu , este dată de relatia:

(7)

c) Puterea totală disipată în circuit

Această putere, notată cu , este dată de relatia:

(8)

d) Randamentul de transfer al puterii al puterii active de la generator la

sarcină
Randamentul transferului puterii active este definit ca raportul dintre puterea disipată pe
rezistenta de sarcină si puterea totală disipată în circuit:

(9)

15
3.3 Condiţiile de adaptere a sarcinii la generator

Se consideră în continuare satisfăcută conditia .

Prelucrând expresia (5) se obtine:

(10)

Primul termen al numitorului expresiei (10) este , care este constant, în sensul că
generatorul este dat si nu-si poate modifica rezistenta internă. Rezultă că numitorul este

minim numai dacă al doilea termen al numitorului, , este minim. Cum produsul

dintre si este constant ( ), suma acestor termeni este minimă

numai atunci când termenii sunt egali, adică atunci când: .

Rezultă că cele două conditii ale transferului maxim de putere activă de la generator
la sarcină sunt:

si (11)

Conditiile găsite pentru adaptare se exprimă în cuvinte astfel:

Pentru ca o sarcină să absoarbă maximum de putere activă de la un

generator trebuie ca rezistenta sarcinii să fie egală cu rezistenta internă a
generatorului, iar reactanta sarcinii să fie egală si opusă cu reactanta internă a
generatorului; dacă reactanta internă a generatorului este inductivă, atunci
reactanta sarcinii trebuie să fie capacitivă si invers, dar ambele să aibă aceeasi
valoare absolută. Se spune că receptorul este adaptat cu generatorul din punct de
vedere al puterii maxime.

Si în acest caz se vor analiza puterile din circuit si randamentul de transfer:

a) puterea maximă ce poate fi transferată sarcinii la conditiile de adaptare;
b) puterea totală disipată în circuit la conditiile de adaptare;
c) randamentul corespunzător transferului maxim de putere.

a) Puterea maximă ce poate fi transferată sarcinii la conditiile de adaptere

Dacă în relatia (5) se pune si conditia se obtine valoarea puterii maxime, ,
ce poate fi transferată de la generator la receptor, la conditiile de adaptare:

16
 (12)

b) Puterea totală disipată în circuit la conditiile de adaptare

Dacă sunt îndeplinite simultan conditiile de adaptare, si , atunci
puterea totală disipată în circuit, notată cu , se obtine din relatia (8) în care se
pune suplimentar conditia . Rezultă:

(13)

Interpretarea expresiei (13) este următoarea: în cazul adaptării, jumătăte din puterea
generatorului se consumă pe propria rezistentă internă si cealaltă jumătate pe
rezistenta de sarcină.

c) Randamentul corespunzător transferului maxim de putere

Randamentul corespunzător transferului maxim de putere este dat de relatia:

(14)

3.4 Reprezentări grafice

În cazul în care este îndeplinită conditia , este util de reprezentat grafic,

în functie de rezistenta de sarcină , următorii parametri:

- puterea totală disipată în circuit , relatia (8);

- puterea disipată pe rezistenta internă a generatorului , relatia (7);
- puterea disipată de rezistenta de sarcină , relatia (5);
- randamentul transferului puterii active de la generator la sarcină, relatia (9).

În fiecare dintre relatile (5), (7) si (8) apare termenul , care nu este cunoscut.
Pentru ca totusi să se poată reprezenta grafic puterile mentionate mai sus, acestea vor fi

17
raportate la puterea maximă ce poate fi transmisă sarcinii, , dată de relatia (11). În
aceste fel se obtin următoarele puteri raportate:

; ; (15)

În relatiile (15) de mai sus, variabila este rezistenta sarcinii . O simplă

reprezentare a puterilor raportate mentionate, în functie de valoarea în ohmi a rezistenei
sarcinii nu ne spune nimic. Va trebui să măsurăm rezistenta sarcinii în multiplii ai
rezistentei interne . De aceea, în abscisa graficelor trasate va fi reprezentată rezistenta
sarcinii până la valoarea de .

Înainte de a reprezenta grafic puterile raportate mentionate, este util să se întocmească

tabelul 2.

Tabelul 2

0 4 4 0 0

3.200 2.560 0.640 0.200

2.666 1.777 0.888 0.333

2.285 1.306 0.979 0.428

2 1 1 0.5
1.333 0.444 0.888 0.666
1 0.250 0.750 0.750
0.800 0.16 0.640 0.800

În tabelul 2 sunt calculate puterile raportate , si în functie

de rezistenta de sarcină , care este exprimată în submultiplii si multiplii ai rezistentei
interne a generatorului. Valorile din tabelul 2 se regăsesc si în graficele din figura 3.
În figura 6 sunt reprezentate graficele puterilor raportate

18
Fig. 6. Curbele puterilor raportate , si în functie de rezistenta de
sarcină .

Din figura 6 se vede că pentru se obtine , adică .

Această relatie exprimă rezultatul deja cunoscut si anume că puterea maximă transferată
sarcinii are loc atunci când si , adică la adaptarea sarcinii la generator.

Tot pentru , din figura 6 se vede că , adică si

. Acest rezultat se exprimă în cuvinte astfel: în cazul în care sunt
îndeplinite conditiile de adaptare, si , jumătate din puterea disponibilă
în circuit se disipă pe rezistenta sarcinii si jumătate pe rezistenta internă a generatorului.

Deasemenea, tot din figura 6 se vede usor că pentru (rezistenta sarcinii este nulă)
puterea va fi disipată doar pe rezistenta internă a generatorului si va fi de 4 ori mai mare
decât puterea maximă ce poate fi transferată sarcinii.

În figura 7 este reprezentat graficul randamentului transferului puterii active de la

generator la sarcină.

19
Fig. 7. Curba randamentului transferului puterii active de la generator la sarcină, trasată
cu conditia ca reactanta totală din circuit să fie nulă, .

Se observă că pentru randamentul de transfer este de numai 50%, ceea ce

înseamnă că 50% din putere se transmite si se disipă pe sarcină si 50% din putere se
disipă pe rezistenta internă a generatorului.

3.5 Concluzii

Din datele tabelului 2 si din graficele prezentate în figura 6 se observă că pe măsură

ce rezistenta de sarcină creste si devine mai mare decât rezistenta internă , puterea
furnizată sarcinii scade usor. Acest lucru se petrece pentru că pe măsură ce curentul
absorbit de la generator scade, tensiunea de iesire creste; rezultă că sistemul posedă
proprietatea de autoreglare atunci când este usor încărcat. Atunci când rezistenta de
sarcina devine de două ori mai mare decât rezistenta internă a generatorului, puterea
livrată sarcinii încă este 89% din puterea maximă ce poate fi transmisă, ceea ce reprezintă
o scădere de numai 0.51 dB.

Avantajul major al unei sarcini mici se vede din curba randamentului prezentată în
figura 7. La conditiile de adaptere ( si ) randamentul este de numai de
numai 50%, dar acesta creste la 67% (2/3) atunci când si atinge 80% (4/5) când
. Aceasta înseamnă că în cazul în care reactantele din circuit sunt conjugate (

20
 ) si când sarcina generatorului este mică, puterea disipată pe rezistenta interna a
generatorului este deasemenea mică (trebuie observat că o rezistentă de sarcină mare
înseamnă sarcină mică si invers).

În domeniul radio generatorul este emitătorul. Dacă emitătorul este proiectat

pentru o sarcină mică, atunci consumul său de la baterie sau de la retea va fi mic, iar
radiatoarele de răcire ale tranzistorilor din etajul final vor fi, deasemenea, de dimensiuni
mici, în comparatie cu un emitător proiectat pentru o sarcină conjugată. În consecintă
cifra care reprezintă “impedanta de iesire” a emitătorului radio (cea mai frecventă fiind
50 ) nu reprezintă nimic alteceva decât rezistenta de sarcină preferată a emitătorului
sau altfel spus rezistenta de sarcină proiectată.

Rezistenta de sarcină preferată a unui amplificator de bandă largă cu tranzistor

este de obicei mai mare decât impedanta de iesire, si încercarea de a-i oferi unui astfel de
amplificator o adaptare conjugată va conduce la o disipare internă excesivă,
supraîncălzind sau chiar distrugând amplificatorul.

Din fericire, majoritatea amplificatoarelor moderne sunt prevăzute cu circuite de

protectie care previn supraîncălzirea. Aceste circuite îi oferă emitătorului o astfel de
caracteristică de sarcină care fac să pară că rezistenta emitătorului ar fi mai mare decât
este în realitate. Caracteristica de sarcină va fi diferi de curba puterii transferată sarcinii
(curba din figura 6), pentru că ea este obtinută cu ajutorul unor elemente neliniare
de circuit (detectoare de nivel, etc.) si în acest fel rezistenta de sarcină, care corespunde
regiunii centrale a ferestrei de operare permise, este cunoscută ca impedantă de iesire
falsă (“pseudo output-impedance” sau “pseudo-source impedance”).

În figura 8 este prezentat cum ar putea arăta curba transferului de putere cu

fereastra de operare centrată pe o rezistentă de sarcină de două ori mai mare decât
rezistenta internă a generatorului (functia de transfer neprotejată este arătată de linia mai
subtire, cea de culoare albastră).

Este de observat că circuitele de protectie functionează si în cazul în care

rezistenta de sarcină este mai mare decât valoarea preferată. Acest lucru nu este neapărat
necesar pentru protejarea amplificatoarelor de putere cu tranzistori în push-pull; dar
aceste circuite ajută ca filtrul de suprimare a armonicelor amplasat după amplificator să
functioneze corect. Impedanta de sarcină este în mod traditional detectată utilizând un
circuit punte care se echilibrează pentru o valoare particulară a rezistentei. Acest circuit
punte este adesea denumit reflectometru sau punte SWR, dar în realitate este o punte de
impedante.

21
 Fig. 8. Caracteristica de sarcină a emitătoarelor moderne, centrată pe o rezistentă de
sarcină de două ori mai mare decât rezistenta internă a generatorului

Dacă circuitele de protectie sunt corect proiectate si reglate, pseudo impedanta de

iesire trebuie să fie aceeasi cu rezistenta de sarcină preferată. În cazul în care se
determină efectul impedantei sursei asupra factorului Q al sistemuli de antenă si a
filtrelor trece bandă se va lua în considerare impedanta reală de iesire si nu se va tine cont
de rezistenta de sarcină preferată. Din nefericire această valoare este aproape imposibil de
obtinut din datele producătorilor de emitătoare, dar poate fi măsurată cu ajutorul a două
rezistente de sarcină artificiale de valori diferite.
O discutie interesantă despre efectul impedantei de sarcină asupra eficientei
amplificatorului de putere si asupra conditiilor care provoacă distrugerea tranzistorilor
este tratată în "How Big is a Bad SWR?" de Bob Pearson, G4FHU, Rad Com (RSGB
Journal), March 1993, p64-65, April 1993, p62-63.
O descriere sumară a acestui articol este făcută, deasemenea, tot de Dr. David
Knight:
"Cel mai mare pericol pentru amplificatoarele cu tranzistori în push-pull se ascunde în
rezistenta de sarcină. Pentru o valoare dată a SWR-ului, efectul unei rezistente de sarcină
cu valoare scăzută este mai periculos decât efectul reactantei. Criteriul de obtinere al
adaptarii utilizând un SWR-metru este destul de slab pentru că, el nu indică dacă
mărimea impedantei de sarcină este prea mare, situatie care nu crează probleme, sau prea
mică, situatie în care pot apare deranjamente. În absenta unor informatii referitoare la
sarcină cel mai bine este să se opereze cu cel mai mic SWR posibil."

22
4. Transmatch

4.1 Transmatch pentru tranceivere cu puteri de 300W

Fig. 9 Schema principiala a unui transmatch

Numele de transmatch vine de la Matching Transformer, “transformer” =

transformator si “to match” = a adapta, deci un transmatch este un transformator de
adaptare a impedantelor. Altă denumire pentru cuplorul de antenă sau transmatch este
“antenna tuner” sau ATU, de la “antenna tuner unit”. În acest articol voi utiliza toate
aceste denumiri, în functie de context.
Rolul unui transmatch automat este acela de a adapta impedanta complexa a unei
sarcini (cablul de alimentare al antenei sau antena) la iesirea de 50 ohmi rezistiva a
etajului final amplificator de putere si de a mentine aceasta adaptare automat cind
frecventa de lucru si/sau impedanta sarcinii se modifica. (Este un cuadripol cu intrarea de
50 ohmi pur rezistiva si iesirea cu impedanta complexa egala cu impedanta de sarcina,
cablul coaxial sau antena) Aceasta functionare va asigura transferul maxim de putere intre
emitator si sarcina,va asigura adaptarea corecta a iesirii amplificatorului de putere si
implicit liniaritatea maxima a etajului final (REF.1) intr-un domeniu larg de variatie a
frecventei de lucru si a impedantei de sarcina. Transmatch-ul automat primeste informatii
despre banda de lucru si despre frecventa de la transceiverul asociat sau prin masurarea
semnalului incident. Operatia propriu zisa de acord a transmatch-ului este declansata de
23
aparitia unui semnal de eroare. Detectoarele de eroare furnizeaza semnalul de eroare
pentru electronica de comanda care actioneaza asupra elementelor de acord in
conformitate cu functia de transfer implementata (cresterea undei directe, scaderea undei
reflectate, micsorarea unghiului de defazaj). Transmatch-ul automat a devenit dintr-un
echipament exotic, aflat in aparatura militara sau comerciala, un accesoriu obisnuit,
inclus deja in majoritatea transceiverelor de clasa inalta si medie.

4.2 Amplasarea Transmatch-ului la intrarea în linia de transmisie

Cea mai utilizată schemă de amplasare a transmatch-ului este cea din Fig.8, unde
transmatchul este amplasat între emitător si intrarea în linia de alimentare a antenei, dar
lângă emitător, adică în laboratorul radioamatorului.
La transceiver-ele moderne cuplorul de antenă (transmatch-ul) si reflectometrul
sunt amplasate în interiorul transceiver-ului.
Bucătile de cablu coaxial dintre emitător si reflectometru (SWR-meter
= Standing Wave Ratio - meter) si dintre reflectometru si transmatch, sunt bucăti scurte,
de maxim 0.5 m.
Linia de alimentare poate fi coaxială, bifilară sau monofilară.
În schema de amplasare din Fig. 1, transmatch-ul (cuplorul de antenă) face
adaptarea între impedanta internă (uneori numită si impedanta de iesire) a
emitătorului si impedanta de intrare în linia de alimentare a antenei.

Adaptarea este indicată de SWR-metru (reflectometru) care, la o adaptare perfectă

între impedanta internă a emitătorului si impedanta de intrare în linia de alimentare, va
arăta că tensiunea (sau curentul) din unda reflectată este zero, sau aproape de zero, adică
raportul de unda stationară este de 1:1 sau aproape de 1:1.
Pe bucătile de cablu coaxial dintre emitător si reflectometru si dintre reflectometru si
transmatch, raportul de undă stationară este scăzut, sau chiar 1:1, adică nu există unde
reflectate.
Pe linia de transmisie (între transmatch si antenă), raportul de undă stationară
poate fi scăzut, în cazul unei bune adaptări între linia de transmisie si antenă, sau poate fi
ridicat în cazul unei neadaptări între aceleasi elemente. De aceea în Fig.9 s-a făcut
mentiunea că pe linia de transmisie poate fi un “SWR ridicat, sau un SWR scăzut”.

24
Fig.10 Amplasarea transmatch-ului în circuitul către antenă, în laboratorul
radioamatorului.

25
 Transmatch-ul, asa cum este amplasat în Fig.10, nu are nici-o influentă asupra
unei eventuale neadaptări dintre linia de transmisie si antenă. În caz de neadaptare între
linia de transmisie si antenă, pe linia de transmisie vor exista unde stationare, chiar dacă
pe portiunea dintre emitător si transmatch acestea au fost eliminate cu ajutorul
transmatch-ului. Existenta undelor stationare pe linia de transmisie vor putea fi puse în
evidenţă cu un alt reflectometru amplasat între transmatch si intrarea în linia de
transmisie.
Ca să nu se folosească două reflectometre, după ce s-a făcut acordul cu
transmatch-ul, nu se mai modifică pozitia “butoanelor”, se îndepărtează reflectometrul
din pozitia sa, se reface linia dintre emitător si transmatch si se reamplasează
reflectometrul între transmatch si intrarea în linia de transmisie, dacă aceasta este
coaxială sau monofilară. Dacă linia este bifilară, atunci reflectometrul se va amplasa la
intrarea în balun (transformator de simetrizare; numele de balun vine de la
cuvintele balanced-unbalanced, adică o trecere de la o conexiune simetrică la o
conexiune asimetrică). Veti constata cu surprindere că pe linia de transmisie către antenă
vor exista unde stationare.

Multi radioamatori spun “am un transmatch si cu ajutorul lui antena mi se

acordeaz? perfect”. Această afirmatie este în majoritatea cazurilor falsă. Am spus în
majoritatea cazurilor, pentru că în cazurile particulare în care impedanta linei de
transmisie si impedanta antenei sunt apropiate, atunci va fi o bună adaptare si nu vor fi
unde stationare pe linia de transmisie.
Faptul că transmatch-ul nu elimină undele stationare de pe linia de transmisie
dintre transmatch si antenă nu înseamnă că transmatch-ul nu este util. Dacă nu s-ar folosi
transmatch-ul atunci nu s-ar putea transfera un maxim de putere către antenă si în plus
curentul de anod, de colector, sau de drenă din amplificatoarele de putere ale
emitătoarelor ar creste peste limitele admise, conducând la deteriorarea acestor elemente
active. Pentru mentinerea curentului de drenă (sau de colector) în limitele permise,
transceiver-ele moderne, care au transmatch-ul si reflectometrul încorporate, limitează
puterea transferată către antenă.

4.3 Amplasarea Transmatch-ului la sfârşitului liniei de transmisie

Dacă nu avem posibilitatea să instalăm antene la care să se poată face adaptarea
dintre linia de transmisie si antenă, atunci o solutie o constituie amplasarea transmatch-
ului între sfârsitul liniei de transmisie si antenă.

Fig.11 Transmatch amplasat la intrarea în antenă

26
 În Fig.11 este prezentată schita amplasării transmatch-ului la sfârsitul liniei de
transmisie. O astfel de amplasare avantajază transceiver-ele care au cuploare de antenă
încorporate, pentru că vor fi de fapt două cuploare, un cuplor de antenă la intrarea în linie
si altul la sfârsitul liniei, o situatie ideală.

5. Reflectometrul (SWR Stationary Wave Ratio)

La orice instalatie de radioemisie exista fenomenul de "unda reflectata". O parte

din puterea pompata de final prin cablu spre antena se intoarce in emitator. Cauzele
fenomenului sunt multiple si putine din ele se pot elimina complet. Orice neadaptare,
imperfectiune de material, nelinearitate sau nesimetrie, plus influenta solului,
temperaturii, etc... duc la aparitia de unde reflectate.
Exista mai multe moduri de exprimare a acestui fenomen: raport de puteri,
coeficient de unde reflectate, factor de reflexie, etc, etc..., unele dintre ele sofisticate ca
expresie matematica si care necesita pentru masurare o aparatura complexa si scumpa.
Teoria publicata dintotdeauna pe acesta temă in literatura profesională sau de amatori e
vasta si nu doresc sa intru cu articolul pe acest "teritoriu" destul de arid.
Radioamatorii obisnuiti (dar nu numai...) raman "credinciosi" raportului de unde
stationare sau SWR-ului (Stationary Wave Ratio), care se poate masura comod cu
aparatura destul de simplu de realizat. SWR-ul, sau daca vreti VSWR (V-ul ne spune ca e
un raport de tensiuni) defineste de fapt fractiunea, din puterea totala data de etajul final,
care se intoarce prin linia de alimentare in emitator.
Două moduri de masurare sunt cel mai des utilizate de amatori: modul absolut si
modul relativ. Pentru modul absolut se foloseste un powermetru directional, calibrat in
valori absolute de putere, si o relatie de calcul binecunoscuta.
Modul relativ e mai putin precis, dar da SWR-ul prin citire directa. Se foloseste calibrarea
la cap de scala pentru masuratoarea puterii directe, iar indicatia instrumentului comutat
pe ramura de masura a puterii reflecate da direct valoarea SWR. . Acest al doilea mod
este de departe cel preferat pentru aparatura de inceput si pentru traficul de fiecare zi.
Cei mai "cu dare de mana" pot achizitiona un "powermetru cu doua ace", de fapt un
powermetru directional cu un instrument special, dublu, scala acestuia fiind de fapt o
nomograma din care se poate citi direct SWR-ul, la intersectia acelor.
O solutie buna pentru laboratorul radioconstructorului este folosirea a doua instrumente si
a cate unui circuit complet separat de masura pentru fiecare ramura, "direct" si "reflectat".
Ajungem de fapt tot la powermetrul directional, dar avem in plus indicatia permanenta a
ambelor puteri. HAM-ii hârsâiti in ale traficului stiu cum, citind doar "reflectata" de pe
un SWR-metru cu un singur instrument, s-au minunat de "cat de grozavnic merge
antena", cand de fapt era vorba de un SWR catastrofal si de protectia ALC a finalului,
care limitase puterea la cativa waţi.

27
 Fig 12 SWR – metru

Procedura de masurare a SWR-ului (intrerupatorul trebuie sa fie in pozitia SWR)

1. Atunci cand reflectometrul este conectat corespunzator si emitatorul este inchis,

rotiti butonul in pozitia “FWD”.
2. Pentru a transmite semnal cu statia radio CB se apasa butonul PTT. SWR
metrul trebuie sa prezinte o deformare.
3. Rotiti potentiometrul pentru o deviatie maxima a acului indicator pana la
marcajul “SET”de pe reflectometru.
4. Acum comutati intrerupatorul FWD/REF pe pozitia REF. Acul SWR metrului
va indica valoarea SWR-ului.
5. Cu cat valoarea SWR-ului este mai mica, cu atat rezultatul este mai bun.
Antenele de calitate prezinta un SWR = 1.0- 1.8. Daca valoarea SWR-ului este egala sau
mai mare de 3, inseamna ca fie a avut loc un scurt circuit, fie cablul/mufa este defect/a.

28
 Bibliografie

1. Circuite de adaptare
http://biblioteca.regielive.ro/laboratoare/electrotehnica/circuite-simple-de-adaptare-2-9119.html

2. Radio Amatori
http://www.radioamator.ro

3. Antene de filtrare pentru radioamatori

http://www.asrr.org/biblioteca3/qrestitutioq/95-antene-filare-pentru-radioamatori

4. Gheorghe Stanciulescu
http://www.asrr.org/biblioteca3/qrestitutioq/109-gheorghe-stanciulescu-cartea-radioamatorului

29
30