Sunteți pe pagina 1din 4

Eseu Dacia litera – reprezentare prin o creatie

1. evidentierea a doua trasaturi care fac posibila incadrarea operei studate intr-o perioada / curent
literar/ cultural sau intr-o orientarea tematica ( ideologia pasoptista) -

2. ilustrarea a doua secvente care sa sustina tema

3. prezentarea a doua trasaturi ale ideologiei pasoptiste promovate in studiul “Introductie” ,


semnificative pentru opera prezentata ( originalitatea creatiilor / pretuirea frumusetilor naturale)

1 . Argumentare ideologie pasoptista

Perioada paṣoptistă (1830-1860) este una dintre etapele fundamentale ale literaturii române, aceasta
caracterizându-se printr-o mare efervescenţă culturală ṣi prin promovarea specificului naţional.
Paṣoptismul se manifestă în preajma Revoluţiei de la 1848, fiind strâns legat de ideea emancipării ṣi de
afirmarea conṣtiinţei naţionale.

Vasile Alecsandri este cel mai de seama reprezentant al perioadei pasoptiste a literaturii romane , fiind
supranumit de Mihai Eminescu , in poezia “Epigonii” , “rege al poeziei” , iar Titut Maiorescu il percepe
drept “Capul poeziei noastre literare..” , considerand ca pastelurile poetului sunt “insufletite de o simtire
asa de curata si de puternica a naturii” si “sunt scrise intr-o limba asa de frumoasa”.

Poezia “Malul Siretului” a fost publicata in revista “Convorbiri literare” , in mai 1869 ,facand parte din
volumul intitulat sugestiv “Pasteluri” , fiind de altfel un poem reprezentativ pentru oglindirea princiilor
specificice perioadei culturale “pasoptism”.

O prima trasatura ce motiveaza circumscrierea creatiei in ideologia culturala pasoptism este


reprezentata coexistenta mai multor curente literare , poetul imbinand genuin clasicismul cu
romantismul intr-un ansamblu preponderent autohton. Prima strofa , se axeaza in maniera clasicista pe
obiectivitatea descriptiva a unui peisaj natural , ce se impune printr-o frumusete decorativa , fara a
imprima stari emotive, pe fondul discursului obiectiv , indetificat prin marcile verbale de persoana a 3 a
:”ridica , -ncovoaie , misca”. In acest sens, se contureaza o imaginea plastica a malul raului Siret , insertia
apreciativa a privitorului,fiind exclusa ca reflect al literaturii clasicice bazata pe dominanta obiectivitatii
si accentuarea ratiunii chiar si in detrimentul pasiunii. De altfel, strofa a doua potenteaza valenta
romantica a poeziei, gratie lirismului subiectiv , a carui existenta se datoreaza marcilor lexico-
gramaticale specifice , verbe si pronume la persoana 1 , precum :”eu , ma duc , ma asez, privesc”. In
aceasta maniera , se faciliteaza individualizarea cadrului natural sub aspectul imaginativ al subiectivitatii
privitorului , ce este profund impresionat de apa raului , vitalizand-o prin personificatiile :”se perde ,
adoarme , sapand” , acestea relevand principiul romantismului de cultivarea a sentimentelor si
creativitatii.

O alta particularite a ideologiei pasoptiste identificata in pastelul “Malul Siretului” , este reprezentata
de promovarea unei literaturii originale prin nuantarea frumusetilor naturale ale tarii , ca expresie a
sentimentului de mandrie nationala. Bardul de la Mircesti se centreaza in aceasta opere lirica pe
valorificarea panoramei mirifice a elementelor constituitive malului raului Siret , ce l-au fermecat ,
intrigandu-l sa umanizeze spatiul frust , considerat un loc vital al regenerarii eterne . Astfel , eul poetic ,
aflat in postura de contemplator sesizeaza vivacitatea naturii , transfigurand-o prin intermediul
imaginarului poetic , precum : personificarea “salciei pletoase” , care “lin pe balta se coboara” sau a
curgerii apei “ea se perde “ , “adoarme la bubloace” , “sapand malul nisipos”. De asemena , fascinatia
poetului fata de peisajul admirat reiese si din dinamizarea vietuitoarelor prin imaginile motorii : o
mreana “salta-n aer dupa-o viespe sprintioara” ,respectiv asocierea metaforica a “salbaticelor rate” care
poposesc pe luciul apei si care o intuneca o clipa , cu “un nour trecator”.

2. Tema ilustrata prin 2 secvente

Tema creatiei in versuri “Malul Siretului” zugravita de Vasile Alecsandri, este constituita de
evidentierea artistica a unui peisaj natural , pe care poetul a avut prilejiul de a-l admira adesea in
decursul promendelor efecutate in proximitatea mosiei de la Mircesti , anume malul raului Siret.

O prima secventa lirica elocventa in ilustrarea temei operei se regaseste in prima strofa , ce profileaza
obiectul contemplatiei in decursul unei diminetii de vara , suprinzand momentul inganarii dintre noapte
si zi :” aburii usori” ai intunericului sunt comparati cu “fantasme” , evanescente ce “se ridica.. plutind
deasupra luncii” , disipandu-se ulterior “printre ramuri” . Atmosfera creata debordeaza de mister ,
potentat de imaginea “raului luciu” personificat , care “se-ncovoaie sub copaci” , fiind comparat cu o
creatura mitologica “un balaur” cu “solzii de aur”, sugerand metaforic unduirea domoala a valurilor
raului, ce sunt impresurate de razele soarelui . Imaginea vizuala este deosebita , autorul reusind sa
ilustreze magistral felul in care elementele naturii :”lunca , ramuri , raul , copaci “ , sunt puse in evidenta
de o lumina aparte :”in faptul zilei”. Peisajul este inefabil , vestind parca victoria luminii , a eclatanteii ,
redata prin epitetul cromatic “luciu”, respectiv “de aur” , in lupta cu intunericul.

O alta secventa lirica edificatoare pentru tema creatiei se regaseste in catrenul doi , ce marcheaza
prezenţa eului liric, sugerat prin pronume şi verbe de persoana I, cum ar fi: „Eu mă duc”, „mă aşez”,
„privesc”. Aşezat pe „malu-i verde” poetul este un privitor, un admirator al priveliştii matinal feerice,
fiind încântat de curgerea continuă a râului personificat: „apa curge şi la cotiri ea se perde”, „cum se
schimbă-n vălurele”, „cum adoarme la bulboace”. Paralelismul sintactic al versurilor accentuează
descrierea curgerii râului, imagine completată şi de epitetele descriptive „prundişul lunecos” şi „malul
năsipos”. Imaginile artistice devin treptat dinamice, redând parcă emoţiile crescânde ale poetului.
Personificarea Şiretului sugerează armonia dintre peisaj şi poet.

3. doua trasaturi ale ideologiei pasoptiste promovate in articolul program “Introductie”

Perioada pasoptista are la bază activitatea revistei „Dacia literară”, al cărei prim număr este publicat în
1940 de Mihail Kogălniceanu, îndrumătorul generaţiei paṣoptiste. Fidel recomandărilor paṣoptiṣtilor,
Alecsandri pune creaţia în slujba idealurilor naţionale ale românilor, dorind cu ardoare Unirea
Principatelor cat si crearea unei literaturi naţionale, aceeaṣi pentru toţi românii, indiferent de graniţe.

Viziunea despre lume a lui Alecsandri este modelată de principiile paṣoptiste, ea fiind extrem de vizibilă
la nivelul operei. Mentorul paṣoptiṣtilor, Kogălniceanu, publică în „Dacia literară” articolul-program
„Introducţie” ale carui directii principale se intrevad si in poezia “Malul Siretului” .

Literatura pasoptista se remarca prin coexistenta curentelor literare ( iluminism , preromantism ,


romantism , clasicism , realism incipient) ce sunt asimilate simultan, nu numai in opera aceluiasi scriitor ,
ci chiar in aceeasi creatie. Aceasta particularitate a literaturii din acea perioada deriva de la faptul ca ,
scriitorii romani au trebuit sa “arda etapele” care se desfasurasera succesiv in literaturile Occidentale in
decursul a mai bine de un secol si jumatate.
Din nevoia acuta de originalitate , articolul sugereaza bogate surse de insipartie autohtone : trecutul ,
folclorul si natura :” Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destu de mari ,
obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice pentru ca sa putem gasi si la noi sujeturi de
scris”.

In concluzie , rolul revistei “Dacia literara” a fost fundamental in momentul aparitiei sale, intrucat a
oferit o cale simbolica de unificare a limbii si a literaturii noastre , iar marele poet Vasile Alecsandri prin
lucrarea sa “Malul Siretului” , precum si celelalte pasteluri ce fac parte din acelasi ciclu de poezii , a
reprezentat gratios principiile promovate de acest curent cultural.

*ARGUMENTAREA PASTEL ( OPTIONAL )*

Pastelul este o specie a genului liric în care se descrie un colţ din natură, eul liric contemplând un peisaj
faţă de care îṣi exprimă anumite gânduri ṣi sentimente. Termenul de „pastel” provine din domeniul
picturii ṣi a fost preluat de către poetul paṣoptist Vasile Alecsandri pentru a pune bazele unei noi specii
literare care creionează tablouri prin intermediul cuvintelor. Volumul reprezentativ este intitulat
sugestiv „Pasteluri”, acesta oglindind imagini diverse din natură, surprinse în toate anotimpurile. Un
exemplu relevant în acest sens este pastelul „Malul Siretului” ce a fost publicat in revista “Convorbiri
literare” in mai 1869, poezia întrunind trăsăturile specifice ale acestei specii literare.

O prima trasatura ce justifica incadrarea creatiei lirice “Malul Siretului” in specia literara pastel este
reprezentata de utilizarea descrierii ca mod de expunere predominant , poetul “zugravind” un peisaj
matinal feeric , spatiul conturat artistic fiind precizat inca de la inceput prin intermediul titlului . Acesta
profileaza obiectul contemplatiei , malul raului Siret , ce este admirat in decursul unei diminetii de vara.
Dimensiunea temporala este reliefata inca din prima secventa lirica ce surprinde natura in ansamblul ei,
evidentiand momentul inganarii dintre noapte si zi :” aburii usori” ai intunericului sunt comparati cu
“fantasme” , evanescente ce “se ridica.. plutind deasupra luncii” , disipandu-se ulterior “printre ramuri” .
Atmosfera creata este dominata de mister , potentat cu imaginea “raului luciu” personificat , care “se-
ncovoaie sub copaci” , fiind comparat o creatura mitologica “un balaur” cu “solzii de aur”. Imaginea
vizuala este deosebita , autorul reusind sa ilustreze magistral felul in care elementele naturii :”lunca ,
ramuri , raul , copaci “ , sunt puse in evidenta de o lumina aparte :”in faptul zilei”. Peisajul este inefabil ,
vestind parca victoria luminii , a eclatanteii , redata prin epitetul cromatic “luciu”, respectiv “de aur” , in
lupta cu intunericul.

O alta particularitate a pastelului identificata in poezia conturata de Vasile Alecsandri este


reprezentata de prezenta eului liric , identificat in a doua secventa lirica , gratie marcilor lexico-
gramaticale specifice , verbe si pronume la persoana 1 , precum :”eu , ma duc , ma asez , privesc” .
Poetul aflat in postura unei contemplator , este fascinat de inegalabila frumusete naturala , admirand
apa raului :”o salcie pletoasa” , “ o mreana” , “salbaticile rate” , elemente ce-I incanta sufletul
,stimunadu-i totodata imaginatia. In descrierea apei Siretului , subiectivismul privitorului este potentat
de imaginarul poetic ce imprima profunde starii emotive , astfel se remarca deopotriva personifcarea
curgerii apei, :”ea se perde” . “adoarme la bulboace” , “sapand malul nisipos , cat si a “salciei pletoase” ,
care “lin pe balta se coboara”. De altfel , se observa intruziunea in cadrul vegetal a vietuitoarelor , fiind
redata cu ajutorul imaginilor motorii : o mreana care vrea sa prinda o “viespe sprintioara “ sau
“salbaticele rate” , care poposesc pe luciul apei si care o intuneca pentru o clipa , fiind comparate de
poet cu “un nour trecator” .

---- --- ---

Perioada paṣoptistă (1830-1860) este una dintre etapele fundamentale ale literaturii române, aceasta
caracterizându-se printr-o mare efervescenţă culturală ṣi prin promovarea specificului naţional.
Paṣoptismul se manifestă în preajma Revoluţiei de la 1848, fiind strâns legat de ideea emancipării ṣi de
afirmarea conṣtiinţei naţionale. Printre scriitorii care fac parte din generaţia paṣoptistă se numără ṣi
Vasile Alecsandri, opera acestuia oglindind principiile specifice acestei perioade culturale. Relevant în
acest sens este poemul „Malul Siretului”, acesta făcând parte din volumul intitulat sugestiv „Pasteluri”.
Încă de la început trebuie menţionat faptul că, deṣi e publicat mai târziu, în perioada junimistă, pastelul
„Malul Siretului”, alături de celelalte poeme din volum, ilustrează trăsăturile paṣoptismului ṣi respectă
recomandările lui Mihail Kogălniceanu. .

În acest sens, Kogălniceanu ridică natura la un rang superior, ea devenind una dintre temele esenţiale
ale scriitorilor paṣoptiṣti, alături de istorie ṣi folclor.