Sunteți pe pagina 1din 14

 Tratament socului anafilactic

 Stoparea contactului cu alergenul posibil incriminat


 Tratament:
 Oxigenoterapie, abord venos, PEV lichide
 Adrenalina : im/sc/iv; 0,3-0,5ml solutie 1/1000
 Bronhodilatator inhalator si/sau injectabil (ventolin, miofilin)

 Preventie:
Antihistaminic oral cu efect rapid: Levocetirizina, desloratadina 10-20 mg sau injectabil:
difenhidramina
 corticosteroid injectabil 1-2mg/Kg corp

 adrenalina auto injectabila (Anapen Adult si Junior)

Prevenţia secundară
Depisteaza precoce boala. Se poate realiza prin screening. Pentru ca un test screening să fie
aplicabil, el trebuie să raspundă următoarelor cerinţe:
- să fie suficient de sensibil şi de specific (să depisteze indivizii expuşi şi să-i
diferenţieze de cei sănătoşi);
- să fie simplu de efectuat şi inofensiv pentru cel testat;
- să fie ieftin şi să aducă beneficii cât mai mari.
Aceste masuri implica:
- metode clinice ca de exemplu: depistarea luxatiei congenitakle de sold, prevenirea anemiei
feriprive si rahitismului, etc.;
- screening neonatal pentru depistarea fenilcetonuriei si hipotiroidismului;
- examene clinice periodice pentru depistarea: a intarzierii cresterii si dezvoltarii a maladiilor
congenitale de cord, diabet zaharat;
- examene paraclinice pentru depistarea TBC, leus, HIV, etc.;
- testul Papanicolau pentru evidentierea leziunilor displazice ce preced cancerul de col uterin;
- testul hemocult pentru depistarea cancerului de col;
- mamografia pentru depistarea cancerului de san.
5. Prevenţia terţiară
Se referă la prevenirea complicaţiilor sau deficienţelor asociate evoluţiei naturale a unei boli. Reprezintă o
parte foarte importantă a activităţii MF, pe care o desfăşoară în colaborare cu specialistul din spital.
Prevenţia terţiară se realizează prin:
- tratamentul corect al bolii, în funcţie de stadiul clinic
- controlul periodic pentru depistarea timpurie a complicaţiilor si ajustarea tratamentului
- susţinerea psihologică, familială şi socială a bolnavului
- monitorizare dubla: cu specialistul
6. Profilaxia rahitismului
1. PRENATAL in ultimul trimestru de sarcină:
– Expunere raţională a gravidei la aer şi soare,
– Alimentaţie echilibrată cu aport de calciu (1200 mg Ca zilnic)
– Aport suplimentar de vitamină D :
• 500 UI / zi per os,
• 1000 ui / zi în anotimpul rece şi în situaţii speciale (zone poluate,
disgravidie)
2. POSTNATAL :
– Profilaxia se face eficient prin expunerea la soare a sugarului cu înlesnirea
mişcărilor active încă din primele zile de viaţă.
– Alimentaţie exclusivă la sân în primele 6 luni;
– În caz de alimentaţie artificială se vor alege preparate de lapte umanizate, laptele
de vacă fiind evitat până la vârsta de 1 an (pt ca are raport Ca/P=1:2, invers decat
cel matern)
– Suplimentarea alimentaţiei cu vitamină D este OBLIGATORIE din prima
săptămână de viaţă (cel mai târziu din ziua a 14-a), inclusiv la prematurii gavaţi.
a) administrarea zilnică de doze orale, fracţionate (egale cu
necesarul zilnic). Ex: Vigantol pic 500 – 1000 u.i. 1-2 pic / zi
7. Profilaxia anemiei feriprive
Se incepe de la gravida:
- Spatierea corecta a sarcinilor: se recomanda ca perioadele de sarcina sa nu fie intr-un
interval mai mic de 2 ani
- Evitarea prematuritatii
- Alimentatia corecta
- Daca gravida are anemie, va primi Fe in doza corespunzatoare
La copil:
- Se recomanda pensarea tardiva a cordonului ombilical
- Promovarea alimentatiei naturale, laptele matern contine lactotransferina ce det absorbtia
Fe 3+ (feric-absorbabil).Copiii alimentati artificial vor primi formule de lapte
imbunatatite cu Fe
- Diversificare corecta
- Profilaxie medicamentoasa: din luna a 6a-12a va primi Fe 10 mg/kgc/zi. Prematurul va
primi intre L2-L6 doza dubla (20 mg), iar dupa L6 doza normala.

CARDIO
1. Managementul pacientului hipertensiv!!!
2. Managementul pacientului cu cardipatie ischemica
3. Managementul pacientului cu dislipidemie

 Anamneza : Valori ale TA


Stil de viata-consum de sare,grasimi,alcool,fumat,activitate fizica,obezitate la tineri,stress
consum de antiinflamatoare,corticosteroizi,anticonceptionale orale
Antecedente familiale
Antecedente personale:AVC,ICC,BCI,diabet zaharat,boala renala,guta,dislipidemie
Tratamente antihipertensive anterioare si rezultate
Simptomatologie:vertij,tulburari de vedere,palpitatii,dispnee,durere toracica,cefalee,etc

 Examen obiectiv
-masurarea corecta a TA
-determinarea IMC,circumferintei abdominale
-examen cord,artere periferice,pulmonar,etc
 Examene paraclinice
Glucoza plasmatica ( a jeun )
Colesterol total,HDL,LDL,trigliceride
Acid uric seric
Potasiu seric
Creatinina
Hemoleucograma
Sumar de urina
EKG-HVS-Sokolov-Lyon >3,5 mV,sau RavL >1,1 mV
• Echocardiografia
• Ultrasonografia carotidiana si femurala
• Glucoza plasmatica postprandiala
• PRC
• Microalbuminurie
• Clearace la creatinina
• Fund de ochi
 Stratificarea riscului cardiovascular (risc de evenimente cardiovasculare la 10 ani)
-factori de risc cardiovascular
-diabet zaharat
-leziuni subclinice de organ
-boala cardiovasculara sau renala
constituita
-Tratamentul complex al HTA

 Tratament igieno-dietetic (miscare 30 de min pe zi, alimentatie redusa in sare, consum redus
de alcool...)
 -Monitorizarea pacientului hipertensiv (la 3 luni-risc aditional inalt si foarte inalt,la 6 luni-
risc aditional mic si mediu)

4. STRATIFICAREA RISCULUI C-V LA PACIENTUL HIPERTENSIV –RISCUL CA PAC


CU HTA SA PREZINTE IN URMAT. 10 ANI UN IMA IN FUNCTIE DE VALOARE TA
Tas =130- HTA gr I HTA gr II HTA gr III
139
Tad = 85-89
No other RF Low risk Moderate High risk
risk
1-2 RF Low risk Moderate Moderate to High risk
risk high risk
≥ 3 RF Low to Moderate to High risk High risk
moderate high risk
risk
OD,CKD Moderate to High risk High risk High risk to very high risk
stage3 or high risk
diabetes
Symptomatic Very high Very high Very high Very high risk
CVD.CKD risk risk risk
stage ≥4 or
diabetes
whith OD
5. Enumerati principalele modificari subclinice ale pacientului hipertensiv

a) Afectare cardiovasculară
 EKG –LHV- Sokolow-Lyon>3,5mV, RaVL>1,1mV
 test de efort (ischemia cardiaca)
 echo – LHV (LVM index B>115g/mp; F>95g/mp)
 ingrosarea peretelui arterial (IMT > 0,9 mm) sau placi aterosclerotice
 RMN (apreciere dimensiuni si masa VS)
 viteza undei pulsului >10 m/s
 index glezna-brat < 0,9

b) Afectare renala
 Microalbuminurie (30 – 300 mg/24h)
 GFR = 30 – 60 ml/min/1,73mp
 Hiperuricemie (corelat cu nefroangioscleroza)
 Cistatin C (prognostic biomarker pt risc de BCR)

c) Afectare cerebrala
 RMN (infarcte lacunare,microsangerari,hiperreflectivitatea substantei albe)
 TC
 Testarea functiei cognitive
 Retinopatia hipertensiva (nedovedit)
6. HTA rezistenta la tratament
HTA necontrolata de masuri nefarmacologice si tratament antihipertensiv cu 3 medicamente
hipotensoare,dintre care unul este diuretic,utilizate in doze si asocieri corespunzatoare
Excluderea HTA secundara (endocrinologie,neurologie,apneea de somn),medicamente ce cresc
TA,neaderenta la tratament,HTA de cabinet,masurare incorecta
Raportata la 5-30%din pop(real 10%)
Asociere de peste 3 antihipertensive (se adauga diuretice antialdosteronice, blocante alfa1de tip
doxazosin)
Stimularea baroreceptorilor carotidieni
Denervarea renala(distrugerea bilaterala a nervilor localizati de-a lungul arterei renale cu ajutorul
cateterelor de ablatie prin radiofrecventa introduse percutanat la nivelul arterei femurale)
Abordarea invaziva-cazuri de HTA rezistenta adevarata,TA ≥ 160/100mmHg

7. Principii de tratament in criza hipertensiva

Evitarea scaderii rapide a TA,


 poate conduce la hipoperfuzie cerebrala si cardiaca (scaderea abrupta > 25% a TA
depaseste autoreglarea cerebrala a TA
Reducerea initiala a TA cu 25% se realizeaza in 1-4 ore, cu o scadere mai putin abrupta a TA/in
24 ore a TA pana la TAD = 100 mm Hg
 Exceptie 2 situatii cand TA trebuie scazuta repede: disectia de aorta si IM
Tratament:
 Majoriutatea pacientilor pot fi tratati oral cu scaderea gradata a TA
 Prima linie a medicatiei trebuie sa fie beta-blocantele (daca nu suntcontraindicate),
diuretic tiazidic, doza mica de BCC
 Se va evita nifedipina sublingual
Terapia de lunga durata
 Se investigheaza cauza crizei HTA
 Selecteaza tratamentul eficient si bine tolerat.
 Se explica pacientului de ce e importanta terapia de lunga durata
 Se incearca reducerea factorilor de risc prin
 sfatuirea pacientului sa opreasca fumatul, controlul optim al diabetului,
dieta adecvata in colesterol
 Monitorizeaza pe durata lunga TA

FEMEIA
1. Continutul/ scopul planningului familial
consilierea unor persoane inclusiv a cuplului in ceea ce priveşte ajutarea acestora in a-şi
identifica nevoile legate de sanatatea reproducerii ,în a-şi planifica sarcinile in anumite momente
dorite din viaţă, în a-i ajuta sa aleaga metoda cea mai potrivita in ceea ce priveste contraceptia ;

Criteriile utilizate pentru alegerea contraceptivelor sunt reprezentate de :


eficacitate( toate metodele în afara de abstinenta totala pot eşua la un moment dat)
siguranţa( prezenţa reacţiilor adverse)
accesibilitate( cost)
acceptabilitate
reversibilitate
Analiza risc – beneficiu
eficacitatea contracepţiei

este de menţionat că exista factori care influenţeaza apariţia sarcinii şi care includ: fertilitatea ambilor
parteneri, momentul contactului sexual în raport cu momentul ovulaţiei, metoda contraceptivă
utilizata, eficacitatea intrinseca a metodei contraceptive şi, utilizarea corecta a metodei

siguranţa contracepţiei se poate spune ca unele metode contraceptive sunt asociate cu riscuri
pentru starea de sănatate.

Ceea ce este comun tuturor metodelor este că toate metodele sunt mai sigure decat alternativa
sarcină urmata de avort.

Beneficii non-contraceptive pentru starea de sănatate contraceptivele orale cancerului ovarian si


endometrial, sarcinii ectopice.
Metodele contraceptive de bariera şi spermicidele BTS, cancerului cervical si infertiliţatii tubare.
2. Avantaje/dezavantaje ale contraceptiei nehormonale
Reducerea de durata si importanta a riscului cancerului endometrial si ovarian
Reducerea cu 50% a bolii inflamatorii pelviene.
Reducerea frecventei sarcinii ectopice, desi CO care contin numai compusi progesteronici par sa
creasca acest risc.

Reducerea afectiunilor mamare benigne


Reducerea chisturilor ovariene functionale( se spune ca reducerea chisturilor se poate realize cu
formulele multifazice, insa adevarata reducere a lor se realizeaza cu formulele cu doze mari care
nu prea se mai utilizeaza; astfel incat riscul aparitiei acestor chisturi la femeile care utilizeaza
doze mici nu este eliminate , si aceste chisturi se pot observa la femeile care utilizeaza orice fel
de preparat).
Reducerea fibroamelor uterine

Trateaza cu succes semnele de hiperandrogenism( acneea si hirsutismul): COC inhiba metabolismul


androgenilor ovarieni, adrenali si periferici. Componenta estrogenica din CO creste nivelul globulinei
de legare a hormonilor sexuali si inhiba 5 alfa reductaza la nivelul pielii, rezultand niveluri scazute de
dihidrotestosteron.
Reducerea dismenoreei: COC reprezinta prima linie de tratament a dismenoreei primare dupa
AINS daca acestea din urma nu au avut efect.
Reducerea anemiei secundare pierderii sangvine menstruale.
Ciclul menstrual regulat
Compusii progesteronici au un real efect protector impotriva cancerului mamar, ca si implantele
cu levonorgestrel

3. Diag de sarcina in prim trimestru


Diagnostic clinic:
1. amenoree secundara, femeie tanara, normal menstruata, fara alta cauza decelabila de amenoree,
activa sexual
2. manifestari functionale:
-digestive: greturi, varsaturi, modificari ale apetitului, sialoree,constipatie
-urinare: polakiurie
-neuropsihice: emotivitate, irascibilitate, perturbari ale ritmului somn-veghe
-cresterea temperaturii bazale (37,1-37,5)
-congestie mamara
3. modificari ale organelor genitale(fundul uterin depaseste simfiza pubiana la sfarsitul lunii a 3-a

Diagnostic de laborator:
Testele de sarcina se bazeaza pe detectarea prezentei hCG in sangele sau in urina femeii gravide.

HCG este dedectabil in ziua a 7-a de la fecundare si ramane la valori crescute pe tot parcursul
sarcinii, dispare din ser la 5 zile dupa nastere.
Tehnicile moderne care determina ßhCG au o precocitate si sensibilitate diagnostica deosebita

Diagnosticul ecografic al sarciniieste utilizat pentru punerea diagnosticului de certitudine , cel


mai precoce, adica la sfarsitul saptamanii a patra si inceputulsaptamanii a cincea calculate de la
prima zi a ultimeimenstruatii;

ea precizeaza varsta sarcinii, existenta avorturilor incipiente sau a sarcinilor oprite in evolutie.
sunt recomandate minimum trei examinari ecografice, deci una pe trimestru( intre a 14-16 s, intre
a 22-25s., si intre a 35-37s).
7. Investig la luarea gravidei in evidenta

Se determina grupul sanguin si Rh-ul gravidei; daca gravida are Rh-ul negativ, se va determina si
Rh-ul partenerului, pentru a putea diagnostica precoce incompatibilitati mai ales in sistemul Rh.

Hemoleucograma( pentru hemoglobina si hematocrit).


Glicemia.
Examenul sumar de urina( pentru albumina si glucoza).
VDRL sau orice reactie disponibila de serologie a sifilisului.
Testul HIV.

Serologie ( Ig G si Ig M pentru principalele boli infectioase care interfera cu evolutia normala a


sarcinii si anume : toxoplasmoza, listerioza, citomegalovirus, rubeola, infectia cu VHB sau
VHC).
Examenul citologic si bacteriologic al secretiei vaginale( mai ales pentru gonococ, streptococ
hemolitic grup B , trichomonas vaginalis, chlamidia trachomatis, candidoza).
In cazuri speciale se completeaza setul de analize cu dozari de anticorpi anti Rh sau anti grup A
sau B.
Daca gravida are peste 35 de ani ( chiar si la varsta mai mica se face dublu si triplu test in
vederea stabilirii unui risc crescut pentru principalele malformatii fetale si anume :sindromul
Down, sindromul Eduard etc.) Daca gravida prezinta risc pentru aceste afectiuni , dupa 16-18
saptamani se va practica amniocenteza in scop diagnostic.
Echografia obstetricala
8. Modificari clinice fiziologice si patologice ale lahuziei

Se defineste ca perioada de timp in care dispar fenomenele generale si locale induse de simbioza
matrno-ovulara, si se intinde la femeile care nu alapteaza de la sfarsitul periodului 4 al nasterii
pana la aparitia primei menstruatii; practic se considera 6 –8 saptamani post partum, pentru ca nu
exista criterii precise care sa marcheze sfarsitul ei si pentru ca femeile care alapteaza pot fi
amenoreice mai multe luni.
In aceasta perioada :
 Uterul involueaza de la o greutate de 1000gr la 100gr( dupa 2 saptamani uterul de la nivelul
ombilicului trebuie sa devina organ pelvin , si in 6 sapatamani el trebuie sa revina la
dimensiunea normala.)
 In contrast cu regresiunea uterului, la nivelul glandei mamare apare productia lactata indusa
de influente neurohormonale in perioada de gestatie. Laptele matern inlocuieste colostrul la 3
zile de la nastere. La 3-4 zile postpartum sanii devin tumefiati, eritematosi si sensibili la
palpare datorita angorjarii fiziologice. Daca apare mastita este necesara interventia
chirurgicala si tratament antibiotic.
 Dupa eliminarea placentei, in uter raman portiuni de caduca de grosime variabila,
caracterizata prin infiltrat hematic si infiltrat leucocitar care se vor elimina ca lohii prin
vagin, in primele 3 zile avand culoarea rosie( de la rosu deschis in primele ore la rosu inchis),
apoi devin galbene si vireaza spre alb ( lohii seroase) in urmatoarele 10 zile pana la 6
saptamani. Dupa aceasta etapa incepe sub influente hormonale predominant estrogenice
proliferarea endometriala care dureaza 25-42 de zile. La femeile care nu alapteaza la
sfarsitul celor 6 saptamani de lehuzie apare prima menstruatie. Alimentatia la san sau
utilizarea CO nu afecteaza durata sau caracteristicile lohiilor.
 Colul uterin devine ferm dupa 3 zile, orificiul intern al colului se inchide si el dupa 3 zile, iar
cel extern dupa 3 saptamani.
 Vaginul supradestins de prezentatie revine frecvent la dimensiunile anterioare; se poate
remarca discret colpocel in caz de perineorafie incorecta.
 Peretele abdominal poate ramane cu dehiscenta muschilor drepti abdominali.
 Hemoroizii daca au existat dispar si ei treptat.
 Sistemul nervos este caracterizat printr-o labilitate psihica exagerata cu tendinta la stari
depresive, care este inlocuita treptat de instinctul matern care modifica fundamental
comportamentul femeii. Starea extrema a acestei situatii se numeste psihoza puerperala care
uneori poate necesita internare cu tratament antipsihotic si antidepresiv.
 Femeile care alapteaza numai la san este necesar sa consume un plus de 300 calorii pe zi , un
plus de lichide dar fara a fi nevoie de suplimentarea de vitamine.
9. Menopauza manif clinice

1. Bufeurile
Bufeurile sunt senzatii bruste si tranzitorii de caldura care cuprind intregul organism,
determinand inrosirea vizibila a pielii, in special in partea de sus a corpului si pe fata. Acestea
pot fi de intensitate mica sau mare, de la bufeuri blande, pana la bufeuri percepute ca valuri de foc
in tot corpul.
Bufeurile apar inainte de menopauza, fiind o reactie a organismului in fata rezervelor scazute de
estrogen. Chiar daca nu toate femeile experimenteaza bufeuri, ele apar in circa 50% din cazuri.
Bufeurile sunt resimtite mai puternic cand ovarele opresc productia de estrogen mai abrupt, si nu
gradual, asa cum se intampla in cazul bufeurilor blande.
2. Transpiratiile nocturne
Cunoscute si sub numele de hiperhidroza somnului, transpiratiile nocturne sunt rezultatul
bufeurilor intense care se declanseaza pe timpul noptii. Acestea pot fi usoare sau mai intense,
putand fi cauzate de dezechilibre hormonale asociate cu alti factori de mediu (precum un dormitor
supraincalzit, o dieta intens condimentata etc.).
Atunci cand transpiratiile nocturne sunt severe, ele pot intrerupe somnul si ii pot scadea calitatea.
Acest lucru inseamna ca femeia afectata de ele poate fi mai irascibila si mai stresata in viata
cotidiana. Important de retinut este ca hiperhidroza somnului poate fi cauzata si de o afectiune
medicala nediagnosticata, nu doar de perioada premergatoare menopauzei.
3. Menstruatiile neregulate
In perimenopauza, menstruatiile pot deveni neregulate, din pricina dezechilibrelor hormonale
premergatoare menopauzei. Sangerarile pot fi mai usoare sau mai abundente si pot dura mai mult
sau mai putin decat de obicei.
Sangerarile usoare sau menstruatiile absente in ultimele luni sunt simptome frecvente care anunta
apropierea menopauzei. Ele apar de regula dupa varsta de 40 de ani, pe fondul nivelului de estrogen
si progesteron aflate in continua scadere.
4. Pierderea libidoului
Femeile aflate pe cale sa intre la menopauza observa o scadere brusca a apetitului sexual, de regula
pe fondul deficientei in hormoni masculini (androgeni). Pierderea libidoului mai poate fi cauzata
si de alte simptome experimentate in perimenopauza, precum uscaciunea vaginala sau depresia.
Lipsa dorintei de intimitate nu trebuie sa fie confundata, insa, cu pierderea capacitatii de a
functiona normal din punct de vedere sexual.
5. Uscaciunea vaginala
Aceasta problema apare atunci cand tesutul vaginului isi pierde lubrifierea naturala, devenind
iritabil in urma intretinerii unui act sexual. Cand nivelul de estrogen scade in timpul
perimenopauzei, tesutul vaginal devine mai uscat, mai subtire si mai putin elastic. Lipsa lubirifierii
conduce la disconfortul sporit resimtit in timpul contactului intim, aparand pruritul vaginal
(mancarimile), iritatiile si predispozitia ridicata la infectii.
O forma extrema a uscaciunii vaginale este atrofia, cand vaginul devine mai mic in diametru si
lungime. Simptomul poate sa apara ca urmare a unei scaderi bruste in nivelul de estrogen, in
general dupa instalarea menopauzei.
6. Schimbarile de dispozitie
Schimbarile de dispozitie cauzate de menopauza sunt surprinzator de frecvente, insa rareori sunt
puse pe seama acestei transformari firesti a organismului feminin. Femeia care sufera de aceasta
problema se simte ca intr-un mountain rousse al emotiilor acum se simte excelent, in cinci minute
devine nervoasa sau apatica.
Cum fiecare femeie este diferita, schimbarile de dispozitie se manifesta si ele in mod particular,
de la caz la caz pot fi usoare sau intense, frecvente sau rare etc. Tot dezechilibrele hormonale le
produc, intrucat atunci cand rezervele de estrogen scad, productia neurotransmitatilor care regleaza
starile de dispozitie se diminueaza si ea.
7. Oboseala
Caracteristica instalarii menopauzei este si oboseala, mai exact starile persistente si recurente de
slabiciune corporala si rezerve limitate de energie. Acest simptom mai poate fi insotit si de apatie,
iritabilitate si capacitate de concentrare scazuta, de aceea poate impiedica o femeie sa isi continue
activitatile in mod normal.
Oboseala apare in perimenopauza si menopauza, deoarece multi hormoni, in special estrogenul,
regleaza utilizarea energiei la nivel celular. Cand dezechilibrele hormonale apar, organismul sufera
schimbari si in modul in care isi utilizeaza energia.
8. Tulburarile de memorie
Femeile care se apropie de menopauza se plang deseori de lapsusuri, dificultatea de a retine
informatii si incapacitate de concentrare. Simptomul in cauza apare prin asocierea nivelul scazut
de estrogen si nivelul ridicat de stres.
9. Cresterea in greutate
Acumularea de kilograme in plus, in special in jurul taliei, poate fi un semn al transformarilor
hormonale aduse de menopauza. Schimbarile petrecute la nivelul hormonilor pot sa influenteze
greutatea organismului si distribuirea grasimilor in corp. De pilda, mai putini hormoni estrogeni
care circula in organism determina corpul sa retina mai multe celule de grasime, ca o sursa
alternativa de compusi ai estrogenului.
Totodata, nivelul scazut de testosteron duce la o rata metabolica lenta, ceea ce inseamna ca vor fi
arse mai multe calorii din hrana consumata. Asadar, femeile care continua sa manance la fel ca
inainte in perimenopauza si menopauza, au sanse mari de lua in greutate.
10. Depresia
Cand sentimentele de tristete persista perioade lungi de timp, ele nu mai sunt considerate normale,
ci simptome ale depresiei, un alt posibil semn al menopauzei. Tulburarile hormonale cauzate de
menopauza afecteaza totodata si echilibrul mental, de la nivelul crescut de anxietate, pana la
episoade depresive.
SDR PREMENSTRUAL

Diagnosticul pozitiv:
 Confirmarea recurentei simptomelor in timpul fazei luteale, de-a lungul mai multor cicluri
menstruale succesive( inregistrate prospectiv nu retrospectiv), simptome care dispar la
instalarea menstrei.
 Trebuie demonstrat ca aceste simptome interfera cu activitatile zilnice si afecteaza relatiile
interpersonale ale pacientei.
 Simptomele trebuie sa nu reprezinte o exacerbare a unor afectiuni psihiatrice preexistente.
 Nu au fost identificate niveluri hormonale specifice, tratamente sau markeri asociati
simptomelor premenstruale.
 Femeile care manifesta aceste simptome premenstrual trebuie supuse unei evaluari
psihologice complete pentru a identifica o boala subiacenta, ca de exemplu: depresia,
tulburarile de personalitate, hipotiroidia(10% din femeile care prezinta SP prezinta
anormalitati in functionarea glandei tiroide), care poate fi o manifestare oculta in caz de
agravare a sindromului premenstrual)
24. Boli cu transmitere sexuala minore
-uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de
chlamydii, mycoplasme, candida albicans, trichomonas vaginalis);
- Trichomonas vaginalis;
- candidozele urogenitale;
- Virusul Herpes Simplex;
- Pediculosis pubis;
unele forme de hepatita virala: hepatita B, C.
8. Diagnosticul in IMA

Ecocardiografia
 poate vizualiza tulburari de cinetica globala si segmentara/regionala,
 se poate determina functia sistolica a VS, iar daca aceasta este scazuta,
prognosticul este mai prost.
Daca diagnosticul este nesigur, se va apela la ecocardiografie, RMN cord pentru diagnosticul
diferential cu disectia acuta de aorta sau embolia pulmonara.
Proteina C Reactiva este de mare sensibilitate si poate ajuta la identificarea pacientilor cu risc
inalt si leziuni complexe asociate.
Factorul natriuretic cerebral (BNP) este predictor independent al mortalitatii in NSTEMI.
Imagistica perfuziei miocardice efectuata cu ajutorul scintigrafiei cu thaliu, teste de efort, teste
farmacologice sau ecocardiografice cu dobutamina.
9. Tratamentul in IMA
Medicatie:
Aspirina (AAS) se administreaza cat mai precoce si continua pe perioada nedeterminata. Doza
initiala va fi intre 162-325 mg (Clasa I)
Clopidogrel se va administra intr-o doza de 75 mg/zi, in caz de intoleranta la AAS, sau cand nu
se planifica terapie interventionala:
 se va intrerupe cu cel putin 5-7 zile inainte CABG elective pentru a reduce
riscul de sangerare (Clasa I).
 Se va continua o luna in cazul implantarii MBS si 12 luni in cazul DES-stent
farmacoactiv.
Oxigenoterapie, 4-6 l/min.
Heparina nefractionata (UFH) sau heparina cu greutate moleculara mica (LMWH) cu
administrare subcutanata
 se va asocia terapiei cu aspirina sau clopidogrel (Clasa I).
Enoxaparina este de preferat inaintea HNF,
 in absenta insuficientei renale sau ion cazul abordarii nechirurgicale (CABG), ni
24 ore de la debutul AI/NSTEMI. (Clasa Iia).
Inhibitorii directi de trombina: bivalirudina,
 reprezinta o alternativa acceptabila la HNF, mai ales in cazul trombocitemiei
induse de heparina:
 antagonistii glicoproteinei GP Iib/IIIa trombocitare
 e administreaza aditional la terapia cu AAS si heparina, daca in
conduita terapeutica este inclus si cateterismul precoce si
angioplastia (clasa I)
 eptifibatide sau tirofiban
 se va administra la pacientii cu ischemie in curs, troponina crescuta
sau alte modificari cu risc mare in ciuda atitudinii terapeutice
conservative (Clasa IIa).
Abciximab este rezervat pacientilor cu intervewntie percutana PCI primara.
IECA sunt indicati in
 disfunctie de VS (FE<40%),
 in IM anterior,
 in congestie pulmonara, acestia
 imbunatatind supravietuirea si reducand remodelarea miocardica.
10. Diagnosticul edemului pulmonar acut
Investigatii urgente:
 ECG: Tahicardie sinusala (cea mai frecventa), aritmii cardiace: FA, TSV,
TV,modificari de segment ST (STEMI, NSTEMI, AI), boala cardiaca (HVS, B
mitrala)
 Rx toraco-pulmonara: confirma dg: hiluri largite, colectie pleurala, linii Kerley B,
cardiomegalie. Se exclud pneumotoraxul, TEP, sindroamele de condensare.
 Gazele sanguine: tipic, scaderea PaO2, PaCO2 poate scadea (hiperventilatie), sau
creste (in functie de severitatea edemului pulmonar)
 Hemoleucograma: anemie, leucocitoza – factorul precipitant
 Ecocardiografie: evaluare functiei VS, anomalii valvulare,
11. Tratamentul pacientului dislipidemic!!!

• Are ca scop reducerea nivelului de CT, LDL, TGL si cresterea HDL dar si inlaturarea
altor factori de risc( fumatul, consumul excesiv de alcool, HTA, obezitatea)
Tratament dietetic – indicatii de dieta (6 luni) dar si modificarea stilului de viata
Tratament medicamentos
• 1. Inhibitori ai HMG COA Reductaza (enzima care intervine in sinteza colesteroluli in
ficat) – STATINE
a) Simvastatinum ( Simvacard, Simvor, Vasilip, Zeplan, Zocor
b) Lovastatinum (Lovastatin, Medostatin)
c) Pravastatinum (Pravator, Lipostat)
d) Fluvastatinum (Lescol)
e) Atorvastatinum (Sortis)
f) Rosuvastatinum ( Crestor)

• 2. Fibratii
a) Bezafibratum (Regardin)
b) Fenofibratum ( Lipanthyl 160 mg, Lipofib)
c) Ciprofibratum (Lipanor)
• 3. Acid nicotinic si derivati
a) Acipimoxum (Olbetam)
b) Acidum nicotinicum (Niaspan- vit din grupul B)
• 4. Alte hipolipemiante
a) Acid omega 3 (Omacor)
b) Ezetimibum (Ezetrol)

8. Eficacitate si efecte adverse ale vaccinurilor


Obţinerea unei eficienţe maxime postvaccinale cu efecte adverse minime este o preocupare
importantă a medicinei actuale. Elaborarea celor mai performante tehnici de preparare a
vaccinurilor constituie o adevărată provocare .
Eficacitatea vaccinurilor se verifică prin studii clinice care urmăresc:
 aprecierea riscului de apariţie a unor cazuri de îmbolnăvire;
 valoarea seroconversiei postvaccinale, evaluată prin studii serologice;
 determinarea remanenţei în timp a unui titru minim de anticorpi protectori.
17. Tehnica alaptarii
Pentru o alaptare corecta trebuiesc respectate cateva reguli:
Inainte de supt copilul va fi schimbat de scutece, pentru a cereste gradul de “confort” al
sugarului si a preveni riscul varsaturii prin mobilizare postprandiala.
Spalarea sanilor si a mainilor cu apa calduta urmata de stergerea lor cu un prosop uscat- inainte
de supt.
In timpul suptului mama va alege o pozitie comoda fiind preocupata numai de acest
lucru(evitarea vizitelor si discutiilor in timpul alaptarii).
- in primele zile pozitia mamei va fi culcata pe partea sanului din care alapteaza.
- ulterior- pozitia sezanda pe un scaun cu spatar inalt cu un suport pentru piciorul de partea
sanului din care alapteaza
 Tehnica alternantei sanilor cate 5 minute la fiecare san in raport cu pranzurile (“copilul
creste mai bine de la al 2-lea san”).
 Sugarul trebuie ajutat in timpul suptului:
-sustinerea sanului cu degetele
- stoarcerea usoara a sanului.
 Durata suptului:- este in medie 20 minute ( in primele 5 minute suge 2/3 din ratie)
- in primele zile durata este 5-10 minute
 - dupa stabilirea lactatiei (2saptamani) nu exista nici o limita de timp pentru supt, fiecare
sugar are ”personalitatera” lui.
 Ritmul suptului: - un orar elastic este la 3-4 ore cu o pauza de 6-7 ore in timpul noptii.
 - Acest ritm se autoregleaza de la sine la majoritatea sugarilor- daca se aplica o tehnica
corecta.
- este contraidicat: - un regim rigid-la ora fixa
- pusul la san ori de cate ori sugarul plange
 Dupa supt:- sugarul va fi tinut in brate in pozitie verticala cateva minute pentru eructatie
 - mama va stoarce manual sau cu pompa laptele care a ramas in al “doilea san”
18. Tehnica alimentatiei artificiale
 Administrare cu biberonul sau lingurita – sterilizate prin fierbere
 Sunt necesare: - 8-10 biberoane
- 10 tetine ( cauciuc, material plastic, silicon )
- un vas emailat
- 3 cani emailate pentru pastrarea linguritelor si prepararea dilutiilor
- o palnie
- o perie pentru spalarea biberoanelor
- 2-3 lingurite
- tifon steril
 Tetinele noi sunt frecate cu sare si fierte pentru disparitia mirosului de cauciuc.
 Sunt perforate cu un ac inrosit in 2-3 puncte – asigurandu-se un debit de 20 pic/min
(“picatura cu picatura”).
 Laptele trebuie administrat caldut la temperatura de 38 grade.
 Biberonul se va tine in pozitie inclinata ca tetina sa fie plina tot timpul.
 Pozitia in timpul suptului a sugarului sa fie oblica.
 Durata mesei 10-15 minute
25. Tratamentul starilor febrile la copil
1. Tratamentul antipiretic
Combaterea febrei se va incerca initial cu mijloace simple: scoaterea
imbracamintei, aerisirea incaperii, suplimentarea lichidelor.
Antitermicele recomandate sunt:Acetaminofenul, Metamizolul ( Algocalminul),
Aspirina.
2. Mijloace fizice de combaterea febrei
Se folosesc in hiperpirexie sau in cazul febrei greu controlate cu mijloacele
medicamentoase.
Aceste procedee stimuleaza procesele de termoliza prin conductie si evaporare:
- Impachetarea hipotermizanta: cu apa la temperatura camerei. Compresa se aplica de la umeri la
genunchi si se lasa circa 10 minute - se poate repeta la nevoie dupa 10-15 minute de 2-3 ori.
- Baie hipotermizanta
Se incepe cu temperatura de 37ºC sau cu 2º mai mica decat cea a corpului scazandu-se
progresiv, in 4-5 minute pana la 36ºC.
Punga cu gheata pe frunte si in axile - in febra ridicata.
Racirea centrala ( spalatura gastrica, clisma cu ser fiziologic la temperatura camerei).
De mentionat ca febra trebuie tratata de parinti pana la venirea medicului. Fiecare familie
cu copii trebuie sa aiba in casa antipiretice uzuale, pe care sa le poate folosi la nevoie.
3. Antibioterapie - cu precautie atunci cand exista semne evocatoare de infectie bacteriana,
la sugarul mic in primele 3 luni de viata cu risc crescut de infectie sau la nou nascutul
febril. In general empirica
4. Cauzele instabilitatii/caderii la varstnic
Cauzele principale sunt:
- scăderea forţei musculare secundară malnutriţiei, anemiei, tulburări electrolitice,
neuropatii, miopatii
- anchiloza: osteoartrita, B.Parkison, poliartrita reumatoidă, artroze, guta, pseudoguta,
polimialgia reumatică cu dureri şi anchiloză mai ales la nivelul centurilor pelvină, scapulo-
humerală
- durerea osoasă articulară ,bursală,musculară: tumori , metastaze, traumatisme,
osteoporoză, b.Paget
- tulburări de echilibru şi teama de a cădea sunt cauze importante de imobilizare.