Drept Procesual Civil – Curs 2

Normele de procedura civila

Din punct de vedere al obiectului de reglementare:

 Norme de organizare judecatoreasca stabilesc statutul judecatorilor, precum si
aspectele legate de organizarea administrativa a unei instante de judecata (reglementeaza
sistemul judiciar, ex.: normele care stabilesc compunerea completelor de judecata,
abtinerea si recuzarea). Nu sunt toate in CPC, ci si in legi de organizare judiciara sau
statutul judecatorului si procurorului. Sunt norme de ordine publica  exceptie este
recuzarea care sunt si de ordine publica (3) si privata (13) (Leg 304/2004 privind
organizarea judecatoreasca si Legea 303/2004 dar chiar si in NCPC->incompatibilitatile
judecatorilor-mai exact art. 41 si urmatoarele)
 Norme de competenta (stabilesc atributiile instantelor in functie de rangul acestora sau
de intinderea teritoriala a competentei lor intre ele sau fata de alte organe ale statului cu
sau fara activitate jurisdictionala = competenta CCR). Competenta teritoriala si materiala.
Ele atrag nulitati de ordine publica (materiala si generala = absolute) sau private
(competenta teritoriala)
 Norme de procedura propriu-zisa –toate celelalte(citarea partilor, modul de incovare a
exceptiilor, modul de examinare a probelor, cum se dpune juramantul etc.). Nu putem sa
le delimitam clar care sunt de ordine publica sau privata asa ca trebuie sa analizam ceea
ce protejeaza acestea.
o De procedura contencioasa - cele mai multe;
o De procedura necontencioasa - petentul nu cere ceva de la cineva si solicita
instantei un aviz sau sa verifice daca situatia lui este conforma legii(ex:
inregistrarea partidelor politice, a asociatiilor si fundatiilor);
o De executare silita.

Din punct de vedere al campului de aplicare: norme generale si norme speciale

1. Specialia generalibus derogant (regula se aplica si atunci cand norma generala este
ulterioara normei speciale);
2. In masura in care tace norma speciala se completeaza cu norma generala;
3. Norma generala ulterioara nu inlatura norma speciala anterioara, decat daca se
prevede in mod expres aceasta.
In LPA(76/2012):
Art. 7
in art. 83 lit k) e o exceptie. Legiutorul doreste sa faca inaplicabila regula de la pct. 3 si
ar fi insemnat ca de exemplu termenul de apel e 30 de zile. Intr-o alta lege ar fi ramas ca
apelul se face in 15 zile. Daca nu am fi avut acest text, inseamna ca termenul de 15 zile s-
ar fi aplicat in detrimentul codului.
Ex:
Legea executorilor judecatoresti 188/2000-art. 39 alin 3 executorii judec nu pot
conditiona punerea in execut a hot judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
NCPC(din 2013)- art. 647 – credit este obligat sa avanseze cheltuielile necesare potrv
actelor de execut necesare in acest scop + alin.(2)

1
 Codul de procedura civila este o lege generala, legea executarii este o lege speciala.
NCPC vb despre despre cheltuielile in general iar legea despre anumtie cheltuieli. NCPC
nu a derogat de la Legea 188/2000.

Dupa natura interesului ocrotit: norme imperative (de ordine publica) si dispozitive (de ordine
private)
1. Normele de organizare judecatoreasca sunt imperative.
Exceptie: cazurile de incompatibilitate prev. de art. 42 CPC (doar cele 13)(cazurile de
incomp snt de 2 feluri: de ordine publica, atunci cand chiar judecatorul trb sa se abtina,
dar sunt si norme de ord privata-atunci cand jud se afla intr-un caz de incomp dar se
lasa la aprecierea partilor daca le invoca sau nu. Cazurile sunt identice si pt recuzare si
pt abtinere. RECUZAREA-ORDINE PRIVATA, ABTINEREA-ORDINE PUBLICA.???

2. Normele de competenta generala(traseaza atributiile intre instante per ansamblu si alte

organe si intre instante de grad diferit), materiala si teritoriala exclusiva (ex.: competenta
in materia actiunii reale imobiliare) sunt de ordine publica.

3. Normele de competenta teritoriala alternativa si de drept comun (competenta in care isi

are domiciliul sau sediul paratul => paratul e singurul care poate sa invoce nerespectarea
acestei reguli relative de catre reclamant) sunt de ordine privata

4. Normele de procedura propriu-zisa: natura lor se determina de la caz la caz (ex: citarea
partilor e de ordine privata!!!; termenele pt exercitarea cailor de atac sunt de ORDINE
PUBLICA = statul are interesul ca o situatie judiciara deschisa sa nu ramana incerta;
motivele dreptului sunt de ordine publica; administrarea probelor este de ORDINE
PUBLICA SI PRIVATA = art. 315 pct. 1-3 sunt de ordine privata, iar pct. 4-5 sunt de
ordine publica; plata taxelor judiciare de timbre este de ordine publica; nu poti modifica o
cerere de chemare in judecata dupa primul termen e de ordine privata) (daca valoarea
regl este una de interes general sau particular) Daca s-a pronuntat o hot def intr-o
cauza, acea cauza nu mai poate fi reluata daca exista identitate de obiect, procedura,
parti, etc. – autoritatea de lucru judecat- ORDINE PUBLICA! De ce? Ea functioneaza in
avantajul paratului. Dar este interesul statului de a nu avea hotarari contradictorii.
Necitarea la proces –ORDINE PRIVATA. Daca partea care nu a fost citata la proces, ea
poate alege daca invoca sau nu nulitatea actelor procesuale.

Normele de ordine publica sunt sanctionate de nulitati absolute (invocate de parti, de instanta din
oficiu sau de procuror cand participa la judecata si pot fi invocate in tot cursul procesului), iar
cele de ordine privata sunt sanctionate cu nulitati relative (numai de catre partea care era
protejata prin norma incalcata si de principiu numai la primul termen de la data la care s-a produs
incalcarea normei respective). Exista si exceptii!!!

2
Aplicarea in timp a normelor de procedura

NCPC consacra principiul supravieturii legii vechi situatiilor in curs si aplicarea imediata a
legii noi situatiilor create dupa intrarea ei in vigoare. Art. 24 CPC (toate normele!!)(procesul
este un act unitar si nu trebuie segmentat de legi diferite)
VCPC consacra acest principiu doar pentru normele de competenta.
Se urmareste asigurarea securitatii juridice, asigurarea previzibilitatii si predictibilitatii legii
procesuale civile. O persoana are in vedere nu numai ce se intampla a doua zi ci si durata
procesului pe viitor.

Normele de competenta
 Art. 25 alin. (2) –

Norme de procedura
 Art. 24
 Art. 25 alin. (1)

Norme privind mijloacele de proba (norme de procedura propriu-zisa)

 Art. 26 – a existat o discutie in istorie cu privire la legea care se aplica pentru
administrarea si admisibilitatea probelor.
Exemplu: proba prin depozitiile martorilor (art. 309 CPC) => regula privind admisibilitatea.
Puterea doveditoare e atunci cand o fapta poate fi dovedita prin doua mijloace, dar una are mai
multa forta doveditoare. Refuzul martorului de a se prezenta (art. 313 CPC) => norma de
administrare a probelor. Depunerea juramantului (art. 319 CPC), ordinea martorilor => norma de
administrare.

Conditiile de adminisibilitate si puterea doveditoare a probelor preconstituite- art. 26 alin 1

sunt intim legate de dreptul susbtantial (doar NCPC le reglementeaza). Cand 2 persoane au
incheiat un act si stiau ca acel act va putea fi dovedit numai prin inscris, nu ar fi in interesul lor
ca printr-o lege ulterioara sa poate fi dovedit prin martori => e la granita dreptului substantial cu
cel procesual. De asta alin. (1) vorbeste despre probe preconstituite, au fost create cu scopul de a
dovedi ceva (inscrisurile sunt de regula probe preconstituite). Proba cu martori e de principiu
proba nepreconstituita => ca exceptie avem art. 309 cand actul e mai mic de 250 de lei. Nu se
poate ca printr-o lege ulterioara care schimba dovada unor astfel acte numai cu inscrisuri, partile
care au luat martori la incheierea actului pentru dovedire sa nu mai poata dispuna de aceatsa
proba. Asta este ratiunea textului de la alin. (1).
Probe nepreconstituite sunt expertize, cercetarea la fata locului, interogatoriul, mijloacele
materiale de proba. Lor li se aplica legea de la data inceperii procesului, ca regula generala, art.
24-25!!!
Exemplu: art. 412 NCC vizeaza o problema de admisibilitate (prezumtia legala, de la data
faptei), iar la alin. (2) avem o tot problema de admisibilitate (imi admite sau nu proba contra
prezumtiei, se refera la probe nepreconstituite => regimul de la data inceperii procesului), dar si
de putere doveditoate (ne spune ce fel de probe se accepta = mijloace stiintifice. Judecatorul va fi
obligat sa o accepte pe cea mai puternica, cu o forta probanta mai mare).
Alin. (2) e exceptia de la predictibilitate!!

3
Aceste articole referitoare la aplicarea legii in timp nu se aplica conflictelor intre noul cod
si legile anterioare, ci doar conflictelor dupa noul cod. Conflictul intre noul cod si legile
vechi se rezolva de LPA, art. 3! Doar art. 26 se aplica si acestora.

Administrarea probelor: EXPERTIZA art. 330 si urmatoarele

Art. 331 alin(3). Daca vine o lege si spune 10 zile. Chiar daca procesul a inceput sub legea
care spune 5 zile, vor fi 10 zile.
Art. 319 alin(2) depunerea juramantului. Daca vine un guvern antireligios si elimina acest
text. daca el se elimina, a 2-a zi dupa abrogare nu se mai pune mana pe Biblie.

Norme aplicabile hotararilor

Art. 27 – textul e un pic redundant )))

Actiunea civila

Sediul materiei: art. 29-40 CPC

Definitia:
 Actiunea e un ansambul de mijloace procesuale (cererea de chemare in judecata,
moficarea acesteia, solicitarea probelor, dreptul de a recuza instanta, dreptul de a fi citat,
punerea de concluzii, dreptul de a ataca hotararea etc.) prevazute de lege pt protectia
dreptului subiectiv sau a unei situatii juridice(ex: posesia) precum si pt asigurarea apararii
partilor in proces. Acest ansamblu functioneaza pt ceva.
 Actiunea nu este doar a reclamantului, ci si a paratului (care exercita o actiune in aparare)

Observatii:
 Actiunea nu se confunda cu dreptul subiectiv;(dr subiectiv are 3 componente: o
componenta ar fi ca titularul dreptului se poate comporta intr-un anumit fel fata de
drept.a doua componante- titularul poate cere celorlalti sa aiba o atitudine conforma
fata de dreptul meu. Ceilalti-difera. A treia componenta – daca sb pasiv nu se
conformeaza dreptului meu, eu pot sa recurg la forta coercitiva a statului si sa obtin
executarea lui silita. Aceasta 3-a componenta este de fapt dreptul la actiune. Primele 2
sunt de drept substantial). Dreptul la actiune apare ca o modalitate de exercitare a
dreptului subiectiv
 Actiunea nu se confunda cu cererea de chemare in judecata, deoarece aceasta din urma
reprezinta numai una din formele de manifestare a actiunii.
 Actiunea este preexistenta procesului (exista in interiorul dreptului subiectiv, intr-o forma
latenta, insa daca cineva iti incalca dreptul subiectiv se declanseaza).

Dreptul subiectiv cuprinde:

 Dreptul de a avea o anumita conduita;
 Dreptul de a cere o anumita conduita a subiectului pasiv;

4
  Dreptul subiectului activ de a recurge la actiune (cand debitorul nu vrea sa imi plateasca
creanta, declansez actiunea civila).

Observatii:
 Dreptul la actiune este parte integranta a dreptului subiectiv civil. Acesta cuprinde:
dreptul de a sesiza instanta, dreptul de a solicita probe, dreptul de a recuza judecatorii,
dreptul de a formula cai de atac, dreptul de a solicita executarea hotararii, etc.
 Distinctia dintre dreptul material la actiune si dreptul procesual la actiune, desi
imbratisata implicit de art. 2500 NCC, nu este in masura sa explice sursa juridica a
dreptului la actiune => in realitate partea tot are anumite drepturi (dreptul de a argumenta
contra stabilirii implinirii prescriptiei)
 Dreptul la actiune nu poate fi explicat nici prin art. 21 din Constitutie – “accesul liber la
justitie”, care e terminologia sec. XIX. Dr de actiune este atasat dreptului subiectiv.

Elementele actiunii civile:

1. Parti
- Persoanele implicate in raportul juridic dedus judecatii (adica cele din dreptul substantial)
- Reprezentantii (legali sau conventionali) ai partilor nu sunt parti in procesul civil. (ex: intr-o
actiune de stabilire a paternitatii, parti sunt: copilul reprezentat de mama si pretinsul tata)
- Exceptional pot fi parti si organe sau persoane carora legea le recunoaste o asemenea calitate
(ex.: procurorul) => art. 92 CPC, in nume propriu, dar in virtutea prevederii din Constitutie
care se refera protectia persoanelor

2. Obiect = protectia unui drept (poate presupune o actiune sau abstentiune)

- Protectia unei situatii juridice/unui interes legitim(ex: posesia)
- Se particularizeaza in raport cu mijlocul procedural folosit(?)

3. Cauza
- Scopul spre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara
- Cauza actiunii (causa petendi) nu se confunda cu cauza cererii de chemare in judecata, adica
temeiul dreptului (causa debendi) => exemplu: actiunea in rezolutiune (desfiintarea actului
si restituirea prestatiilor, avand ca temei nerespectarea obligatiilor contractuale) si actiunea
in anulare (care are acelasi scop, dar are un temei diferit). (actiune in revendicare, cauza
actiunii este reprezentata de inlaturarea disfunctionalitatii intre dreptul lui de a stapani si
stapanirea altuia; cauza debendi poate fi un contract, o mostenire, o uzucapiune, temeiul
dreptului lui)
E important pentru autoritatea de lucru judecat (pentru CAUZA cererii (cauza debendi) de
chemare in judecata)!!!
- Trebuie sa fie reala, licita si morala.
Exemplu: A incheie cu B o promisiune de vanzare, adica B s-a obligat sa ii vanda un imobil,
plateste un avans, stabilind ca la un anumit termen (peste un an) se va incheia si actul de
vanzare in fata notarului. Dupa un an, B nu isi indeplineste obligatia, iar A declanseaza
actiunea printr-o cerere de chemmare in judecata ce are ca obiect pronutarea unei hotarari

5
 care sa tina loc unui contract. Paralel B incheie o promisiune de vanzare cu C promitandu-i
sa-i vanda bunul, numai ca C e prieten. Nu isi respecta obligatia nici fata de C, dar prin
convenienta cu el introduce o cerere de chemare in judecata. Sunt doua procese paralele. In
primul incearca sa intarzie, iar in al doilea colaboreaza si instanta pronunta hotararea ce tine
loc de contract intre B si C. Cand A avanseaza cu procesul si ajunge in faza dezbaterilor, B
vine cu o ultima proba, cu hotararea judecatoreasca din procesul cu C. Acea actiune facuta
de C de convenienta cu B este o cauza falsa. Nu are drept scop apararea unui drept, ci
crearea unei probe imbatabile in cauza cu A.

!! Foarte putine instante au admis principiul unei cauze false => pe calea actiunii oblice, sau
direct prin principiul cauzei false.

Conditiile de exercitiu ale actiunii civile – art. 32

1) Formularea unei pretentii – nu se pune in discutie existenta sau inexistenta dreptului, ci

numai afirmarea acestuia. Conditiile se verifica la inceputul procesului, iar daca nu sunt
intrunite nu se mai analizeaza cauza pe fond!!!!

Dreptul trebuie sa fie:

- Recunoscut sau ocrotit de lege
- Exercitat in limitele sale externe si interne => cererea se respinge ca nefondata
- Exercitat cu buna-credinta
- Actual => cererea se respinge ca prematura

Exceptia prematuritatii este o exceptie de ordine privata – termen suspensiv reglementat in

folosul debitorului. Daca paratul nu o invoca, procesul se continua. Daca pana la discutarea
exceptiei prematuritatii, dreptul devine actual, exceptia nu se va admite, chiar daca cererea s-a
depus cand dreptul nu era actual.

Exceptii de la cerinta actualitatii – actiuni preventive: art. 34 CPC

 Cererea pt predarea unui bun la implinirea termenului contractual poate fi facuta chiar
inainte de implinirea acestui termen. Alin. (1): Am un contract de inchiriere care expira la
1 aprilie 2016. Fie astept sa ajung la termen si am 2 posibilitati: fie accepta chiriasul, fie
trebuie sa ma judec. O alta varianta: il dau in judecata in octombrie 2015 si obtin o
hotarare pana aprilie pe care o pot pune in executare direct atunci. Trebuie sa am o
prevedere expresa in lege care sa permita acest lucru!!!
Un alt exemplu e art. 790 alin. (5) CPC.
 Formularea inainte de termen a cererii privind executarea la termen a obligatiei de
intretinere sau a altei pestatii periodice. Alin. (2): Ar fi absurd sa se ceara introducerea
unei actiune pentru fiecare luna in parte
 Pot fi incuviintate inainte de implinirea termenului si alte cereri pentru executarea la
termen a unor obligatii, ori de cate ori se va constata ca acestea pot preintampina o
paguba insemnata pe care reclamantul ar incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.
Alin. (3): Intra orice alte ipoteze care sunt asemenatoare cu celelalte 2 alineate,
respectand conditiile din acest alineat.

6
 2) Interesul – art. 33 CPC

Reprezinta folosul practic al demersului judiciar. Vizeaza punerea im minscare a actiunii, dar
si celelalte forme care alcatuiesc actiunea (exceptii, cai de atac, probe etc.).(vizeaza toate formele
actiunii, nu doar punerea in miscare).
Ex: reclamantul castiga procesul, dar nu ii place ceva din motivare, dar nu e gresita motivare.
Fac apel sa motiveze mai bine. Aici nu are interes sa faca apel, ca el pana la urma a castigat.
Scopul procesului este executarea silita pana la urma.
De asemenea, nu exista un interes de a actiona atunci cand faci o actiune pt a face placere cuiva
sau cand actionezi raportandu-te doar la un aspect pur general: de ex dai in judecata o
televiziune ca a denigrat opera napoleoniana. Daca esti un nepot al lui Napoleon, ai putea.

Exemplu: la instanta nu e citata o parte si incepe judecata. Se pronunta o solutie. Impotriva

hotararii formuleaza apel partea care a pierdut procesul, dar care era prezent. Cere desfiintarea
pentru ca nu a fost citata cealalta parte. Nu avem interes personal asa ca se respinge ca lipsita de
interes. Un alt exemplu e cand un creditor contesta tabloul de creante constituit de judecator
spunand ca e nemultumit intrucat e pe pozitia a 4-a, iar nu pe a 3-a, desi sumele nu ajung nici
pentru primul. Totusi aceasta cerere este lipsita de interes.
Un alt caz: o parte e lipsita de capacitate de exercitiu. Potrivit legii poate figura in proces numai
prin reprezentare, altfel actele sunt anulate. Partea vine personal la proces si da declaratii.
Tutorele poate ataca hotararea pentru nulitate. Cel care are interes sa invoce incapacitatea acestei
parti e instanta sau procurorul sau partea adversa! Dar daca vad ca e pusa sub interdictie, vad ca
vorbeste si nu are reprezentat si eu tac si castiga cel pus sub interdictie atunci nu mai pot face
apel => nu mai am interes.
Interesul este material si moral.(dupa cum sunt actiunile patrimoniale sau nepatrimoniale)

Conditii:
 Determinat
 Legitim sa nu fie pur economic, sau de complezenta
 Personal => exceptii: actiunea oblica, actiunea colectiva sau actiunile formulate de
organe caror legea le recunoaste legitimare procesuala distincta de titularul dreptului.
 Nascut si actual => observatie: interesul poate fi nascut si actual chiar daca dreptul
afirmat nu este inca actual: art. 34 CPC, sechestrul asigurator (art. 952, 953 alin 3 CPC),
asigurarea probelor (359 CPC), regresul anticipat al fideiusorului (2312NCC)

Daca nu se justifica interesul – actiunea va fi respinsa ca lipsita de interes fara sa se mai

analizeze pe fond. Stinge procesul prin invocarea ei.

3) Calitatea procesuala
Art 36 reprezinta identitatea dintre partile procesului si subiectele raportului juridic litigios;
Obs: in mod exceptional se recunoaste calitatea procesuala a unor persoane, org, institutii sau
autoritati care nu au drepturi proprii in raportul juridic dedus judecati. Este nevoie de o prevedere
expresa a legii.