Sunteți pe pagina 1din 18

6.

REȚELE DE ANTENE

6.1 NOȚIUNI GENERALE

Posibilitatea realizării unor reţele de antene se cunoaşte de mai multă


vreme, dar din cauza complexităţii sistemului de alimentare necesar, au fost
folosite mult mai târziu în practică, faţă de alte tipuri de antene. În ultimul timp,
interesul faţă de reţelele de antene a crescut în mod deosebit, deoarece cu ele se
pot obţine caracteristici de directivitate de orice formă şi se poate realiza
balansarea electronică a fasciculului de unde radio.
Reţeaua de antene este formată dintr-un număr de antene simple identice,
aşezate într-o anumită ordine în spaţiu şi alimentate în aşa fel încât să rezulte
caracteristica de directivitate necesară. Avantajul principal al reţelelor de antene
este faptul că,pentru o caracteristică de directivitate dată, se poate determina
reţeaua optimă care s-o realizeze. Reţelele de antene se utilizează mai frecvent
în gama undelor scurte şi foarte scurte.
Caracteristica de directivitate a reţelelor de antene depinde de numărul
antenelor, de distanţele dintre ele şi de amplitudinea şi faza curenţilor care excită
aceste antene. Reţelele de antene pot fi mono, bi şi tridimensionale (liniare,
plane sau spaţiale). Distanţele dintre antene pot fi egale (reţele echidistante) sau
inegale. De asemenea, amplitudinea şi fazele curenţilor de excitare pot fi egale
sau inegale. Aşezarea antenelor unei reţele pe suprafeţe curbilinii, deschide
posibilităţi suplimentare de realizare a caracteristicii de directivitate necesare.
În paragrafele următoare sânt prezentate principalele probleme legate de
reţelele de antene cu fasciculul de undă fix. Determinarea pe cale teoretică, a
intensităţii câmpului electric, se realizează prin încadrarea reţelei de antene
într-un sistem de axe de coordonate rectangulare (figura 1.a). Considerându-
se |OP| « 1 pot fi deduşi cosinuşii directori şi anume :
cos x  cos  sin 

cos y  sin  sin  (6.1)

cos z  cos
6.2. REŢEA LINIARĂ FORMATĂ DIN N RADIATOARE
IZOTROPE PUNCTIFORME

Cazul cel mai general al reţelelor de antene este aşa-numita reţea spaţiată
(tridimensională) formată din N plane paralele, fiecare plan fiind format din p
coloane, iar fiecare coloană având n antene. Înainte de a studia o astfel de reţea,

1
este necesar să se considere una mai simplă, pentru determinarea unei relaţii de
bază ,care să permită generalizarea problemei. Astfel, se consideră o reţea
monodimensională, formată din n radiatoare izotrope punctiforme nedirective,
care satisface următoarele condiţii :
-distanţele dintre două radiatoare alăturate este constanta şi egala cu d y ;
-radiatoarele sunt alimentate cu curenţi egali ca amplitudine;
-curenţii care excită două radiatoare alăturate sânt defazaţi cu  y
constant ;
- distanta de la un radiator până la punctul M din zona de radiaţie, este cu mult
mai mare decât lungimea de undă de lucru şi decât lungimea reţelei [(n-l)dy] .

a) b)

Fig.6.1. Cosinuşii directori (a) şi reţeaua liniară de n antene nedirective (b)

Se consideră că, intensitatea câmpului electric radiat de un radiator,


considerat izolat în spaţiu, poate fi exprimată cu ajutorul relaţiei

AI 0 j ( wt - b r0 ) V�

E0  j e � (6.2)
r 0
m�
� �

Pe baza ipotezelor prezentate, curentul care excita al k-lea radiator, poate fi


exprimat în funcţie de curentul din primul radiator, sub forma :

I k  I1e
- j ( k -1) Y y
[ A] (6.3)

În aceste condiţii intensitatea cîmpului electric radiat de al k-lea radiator


este de forma:
AI j (wt - b r -( k -1) Y ) �
V�
Ek  j 1 e k


y
(6.4)
rk m�
� �

2
De asemenea, pe baza ipotezelor prezentate, se poate considera că dreptele
care unesc radiatoarele cu punctul M, sînt paralele, deci:

rk  r1 - (k - 1)d y cos y [ m] (6.5)

jw t
Dacă se face abstracţie de termenul e , se obţine :

AI1 - j [ b r -( k -1)(( b d cos y -Y y )] V�



E  j e 1 y

� (6.6)
m�
k
r0 � �

La înlocuirea expresiei lui la numitorul expresiei anterioare s-a


r

k
neglijat termenul (k-l) d y cos y , fiind mult mai mic decât r 0 ,
distanţa dintre centrul reţelei şi punctul M.
Expresia câmpului electric radiat de reţeaua liniară este de forma:

n
AI1 n
- jh V�

E  �Ek  j �e � (6.7)
k 1 r 0
k 1 m�
� �

unde: h  b r1 - b (k - 1)( b d y cos y - Y y ) (6.8)

În relaţia câmpului electric termenii sumei formează o progresie geometrică


cu primul termen a  e - jb r , iar raţia q  e , unde b  ( b d y cos y - Y y ) .
jb 1

Deci se poate scrie că :

AI1 - j b r 1 - e jnb V�

E j e 1

� (6.9)
r0 1 - e jb m�
� �
dar :
nb
n -1 sin
1 - e jnb j b
2
e 2 (6.10)
1- e jb
b
sin
2
deci :
n -1 n -1
AI1 - j [ b ( r1 - d y cos y ) + Yy ] V�

E j e 2 2
f n ( y ) � �
r 0
m�

unde :

3
n
sin[ ( b d y cos y - Y y )]
f ( y )  2 (6.11)
n 1
sin[ ( b d y cos y - Y y )]
2

Relaţia câmpului elctric poate fi scrisă sub forma :

AI1 - j ( b r0 +Y 0 ) V�

E j e f ( y
) �� (6.12)
r 0
n
m�

n -1 n -1
unde r0  d y cos y , iar Y 0  Yy .
2 2
Relaţia lui E are două părţi distincte. Prima parte nu depinde de  y şi
reprezintă câmpul radiat de un singur radiator, considerat izolat în spaţiu. A doua
parte, relaţia lui f n ( y ) , este funcţia de directivitate a reţelei monodimensionale.
Ea se numeşte şi factorul reţelei sau funcţia de directivitate de grup. Această
funcţie arată cum se modifică câmpul radiat de un singur radiator în prezenţa
celorlalte n-1 radiatoare. De asemenea, arată dependenţa dintre caracteristica de
directivitate şi parametrii n, d y , și Y y . Ea este valabilă într-un plan care
cuprinde axa reţelei. În planul perpendicular pe axa reţelei caracteristica de
directivitate în coordonate polare este un cerc.

6.3. ANALIZA FUNCŢIEI DE DIRECTIVITATE DE GRUP

Din punct de vedere practic, prezintă un deosebit interes concluziile care


rezultă din analizarea funcţiei de directivitate de grup. La început, pentru
simplificare, se consideră o reţea sinfazică, adică Y y  0 . În acest caz :
n
sin ( b d y cos y )
f n ( y )  2 (6.13)
1
sin ( b d y cos y )
2
Dacă  y  90 , expresia de mai sus prezintă o nedeterminare de forma 0 / 0
0

. Dacă se ridică nedeterminarea, se obţine f n (90 )  n f (90 ) Aceasta înseamnă


0 0

că, în planul perpendicular pe axa antenei, intensitatea câmpului electric aste de


n ori mai mare decât a câmpului radiat de un singur radiator.
Dacă   0 , expresia devine :
y

n
sin( b d y )
f n(0)  12 (6.14)
sin( b d y )
2

4
np
În acest caz, dacă d y  l / 2 atunci f n (0)  sin . Se vede că, dacă n este
2
un număr par, atunci f n (0)  0 , iar în cazul în care n este impar f n (0)  �1 .
Aceasta înseamnă că, în primul caz, câmpurile radiate de radiatoare se anulează
două cîte două, iar în cel de-al doilea caz, câmpul radiat de radiatorul fără
pereche rămâne neanulat.
Direcţiile de radiaţie nulă sunt date de valorile unghiului  y pentru care
funcţia de directivitate se anulează, adică:
kl
, unde k =  1,  2,  3, ....  d y .
n
cos y 0 
nd y l
Între două direcţii de radiaţie nulă este cuprins un lob secundar (figura 6.2).
Datorită faptului că numitorul relaţiei variază mult mai încet decât numărătorul
în funcţie de  y , pentru direcţiile de radiaţie maximă ale lobilor secundari (pot fi
luate în considerare unghiurile  ym pentru care,
n
sin( b d y cos ym )  �.
1 (6.15)
2
adică,
2k + 1 l
cos ym  � (6.16)
2 nd y
nd
unde k = 1, 2, 3, .... � y -1/2.
l

Fig. 6.2 Caracteristica de directivitate a reţelei

5
După cum rezultă din inegalităţile de mai sus, numărul direcţiilor de
radiaţie nula şi al lobilor secundari este cu atât mai mic, cu cât este mai mic
raportul nd y / l . Mărimea nivelului maxim al lobilor secundari este dată de
relaţia :
�1
f n ( ym ) 
1 (6.17)
sin( b d y cos ym )
2

Conform acestei relaţii, mărimea nivelului maxim al lobilor secundari nu


poate fi mai mică, decît intensitatea cîmpului electric radiat de un radiator izolat
în spaţiu.
Măsura unghiului de deschidere al caracteristicii de directi-
vitate,considerat la nivelul zero din putere , este dat de relaţia :
l
sin g  cos y 01  (6.18)
nd y
Din această relaţie rezultă că, unghiul de deschidere al caracteristicii de
directivitate este cu atât mai mic cu cât produsul nd y este mai mare.
Considerăm un caz în care direcţiile de radiaţie nulă sunt  y 01  70,5 ,
0

 y 02  48,20 și  y 03  00 . De asemenea 2g  390 .


Analiza funcţiei de directivitate de grup pentru Y y �0 se face în mod
asemănător. Pentru diferenţe de fază mici, caracteristica de directivitate nu se
deosebeşte mult de cea care se obţine pentru Y y  0 . Reţelele la care Y y �0 , se
numesc reţele cu defazaj progresiv. În cazul acestor reţele prezintă importanţă
dependenţa dintre direcţia de radiaţie maximă şi defazajul Y y . Și în acest caz,
direcţia de radiaţie maximă este determinată de acea măsură a unghiului pentru
care relaţia lui f n ( y ) prezintă o nedeterminare de forma 0 / 0 , adică în cazul
în care b d y cos y - Y y  0 . Deci se obţine relaţia:
Y lY y
cos y max  y  (6.19)
b d y 2p d y
Această relaţie exprimă dependenţa dintre orientarea direcţiei de radiaţie
maximă şi defazajul dintre curenţii care excită două radiatoare alăturate. În
figura 3.a. este reprezentată caracteristica de directivitate a unei reţele cu defazaj
progresiv, în cazul în care n = 6, d y  l / 2 , iar Y y  p / 6 . În cazul reţelelor cu
defazaj progresiv direcţiile de radiaţie nulă, sunt date de relaţia :
l nY y
cos y 0  ( kp + ) (6.20)
nd yp 2
Un caz deosebit il reprezintă reţelele cu defazaj natural, respectiv reţelele liniare

6
la care Y y  b d y

a) defazaj progresiv

a) defazaj natural

7
Fig. 6.3. Caracteristica de directivitate a reţelelor liniare

În acest caz funcţia de directivitate are forma :

nb
2 d y (1 - cos y )]
sin[
n  y
f ( )
b
, (6.20)
sin[ d y (1 - cos y )]
2

iar direcţiile de radiaţie nulă sînt date de relaţia :

kl
cos y 0  1 - (6.21)
nd y

Pentru  y  0 funcţia de directivitate prezintă o nedeterminare de forma


0 / 0 . După ridicarea nedeterminării se obţine f n(0) = n. Deci direcţia de radiaţie
maximă este orientată de-a lungul axei reţelei de radiatoare. În figura 6.3.b., este
reprezentată caracteristica de directivitate corespunzătoare reţelei cu defazaj
natural.

6.4. RETELE DE ANTENE DIRECTIVE

6.4.1. REŢEAUA LINIARĂ

Un prim pas în generalizarea problemei constă, în considerarea unei reţele


liniare de radiatoare izotrope directive. Fie funcţia de directivitate a unui radiator
izotrop punctiform directiv, considerat izolat în spaţiu g ( , ) . În acest caz
relaţia anterioară devine :

AI1 V�

E j g ( , ) �e - jh � . (6.22)
r 1
m�
� �

Calculul sumei este identic ca în cazul precedent, deci se obţine :

AI1 - j ( b r +Y ) V�

E j e 0 0
g (  , ) f n (  y ) � . (6.23)
r0 m�
� �

Deci funcţia de directivitate a reţelei liniare de radiatoare directive este de


forma :
f m ( , )  g ( , ) f n ( y ) . (6.24)

8
Se vede că funcţia de directivitate a unei reţele liniare de n radiatoare
directive, este dată de produsul dintre funcţia de directivitate a unui radiator
considerat izolat în spaţiu şi funcţia de directivitate de grup a reţelei.
Radiatoarele izotrope punctiforme directive pot fi înlocuite oricând cu
antene directive, deci relaţia de mai sus rămâne valabilă pentru orice reţea
liniară echidistantă de antene directive. Relaţia g ( , ) este funcţia de
directivitate a antenei, considerată izolata in spaţiu, iar funcţia de directivitate de
grup se obţine dacă în locul antenelor, în centrul lor de radiaţie, se considera
radiatoare izotrope punctiforme nedirective.

6.4.2. REŢEAUA PLANĂ

În cazul anterior s-au considerat n radiatoare directive situate de-a lungul


unei drepte. În cazul unui nou pas spre generalizare, se consideră că într-un
anumit plan sînt aşezate p astfel da reţele monodimensionale . Se obţine astfel o
reţea bidimensională de radiatoare (antene) directive. În acest caz se notează cu
r , r , r ,....., r
1 2 3 p , distanţele considerate de la mijlocul coloanelor până la
punctul M din zona de radiaţie, cu dz distanţa dintre două coloane alăturate, cu
 z
unghiul format de axa Oz şi direcţiile considerate paralele şi cu Y z
defazajul dintre curenţii care excită două coloane alăturate.

9
Fig.6.4. Reţea plană de antene directive

Funcţia de directivitate a reţelei bidimensionale, este dată de produsul


dintre funcţia de directivitate a unei coloane şi funcţia de directivitate de grup,
adică:
fb ( , )  f m ( , ) f p ( z ) (6.25)

În acest caz funcţia de directivitate de grup se referă la o reţea liniară de p


radiatoare izotrope nedirective, situate de-a lungul axei Oz,

p
sin[ ( b d z cos z - Y z )]
f p ( z )  2 . (6.26)
1
sin[ ( b d z cos z - Y z )]
2

6.4.3. RETEAUA SPAŢIALĂ

Reţeaua tridimensională , din punct de vedere teoretic , se compune din N


reţele plane , situate de-a lungul axei Ox . Se notează cu d x distanta dintre două
plane alăturate, cu  x unghiul format de o direcţie oarecare si axa Ox si cu Y x
defazajul dintre curenţii care excită două plane alăturate. Funcţia de directivitate
a unei reţele plane, considerată izolată în spaţiu este data de relaţia (6.25) .
Funcţia de directivitate de grup se obţine prin metoda aplicată in cazul
anterior , deci :
N
sin[ ( b d x cos x - Y x )]
f N ( x )  2 . (6.27)
1
sin[ ( b d x cos x - Y x )]
2
Astfel funcţia de directivitate a unei reţele spaţiale este de forma :
f ( , )  g ( , ) f n
( , ) f p
( , ) f N
( , ) (6.28)
Dacă se ține seama de expresiile cosinusilor directori se obtine:
n p N
sin[ ( b d y sin  sin  - Y y )] sin[ (b d z cos - Y z )] sin[ (b d x cos  sin  - Y x )]
f ( , )  g ( , ) 2 2 2
1 1 1
sin[ ( b d y sin  sin  - Y y )] sin[ ( b d z cos - Y z )] sin[ ( b d x cos  sin  - Y x )]
2 2 2
(6.29)
Relaţia de mai sus poate fi particularizată pentru orice reţea de antene
(liniara, plana, spaţiala), dacă se ţine seama de semnificaţia notaţiilor folosite si
dacă se aleg in mod corespunzător axele de coordonate .
În practică, de regulă, nu se realizează reţele tridimensionale, dar foarte

10
des se utilizează reţelele plane cu reflector plan. În acest caz, prin aplicarea
metodei imaginilor, se obţine o reţea spaţiala formată din două reţele, cea reală
și imaginea acesteia .

6.5. REŢEAUA PLANĂ CU DIPOLI SIMETRICI

Fie o reţea plană de dipoli simetrici in l 2 ca în figura 6.5. Dipolii sunt


consideraţi paraleli cu axa Oz. Din figură rezultă ca n=6, iar p=8. Fie d y  l / 4 ,
d z  l / 2 , Y y  Y z  0 . În acest caz :
3
sin( p sin  sin  ) sin(4p cos )
f ( , )  g ( , ) 2 (6.30)
1 1
sin( p sin  sin  ) sin( p cos  )
2 2
Pentru simplificarea studiului acestei functii este necesar sa se considere
caracteristicile plane de directivitate. În planul xOz (planul E)   00 , iar 
este variabil , deci :
sin(4p cos )
f E ( )  g ( )
p (6.31)
sin( cos )
2
unde :
p
cos( cos  )
g ( )  2 . (6.32)
sin 

Fig. 6.5 Retea plană de 6×8 dipoli simetrici

11
În planul x0y (planul H )   90 , iar  este variabil deci:
3p
sin( sin  )
f H ( )  2 (6.33)
p
sin( sin  )
4
deoarece în acest plan g ( )  1
Uneori este utilă studierea funcţiei de directivitate din planul y0z. În acest
plan   900 , iar  este variabil, deci :
p 3p
cos( cos ) sin( sin  ) sin(4p cos )
f ( )  2 2 . (6.34)
sin  p p
sin( sin  ) sin( cos )
4 4

6.6 REŢEA LINIARĂ NEECHIDISTANTĂ SI ALIMENTATĂ


NEUNIFORM

Fie o reţea liniară formată din 2n radiatoare izotrope punctiforme (n-


întreg). Conform relaţiei (6.4) se poate scrie:

AI k - j ( b r +Y ) �
V�
Ek  j e � ,
k k
(6.35)
rk m�
� �
unde: k =  1,  2,  3,....,  n,
k
rk  r0 - (�yi )cos y  r0 - sk cos k ,
i 1
k
r- k  r0 + (�yi )cos y  r0 + sk cos  y . (6.36)
i 1

Dacă se presupune ca : I k �I k +1 , Y k �Y k +1 si yi �yi +1 se obtine :


- j b s cos 
Ek  BI k e - jY e k k y

A - jb r
unde: B je . 0

r0
În aceste condiţii câmpul total este dat de relaţia :
n n
j b sk cos y - j b sk cos y
E  B �I k e - jY [e
k
+e ]  2 B �I k e - jY cos( b sk cos y ) 
k

k 1 k 1
n
 2 B �I k [cos Y y cos( b sk cos  y ) - j sin Y y cos( b sk cos  y )] (6.37)
k 1

Din această relaţie se obţine funcţia de directivitate prin separarea


termenilor care depind de  y . Astfel se obtine:

12
n k
f ( y )  [{�I k cos Y k cos[ b (�yi )cos y ]}2 +
k 1 i 1
n k
(6.38)
{�I k sin Y k cos[ b (�yi )cos y ]} ] 2 1/2

k 1 i 1

Aceasta relatie poate fi particularizata pentru diferite valori ale amplitudinii


si fazei curentilor ( I k si Y k ) si pentru diferite distante diintre radiatoare. De
relevat faptul ca este numai o functie de directivitate de grup.

6.7 REŢEA LINIARĂ ECHIDISTANTĂ SI ALIMENTATĂ


NEUNIFORM

Fie reţeaua de şase antene echidistante din figura 6.6. Distanta dintre antene
se notează cu d . Antenele 1 si 2 sunt alimentate cu n % din puterea totală, iar
celelalte (3,4,5 și 6) cu m%. Se notează cu g(  ) funcţia de directivitate a unei
antene considerata izolată in spaţiu, iar cu ri distanţele considerate de la antena
pana la un punct M din zona de radiaţie .
d d
În acest caz distanţele sunt de forma: r1  r0 + sin  , r2  r0 - sin  ,
2 2
3d 3d 5d 5d
r3  r0 + sin  , r4  r0 - sin  , r5  r0 + sin  , r6  r0 - sin  , iar
2 2 2 2
câmpurile radiate de antene sunt de forma :
Ek  jA n e - j b r g (  ) , k=1,2 k
(6.39)

El  j A me - j b r g (  ) , l=2,3,4,5.
l
(6.40)

Câmpul electric radiat este dat de relaţia:


2 6
E  �Ek + �El 
k 1 l 3
d d 3d 3d 5d 5d
- j b sin  j b sin  - jb sin  jb sin  - jb sin  jb sin f
 jAg ( )e - j b ro
[ n (e 2
+e 2
) + m (e 2
+e 2
+e 2
+e 2
)] 
 jAg ( ) e - jb ro B
(6.41)
unde,

13
d d 3d 3d 5d 5d
- j b sin  j b sin  - jb sin  jb sin  - jb sin  jb sin 
e 2
+e 2
e 2
+e 2
e 2
+e 2
B2 n 2 m( + )
2 2 2
d 3d 5d
 2 n cos( b sin  ) + 2 m[cos( b sin  ) + cos( b sin  )] 
2 2 2
d d
 2[ n cos( b sin  ) + 2 m cos(2b d sin  )cos( b sin  )].
2 2

d
Deci, f (f )  g ( )cos( b sin  )[ n + 2 m cos(2 b d sin  )] .
2

Fig. 6.6 Reţea liniară echidistantă si alimentată neuniform

6.6. SINTEZA REŢELELOR DE ANTENE

Problema sintezei reţelelor de antene se rezumă la determinarea


parametrilor reţelei în aşa fel încât să se obţină o caracteristică de directivitate
dorită. Reţeaua bidimensională prevăzută cu un reflector plan este echivalentă
cu o reţea tridimensională ,formată din două reţele plane, cea reală şi imaginea
acesteia faţă de reflectorul plan. Parametrii reţelei , care obiectul sintezei, sunt
elementele mulţimii :

M  {I1 ,..., I n , Y 1 ,..., Y n , y1 ,..., yn , z1 ,...zm , d x }

unde dx reprezintă distanţa dintre reţeaua plană şi reflector. Pe lângă aceşti

14
parametri, un rol la formarea caracteristicii de directivitate joacă şi
dimensiunile antenei, care formează reţeaua.
Dacă se presupune că paralel cu axa xOy sunt dispuse reţele liniare de
antene cu alimentare sinfazică (Ψk=0) şi echidistante (2y1=yk=dy, k=2,3,…,n)
atunci funcţia de directivitate de grup al unei astfel de reţele este de forma:
m
f ( y )  �I k cos[p (2k - 1) h cos y ] (6.40)
k 1

unde h= dy/λ.
Funcţia de directivitate de grup a rândurilor rezultă tot din relaţia finală a
funcţiei de directivitate, dacă se consideră yk=zk, θy=θz , Ik=I şi Ψy=0
(k=1,2,..,m), adică:
m 2p k
f ( z )   cos[ ( zi ) cos z ] . (6.41)
k 1 l i1
Funcţia de directivitate de grup a reţelei cu reflector rezultă din relaţia în
care n=2, dx =dy, θy=θx iar Ψy=π, adică:

p
f ( x )  (1 - 4c cos  x ) (6.42)
2
unde c= dx/λ.
Funcţia care ţine seama de influenţa Pămîntului (dacă nu poate fi neglijată)
în planul vertical, în cazul polarizării verticale a undelor, este:

f pv ( z )  cos(2pd cos  z )

unde d=H/λ, iar H este înălţimea antenei faţă de suprafaţa Pământului.


Când s-a considerat Ψy=π şi polarizare verticală a undelor, s-a particularizat
problema şi anume s-a presupus că reţeaua este formată din dipoli simetrici în
λ/2 dispuşi vertical.
Funcţia de directivitate a unui dipol simetric în l / 2 , considerat izolat în
spaţiu este
p
cos( cos  z )
g ( z )  2 (6.43)
sin  z

Dacă se ţine seama de relaţiile de mai sus, de expresiile cosinuşilor


directori şi se particularizează pentru cele două plane, se obţine:

a. În planul x0y (orizontal sau H), în care θ=90° şi φ este variabil,


m
p
f o ( )  �I k cos[p (2k - 1)h sin  ]cos[ (1 - 4c cos  )] (6.44)
k 1 2

15
b. In planul x0y (vertical sau E) în care φ=0 şi θ este variabil,
p
cos( cos ) m 2p k p
fv (  )  2 �cos[ (�zi )cos ] cos[ (1 - 4c cos )] cos(2p d cos )
sin  k 1 l i 1 2
(6.45)
Relaţiile de mai sus pot fi folosite pentru rezolvarea problemei de sinteză.
Se impun unghiurile de deschidere ale caracteristicii de directivitate din cele
două plane şi se determina prin tatonări succesive, acele valori ale parametrilor
care formează mulţimea,

A  {n, m, I1 ,..., I n , d x , d y , z1 ,...zm , H },

pentru care se obţin caracteristicile plane de directivitate dorite. Această


problemă poate fi rezolvată numai cu ajutorul calculatorului .

6.7. IMPEDANŢA DE INTRARE A REŢELELOR DE ANTENE

Problema determinării impedanţei de intrare a unei reţele de antene este, în


general, dificilă. Impedanţa de intrare depinde de tipul antenei din care s-a
realizat reţeaua, de modul de dispunere şi de alimentare a acestor antene. Pentru
exemplificare se prezintă cazul unei reţele de dipoli simetrici în λ/2.
Impedanţa de la bornele unui dipol se modifică în prezenţa unui alt dipol
datorită impedanţei reflectate. Pentru determinarea impedanţelor reflectate pot fi
folosite relaţiile
Rik  30(2Ci b d - Ci b a - Ci b b)
(6.46)
X ik  -30(2Si b d - Si b a - Si b b)

l2 l
a  d2 + +
4 2
unde,
l2 l
b  d2 + -
4 2
iar d este distanţa dintre cei doi dipoli. Cix şi Six sunt funcţiile cosinus şi sinus
integral. Pentru diferite valori ale distanţelor relative impedanţele reflectate sunt
date şi în tabele sau pot fi calculate, cu programe elaborate, bine puse la punct.
Fie o reţea liniară de n dipoli simetrici. Impedanţa de la bornele dipolului l
este dată de relaţia
Ul
Zb 
Il
unde Ul este tensiunea, iar Il curentul de la bornele dipolului.

16
Tensiunea de la bornele dipolului poate fi determinată cu relaţia:
n
U l  kS1 Z lk I k , l  1,2,3,..., n
deci, (6.47)
n
Ik
Z bl  kS1 Z lk
Il
Pentru determinarea impedanţelor trebuie să se cunoască amplitudinea şi
faza curenţilor şi impedanţele proprii şi mutuale (reflectate). Cunoscându-se
impedanţele de la bornele dipolilor, se poate determina şi impedanţa de intrare,
dacă se fixează şi modul de legătură a dipolilor.
Spre exemplificare se consideră o reţea cu trei dipoli simetrici legaţi în
paralel ca în figura 6.7. Lungimea segmentelor de cablu de legătură este de λ/2.
Alimentarea este sinfazică şi cu amplitudini egale.

Fig. 6.7 Retea de dipoli echidistanți alimentati sinfazic

În acest caz
Z b1 Z b 2
Zi  (6.48)
2Z b1 + Z b 2

deoarece Zb1=Z b3 datorită poziţiilor relative identice ale celor doi dipoli (1 şi 3).
Pe de altă parte
I I
zb1  z11 + z12 2 + z13 3  z11 + z12 + z13 (6.49)
I1 I1

iar Z b2=Z 11+2Z 12 .


Se poate constata că şi în acest caz simplu, relaţia finală a impedanţei de

17
intrare este destul de complicată din punct de vedere al calculelor.

18