Sunteți pe pagina 1din 2

Sociologia emoțiilor prezintă câteva teorii prin intermediul cărora putem înțelege mai bine natura

socială a emoțiilor.

1. Abordarea multidisciplinara a emotiilor sociale

( Emile Durkheim 1992/1980)


Abordarea emotiilor sunt considerate pilonul intelegerii comportamentului uman.,factorul care
determina raportarea individului la societate. Emotiile sunt privite ca un continuum, cu functii de
motivarea pe deoparte si cu functii de comunicare pe dealta parte, ele fiind interconectate intre
ele. Preocuparea pentru studierea emotiilor a fost una multidisciplinara, intrucat ele au fost
tratate ca domenii ale filosifiei ( Solomon, 1976, Rorty, 1980). Analizind emotiile putem deduce
ca expresia faciala, comportamentul si starile fiziologice sunt influentate la nivel individual de
comportamentul si starile actorului social. In cazul emotiilor care reflecta frica, pe langa
expresia faciala se va intensifica si activitatea cardiaca, in timp ce la niver comportamental
individul dezvolta reactii de aparare.
Robert W. Leverson a pus in evidenta rolul emotiilor care metioneaza pregatirea organismului
pentru un set de diferite emotii. In procesul de socializare sunt incluse regulile sociale si astfel
pot aparea reactii emotionale.
In conluzie emotiile reprezinta un intreg "laborator" in incinta caruia stimuli exteriori si cei
interiori se aduna, actioneaza si determina reactii emotionale care sunt comunicate social fara ca
individul sa inteleaga aparitia lor. Sociologul american Douglas S. Massey afirma ca
"Emotionalitatea ramane o forta puternica si independenta in actiunile umane,influentina
perceptiile, colorind memoria, legand oamenii laolalta prin atractie si regland comportamentul
lor prin vina, rusine si mandrie" (Massey 2002)

Potrivit specialistului, „aceste strategii de înțelegere a lumii, de reacționare la factorii externi,


determină reacția biologică a corpului care va fi accesată”. „Fiecare om e individual și, în funcție
de experiența de viață, de educația pe care a primit-o, se accesează anume acele funcții care sunt
amprentate în funcția biologică”

O explicație psihosomatică de funcționare a emoției. „De exemplu omul își pierde jobul. Fiecare
e individual și va percepe diferit această situație, cuiva îi va fi frică de faptul că nu va avea ce
mânca, astfel organismul lui va reacționa cu mecanismul de apărare contra foametei și,
momentan, sistemul digestiv va fi introdus în procesul de adaptare. Alt om va percepe experiența
ca fiind una umilitoare, se va simți înjosit, neapreciat și supărat, el va avea un conflict de
subapreciere. Corpul lui va trebui să-și păstreze forțele, dar cum ar putea să o facă? O să intre în
depresie, se va simți obosit sau pierdut, aceasta este o altă reacție a organismului. Al treilea om
va spune că e enervat și că o să se răzbune, o să le facă și lor dureros. În așa caz începe un proces
de mobilizare a organismului. Mușchiul inimii se contractă mai des, pentru ca omul să devină
oarecum mai puternic ca să poată bate pe cineva sau să o poată lua la fuga”
2. Teoria lui Arlie Russell Hochschild
Arlie Russell Hochschild (născut 15 ianuarie 1940) este un profesor american de sociologie la
Universitatea din California, Berkeley și scriitor. Emoțiile umane-bucurie, tristețe, furie, euforie,
gelozie, invidie, disperare-sunt, în mare parte, sociale.

Cultura emoțională este definită drept o complexitate de idei cu privire la ceea ce cred indivizii
că simt în momente diferite ale vieții. În una dintre publicațiile sale, autorul afirmă faptul că
„psihologia socială a suferit din cauză că emoțiile, pentru că par neordonate și necotrolate, nu
sunt guvernate de reguli sociale”. Astfel dar, din perspectiva lui Hochschild, există două
categorii :

Reguli ale simțămintelor se referă la diferite emoții pe care oamenii ar trebui să le resimtă în
diferite situații de viață:emoții pe care le simțim la o nuntă sunt diferite de emoțiile pe care le
resimțim la o înmormântare, sau la absolvirea unei facultăți, sau la întâlnirea cu o persoană
dragă. Aceste reguli nu se referă doar la atât, ele cuprind si alte laturi precum intensitatea ( slab-
puternic), durata( scurt-îndelungat), cât și orientarea(pozitiv-negativ) simțămintelor. Acest lucru
se referă la faptul că, nu putem trăi la un nivel maxim, toată viața, sentimentul de bucurie că am
absolvit facultatea, de exemplu. Acesta, odată cu trecerea anilor, se diminuează.

Regulile exteriorizării simțămintelor se referă la aștepările pe care le au ceilalți în privința


modului în care noi ne manifestăm emoțiile. De exemplu, atunci când mergem la o
înmormântare, nu putem fi fericiți, ci toți se așteaptă ca noi să adoptăm același sentiment pe care
cei în cauză îl au și anume de tristețe.

Cultura emoţională a cadrelor didactice reprezintă un concept relativ nou în psihopedagogia


modernă, determinând frontierele unui nou domeniu de intersecţie a psihoafectivităţii cu centrele
de interes ale ştiinţelor educaţiei.

3.Teoria lui Candace Clark despre simpatie


Simpatia este”cea mai socială dintre emoții”. Tot în viziunea ei, “simpatia este o emoție
ce este dirijată de regulile simțămintele și relațiile interpersonale.” Pentru ca simpatia să aibă loc,
trebuie să existe o relație între doi indivizi, unul care simpatizează și unul care este simpatizat.
A simpatiza înseamnă a lua parte la suferința altora. Acesta emotie a simpatiei este
regasita in fiecare dintre noi. Multe persoane cer acest lucru de a li se oferi simpatia dar nu o pot
oferi inapoi. Prin acest sentiment oamenii isi inteleg emotiile mai bine.
De exemplu, la scoala sunt unii profesori carora le sunt simpatici unii elevi din clasa lor
si prin asta ei le ofera mai multa atentie lor decat celorlalti, fac diferenta dintre elevi. Nu trebuie
sa existe false solicitari de simpatie.
Concluzi mea din aceste trei teorii este aceea ca, fiecarea om simte acele emotii care le simt la
momentul dat, prin aceste lucruri de putem da seama ca chiar daca emotiile sunt la fel denumite
ele sunt resimtite de toti diferit.