Evanghelia după Ioan - notițe devoționale

CAP. 3

 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus,
noaptea, şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci
nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” Drept
răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu
poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Nicodim avea o mare neliniște în suflet cu privire la propria-I mântuire. A venit tocmai noaptea
să vorbească cu Isus pentru că acel dialog dacă ar fi fost la lumina zilei i-ar fi creat probleme cu
ceilalți fruntași. Totuși Nicodim găsise alți câțiva oameni care credeau că Isus este un învățător
venit de la Dumnezeu din pricina semnelor pe care El le făcuse. Din acest pasaj reiese că
Nicodim nu era convins de divinitatea lui Isus, era convins, totuși, că El îi putea da răspunsuri cu
privire la mântuire. Isus știa exact ce se afla în inima lui Nicodim și înainte ca acesta să pună
orice întrebare, Isus deja i-a dăruit parte din răspunsul frământărilor lui.

 Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în
pântecele maicii sale şi să se nască?” 5Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că,
dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu. 6Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. 7Nu
te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.” 8Vântul suflă încotro vrea şi-i auzi
vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut
din Duhul.” 9Nicodim I-a zis: „Cum se poate face aşa ceva?” 10Isus i-a răspuns: „Tu
eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? 11Adevărat, adevărat îţi spun că
Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut; şi voi nu primiţi mărturia Noastră. 12Dacă

v-am vorbit despre lucruri pământeşti, şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi
despre lucrurile cereşti? 13Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a coborât din cer,
adică Fiul omului care este în cer. 14Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot
aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, 15pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să
 aibă viaţa veşnică. 16Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. 17Dumnezeu,

în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită
prin El. 18Oricine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru
că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. (Ioan 3:4-18)

Răspunsul lui Isus era simplu: omul trebuie să se nascâ din nou din apă și Duh, nu poate fi
mântuit prin propriile lui energii. Duhul este exact ca vântul, nu este ceva ce poate fi bifat,
precum erau obiceiurile pe care le impunea tradiția iudaică, Duhul și vântul au o voință proprie
căruia nu I se poate comanda și ale căror servicii nu se pot câștiga. Dacă Nicodim a vorbit la
plural , la fel a făcut și Isus vorbind despre pluralitatea divinității Sale (trinitatea). Apoi i-a
explicat lui Nicodim relația între șarpele de aramă a lui Moise, o idee pe care Nicodim o
cunoștea bine dar nu se gândise niciodată laaceastă imagine în contextual lui Mesia și legătura cu
El, Fiul lui Dumnezeu. Isus i-a dăruit lui Nicodim o idee complet inedită despre misiunea Sa, El
nu a venit pentru a judeca ci pentru a dărui viață veșnică. Această scurtă conversație trebuie să îl
fi lăsat complet pe gânduri pe Nicodim, în câteva clipe omul pe care el îl considerase doar un
învățător venit de la Dumnezeu, îi deschidea o lumină complet diferită asupra Scripturilor și
asupra tuturor siguranțelor pe care le avuse de când se născuse.

 25Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la
curăţare. 26Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de
Iordan şi despre care ai mărturisit tu, iată că botează, şi toţi oamenii se duc la
El.” 27Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din
cer. 28Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: „Nu sunt eu Hristosul, ci sunt trimis
înaintea Lui.” 29Cine are mireasă este mire; dar prietenul mirelui, care stă şi-l ascultă,
se bucură foarte mult când aude glasul mirelui: şi această bucurie, care este a mea, este
deplină. (Ioan 3:26-29)

Ioan a fost un mare exemplu de umilință, bucuria pe care o simțea el putea avea ca sursă doar
relația apropiată cu Dumnezeu, nimeni altcineva nu ar putea să se bucure atunci când se simte
parasit pentru ceva mai bun. Ioan a rămas fidel chemării lui cât a trait.