Sunteți pe pagina 1din 2

CUM SA NE EDUCAM COPIII ,,SANATOS”

Educatia primita in copilarie se reflecta din plin la maturitate, cand copilul iesit de sub
"fusta" parintilor este nevoit sa se descurce, ca adult, intr-o societate greu de inteles si cu
oportunitati destul de limitate si foarte competitive. Din acest motiv, specialistii recomanda
parintilor sa educe copilul mic astfel incat sa devina o persoana capabila sa gaseasca parghiile
necesare pentru a-si croi drumul usor catre un viitor stralucit.
Copilul invata cele mai bune lectii de viata si principii de educatie din experienta si
prin puterea exemplului. O metoda de a creste un copil capabil si descurcaret, cu un viitor
promitator in fata, este sa ii oferi posibilitatea de a explora cat mai multe activitati. Il ajuta sa
extraga mai usor invataturile necesare pentru viitor.
Evenimentele si situatiile variate la care este partas in copilarie il ajuta sa devina o
persoana responsabila si independenta. Sunt doua calitati obligatorii de care are nevoie
copilul pentru a-si cladi un viitor promitator.
Secretul unei educații rodnice este ca părintele să conștientizeze și să satisfacă nevoile
copilului, iar principala nevoie a copiilor este să fie iubiți. De aceea, părinții trebuie să învețe
să își exteriorizeze dragostea, prin cuvinte și gesturi de afecțiune. Pentru ca cei mici să devină
mai târziu ființe responsabile și să se simtă realizate, părinții trebuie să țină cont de patru
dimensiuni ale procesului educativ: să le satisfacă nevoile emoționale; să îi pregătească
pentru viață, formându-le deprinderile esențiale; să le asigure protecția fizică și emoțională;
să îi ajute să își conștientizeze și să își controleze mânia. Un copil căruia nu i se arată iubirea
și prețuirea, mai târziu va fi anxios, depresiv și va avea un sentiment de inferioritate. Nu va
putea, în societatea concurențială actuală, să țină ritmul cu ceilalți. Va fi labil emoțional și nu
își va putea folosi toate resursele ființei la întregul potențial. Părinții trebuie să îi asigure
permanent micuțului „rezervorul emoțional”, care îl va ajuta să se dezvolte plenar.
“Cei sapte ani de acasa”, cresterea si ingrijirea copilului presupun, dincolo de iubire,
multe momente in care parintele stimuleaza si coordoneaza achizitia de informatie si
cunostiinte de catre copil. O parte din cele necesare unei vieti sociale sunt preluate de catre
copil din mediul sau familial, fara ca parintele sa faca ceva in mod special. Astfel, copilul va
invata roluri sau modele comportamentale prin mimetism. Ce ne facem insa cu acesti copii
exploratori? Care au nevoie de experiente personale pentru a atinge un maxim de potential?
Care ne “incearca” si care eludeaza in permanenta limitele, pentru a avea propriile experiente,
si astfel, pentru a-si ajusta comportamentele in functie de regulile celor din jur?
Inca din primele momente de viata, copilul incepe sa fie receptiv la reactiile celor
din jurul sau, modificandu-si compotamentul in functie de raspunsul primit (va plange mai
des deoarece va primi imbratisari, de ex).Va incerca sa ne seduca cu inocenta sa, cu acele
priviri, grimase care ii dau un farmerc incontestabil. Cu toate acestea, treptat, vom considera
necesar sa “educam” copilul. Sa ii introducem reguli, sa fim mai putin permisivi cu acesta.
Vom incepe sa avem asteptari de la el si ni se va parea foarte greu sa ii restrictionam actiunile.
Este un moment dificil pentru parinti si o vesnica intrebare: ,,Ce pot face astfel incat sa il fac
sa fie ascultator?’’.
Cea mai importanta idee este aceea ca parintii (atat mama, cat si tata) trebuie sa aiba
un comportament constant. Hotaririle sa fie luate impreuna in ceea ce priveste fiecare
moment al vietii.
Studii recente susţin că pedepsirea copiilor nu face decât să înrăutăţească un
comportament negativ, pentru că pedepsele dezvoltă furie şi o atitudine defensivă. Copiii
învaţă, totuşi, să mintă ca să nu fie prinşi, să evite pedeapsa. De asemenea, pedepsele nu fac
decât să-i îndepărteze pe copii de părinţi şi să scadă influenţa pe care adultul o are asupra
copilului. Este mai uşor şi la îndemână să pedepseşti decât să găseşti timpul şi răbdarea
necesare pentru a trata corect educaţia copilului
Trebuie sa permitem copilului sa se "loveasca de greutati" si sa-l ajutam sa se "ridice"
atunci cand este cazut la pamant! Daca reusim sa facem acest lucru, putem spune ca micutul
va fi capabil sa treaca prin toate experientele neplacute ale vietii cu fruntea sus si sa-si
croiasca singur viitorul bun pe care orice parinte si-l doreste pentru copilul lui.
Greselile sunt firesti, iar copilul trebuie sa stie acest lucru. Cu toate acestea, nu
inseamna ca ele trebuie promovate sau incurajate in comportamentul lui. Trebuie sa-I
explicam copilului, ori de cate ori avem ocazia, ca este normal sa greseasca, dar ca astfel de
actiuni au consecinte neplacute, pe care trebuie sa le infrunte responsabil.
Incurajeaza-l sa vada intotdeauna greselile ca oportunitati din care poate invata lectii
importante de viata. Adesea, greselile atrag cu sine si esecurile, in fata carora copiii au
tendinta de a claca. La maturitate copilul va trece printr-o multime de situatii neplacute si va
infrunta foarte multe esecuri, pe care este bine sa le exploateze si sa le depaseasca cu fruntea
sus. Pentru asta, trebuie sa invete din greseli si esecuri inca de mic.
Fundamentul educatiei unui copil descurcaret consta in deprinderea, inca din primii ani
ai copilariei, a unor abilitati precum responsabilitatea, independenta, perseverenta, ambitia si
motivatia.