Sunteți pe pagina 1din 2

SOCIETATILE INEGALE SI CE PUTEM FACE IN PRIVINTA LOR

Inegalitatea socială apare atunci când resursele într-o anumită societate sunt

distribuite inegal, de obicei prin norme de alocare, care generează modele specifice

în funcție de categorii de persoane definite social. Este preferința de diferențiere a

accesului bunurilor sociale în societate, adusă de putere, religie, rudenie, prestigiu,

rasă, etnie, sex, vârstă, orientare sexuală și clasă. Drepturile sociale includ piața

forței de muncă, sursa veniturilor, asistența medicală și libertatea de exprimare,

educația, reprezentarea politică și participarea.[1] Inegalitatea socială legată

de inegalitatea economică, descrisă de obicei pe baza distribuției inegale a

venitului sau a bogăției, este un tip de inegalitate socială frecvent studiat. Deși

disciplinele economiei și sociologiei folosesc, în general, abordări teoretice diferite

pentru a examina și explica inegalitatea economică, ambele domenii sunt implicate

activ în cercetarea acestei inegalități. Cu toate acestea, resursele sociale și naturale,

altele decât resursele pur economice, sunt, de asemenea, distribuite inegal în

majoritatea societăților și pot contribui la statutul social. Normele de alocare pot, de

asemenea, să afecteze distribuirea drepturilor și privilegiilor, puterea socială,

accesul la bunurile publice, cum ar fi educația sau sistemul judiciar, locuințele

adecvate, transportul, creditarea și serviciile financiare, cum ar fi

serviciile bancare și alte bunuri și servicii sociale. Inegalitatea sociala este

generata,in principal , de politica salariala si fiscala adoptata de un anumit guvern

{intr-o anumita etapa istorica } si care asigura anumite avantaje materiale unor

grupuri de indivizi { lucratori,pensionari etc.}in detrimentul altora. Inegalitatea

sociala genereaza nemultumire,fiind una din cauzele principale ale exodului de forta
de munca ,in special "exodul creierelor". Pentru atenuarea inegalitatilor sociale se

impune un sistem echitabil de salarizare,bazat pe criterii obiective ,

masurabile,functie de aportul social adus si eficienta economica a fiecarei

activitati.Inegalitatea sociala poate fi masurata prin egalitatea de sanse oferita

fiecarui individ in afirmarea dorintelor si nazuintelor sale de implinire materiala

,sociala si morala. Multe societăți din întreaga lume pretind a fi meritocrații - adică

societățile lor distribuie exclusiv resurse bazate pe merit. Termenul „meritocrația” a

fost inventat de Michael Young în 1958 eseul său distopic „The Rise of the

Meritocracy” pentru a demonstra disfuncțiile sociale pe care le-a anticipat apărute

în societățile în care elitele cred că acestea sunt de succes în ial întregime pe bază de

merit, astfel încât adoptarea acestui termen în engleză, fără conotații negative, este

ironic;[2] Young a fost îngrijorat de faptul că sistemul tripartit de educație

practicat în Regatul Unit în momentul în care a scris eseul considerat merit a fi

„efortul inteligenței plus, posesorii ... identificat la o vârstă fragedă și selectat pentru

o educație intensivă adecvată „și că” obsesia cu cuantificarea, testarea și calificările”

pe care o susține ar crea o educație de elită de clasă mijlocie în detrimentul educației

clasei muncitoare, conducând în mod inevitabil la nedreptate și - în cele din urmă -

la revoluție.[3] O reprezentare modernă a genului de „meritocrație” de care Young

se teme poate fi văzut în serialul 3%.