Sunteți pe pagina 1din 5

Efectele stilistice ale semnelor de punctuaie:

ț
Virgula – ”,”

Virgula separearea unei apoziii/explicaii suplimentare, izolarea unei construcii în
țțț
vocativ, separarea a două idei aflate în raport adversativ (dacă întîlnim conjuncia
ț
dar,iar, însă,ci) sau disjunctive (dacă întîlnim conjuncia ”sau”), elipsa predicatului
ț
(Mama vine, sora, nu), construcie incidentă (vino, zise).
ț

Virgula se folosete în situaii în care este necesar să se accentuieze să se releve o
șț
anumită parte a enunului.
ț

Virgula scoate în prim-plan ceea ce este mai important pentru acest context.- în situaţiile în care
este necesar să se accentueze, să se releve o anumită parte a enunţului (cuvînt,enunţ) pentru a se
atrage atenţie asupra faptului că ceea ce se izolează este de primă importanţă pentrutext;
Formul de utilizat: Exemple:
Virgula provoacă cititorul spre ...
Punctele de suspensie – ”...”

Punctele de suspensie marchează inreruprea irului gîndirii i o pauză afectivă ce
șș
accentuează sentimentele exprimate în text.

Punctele de suspensie evideniază surprinderea, ezitarea, durere, regret, îndoială, o
ț
vorbire încoerentă, disperare, meditaie, nedumerire, renunare, haos în gîndire.
țț

În textul literar, reprezintă un semn grafic, dar i de tonalitate, care marchează
ș
discursul fragmentar, de tip reflexiv/meditativ, semnificând interorizarea trăirilor saua gîndurilor.

Punctele de suspensia marchează întrerupere comunicării. Motivaiile subiectului
ț
vorbitor sunt multiple; consideră că destinatul subînelege ceea ce urmează; un
ț
moment de surpriză sau oc emoional, avînd ca efect instaurarea tăcerii
șț
semnificative; o pauză psihologică, intenionatp, a vorbitorului, după care urmează un
ț
cuvînt neateptat, care poate avea nuană ironică.
șț

Punctele de suspensie interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric). Eleconstituie
fundalul pe care se realizează trăiri i sentimente.
ș
- deschid diverse perspective de interpretare a mesajului: disperare, meditaţie, nedumerire,
îngîndurare,suspendare, renunţare, haos în gîndire;-deschid undă verde derulării unei profunde
dureri materializate în meditaţie;-sugerează posibilitatea interpretării meditative a unei sintagme
(cuvînt, enunţ);-sugerează ideea de proporţie a elementelor mesajului;-implică sentimentul vinei,
determinat de naivitatea şi inocenţa sentimentului;-constituie fundalul pe care se realizează trăiri
şi sentimente;-reprezintă declanşarea unei game de bogate şi variate emoţii, atitudini;-
interiorizează starea de spirit (a autorului, a eului liric)
Formule de utilizat:
Punctele de suspensie reprezintă declanarea unei game de emoii (atitudini) ...
șț
Model:
Rar ninge-n noapte fără vindecare,Cu leru-i ler peste un sfert de veac...Mi-e dor...Punctele de
suspensie marchează întreruperea enunului, a descursului liric. Au valoarea de a sugera
ț
starea profundă a eului liric de retrăire a amintirilor legate de frumuseea tradiiilor, de casă
părintească
țț
i de părini. Ele angajează i cititorul într-o stare de reflexivitate.
șțș
Punctele de suspensie folosite în mod repetat în text sunt pauze afective în fluxul narativ i
sugereaz
ș
refleciile rememorării unor întîmplări din trecut.
ț
Punctele de suspensie îndeamnă la meditaie, sugerînd totodată o puternică încurcătură emoională
a
țț
eului liric.Punctele de suspensie din ultimul ver au rol stilistic i semnifică melancolia eului liric,
îndemnul spre
ș
meditaie.
ț
Punctele de suspensie din strofa a patra sunt folosite tocmai pentru a da o oarecare continuitate
aversului, au rolul de a atrage atenia asupra spuselor sale i reprezintă o pauză de gîndire a
personajului
țș
sugerînd astfel i o stare emoională.
șț
Linia de pauză – ”-”

Linia de pauză este marca unei tensiuni lirice deosebite, cînd este plasată după unenun cu
caracter confesiv, inducînd cititorului contiina gravităii mărturisirii:
ț ș
ț ț

”Carbonizat, amorul fumega –

Parfum de pene arse...”

Linia de pauză are rolul de a atrage atenia cititorului asupra trăirilor afective ale eului
ț
liric i conferă o frumoasă notă de expresivitate.
ș

Linia de pauză este cea mai adecvată pentru a reda o pauză, care deschide perspectivaunei
dezvăluiri, unei precizări, unei elucidări i a unei insistări.
ș

”Cade

Tot ce-i frumos i unic –
ș

Cade sufletul.”

Linia de pauză are valoare de semns de egalitate, de echibalenp totală între două
ț
realităi
ț

Toamna – strugure de chihlimbar

Linia de pauz marchează totodată o schimbare a intonaiei i pune în evidenă o
țșț
atitudine afectivă a eului liric.

Linia de pauză:

-se foloseşte cu aceeaşi funcţie ca şi virgula, doar că ea vine, deseori, ca o concluzie,cu valoare
de precizare, în susţinerea aserţiunii anunţate pînă la ea;

-deschide perspectiva unei dezvăluiri, unei elucidări şi a unei insistări;

-are valoare de semn de egalitate, de echivalenţă totală între două realităţi, făcîndu-seo
identificare între elementele mesajului
Două puncte – ”:”

Două puncte au rolul de a atrage atenia asupra a ceea ce urmează.
ț

Două puncte introducere o contestare de mare valoare, de o mare revelaie
ț

Două puncte marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care pregătete
ș
i anună o vorbi directă, o enumerare, o exclamaie sau o concluzie.
șțț

Semnul două punctă este un segment de pornire, demarare a unei constatări derivatedin ceea ce a
trăit i a conchis autorul.
ș

marchează o pauză, uneori mai mică decît punctul, pauză care pregăteşte şi anunţă ovorbire
directă, o enumerare, o explicaţie sau o concluzie;

-are valoare stilistică atunci cînd poate fi înlocuit, eventual cu alte semne de punctuaţie, care
au aceeaşi funcţie ca şi el, dar se recurge anume la el;

-are rolul de a anunţa ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un elementspecific, de altă
factură decît alte elemente ale realităţii;

-introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelaţie;

-este un segment de pornire, de demarare a unei constatări derivate din ceea ce a trăitşi, în
consecinţă a conchis autorul
Semnul exclamării – ”!”

Semnul exclamării marchează grafic o atitudine a vorbitorului, o stare sufletească.Aceasta poate
fi: suferina, bucuria, deznădejdea, admiraia, regretul, dezaprobarea,
țț
ciuda etc. Contextul are un rol foarte important în identificarea corectă a acestei stări.

Semnul exclamării marchează conturul internaional al unui enun exclamativ, dar i
țțș
participarea afectivă a autorului, accentuînd sentimentele exprimate; poate marca i
ș
adesarea directă i evocarea unei personalităi istorice din trecut
șț

Prezena propoziiilor exclamative într-un text narativ(cînd nu aparin personajulor)
țțț
indică implicarea afectivă a naratorului, iar într-unul liric reprezintă o marcă a euluiliric. În
amîndouă situaiile, propoziiile exclamative, imprimă textului o notă
țț
puternică de subiectivitate.-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă revolta, durerea de care poate fi
cuprins un suflet răvăşit;-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă admiraţia ce nu poate fi redată prin
cuvinte;-prin ele poetul (eul liric) îşi exprimă imnele de laudă care sunt înglobate în interjecţii;-
exteriorizează starea de spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscută cititorului
Formule de utilizat:

Semnul de exclamare vine să nuaneze...
ț

Semnul de exclamare evideniază...
ț

Semnul de exclamare scoate în evidenă...
ț

Semnul de exclamare exteriorizează starea de spirit a eului liric...
Semnul interogării – ”?”

Semnul interogării exprimă o implicare afectivă puternică: indoială, nedumerire,uimirea, emoia,
surpriza, furia, dilema, incertitudine, căutare febrilă, suferina,
țț
nehotărîrea, indignarea etc.

Semnul interogării marchează conturul intonaional al unui enu interogativ,
țț
evideniază starea de incertitudine sau starea meditativă a eului liric(în funcie de
țț
situaie):
ț
-încearcă de a te plasa pe o poziţie, de a soluţiona o problemă, de a găsi un răspuns (de fapt fiind
oîntrebare care nu aşteaptă răspuns);-constată un adevăr
Semnul întrebării
[?]
Poate sugera şi el o gamă variată de sentimente şi stări sufleteşti : suferinţa, uimirea,
nehotărârea,indignarea
,, Să cheltuiesc pentru el?...”
Valoare expresivă deosebită o au propoziţiile interogative în monologul
interior.Propoziţiileinterogative care reprezintă de fapt false întrebări se numesc
interogative retorice.
Vorbitorulcomunică ceva, vrând sa sublinieze mesajul, să-i impresioneze şi să-i implice
pe ascultători (cititori).
Formule de utilizat
Semnul de interogării provoacă un interes...
Model:
Florile surînd în taină;Oare ce-ar surîde ele?Semnul de interogării relevă starea de revelaie, de
surprindere, pe care o trăiete eul liric în raport cu
țș
personificarea Florile surînd. Semnul mai exprimă i o încercare a eului liric de a găsi un răspuns,
de a
ș
exprima o nedumerire.
Punctul i virgula – ”;”
ș
Punctul i virgula marcează ezitarea atuorului de a trece la alt segment de comunicare, el face o
legătură
ș
între cele enunate anterior i cele ce urmează să fie spuse în comunicare.
țș
se utilizează cînd este necesară o pauză mai mare decît virgula şi mai mică decît punctul;-
marchează ezitarea autorului de a trce la alt segment de comunicare;-face o legătură între cele
enunţate anterior şi cele ce urmează să fie spuse în continuare
Punctul şi virgula
[;]
– marchează ocoborâre a tonului şi o pauză mai mare.Conferă frazei o anumită armonie,
ritmicitate.
Model:
Florile surîd în taină;Punctul i virgula marcează finalu unei descrieri a cadrului de natură, realizat
printr-o stare calmă, feeric
ș
i trecerea la un alt segment de comunicare.