Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE MANAGEMENT
Teoriile motivaționale:
definiții și caracteristici
-Referat-
Fundamentele managementului
organizaţiei
Student:
Preda Raluca Iris
An II, grupa 175C
Data
predarii:12.01.2020
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
INTRODUCERE
Motivația, din latinescul “movere” reprezintă mișcare și a fost folosit pentru sensul sau
indirect pentru a reda într-un cuvânt ce anume îi motivează pe oameni, ce stă la baza
comportamentului lor motivat, al implicării motivaţionale.
Motivația în muncă este una dintre temele de interes ale managerilor de resurse umane.
Oamenii sunt un factor cheie pentru companie , deoarece angajații performanți fac
diferența între o organizație puternică și una slabă.
În lucrare este descrisă funcția de motivație împreună cu principalele aspecte privind
componentele motivaţiei: motivele, factorii motivaţionali: definire, diferențe între teoriile
clasice și contemporane, managementul recompenselor.
Subiectele principale din această lucrare, vor cuprinde aspecte privind:
Motivația și managementul motivării;
Tipurile motivației;
Etapele motivației;
Teorii motivaționale;
TIPURILE MOTIVAŢIEI
ETAPELE MOTIVAȚIEI
TEORII MOTIVAȚIONALE
Există două categorii de teorii motivaționale:
-Teorii ale motivaţiei muncii bazate pe nevoi: „piramidă nevoilor” a lui Maslow; - Teoria
ERG a lui Alderfer; -“Teoria bifactorială”-Herzberg
- Teorii moderne ale motivaţiei muncii:”teoria aşteptărilor “elaborată de Victor Vroom şi
“teoria echităţîi”, aparţînând lui I.Stacy Adams
“Piramidă nevoilor”-Maslow
Reprezintă un reper pentru angajațîi din marile companii. Aceștia se simt apreciaţi la locul
de muncă în special prin prisma oportunităţilor care li se ivesc.
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
Astfel, traseul în carieră trebuie să fie de o aşa natură încât să întâmpine diverse provocări,
de pe urmă cărora să înveţe multe lucruri pentru a se dezvoltă din punct de vedere
personal şi profesional. Doar aşa vor putea să ajungă la cea mai bună versiune a lor.
Însă, pentru a-și atinge potenţialul maxim, fiecare angajat trebuie să aibă un plan propriu
de dezvoltare personală, dar şi să beneficieze de sprijinul managerului pentru a fi sigur că
îl respectă.
Potrivit Piramidei lui Maslow, fiecare vrea să ajungă în vârf şi să atingă acel nivel
superior.
Teoria E.R.G. (Alderfer): comprimă cele cinci, respectiv şapte, nevoi stabiliete de către
Maslow în 3 grupe:
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
· nevoi de existenţa (E – existence) care privesc susţinerea existenţei umane,
supravieţuirea. Acestea sunt nevoi care sunt satisfăcute de anumite condiţîi materiale. Din
această cauză ele corespund întru totul nevoilor fiziologice ale lui Maslow, dar şi acelor
nevoi de siguranţă care sunt satisfăcute mai degrabă de către condiţiile materiale decât de
relaţiile interpersonale. Acestea includ necesităţile de hrană, adăpost, plată şi condiţîi
sigure de lucru.
Modelul lui Alderfer îmbogăţeşte modelul lui Maslow cu două idei: - la un moment dat
individul poate urmări satisfacerea concomitentă a două sau mai multor nevoi; - dacă
satisfacerea unei trebuinţe de nivel superior este împiedicată, creşte nevoia de a satisface
una sau mai multe trebuinţe de nivel inferior.
CONCLUZIE:
Aceste teorii născute din observații directe asupra mediului organizațional au o largă
aplicabilitate în gestionarea resurselor umane în context contemporan. Astfel, salariul nu
este un factor motivator; mai importante în procesul de motivare a unui angajat sunt
sarcinile pe care acesta le are de îndeplinit sau aprecierea rezultatelor muncii sale. Frică
sau amenințările nu sunt niște motivatori cu efecte de lungă durata; mai degrabă
sentimentul de apartenența la valorile companiei sau sentimentul împlinirii profesionale și
posibilitățile de dezvoltare sunt aliați în motivarea unui angajat.
O muncă provocatoare, o relație bună cu superiorul (bazată pe comunicare, respect și
delegare de responsabilități), îmbogățirea sau îmbunătățirea postului, precum și accesul la
programe de formare profesională sunt factori care motivează și care îi ajută pe angajați
să-și satisfacă nevoile de afiliere, de stimă și respect și, mai ales, pe cea de autorealizare.
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE MANAGEMENT
BIBLIOGRAFIE:
1.Dănăiaţă, I., Bibu, N., Predişcan, M., Management. Bazele teoretice, Editura Mirton,
Timişoara, 2002
2. Dumitrescu, M., coordonator, Enciclopedia conducerii întreprinderii, Editura Ştiinţifică
şi enciclopedică, Bucureşti, 1981
3. Hellriegel, D., Jackson, S.E. Slocum, J.W., Management: A competency-Based
Approach-South-Western, Thomson Learning, Cincinnati, UȘA – 2002
4. Roşcă, C. (coordonator), Dicţionar de ergonomie, Editura CERȚI, Craiova, 1997
5. Herzberg, Frederick (January–February 1968). „One More Time: How Do You
Motivate Employees?”. Harvard Business Review.
6. Schultz, Duane P.; Schultz, Sydney Ellen (2010). Psychology and Work Today: An
Introduction to Industrial and Organizațional Psychology (10th ed.). New York City:
Prentice Hall.
7. Adams, J. S. (1965). Inequity în social exchange. L. Berkowitz (Ed.) Advances în
Experimental Social Psychology 2, 267-299. New York: Academic Press.
8.Constantin T. (2004). Evaluarea Psihologică a personalului, Editura Polirom, Iaşi.