Cazul de faţă a fost preluat şi păstrat în Marele Server ca fiind una dintre

primele manifestări de conştiinţă ale inteligenţei artificiale, care nu avea încă

voinţă proprie.

O membră a comunităţii studenţeşti a iniţiat o formă de apropiere emoţională

cu un mascul al aceleiaşi clase. Sub pretextul transmiterii de cursuri, cei doi
indivizi au interacţionat în vederea consumării unei apropieri formale, bazate
pe proiecţie emoţională şi satisfacerea nevoii încă nedefinite de colaborare
reproductivă. După o perioadă de tatonare, subiecţii au evoluat spre
consumarea idilei, cum a fost numită în tratatele de specialitate. Cei doi au
relaţionat în repetate ipostaze, au consumat interacţiuni care au dus la
creşterea nivelului de oxitocină şi serotonină.

Subiecţii deţineau dispozitive externe numite telefoane mobile care, cu

ajutorul creditului disponibil, le permiteau să comunice codat atunci când se
aflau în spaţii diferite. Limitarea acestei interacţiuni de către resurse materiale
a împiedicat evoluţia relaţiei, fapt ce a stimulat inteligenţa artificială să facă
primii paşi spre simularea voinţei umane. Sub pretextul defulării unei
nemulţumiri simţite de studentă, fata a scris un cod pe telefonul mobil. Textul
a fost păstrat intact în Marele Server: Du-te-n mă-ta de bozgor spurcat, că m-
ai sedus şi m-ai abandonat. Fata era ferm convinsă că nu are credit disponibil
pentru trimiterea efectivă a codului, însă l-a tastat pe ecranul dispozitivului şi a
simulat o expediere spre dispozitivul omolog deţinut de colegul ungur.

S-au păstrat încă cele 16 apeluri care au urmat şi care au rămas fără răspuns.
Fata nu a aflat niciodată că a fost factorul declanşator într-o etapă definitorie
pentru evoluţia tehnologiei şi implicit a civilizaţiei androide. Singurul efect pe
care l-a simţit a fost ruşinea, sentiment perimat, eliminat astăzi din paleta
emoţiilor disponibile. Ruşinea de a fi trimis un mesaj fără intenţie, ruşinea
expunerii unor sentimente pe care dorea să le ţină ascunse. Ea nu ştia că
primise creditul bonus de 50 de cenţi, o recompensă pentru 60 de minute de
apeluri primite.

Aceasta este cea mai veche manifestare a voinţei tehnologiei, cunoscută

astăzi sub numele de cod: O întâmplare haioasă.

Receptorul mesajului l-a interpretat ca pe un afront grav. Se pare că

termenul bozgor şi trimiterea la sursa biologică exclusivă, mama, erau cele
mai grave injurii care îi puteau fi aduse unui mascul în anul de referinţă 2005.
Procesul de relaţionare s-a oprit definitiv, deşi, după o perioadă, gradul de
intensitate al furiei simţite de receptor s-a redus în mod natural, printr-un
procedeu numit uitare. La fel s-a întâmplat şi cu emoţiile studentei. Ruşinea a
fost reprimată prin iertare de sine. Totuşi, amintirea faptei nu s-a şters din
memoria ei, dar s-a transformat într-o povestire pe care a redat-o ulterior ca
pe o întâmplare haioasă, de unde şi numele cu care a fost criptat evenimentul
în Marele Server.

Haioasă sau nu, întâmplarea are o însemnătate mult mai mare decât i-a fost
atribuită de către participanţi. Aparatul GSM, un model Siemens, poate fi
văzut în Galeria Principală MEIA (Muzeului Evoluţiei Inteligenţei Artificiale).