Sunteți pe pagina 1din 3

Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Nuvela a apărut în 1881, în epoca marilor clasici, în volumul de debut al lui Slavici „Novele din
popor”, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.

Este o nuvelă realistă și psihologică. Trăsăturile realiste sunt : reflectarea critică, obiectivă și
veridică a societății contemporane a autorului (lumea satului ardelenesc, de la sfârșitul secolului al XIX-
lea); tema, importanța acordată banului; veridicitatea și verosimilitatea; perspectiva narativă obiectivă;
personaje tipice (cârciumarul) în situații tipice; tehnica detaliului, descrieri minuțioase (locația morii);
repere spațio-temporale precise (pe drumul spre Ineu) etc. Tot de realism ține și interesul pentru analiza
psihologică realizată prin utlizarea modalităților de caracterizare a personajului și investigarea
psihologică (autocaracterizarea, monologul interior, stilul indirect liber, notare mimicii și a gesturilor),
importanța conflictului interior. Tema susține caracterul realist și pe cel psihologic al nuvelei : efectele
nefaste și dezumanizante ale dorinței de îmbogățire în contextul societății ardelenești, de la sfârșitul
secolului al XIX-lea.

Titlul este mai degrabă ironic, moara aducând ghinion și nu noroc personajelor.

Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este obiectiv, omniscient și omniprezent, cu


narațiune la persoana a III-a și viziunea „dindărăt” (naratorul știe totul). Pe lângă perspectiva obiectivă a
naratorului omniscient, este utilizată și tehnica punctului de vedere în intervențiile simetrice ale
bătrânei din incipit și din final.

Structura narativă este complicată, iar nuvela alcătuită din 17 capitole are un subiect
concentrat. Conflictul este complex, de natură socială (confruntarea a două lumi cu mentalități diferite),
psihologică (prin conflictul interior) și morală (lupta dintre bine și rău). Din perspectivă socială, este
prezentată încercarea lui Ghiță de a-și schimba statutul social, însă pentru asta se confruntă cu
antagonistul, Lică Sămădăul; acesta este conflictul exterior. Din perspectiva psihologică, nuvela prezintă
conflictul interior trăit de Ghiță, care are două dorințe puternice, dar contradictorii : să câștige ușor bani,
chiar și prin mijloace necinstite, alături de Lică, și dorința de a redevni un om cinstit.

Acțiunea se desfășoară în Ardeal, la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe parcursul unui an, între
două repere temporale cu valoare religioasă : de la Sfântul Gheorghe, până la Paște.

În expozițiune este prezentat un cizmar sărac, cinstit, harnic și muncitor, dintr-un sat din Ardeal,
care, sătul de sărăcie și pentru a oferi familiei o viață mai bună, decide să se mute cu soția lui, Ana,
copilul și soacra la cârciuma de la moara părăsită, începând cu Sfântul Gheorghe, pentru a câștiga bani
ca și cârciumar. La început, lui Ghiță îi merg bine afacerile la moară; câștigă bani și familia trăiește în
armonie.

Subiectul nuvelei îl constituie etapele și efectele confruntării dintre protagonist ━ Ghiță și


antagonist ━ Lică.
Apariția lui Lică Sămădăul, șeful porcarilor din zonă, la moara cu noroc, care tulbură echilibrul
familiei, reprezontă intriga. Lică, un om temut și respectat în zonă îi impune încă de la început lui Ghiță
regulile și îi cere să-l informeze doar pe el în legătură cu tot ce se întâmplă în zonă. Ana intuiește că Lică
este un om rău și primejdios și își avertizează soțul; temându-se de Lică, Ghiță își ia măsuri de apărare :
își cumpără două pistoale, doi câini și angajează încă o slugă, pe Marți. Deși își dă seama de pericol,
Ghiță nu se poate sustrage influenței malefice exercitate de Lică asupra lui.

În sufletul lui Ghiță se declanșează conflictul interior între dorința de a rămâne cinstit și
tentația îmbogățirii, alături de Lică. Desfășurarea acțiunii se concentrează pe procesul înstrăinării lui
Ghiță de familie, analizat magistral de Slavici. Ghiță devine posomorât, violent, brutal cu Ana și copiii, îi
ascunde soției faptele și gândurile lui, ajunge chiar să regrete că are familie și că nu-și poate asuma în
totalitate riscul îmbogățirii alături de Lică. El consideră că acțiunile îi sunt dictate de ceva mai puternic
decât voința lui și nu este vinovat pentru ele.

În schimbul informațiilor primite, Lică îl recompensează cu porci furați și bani proveniți din
jafuri și crime. Deși le descoperă proveniența, dornic să facă avere, îi primește în continuare.

Devine complicele lui Lică la diverse nelegiuri, cum ar fi : jefuirea unui arendaș și uciderea unei
femei și a copilului ei. Chemat ca martor la procesul împotriva lui Lică și al tovarășilor săi, Ghiță ascunde
informațiile incriminatorii pe care le deține, și este eliberat pe „chezășie”.

În sufletul lui Ghiță se dă o luptă între dorința de a se îmbogăți, primind bani murdari de la
Lică, și dorința de a redeveni cinstit. Ghiță decide să-l dea pe Lică pe mâna jandarmului Pintea, oferindu-i
dovezi ale vinovăției Sămădăului, însă doar după ce își va opri jumătate din banii furați de acesta. El nu
este cinstit până la capăt; nici cu Pintea, nici cu Lică.

Ghiță o lasă pe Ana sigură la moară, în preajma Paștelui, ca momeală pentru Lică, în timp ce el
pleacă pentru a-l aduce pe Pintea la cârciumă ca să-l prindă pe Sămădău cu banii furați. Dezgustată de
lașitatea soțului care se înstrăinase de ea și de familie, o împinsese în brațele lui Lică și devenise
subordonat în totalitate Sămădăului. Admirând demnitatea celui din urmă, Ana i se dăruiește lui Lică și
își petrece noaptea cu el la moară.

Punctul culminant coincide cu momentul în care Ghiță ajunge pe ultima treaptă a degradării
morale. Întors la moară și văzându-l pe Lică plecând de acolo, Ghiță conștientizează că onoarea lui a fost
pătată și își ucide soția infidelă, înjunghiind-o. Este împușcat de Răuț din ordinul lui Lică.

Deznodământul este tragic. Lică poruncește incendierea morii, care este misuită de flăcări. Din
orgoliu pentru a nu fi prins viu de Pintea, care îl urmărea, Lică se sinucide, izbindu-se cu capul de un
copac. Finalul nuvelei este moralizator, personajele care au încălcat normele morale sunt pedepsite cu
moartea, iar moara, locul afacerilor necurate este purificată prin foc. Personajele care supraviețuiesc
pentru că nu au nici un păcat sunt bătrâna și copiii. Finalul este simetric cu incipitul, prin vorbele
bătrânei, care pune moartea fiicei și a ginerelui pe seama destinului : „așa le-a fost data”.
În nuvelă, accentul cade pe complexitatea personajelor. Ghiță este cel mai complex personaj
din nuvelistica lui Slavici, destinul său ilustrând consecințele negative ale dorinței de îmbogățire. El este
personajul principal, realist, „rotund”, care evoluează de la tipicitate, subdeterminare socială
(cârciumarul dornic de avere), la individualizare, subdeterminare psihologică și morală. Nuvela prezintă
dezumanizarea lui Ghiță sub influența lui Lică și frământările lui sufletești. Goana după bani și încălcarea
normelor morale sunt pedepsite de autor, sfârșitul lui Ghiță fiind tragic. „Moara cu noroc” este o nuvelă
realistă și psihologică prin : reflectarea vieții sociale și de familie în satul ardelenesc, de la sfârșitul
secolului al XIX-lea, importanța acordată banului, personaje tipice în situații tipice, obiectivitatea
perspectivei narative, veridicitatea, descrierile detaliate, analiza psihologică etc.